Pretentii. Decizia nr. 4092/2013. Curtea de Apel PITEŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 4092/2013 pronunțată de Curtea de Apel PITEŞTI la data de 05-12-2013 în dosarul nr. 19397/109/2012
Operator date 3918
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA I CIVILĂ
DOSAR NR._ DECIZIA CIVILĂ NR. 4092/2013
Ședința publică din 05 Decembrie 2013
Curtea compusă din:
Președinte: F. A., judecător
Judecător: J. D.
Judecător: A. M. C.
Grefier: A. P.
S-a luat în examinare, pentru soluționare, recursul declarat de pârâta DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE ARGEȘ, cu sediul în Pitești, ., județul Argeș, reprezentând interesele Administrației Finanțelor Publice Pitești, împotriva sentinței civile nr.3724/2012 din 13 decembrie 2013 pronunțată de Tribunalul Argeș în dosarul nr._ .
La apelul nominal, făcut în ședința publică, au lipsit: recurenta-pârâtă, intimatul-reclamant Ș. C. I. și intimata-pârâtă Administrația F. pentru Mediu.
Procedura este legal îndeplinită.
Recursul este scutit de plata taxei judiciare de timbru.
S-a solicitat judecarea cauzei în lipsă.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Curtea constată recursul în stare de judecată, rămâne în pronunțare asupra acestuia și se retrage pentru deliberare.
CURTEA
Asupra recursului civil de față:
Constată că prin acțiunea înregistrată la data de 04.09.2012, reclamantul Ș. C. I. a chemat în judecată pârâtele Administrația Finanțelor Publice a Municipiului Pitești și Administrația F. pentru Mediu, solicitând restituirea sumei de 6736 lei reprezentând taxa de primă înmatriculare pentru autoturismul marca VOLKSWAGEN Tip Passat și obligarea pârâtelor la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea acțiunii reclamantul a arătat că este proprietarul unui autoturism marca VOLKSWAGEN Tip PASSAT și pentru a-l putea înmatricula în România a fost obligat să achite o taxă de 6736 lei contrar legislației europene care interzice aplicarea unor impozite suplimentare asupra bunurilor comunitare.
Prin sentința civilă nr.3724 din 13 decembrie 2012, îndreptată prin încheierea din 17 aprilie 2013, Tribunalul Argeș a respins excepțiile invocate și a admis în parte acțiunea, în sensul că a dispus anularea deciziei de calcul a taxei de poluare emisă de AFP Pitești și a obligat pârâta AF Mediu la restituirea sumei de 6736 lei reprezentând taxa de poluare, respingând cererea privind cheltuielile de judecată.
P. a pronunța această sentință, tribunalul a reținut următoarele:
Analizând cu prioritate excepțiile de inadmisibilitate și lipsa calității procesuale pasive, instanța a constatat că sunt nefondate pentru motivele ce se vor arăta:
Reclamantul a îndeplinit procedura prealabilă prev. de art.7 din Legea nr.554/2004, astfel că a fost respinsă excepția de inadmisibilitate.
Pe de altă parte, pârâta AFP Pitești are calitate procesuală pasivă în calitate de emitentă a deciziei de calcul a taxei de poluare.
În legătură cu fondul cauzei, instanța a reținut că reclamantul a achiziționat din spațiul comunitar un autoturism marca VOLKSWAGEN Tip PASSAT.
În vederea înmatriculării în România reclamantul a fost obligat să plătească o taxă de primă înmatriculare în sumă de 6736 lei, către pârâta Administrația Finanțelor Publice Pitești.
Potrivit art. 90 alin.1 și 2 din Tratatul Comunității Europene, nici un stat membru nu aplică direct sau indirect produselor altor state membre, impozite interne de orice natură mai mari decât cele care se aplică direct sau indirect produselor naționale similare. De asemenea nici un Stat Membru nu poate impune asupra produselor altor state membre impozite interne de natură să acorde protecție indirectă altor produse.
