Refuz soluţionare cerere. Decizia nr. 3608/2013. Curtea de Apel PITEŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 3608/2013 pronunțată de Curtea de Apel PITEŞTI la data de 14-11-2013 în dosarul nr. 268/46/2012*
Operator date 3918
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR._ DECIZIE NR. 3608/R-cont
Ședința publică din 14 Noiembrie 2013
Curtea compusă din:
Președinte: A. T. - judecător
Judecător: A. A. T.
Judecător: S. U.
Grefier: M. B.
S-a luat în examinare pentru soluționare, recursul declarat de pârâta C. C. PENTRU STABILIREA DESPĂGUBIRILOR, cu sediul în București, Calea Floreasca, nr.202, sector 1, (în prezent C. NAȚIONALĂ PENTRU COMPENSAREA IMOBILELOR potrivit art. 18 alin.3 din Legea165/2013), împotriva sentinței nr.131/F-C., din 28 martie 2012 pronunțată la Curtea de Apel Pitești, Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, în dosarul nr._, intimați fiind reclamații O. E. cu domiciliul în Rm. V., ., ., O. G. L. cu domiciliul în Rm. V., ., ., ., E. Z. E. cu domiciliul în Rm. V., .. 14, județul V., O. E. cu domiciliul în Rm. V., ., ., ., T. M. cu domiciliul în Rm. V., .. 18, județul V., B. M. L. cu domiciul în Rm. V., ., ., ..
La apelul nominal, făcut în ședință publică, a răspuns avocat I. D. pentru intimații –reclamanți, lipsă fiind recurenta - pârâtă.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Nemaifiind alte cereri de formulat în cauză, Curtea acordă cuvântul asupra recursului pe fond.
Avocat I. D., având cuvântul pentru intimații - reclamanți, solicită respingerea recursului și menținerea hotărârii instanței de fond ca fiind temeinică și legală. Este de acord cu soluționarea cauzei în condițiile Legii 165/2013.
CURTEA
Asupra recursului de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la 20 februarie 2012, reclamanții O. E., O. Gheorhe L., E. Z. E., O. E., T. M. și B. M. L. au chemat în judecată pe pârâta C. C. pentru Stabilirea Despăgubirilor pentru a se dispune evaluarea imobilelor situate pe fosta ., actuala ., la care se referă Dispoziția Primarului Rm.V. nr.1406/8 februarie 2007 și Decizia nr.1661/17 mai 2006 emisă de A.V.A.S. București și să emită titlul de despăgubire în dosarul aferent celor două acte administrative.
În motivare, s-a arătat că prin dispoziția Primarului Rm.V. s-a propus acordarea de despăgubiri pentru imobilele clădiri, iar prin decizia A.V.A.S. București despăgubiri pentru terenul în suprafață de 951,17 mp., imobile situate în fosta . și care au aparținut autorilor O. F. și O. D., nemaifiind posibilă restituirea lor în natură.
Deși dosarul a fost înaintat la fondul Proprietate încă din anul 2007 și s-au efectuat mai multe reveniri pentru soluționarea lui, pârâta nu a înțeles să-și îndeplinească obligațiile ce sunt stabilite în sarcina sa prin art.16 din Titlul VII al Legii nr.247/2005.
La dosar s-au depus acte de care părțile au înțeles să se servească, iar pârâta a formulat întâmpinare, susținând că îndeplinirea obligațiilor sale presupune parcurgerea mai multor etape și respectarea ordinii de înregistrare a dosarelor. S-a mai arătat și că s-a solicitat A.V.A.S. București comunicarea modalității în care terenul a trecut în proprietatea statului și necesitatea de a se depune o negație privind revocarea testamentului nr.2322/1970, redactat de O. G..
Prin sentința nr.131/28 martie 2012, Curtea de apel Pitești a admis în parte acțiunea formulată de reclamanții O. E., O. G. L., E. Z. E., O. E., T. M., B. M. L. în contradictoriu cu pârâta C. C. pentru Stabilirea Despăgubirilor și a obligat pe pârâtă să emită titlul de despăgubiri pentru valorificarea Dispoziției nr.1406/2007 și Deciziei nr.166/2006 în condițiile O.U.G. nr4/2012.
