Pretentii. Decizia nr. 4254/2013. Curtea de Apel PITEŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 4254/2013 pronunțată de Curtea de Apel PITEŞTI la data de 17-12-2013 în dosarul nr. 293/109/2013
Operator date 3918
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA I CIVILĂ
DOSAR NR._ DECIZIA CIVILĂ NR.4254
Ședința publică din 17 Decembrie 2013
Curtea compusă din:
Președinte: N. S. Păștin, judecător
Judecător C. P.-I.
Judecător L. I.
Grefier M. S.
S-a luat în examinare recursul formulat de pârâta DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE ARGEȘ, în calitate de reprezentantă a ADMINISTRAȚIEI FINANȚELOR PUBLICE PITEȘTI, împotriva sentinței civile nr.1301 din 20 februarie 2013, pronunțată de Tribunalul Argeș, în dosarul nr._ .
La apelul nominal, făcut în ședința publică, au lipsit părțile.
Procedura este legal îndeplinită.
Recursul este scutit de plata taxelor judiciare de timbru.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței că s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă.
Având în vedere că s-a solicitat judecarea în lipsă, în conformitate cu dispozițiile art.242 alin.2 Cod procedură civilă, curtea constată recursul în stare de judecată și trece la soluționarea lui.
CURTEA
Deliberând, în condițiile art.256 Cod procedură civilă;
Constată că, prin sentința civilă nr.1301/20 februarie 2013, Tribunalul Argeș, respingând excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei Administrația Finanțelor Publice Pitești, a admis, în parte, acțiunea precizată formulată de reclamantul F. L., a anulat decizia de calcul a taxei de poluare nr._/2012 emisă de pârâta A.F.P.Pitești și a obligat pe pârâta Administrația F. pentru Mediu să restituie reclamantului suma de 5.102 lei reprezentând taxă specială pentru emisiile poluante. Au fost respinse capetele de cerere privind dobânda, actualizarea și cheltuielile de judecată.
În motivare, s-a reținut că, în cursul anului 2012, reclamantul a achiziționat din spațiul comunitar un autoturism marca Volkswagen, fabricat în anul 2006 și, pentru a-l putea înmatricula în România a fost obligată să achite o taxă de primă înmatriculare de 5.102 lei, către pârâta Administrația Finanțelor Publice Pitești.
Prima instanță de fond a reținut că potrivit art.90 alin.1 și 2 din Tratatul Comunității Europene, nici un stat membru nu aplică direct sau indirect produselor altor state membre, impozite interne de orice natură mai mari decât cele care se aplică direct sau indirect produselor naționale similare. De asemenea, nici un Stat Membru nu poate impune asupra produselor altor S. Membre impozite interne de natură să acorde protecție indirectă altor produse.
Tribunalul a mai reținut că dispozițiile art.214 și art.2142 Cod fiscal sunt contrare celor din textul legal sus-menționat, întrucât prin instituirea taxei de primă înmatriculare se acordă protecție indirectă autoturismelor înmatriculate pentru prima oară în România în raport cu cele înmatriculate pentru prima oară într-un alt stat membru.
Cum potrivit art.148 alin.2 din Constituția României, normele internaționale prevalează celor interne atunci când acestea din urmă sunt contrare primelor, acțiunea reclamantei a fost admisă în parte, așa cum s-a arătat.
Excepția lipsei calității procesuale pasive a A.F.P. a fost respinsă, deoarece a emis actul în baza căruia s-a calculat taxa pe poluare și are atribuții date de lege în ce privește încasarea, dar și restituirea eventualelor taxe plătite de către contribuabili.
Capătul de cerere privind dobânda a fost respins, deoarece nu se poate reține culpa procesuală a pârâtelor.
Și capătul de cerere privind acordarea cheltuielilor de judecată a fost respins, întrucât art.274 Cod procedură civilă prevede că pârâtul trebuie să cadă în culpă procesuală. Or, instituțiile statului (pârâtele) pot doar să aplice, respectiv să execute legea, numai instanța fiind abilitată să o și interpreteze, astfel că nu se poate reține culpa pârâtelor în emiterea deciziei de calcul și încasarea taxei pe poluare.
În termen, pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice Argeș, în calitate de reprezentantă a Administrației Finanțelor Publice Pitești, a formulat recurs împotriva sentinței tribunalului, pe care a criticat-o pentru nelegalitate și netemeinicie, invocând dispozițiile art.304 pct.9 și art.3041 Cod procedură civilă.
Hotărârea este criticată pentru greșita admitere a acțiunii față de pârâta Administrația Finanțelor Publice Pitești, anularea deciziei de calcul a taxei pe poluare, fără motivarea soluției, reclamantul neinvocând vreun motiv de nulitate al actului.
Potrivit dispozițiilor art.1 din O.U.G nr.50/2008, taxa pe poluare constituie venit la bugetul F. pentru Mediu și se gestionează de Administrația F. pentru Mediu, această instituție având calitatea de a gestiona taxa de poluare, dar și de a o restitui.
