Pretentii. Decizia nr. 753/2013. Curtea de Apel PITEŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 753/2013 pronunțată de Curtea de Apel PITEŞTI la data de 06-03-2013 în dosarul nr. 12461/109/2012
Operator date 3918
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR._ DECIZIE NR. 753/R-C.
Ședința publică din 06 Martie 2013
Curtea compusă din:
Președinte: G. C. - președinte secție
C. G. N. - judecător
D. R. - judecător
M. M. - grefier
S-a luat în examinare pentru soluționare recursul declarat de pârâta DIRECȚIA G. A FINANȚELOR PUBLICE ARGEȘ cu sediul în Pitești Bulevardul Republicii, nr.118, județul Argeș, în calitate de reprezentantă a Administrației Finanțelor Publice Pitești, împotriva sentinței civile nr. 2632 din 19 octombrie 2012 pronunțată de Tribunalul Argeș Secția Civilă Complet Specializat C. Administrativ și Fiscal în dosarul nr._, intimați fiind reclamantul N. M. domiciliat în comuna Bascov, ..9, județul Argeș și pârâta ADMINISTRAȚIA F. PENTRU MEDIU cu sediul în București, Splaiul Independenței, nr.294, . 6.
La apelul nominal făcut în ședință publică nu au răspuns părțile.
Procedura este îndeplinită.
Recursul este scutit de plata taxei judiciare de timbru.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Curtea, având în vedere actele și lucrările dosarului, precum și faptul că recurenta a solicitat judecata în lipsă potrivit art. 242 alin 2 Cod procedură civilă, constată recursul în stare de judecată și reține cauza în vederea deliberării.
CURTEA
Constată că, prin cererea înregistrată la Tribunalul Argeș la data de 02.07.2012, reclamantul N. M. a chemat în judecată pe pârâtele Administrația Finanțelor Publice Pitești și Administrația F. pentru Mediu, solicitând restituirea sumei de 2.361 lei, reprezentând taxă pe poluare, stabilită prin decizia de calcul nr.1940/17.02.2011.
În motivarea acțiunii reclamantul a arătat că a achiziționat în luna decembrie a anului 2010 un autoturism marca BMW, an fabricație 2007, înmatriculat pentru prima dată la data de 06.10.2007, pentru înmatricularea căruia în România i-a fost impusă plata sumei de 2.361 lei, cu titlu de taxă de poluare, achitată cu chitanța . nr._/17.02.2011, taxă ce contravine normelor dreptului comunitar, respectiv art.90 paragraful 1 din T.C.E., și care prin urmare trebuie restituită integral.
Prin întâmpinarea formulată la data de 18.10.2012, D.G.F.P. Argeș reprezentând Administrația Finanțelor Publice Pitești, a solicitat respingerea acțiunii pe motiv că taxa de poluare încasată este legală, iar cererea de restituire nu se justifică. Totodată s-au invocat excepțiile lipsei calității procesuale pasive a AFP Pitești.
Prin sentința nr.2632 din 19.10.2012 pronunțată de Tribunalul Argeș a fost respinsă ca neîntemeiată excepția lipsei calității procesuale pasive, a fost admisă acțiunea formulată de reclamant, fiind obligate pârâtele să-i restituie acestuia suma de 2.361 lei, taxă de poluare.
Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reținut următoarele:
Excepția lipsei calității procesuale pasive a A.F.P. Pitești nu este fondată, deoarece această pârâtă a emis actul în baza căruia s-a calculat taxa pe poluare și are atribuții date de lege în ce privește încasarea, dar și restituirea eventualelor taxe plătite de către contribuabili.
În ce privește posibilitatea intimatei pârâte AFP să restituie suma, în speță este aplicabilă procedura prev. de art. 8 din HG nr. 686/2008 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a OUG 50/2008, care se aplică pentru identitate de rațiune juridică și atunci când restituirea se dispune cu privire la întreaga taxă și pentru motivul neconformității normei interne care a impus-o cu norma comunitară. Prin urmare, restituirea cade în sarcina organului fiscal care a și încasat suma, chiar dacă cel care va suporta restituirea este bugetul F. pentru Mediu.
OUG nr.50/2008 este contrară art.110 din Tratat, întrucât este destinată să diminueze introducerea în România a unor autoturisme second-hand, înmatriculate în alt stat membru UE, favorizând astfel vânzarea autoturismelor second-hand deja înmatriculate în România. discriminarea este realizată de legiuitor, care a legat plata taxei de poluare de faptul înmatriculării, deși din preambulul OUG nr.50/2008, rezultă că s-a urmărit asigurarea protecției mediului prin realizarea unor programe și proiecte pentru îmbunătățirea calității aerului, ceea ce implică instituirea unei taxe pe poluare pentru toate autoturismele aflate în trafic, potrivit principiului „poluatorul plătește”.