Au fost respinse cererile privind întocmirea rapoartelor de evaluare.
A fost obligată pârâta C. C. pentru Stabilirea Despăgubirilor să plătească reclamanților O. E., O. G. L., E. Z. E., O. E., T. M. și B. M. L. suma de 1.000 lei, reprezentând cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța soluția instanța a reținut că în urma notificării formulate de reclamanți, în condițiile Legii nr.10/2001, prin Decizia nr.166 pronunțată de A.V.A.S. București la 17 mai 2006 (filele 6-7) s-a propus acordarea de măsuri reparatorii pentru terenul de 951,17 mp., ținându-se cont de despăgubirile deja acordate cu ocazia exproprierii, despăgubiri în sumă de 49.849 lei, s-a dispus înaintarea acestei decizii către C. C. pentru Stabilirea Despăgubirilor și s-a declinat în favoarea Primăriei Rm.V. competența de soluționare a notificării cu privire la construcția demolată.
Prin Dispoziția nr.1406 emisă de Primarul Rm.V. la 8 februarie 2007 (fila 9) s-a propus acordarea de despăgubiri reclamanților pentru construcțiile deținute de autorii acestora O. F. și O. D., construcții ce s-au aflat pe fosta . și care au fost expropriate.
S-a menționat necesitatea actualizării sumei acordate cu titlu de despăgubire și faptul că imobilele nu pot fi restituite în natură, întrucât au fost integral demolate.
S-a reținut că acțiunea reclamanților își are temeiul în dispozițiile Titlului VII din Legea nr.247/2005, dispoziții în care se reglementează procedura emiterii titlului de despăgubire, a cărei derulare participă C. C. pentru Stabilirea Despăgubirilor.
Art.16 din actul normativ stabilește obligația acestei pârâte ca după primirea dosarului și verificarea imposibilității de restituire în natură să treacă la evaluarea imobilului, determinând astfel cuantumul despăgubirilor, după care se emite titlul ce va intra ulterior într-o nouă procedură, aceea a valorificării. Deși legea nu stabilește termene, pentru derularea acestei proceduri, procedură care în cauză a început în anul 2006, ea trebuie să se supună unui termen rezonabil, calificare pe care nu o pot primi cei peste 5 ani care au trecut.
Nu a fost primită apărarea pârâtei C.C.S.D. care pretinde că în acești 5 ani, a înregistrat dosarul reclamanților, urmând să treacă la etapa evaluării, considerând că astfel nu a nesocotit drepturile acestora și nici susținerea privind caracterul incomplet al dosarului prin aceea că din acesta nu rezultă modalitatea de trecere în proprietatea statului a întregii suprafețe de teren și dovada negației privind revocarea testamentului.
Aprecierea a fost determinată pe de o parte de faptul că actele administrative prin care se recunoaște dreptul la despăgubiri sunt supuse unei cenzuri proprii, prevăzută în Legea nr.10/2001, iar pe de altă parte, de atribuțiile pe care legea le recunoaște pârâtei. Astfel, potrivit art.16 alin.4 Titlul VII din Legea nr.247/2005: „Pe baza situației juridice a imobilului pentru care s-a propus acordarea de despăgubiri, Secretariatul Comisiei Centrale procedează la analizarea dosarelor prevăzute la alin.1 și (2) în privința verificării legalității respingerii cererii de restituire în natură”. Singura atribuție în planul verificării legalității pe care legea o recunoaște pârâtei, este aceea privind corecta respingere a cererii de restituire în natură a bunului și înlocuirea indemnizării părții cu despăgubiri.
S-a reținut că parcurgerea acestei proceduri presupune printre altele și realizarea rapoartelor de evaluare care se constituie în operațiuni administrative obligatorii emiterii titlului de despăgubire, așa încât nu se impune o dispoziție a instanței în acest sens.