Pe fond, se susține că existența unei taxe de poluare nu este contrară dispozițiilor comunitare, nefiind deci motive temeinice pentru a se dispune restituirea sumei reprezentând taxa specială pentru autoturisme și autovehicule.
Referitor la admiterea capătului de cerere privind restituirea taxei de poluare, instanța de fond nu a avut în vedere că restituirea de sume de la buget, la cerere, se realizează în condițiile stabilite de art.117 din O.G.nr.92/2003 privind Codul de procedură fiscală. Or, restituirea solicitată nu poate fi încadrată în nici una din situațiile stabilite de acest act normativ, reclamantul neregăsindu-se în prevederile art.8 și 9 din O.U.G.nr.50/2008.
Admițând acțiunea, susține recurenta, instanța de fond și-a depășit atribuțiile puterii judecătorești, adăugând la lege prin soluția pronunțată, întrucât singura în măsură să stabilească astfel de drepturi este puterea legislativă care este abilitată să adopte și să creeze legi, puterea judecătorească fiind cea care le aplică.
Curtea, examinând sentința prin prisma criticilor aduse, constată recursul ca nefiind fondat, pentru cele ce se vor arăta:
Calitatea procesuală pasivă presupune existența unei identități între persoana pârâtului și titularul obligației din raportul juridic dedus judecății.
În materia contenciosului administrativ, calitatea procesuală pasivă într-o acțiune în anularea unui act administrativ o are autoritatea emitentă a actului administrativ atacat.
În speță, decizia de calcul a cărei anulare se solicită a fost emisă de către pârâta A.F.P.Pitești, astfel încât aceasta are calitate procesuală pasivă.
Referitor la calitatea procesuală pasivă a aceleiași pârâte privind restituirea, Curtea constată că prin sentința recurată aceasta nu a fost obligată în acest sens.
Critica referitoare la fondul cauzei este neîntemeiată întrucât, așa cum corect a reținut și tribunalul, specificul cererii de chemare în judecată este determinat de invocarea neconcordanței între prevederea internă și cea comunitară, a cărei analiză este recunoscută în jurisprudența Curții Europene de Justiție de la Luxemburg în competența instanței interne, care poate lăsa neaplicată norma internă dacă, prin aplicarea teoriei actului clar sau a teoriei actului clarificat, constată că norma comunitară nu permite adoptarea respectivei norme interne.
Or, prin hotărârea din data de 7 aprilie 2011 pronunțată în cauza I. T./Statul român, C-402/09, Curtea de Justiție a Uniunii Europene a reținut că taxa pe poluare instituită prin O.U.G.nr.50/2008, încalcă dispozițiile art.110 din TFUE, în condițiile în care discriminează autovehiculele introduse în țară față de cele aflate deja pe piața națională, care nu au fost supuse taxei pe poluare.
Legea nr.9/2012 a preluat prevederile O.U.G.nr.50/2008, stabilind plata taxei pentru emisiile poluante atât pentru autovehiculele înmatriculate pentru prima dată în România, cât și pentru autovehiculele deja înmatriculate în România și revândute.
Ulterior însă, prin O.U.G.nr.1/2012, aplicarea respectivei obligații pentru autovehiculele deja înmatriculate în România și revândute a fost suspendată începând cu data de 31.01.2012 până la data de 01.01.2013, ceea ce a însemnat continuarea situației existente în perioada aplicării O.U.G.nr.50/2008 și ca atare, a stării de discriminare constatată de CJUE prin hotărârea din 7.04.2011 în cauza T. nr.C 402-09 cu privire la autovehiculele înmatriculate anterior în spațiul comunitar și importate în România.
În respectiva cauză, Curtea Europeană a reținut că art.110 TFUE trebuie interpretat în sensul că se opune ca un stat membru să instituie o taxă pe poluare aplicată autovehiculelor cu ocazia primei lor înmatriculări în acest stat membru, dacă regimul acestei măsuri fiscale este astfel stabilit încât descurajează punerea în circulație, în Statul Membru menționat, a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte S. Membre, fără însă a descuraja cumpărarea unor vehicule de ocazie având aceeași vechime și aceeași uzură de pe piața națională.
Reținând că, chiar dacă nu sunt întrunite condițiile unei discriminări directe, un impozit intern poate fi indirect discriminatoriu din cauza efectelor sale (Hotărârea Nádasdi și Németh, punctul 47), Curtea a arătat că,pentru a verifica dacă o taxă precum cea în cauză în acțiunea principală creează o discriminare indirectă între autovehiculele de ocazie importate și autovehiculele de ocazie similare prezente deja pe teritoriul național, este necesar să se examineze, mai întâi, dacă această taxă este neutră față de concurența dintre vehiculele de ocazie importate și vehiculele de ocazie similare care au fost înmatriculate anterior pe teritoriul național și au fost supuse, cu ocazia acelei înmatriculări, taxei prevăzute de OUG nr.50/2008.