Dispozițiile art. 214 și art.2142 Cod fiscal sunt contrare celor din textul legal menționat întrucât prin instituirea taxei de primă înmatriculare se acordă protecție indirectă autoturismelor înmatriculate pentru prima oară în România în raport cu cele înmatriculate pentru prima oară într-un alt stat Membru.
Cum potrivit art.148 alin.2 din Constituția României normele internaționale prevalează celor interne atunci când acestea din urmă sunt contrare primelor, tribunalul a admis în parte acțiunea, a anulat decizia emisă de A.F.P. Pitești și a obligat pe pârâta Administrația F. pentru Mediu să restituie reclamantului suma de 6736 lei reprezentând taxă de poluare.
Capătul de cerere privind cheltuielile de judecată a fost respins, deoarece nu se poate reține culpa procesuală a pârâtelor.
Împotriva acestei sentințe a formulat în termen recurs pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice Argeș, reprezentând interesele Administrației Finanțelor Publice Pitești, invocând dispozițiile art.304 pct.9 Cod procedură civilă, în sensul că hotărârea a fost pronunțată cu aplicarea greșită a legii atât sub aspectul respingerii greșite a excepției lipsei calității procesuale pasive a A.F.P. Pitești, precum și a excepției de inadmisibilitate, dar și a soluționării fondului.
În dezvoltarea recursului se arată că potrivit art.1 din O.U.G. nr.50/2008, taxa pe poluare constituie venit la bugetul fondului pentru mediu și se gestionează de Administrația F. pentru Mediu, singura instituție care are calitate procesuală pasivă în cauză.
Sentința este nelegală și sub aspectul respingerii greșite a excepției inadmisibilității acțiunii, deoarece taxa de poluare a fost stabilită conform deciziei de calcul emisă de A.F.P. Pitești, decizie ce reprezintă un act administrativ fiscal – titlu de creanță, în sensul art.41 din O.G. nr.92/2004 și al art.107.1 din H.G. nr.1050/2004, iar reclamantul nu a îndeplinit procedura prealabilă prevăzută de O.G. nr.92/2003, nici procedura prevăzută de art.7 din Legea nr.554/2004, înainte de a se adresa instanței.
În conformitate cu dispozițiile art.5 din O.U.G. nr.50/2008, administrația fiscală, în calitate de autoritate fiscală competentă, are atribuții numai în ceea ce privește calculul valorii taxei pe poluare, pe baza documentelor din care rezultă elementele de calcul al taxei, prezentate de persoana fizică sau juridică interesată, iar prin trezorerie are atribuția de a încasa taxa respectivă și de a o vira în contul Administrației F. pentru Mediu.
Se susține de către recurentă că în mod greșit instanța de fond a anulat decizia de calcul taxă poluare, întrucât reclamantul nu a indicat nici măcar un motiv de nelegalitate a deciziei în discuție, emisă de A.F.P. Pitești.
Din analiza dispozițiilor art.148 alin.2 din Constituția României rezultă faptul că legile cadru sunt obligatorii pentru statele membre în privința rezultatului, însă autoritățile naționale au competența de a alege forma și mijloacele prin care dispozițiile legilor cadru devin obligatorii pentru fiecare stat membru în parte.
De asemenea, recurenta apreciază ca inexistentă incidența în cauză a prevederilor art.90 din TCE, întrucât taxa de poluare urmează a fi plătită de toți proprietarii unor autoturisme sau autovehicule, indiferent de proveniența acestora, la momentul primei înmatriculări în România.
Se precizează că principiul „poluatorul plătește”, pe care se bazează și instituirea taxei speciale pentru autoturisme și autovehicule, este un principiu acceptat la nivelul Uniunii Europene
Mai mult, existența taxei de poluare, arată recurenta, nu este contrară dispozițiilor comunitare, nefiind deci motive temeinice pentru a se dispune restituirea sumei reprezentând taxa specială pentru autoturisme și autovehicule.