Acest aspect rezultă din dispozițiile aceluiași art.16 din Titlul VII al Legii nr.247/2005, unde se arată expres că „(5) Secretariatul Comisiei Centrale va proceda la centralizarea dosarelor prevăzute la alin.1 și (2), în care, în mod întemeiat cererea de restituire în natură a fost respinsă, după care acestea vor fi transmise, evaluatorului sau societății de evaluatori desemnate, în vederea întocmirii raportului de evaluare”.
Reținându-se caracterul de operațiune administrativă obligatorie și prealabilă pentru emiterii titlului de despăgubire, s-a apreciat că solicitarea de întocmire a rapoartelor de evaluare se constituie într-o cerere lipsită de interes, așa încât ea urmează a fi respinsă.
În cauză au fost avute în vedere dispozițiile O.U.G. nr.4/2012, dispoziții prin care „(...) se suspendă, pe o perioadă de 6 luni, emiterea titlurilor de despăgubire, a titlurilor de conversie, precum și procedurile privind evaluarea imobilelor pentru care se acordă despăgubiri, prevăzute de titlul VII "Regimul stabilirii și plății despăgubirilor aferente imobilelor preluate”.
S-a reținut că existența acestuia act normativ nu este de natură să confere un caracter prematur acțiunii pe de o parte dat fiind introducerea ei anterior adoptării acestei reglementări legale, iar pe de altă parte, dată fiind dispoziția alin.3 din art.110 Cod procedură civilă, care permite încuviințarea executării la termen a unei obligațiuni în măsura în care se apreciază că în caz contrar reclamantul ar încerca o pagubă însemnată.
În cauză, s-a reținut că se poate vorbi despre o astfel de prejudiciere având în vedere perioada lungă de timp ce s-a scurs de la momentul recunoașterii dreptului și până la cel care putea permite valorificarea lui.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs C. C. pentru Stabilirea Despăgubirilor solicitând admiterea acestuia, modificarea sentinței și respingerea cererii formulate.
În privința reclamanților, etapa transmiterii și înregistrării dosarelor a fost parcursă în cauză, fiind menționate înregistrările nr._/CC și_/CC în fața C.C.S.D.
De asemenea, dosarul a fost analizat în privința legalității respingerii cererii de restituire în natură, constatându-se că din dosar lipsesc înscrisurile care să ateste că imobilul a aparținut în integralitate reclamanților.
Potrivit HG nr.1095/2005 dosarul trebuie să cuprindă întreaga documentație aferentă deciziei emise, acte care atestă îndreptățirea, acte care permit încadrarea preluării ca fiind abuzivă etc.
Ca atare, s-a solicitat A. prin adresa nr._/CC/13.03.2012 completarea dosarului de despăgubiri al reclamanților respectiv negația privind revocarea testamentului nr.2322/1970 întocmit de O. G..
Se mai arată că etapa evaluării poate fi parcursă dacă este completat dosarul cu înscrisurile solicitate, instituția pârâtă nu poate proceda la analizarea unor dosare incomplete, deciziile sau dispozițiile trebuind să fie însoțite de înscrisurile arătate la art. 16.1-16.3 din H.G. nr. 1095/2006.
De asemenea, după adoptarea deciziei nr. 2815/2008 a CCSD ordinea de soluționare a dosarelor se stabilește prin decizie a comisiei, neputând fi reținute aspectele legate de tergiversarea dosarului și nerespectarea termenului rezonabil.
Autoritatea judiciară nu se poate substitui atribuțiilor CCSD și nu se poate trece peste etapele administrative prevăzute obligatoriu de lege, caracterizate prin complexitate, nefiind posibilă finalizarea procedurilor în termen de 30 de zile de la rămânerea irevocabilă a soluției.
În ce privește obligarea la plata cheltuielilor de judecată se arată că nu au fost respectate prevederile art. 275 C.proc.civ., pârâtul recunoscând drepturile reclamanților astfel că nu putea fi obligat la cheltuieli.