Or, prin Hotărârea din 07.04.2011, CEJ a reținut că taxa pe poluare instituită prin OUG nr.50/2008 încalcă disp.art.110 din TFUE, în condițiile în care discriminează autoturismele introduse în țară față de cele aflate deja pe piața națională, care nu au fost supuse taxei pe poluare.
În ce privește faptul că la 12.01.2012 a intrat în vigoare Legea nr.9/2012, tribunalul a apreciat că acest act normativ nu se poate aplica unor situații anterioare, deoarece la momentul emiterii deciziei de calcul și al plății taxei, criteriile de nediscriminare, așa cum sunt redate de CEJ, nu erau îndeplinite.
Împotriva sentinței a formulat recurs Direcția G. a Finanțelor Publice Argeș în numele pârâtei Administrația Finanțelor Publice Pitești, invocând dispozițiile art. 304 pct. 9 C.proc.civ. și criticând-o pentru următoarele motive:
- conform art.1 din OUG nr.50/2008, taxa pe poluare constituie venit la bugetul F. pentru Mediu și se gestionează de Administrația F. pentru Mediu, astfel încât recurenta nu are atribuția de a gestiona taxa de poluare;
- existența taxei de poluare nu este contrară dispozițiilor comunitare, așa încât nu există motive temeinicie pentru restituirea ei.
- cererea de restituire a taxei nu se înscrie în dispozițiile art. 117 Cod procedură fiscală, nici în cele ale art. 8 din OUG nr. 50/2008, nefiind îndeplinite nici condițiile prevăzute de art.9 din același act normativ.
Examinând sentința prin prisma motivelor de recurs invocate, în raport de dispoz. art. 304 pct. 9 și art. 3041 C.proc.civ., Curtea constată că recursul este nefondat, pentru următoarele considerente:
Administrația Finanțelor Publice Pitești are calitate procesuală pasivă sub aspectul cererii de restituire. Astfel, potrivit atât OUG nr. 50/2008 (art. 8, 10 și 11), cât și Normelor Metodologice de aplicare a acesteia, aprobate prin HG nr. 686/2008 (Capitolul VI), în vigoare la data la care reclamantul a făcut plata taxei (17.02.2011), restituirea valorii reziduale a autovehiculului și restituirea sumelor reprezentând diferențe de taxe plătite se solicită de la organul fiscal, chiar dacă, la momentul plății, taxa a fost virată la bugetul F. pentru Mediu administrat de AFM.
Aceleași obligații au fost impuse organului fiscal care a calculat și încasat taxa și prin Legea nr. 9/2012 privind taxa pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule (art. 7 și art. 12), care a abrogat actele normative menționate anterior.
Prin urmare, dacă organul fiscal are competența de a restitui diferențele de taxe pe poluare, pentru identitate de rațiune juridică are competența de a restitui și întreaga taxă, atunci cât restituirea se impune pentru motivul neconformității normei interne care a stabilit taxa cu norma comunitară.
Referitor la fondul cauzei, specificul cererii de chemare în judecată este determinat de invocarea neconcordanței între prevederea internă și cea comunitară, a cărei analiză este recunoscută în jurisprudența Curții Europene de Justiție de la Luxemburg în competența instanței interne, care poate lăsa neaplicată norma internă dacă, prin aplicarea teoriei actului clar sau a teoriei actului clarificat, constată că norma comunitară nu permite adoptarea respectivei norme interne.
Or, prin hotărârea din data de 7 aprilie 2011 pronunțată în cauza I. T./Statul român, C-402/09, Curtea Europeană de Justiție a reținut că taxa pe poluare instituită prin O.U.G. nr.50/2008, încalcă dispozițiile art.110 din TFUE, în condițiile în care discriminează autovehiculele introduse în țară față de cele aflate deja pe piața națională, care nu au fost supuse taxei pe poluare.
Curtea Europeană a reținut că art.110 TFUE trebuie interpretat în sensul că se opune ca un stat membru să instituie o taxă pe poluare aplicată autovehiculelor cu ocazia primei lor înmatriculări în acest stat membru, dacă regimul acestei măsuri fiscale este astfel stabilit încât descurajează punerea în circulație, în statul membru menționat, a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre, fără însă a descuraja cumpărarea unor vehicule de ocazie având aceeași vechime și aceeași uzură de pe piața națională.
Reținând că, chiar dacă nu sunt întrunite condițiile unei discriminări directe, un impozit intern poate fi indirect discriminatoriu din cauza efectelor sale (Hotărârea Nádasdi și Németh, punctul 47), Curtea a arătat că, pentru a verifica dacă o taxă precum cea în cauză în acțiunea principală creează o discriminare indirectă între autovehiculele de ocazie importate și autovehiculele de ocazie similare prezente deja pe teritoriul național, este necesar să se examineze mai întâi dacă această taxă este neutră față de concurența dintre vehiculele de ocazie importate și vehiculele de ocazie similare care au fost înmatriculate anterior pe teritoriul național și au fost supuse, cu ocazia acelei înmatriculări, taxei prevăzute de OUG nr. 50/2008.