Admițând acțiunea, instanța de fond și-a depășit atribuțiile puterii judecătorești, adăugând la lege prin soluția pronunțată, întrucât singura în măsură să stabilească astfel de drepturi este puterea legislativă care este abilitată să adopte și să creeze legi, puterea judecătorească fiind cea care le aplică.
Examinând actele și lucrările dosarului prin prisma dispozițiilor art.304 pct.9 Cod procedură civilă, Curtea reține următoarele:
Potrivit art.1 alin.1 din Legea nr.9/2012, în vigoare la data achitării taxei, aceasta constituie venit la bugetul F. pentru mediu și se gestionează de Administrația F. pentru Mediu, astfel că aceasta justifică cerința calității procesuale pasive ca beneficiar al taxei.
De asemenea, potrivit art.5 alin.1 din același act normativ, taxa se calculează de autoritatea fiscală competentă, astfel că A.F.P. care întocmește deciziile de calcul a taxei are la rândul său calitate procesuală pasivă, ca emitent al actelor fiscale.
Ca atare, nu se poate constata lipsa calității procesuale pasive a recurentei.
Faptul că, în virtutea disponibilității, reclamantul a constituit cadrul procesual pasiv prin chemarea în judecată a ambelor pârâte, a AFP și a Administrației F. pentru Mediu, și aceasta din urmă având calitate procesuală pasivă, față de prevederile O.U.G. nr.50/2008, care fac referire la această autoritate, nu înlătură calitatea procesuală pasivă a recurentei.
Cu privire la procedura prealabilă, în sensul că aceasta a fost sau nu parcursă de reclamant, Curtea reține că nu se putea pretinde aplicarea art.205 și urm. din Codul de procedură fiscală împotriva deciziei de calcul a taxei pe poluare, în condițiile în care o asemenea procedură nu ar asigura respectarea principiului priorității dreptului comunitar, în raport cu dreptul intern și a eficienței normei comunitare. Dezlegarea menționată a fost dată și de Înalta Curte de Casație și Justiție în recursul în interesul legii, prin decizia nr.24/14.11.2011, în care s-a reținut că procedura de contestare prevăzută de art.7 din Ordonanța de Urgență a Guvernului nr.50/2008, raportat la art.205-218 din Codul de procedură fiscală, nu se aplică în cazul cererilor de restituire a taxei de poluare.
În concluzie, Curtea reține că procedura prealabilă de contestare a deciziei de calcul a taxei de poluare, în sensul că a fost parcursă sau nu de reclamant, nu are eficiență, deoarece în primul rând în speță se analizează respectarea principiului priorității dreptului comunitar, în raport cu dreptul intern și a eficienței normei comunitare, anume cauza T. împotriva României.
Taxa în discuție trebuie analizată prin prisma dispozițiilor art.90 TCE, actual art.110 TFUE, așa cum a reținut și Curtea de Justiție de la Luxemburg, în cauza T. împotriva României, din data de 7 aprilie 2011. Curtea a reținut că taxa pe poluare instituită prin O.U.G. nr.50/2008, încalcă dispozițiile art.110 din TFUE, în condițiile în care discriminează autovehiculele introduse în țară față de cele aflate deja pe piața națională, care nu au fost supuse taxei pe poluare. Art.110 TFUE trebuie interpretat în sensul că se opune ca un stat membru să instituie o taxă pe poluare aplicată autovehiculelor cu ocazia primei lor înmatriculări în acest stat membru, dacă regimul acestei măsuri fiscale este astfel stabilit încât descurajează punerea în circulație, în statul membru menționat, a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre, fără însă a descuraja cumpărarea unor vehicule de ocazie având aceeași vechime și aceeași uzură de pe piața națională. O.U.G. nr.50/2008 are ca efect descurajarea importării și punerii în circulație în România a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre (Paragraful 58 al hotărârii).