De asemenea se impunea ca instanța să facă aplicarea art. 274 alin. 3 C.proc.civ., față de situația din dosar.
Cauza a fost înaintată instanței supreme pentru soluționarea recursului, însă prin încheierea nr.2067 din 27.02.2013 aceasta a scos dosarul de pe rol, potrivit art. XXIII alin.2 și 4 din L. nr. 2/2013, restituindu-l la curtea de apel.
În fața curții de apel, la 17.10.2013 s-a dispus introducerea în cauză a Comisiei Naționale de Compensarea Imobilelor, față de disp. art. 4, art. 17 alin. 2 și art. 18 alin.1 și 3 din L. nr. 165/2013.
Analizând sentința atacată prin prisma criticilor invocate, în raport de probatoriul administrat în cauză și de dispozițiile legale incidente, Curtea constată că recursul este fondat, pentru următoarele considerente:
Curtea reține că față de soluția primei instanțe reclamanții nu au uzat de calea de atac a recursului astfel că și-au însușit argumentele instanței inclusiv în privința emiterii deciziei reprezentând titlu de despăgubire în condițiile O.U.G. nr. 4/2012.
În raport de modificările legislative în materie, curtea constată că rămâne competentă să soluționeze atare cerere, formulată și înregistrată la instanță anterior intrării în vigoare a Legii noi nr. 165/2013, în raport și de prevederile Legii nr.2/2013.
Totodată, chiar dacă această lege prevede la art. 4 că legea nouă se aplică și cauzelor în materia restituirii imobilelor preluate abuziv, aflate pe rolul instanțelor, precum și cauzelor aflate pe rolul Curții Europene a Drepturilor Omului suspendate, sub aspectul competenței, art.20 din Titlul VII al Legea nr.247/2005, așa cum a fost modificat prin Legea nr.165/2013, prevede că soluționarea acțiunii în contencios administrativ având ca obiect contestarea deciziei adoptate de către C. C. pentru Stabilirea Despăgubirilor sau, după caz, refuzul acesteia de a emite decizia revine secției de contencios administrativ și fiscal a tribunalului în a cărui rază teritorială domiciliază reclamantul.
Prin urmare, pentru dosarele aflate pe rolul instanțelor la data adoptării noului act normativ, competența rămâne instanței de contencios administrativ.
În acest context se constată însă că la data pronunțării prezentei decizii, celelalte dispoziții ale Legea nr.247/2005, Titlul VII, care reglementau procedura de emitere a titlului de despăgubire sunt abrogate, fiind înlocuite cu procedura prescrisă de art.21 și urm. din Legea nr.165/2013.
De asemenea, potrivit art.17 din Legea nr.165/2013 se constituie C. Națională pentru Compensarea Imobilelor care, conform art. 18 alin.3 din același act normativ, preia atribuțiile Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor și funcționează până la finalizarea procesului de retrocedare.
Ca atare, sub aspectul capacității procesuale de folosință, CCSD își încetează existența ca organ administrativ învestit cu soluționarea dosarelor de acordare a măsurilor reparatorii în condițiile legilor speciale de restituire, fiind înlocuită de C. Națională pentru Compensarea Imobilelor, care preia toate atribuțiile acesteia și implicit calitatea procesuală a CCSD în dosarele în curs.
Nu numai prevederile legii noi cu implicații asupra părților în dosare trebuie recunoscute ca aplicabile ci și cele care reglementează procedura de urmat, de vreme ce legiuitorul declară în art. 4 al legii că dispozițiile acesteia “se aplică cererilor formulate și depuse, în termen legal, la entitățile învestite de lege, nesoluționate până la data intrării în vigoare a prezentei legi, cauzelor în materia restituirii imobilelor preluate abuziv, aflate pe rolul instanțelor, precum și cauzelor aflate pe rolul Curții Europene a Drepturilor Omului suspendate în temeiul Hotărârii-pilot din 12 octombrie 2010, pronunțată în Cauza M. A. și alții împotriva României, la data intrării în vigoare a prezentei legi.”