Examinând neutralitatea aceleiași taxe între vehiculele de ocazie importate și vehiculele de ocazie similare care au fost înmatriculate pe teritoriul național anterior intrării în vigoare a OUG nr. 50/2008, CJUE a reținut că reglementarea în discuție are ca efect faptul că vehiculele de ocazie importate și caracterizate printr‑o vechime și o uzură importante sunt supuse, în pofida aplicării unei reduceri ridicate a valorii taxei pentru a ține seama de deprecierea lor, unei taxe care se poate apropia de 30% din valoarea lor de piață, în timp ce vehiculele similare puse în vânzare pe piața națională a vehiculelor de ocazie nu sunt în niciun fel grevate de o astfel de sarcină fiscală. Totodată s-a reținut că nu se poate contesta faptul că OUG nr.50/2008 are ca efect descurajarea importării și punerii în circulație în România a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre (Paragraful 58 al hotărârii).
Argumentele instanței europene nu vizează criteriile folosite de legiuitorul român pentru determinarea taxei pe poluare, pe care le declară corespunzătoare și conforme dreptului comunitar (Paragraf 47 din cauza 402/09), ci efectul descurajant al unei asemenea taxe în sine, pentru importul autovehiculelor de ocazie.
Ca atare, independent de criteriile de determinare, de cuantumul taxei și de scopul pentru care o asemenea taxă a fost instituită, Curtea Europeană a considerat că o asemenea taxă are ca efect descurajarea importării și punerii în circulație în România a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre, fiind contrarie art.110 TFUE.
Curtea Europeană a reținut că, potrivit unei jurisprudențe constante, interdicția prevăzută la articolul 110 TFUE trebuie să se aplice de fiecare dată când un impozit fiscal este de natură să descurajeze importul de bunuri provenind din alte state membre favorizând produsele naționale (Hotărârea din 3 martie 1988, Bergandi, 252/86, R.., p. 1343, punctul 25, Hotărârea din 7 decembrie 1995, Ayuntamiento de Ceuta, C‑45/94, R.., p. I‑4385, punctul 29, precum și Hotărârea din 8 noiembrie 2007, Stadtgemeinde Frohnleiten și Gemeindebetriebe Frohnleiten, C‑221/06, Rep., p. I‑9643, punctul 40).
În consecință, văzând cele de mai sus, se constată că taxa pe poluare are efect descurajant pentru importul autoturismelor provenite din alte state membre ale Uniunii Europene, fiind contrară dispozițiilor art.110 TFUE.
Ca atare, taxa a fost impusă reclamantului pentru înmatricularea autoturismului său, achiziționat second-hand, cu nerespectarea dispozițiilor legale comunitare.
Sub aspectul încadrării cererii de restituire în cazurile exprese prevăzute de art.117 lit.a-h) Cod procedură fiscală, Curtea constată că cererea se circumscrie dispozițiilor art. 117 lit. d), conform cărora ”Se restituie, la cerere, debitorului următoarele sume: d) cele plătite ca urmare a aplicării eronate a prevederilor legale”, întrucât taxa pe poluare urmează regimul juridic al impozitelor, taxelor, contribuțiilor și al altor sume datorate bugetului general consolidat, reglementat de Codul de procedură fiscală, potrivit art. 12 alin. 1 și 2 din OUG nr. 196/2005 privind Fondul pentru Mediu. De asemenea, sunt incidente dispozițiile OMFP nr. 1899/2004.
Pentru aceste motive, în baza art.312 alin.1 Cod procedură civilă, recursul urmează a fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de pârâta DIRECȚIA G. A FINANȚELOR PUBLICE ARGEȘ, cu sediul în Pitești, ., județul Argeș, în calitate de reprezentantă a Administrației Finanțelor Publice Pitești, împotriva sentinței civile nr. 2632 din 19 octombrie 2012 pronunțată de Tribunalul Argeș - Secția civilă - Complet specializat contencios administrativ și fiscal în dosarul nr._, intimați fiind reclamantul N. M., domiciliat în comuna Bascov, ..9, județul Argeș și pârâta ADMINISTRAȚIA F. PENTRU MEDIU, cu sediul în București, Splaiul Independenței, nr.294, Corp A, sector 6.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 6 martie 2013, la Curtea de Apel Pitești - Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal.
Președinte, G. C. | Judecător, C. G. N. | Judecător, D. R. |
Grefier, M. M. |
Red.G.C./28.03.2013
EM/2 ex.
Jud.fond: G.D.N.
| ← Pretentii. Decizia nr. 1790/2013. Curtea de Apel PITEŞTI | Ordonanţă preşedinţială. Decizia nr. 1271/2013. Curtea de... → |
|---|