Se constată că deși argumentele instanței europene, care au determinat concluzia Curții, nu țin de criteriile folosite de legiuitorul român pentru determinarea taxei pe poluare, pe care le declară corespunzătoare și conforme dreptului comunitar (Paragraf 47 din cauza 402/09), s-a reținut efectul descurajant al unei asemenea taxe, în sine, pentru importul autovehiculelor de ocazie.
Constatând că taxa pe poluare are efect descurajant pentru importul autoturismelor provenite din alte state membre ale Uniunii Europene, fiind contrară dispozițiilor art.110 TFUE, rezultă că taxa percepută în cauza de față, achitată de către reclamant, este stabilită în temeiul unei dispoziții contrară normei comunitare.
Pe de altă parte, faptul că prin Legea nr.9/2012 privind taxa pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule, care a abrogat O.U.G. nr.50/2008, s-a impus obligația de plată a taxei și cu ocazia primei transcrieri a dreptului de proprietate, în România, asupra unui autovehicul rulat și pentru care nu a fost achitată taxa specială pentru autoturisme și autovehicule (art.4 alin.2), nu schimbă faptul că la momentul perceperii taxei în cazul de față, criteriile de nediscriminare reținute în jurisprudența Curții Europene de Justiție nu erau îndeplinite, legea nouă neputând să se aplice unor situații anterioare, pentru a confirma o cauză de nulitate.
De altfel, în prezent criteriul nediscriminatoriu introdus prin art.4 alin.2 din Legea nr.9/2012 a fost suspendat de la aplicare prin O.U.G. nr.1/2012.
Totodată, art.12 alin.3 din acest act normativ, care prevede că taxa rezultată ca diferență dintre suma achitată de contribuabil cu titlu de taxă specială pentru autoturisme și autovehicule și cuantumul rezultat din aplicarea taxei pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule se restituie, trimite la procedura stabilită în normele metodologice de aplicare a acestei legi, potrivit art.14, care reprezintă un aspect ulterior stabilirii taxei datorate.
Câtă vreme tribunalul a decis că taxa pe poluare a fost percepută cu nerespectarea dispozițiilor art.110 TFUE, rezultă că taxa percepută în cauza de față, achitată de către reclamant, este stabilită în temeiul unei dispoziții contrare normei comunitare, astfel încât sunt întrunite condițiile art.117 Cod procedură fiscală pentru restituirea taxei, plătită fără temei, ca urmare a unei dispoziții legale contrare dreptului Uniunii Europene.
Curtea reține că tribunalul prin sentința recurată nu și-a depășit atribuțiile puterii judecătorești și nu a adăugat la lege, pronunțându-se în limitele investirii făcute de reclamant și în raport de probele de la dosar ce au fost coroborate, interpretând neconcordanța legii interne cu legislația comunitară. Această interpretare reprezintă atributul judecătorului național, în sensul că legislația internă trebuie să fie în concordanță cu legislația comunitară.
Față de cele ce preced, văzând dispozițiile art.312 alin.1 Cod procedură civilă, Curtea va respinge ca nefondat recursul formulat în cauză.
P. ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul formulat de pârâta DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE ARGEȘ, reprezentând interesele Administrației Finanțelor Publice Pitești, împotriva sentinței civile nr.3724 din 13 decembrie 2012 pronunțată de Tribunalul Argeș în dosarul nr._, intimați fiind reclamantul Ș. C. I. și pârâta ADMINISTRAȚIA F. P. MEDIU.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 05 decembrie 2013, la Curtea de Apel Pitești – Secția I Civilă.
Președinte, F. A. | Judecător, J. D. | Judecător, A. M. C. |
Grefier, A. P. |
Red.A.M.C.
Tehnored.V.S.
Ex.2/10.12.2013.
Jud.fond: M.B..
| ← Suspendare executare act administrativ. Sentința nr. 123/2013.... | Obligaţia de a face. Decizia nr. 3587/2013. Curtea de Apel... → |
|---|