Examinând neutralitatea aceleiași taxe între vehiculele de ocazie importate și vehiculele de ocazie similare care au fost înmatriculate pe teritoriul național anterior intrării în vigoare a O.U.G.nr.50/2008, CJUE a reținut că reglementarea în discuție are ca efect faptul că vehiculele de ocazie importate și caracterizate printr-o vechime și o uzură importante sunt supuse, în pofida aplicării unei reduceri ridicate a valorii taxei pentru a ține seama de deprecierea lor, unei taxe care se poate apropia de 30% din valoarea lor de piață, în timp ce vehiculele similare puse în vânzare pe piața națională a vehiculelor de ocazie nu sunt în nici un fel grevate de o astfel de sarcină fiscală. Totodată s-a reținut că nu se poate contesta faptul că OUG nr.50/2008 are ca efect descurajarea importării și punerii în circulație în România a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre (Paragraful 58 al hotărârii).
Argumentele instanței europene nu vizează criteriile folosite de legiuitorul român pentru determinarea taxei pe poluare, pe care le declară corespunzătoare și conforme dreptului comunitar (Paragraf 47 din cauza 402/09), ci efectul descurajant al unei asemenea taxe în sine, pentru importul autovehiculelor de ocazie.
Ca atare, independent de criteriile de determinare, de cuantumul taxei și de scopul pentru care o asemenea taxă a fost instituită, Curtea Europeană a considerat că o asemenea taxă are ca efect descurajarea importării și punerii în circulație în România a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre, fiind contrarie art.110 TFUE.
Curtea Europeană a reținut că, potrivit unei jurisprudențe constante, interdicția prevăzută la articolul 110 TFUE trebuie să se aplice de fiecare dată când un impozit fiscal este de natură să descurajeze importul de bunuri provenind din alte state membre favorizând produsele naționale (Hotărârea din 3 martie 1988, Bergandi, 252/86, R.., p.1343, punctul 25, Hotărârea din 7 decembrie 1995, Ayuntamiento de Ceuta, C‑45/94, R.., p.I‑4385, punctul 29, precum și Hotărârea din 8 noiembrie 2007, Stadtgemeinde Frohnleiten și Gemeindebetriebe Frohnleiten, C‑221/06, Rep., p.I‑9643, punctul 40).
Constatând că taxa pentru emisiile poluante are efect descurajant pentru importul autoturismelor provenite din alte state membre ale Uniunii Europene, fiind contrară dispozițiilor art.110 TFUE, rezultă că taxa percepută în cauza de față, achitată de către reclamant, este stabilită în temeiul unei dispoziții contrare normei comunitare, astfel încât, sunt întrunite condițiile art.117 Cod procedură fiscală pentru restituirea taxei, plătită fără temei, ca urmare a unei dispoziții legale contrare dreptului Uniunii Europene.
În ce privește neîncadrarea cererii reclamantului pentru restituirea taxei în dispozițiile art.117 Cod procedură fiscală, Curtea constată că, potrivit lit.d) a acestuia, se restituie, la cerere, debitorului sumele plătite ca urmare a aplicării eronate a prevederilor legale. Or, plata taxei s-a efectuat ca urmare a aplicării eronate a dispozițiilor legale comunitare, care, potrivit art.148 alin.2 din Constituția României, se aplică cu prioritate față de dispozițiile legale naționale contrare.
Curtea reține că tribunalul, prin soluția sa, nu a depășit atribuțiile puterii judecătorești și nu a adăugat la lege, pronunțându-se în limitele investirii făcute de reclamantă și în raport de probele de la dosar ce au fost coroborate, interpretând neconcordanța legii interne cu legislația comunitară. Această interpretare reprezintă atributul judecătorului național, în sensul că legislația internă trebuie să fie în concordanță cu legislația comunitară.
Pe cale de consecință, conform dispozițiilor art.312 Cod procedură civilă, Curtea va respinge ca nefondat recursul de față.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul formulat de pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice Argeș (în prezent Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Ploiești) în calitate de reprezentantă a pârâtei Administrația Finanțelor Publice Pitești (în prezent Administrația Județeană a Finanțelor Publice Argeș), împotriva sentinței civile nr.1301/20 februarie 2013, pronunțată de Tribunalul Argeș, în dosarul nr._, intimați fiind reclamantul F. L. și pârâta Administrația F. pentru Mediu.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 17 decembrie 2013, la Curtea de Apel Pitești – Secția I Civilă.
Președinte, N. S. Păștin | Judecător, C. P.-I. | Judecător, L. I. |
Grefier, M. S. |
Red.C.P.-I.
Tehnored.V.S.
Ex.2/08.01.2014.
Jud.fond: N.S..
| ← Suspendare executare act administrativ. Sentința nr. 128/2013.... | Refuz soluţionare cerere. Decizia nr. 83/2013. Curtea de Apel... → |
|---|