Față de această normă tranzitorie, prevederile art.6 cod civil și ale art.24 NCPC, ca reguli generale, nu sunt aplicabile, legea specială reglementând un regim juridic aparte în privința aplicării în timp a normei noi.
Curtea reține astfel că potrivit art.21 din Legea nr.165/2013 pentru acordarea de măsuri compensatorii pentru imobilele care nu pot fi restituite în natură, entitățile învestite de lege transmit Secretariatului Comisiei Naționale deciziile care conțin propunerea de acordare de măsuri compensatorii, întreaga documentație care a stat la baza emiterii acestora și documentele care atestă situația juridică a imobilului obiect al restituirii la momentul emiterii deciziei, inclusiv orice înscrisuri cu privire la construcții demolate.
Deciziile entităților învestite de lege vor fi însoțite de înscrisuri care atestă imposibilitatea atribuirii în compensare totală sau parțială a unor alte imobile/bunuri/servicii disponibile deținute de entitatea învestită de lege.
Dispozițiile autorităților administrației publice locale emise potrivit Legii nr. 10/2001, republicată, cu modificările și completările ulterioare, se transmit Secretariatului Comisiei Naționale după exercitarea controlului de legalitate de către prefect.
Secretariatul Comisiei Naționale, în baza documentelor transmise, procedează la verificarea dosarelor din punctul de vedere al existenței dreptului persoanei care se consideră îndreptățită la măsuri reparatorii. Pentru clarificarea aspectelor din dosar, Secretariatul Comisiei Naționale poate solicita documente în completare entităților învestite de lege, titularilor dosarelor și oricăror altor instituții care ar putea deține documente relevante.
Evaluarea imobilului ce face obiectul deciziei se face prin aplicarea grilei notariale valabile la data intrării în vigoare a prezentei legi de către Secretariatul Comisiei Naționale și se exprimă în puncte. Un punct are valoarea de un leu.
Numărul de puncte se stabilește după scăderea valorii actualizate a despăgubirilor încasate pentru imobilul evaluat conform alin. (6).
Ulterior verificării și evaluării, la propunerea Secretariatului Comisiei Naționale, C. Națională validează sau invalidează decizia entității învestite de lege și, după caz, aprobă punctajul stabilit potrivit alin. (7).
În cazul validării deciziei entității învestite de lege, C. Națională emite decizia de compensare prin puncte a imobilului preluat în mod abuziv.
De asemenea, art.34 alin. 1 din L.nr.165/2013 prevede că dosarele înregistrate la Secretariatul Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor vor fi soluționate în termen de 60 de luni de la data intrării în vigoare a prezentei legi, cu excepția dosarelor de fond funciar, care vor fi soluționate în termen de 36 de luni.
În acest context, Curtea constată că prin decizia nr. 166/17.05.2006 a A. s-a propus acordarea de măsuri reparatorii în echivalent în condițiile legii speciale privind regimul de stabilire și plată a despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv, pentru O. E., O. Gheorhe L., E. Z. E., O. E., T. M. și B. M. L., pentru terenul de 951,17 mp din Rm. V., Calea lui T. fostă Lenin, nr.328, ținându-se cont de despăgubirile acordate la expropriere, fiind declinată competența de soluționare a notificării pentru construcție către Primăria Municipiului Rm. V..
De asemenea, prin dispoziția nr.1406/8.02.2007, Primarul Municipiului Râmnicu V. a dispus acordarea de măsuri reparatorii în echivalent în condițiile legii speciale privind regimul de stabilire și plată a despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv, pentru O. E., O. Gheorhe L., E. Z. E., O. E., T. M. și B. M. L., pentru imobilul construcții expropriate și ulterior demolate (fila 9 dosar fond).
Dosarele în care au fost emise dispoziția și decizia au fost înaintate la A.N.R.P., fiind înregistrate sub nr._/CC și_/CC, așa cum reiese din întâmpinare (fila 21 dosar fond).
Deși s-a solicitat în mod repetat comunicarea stadiului soluționării dosarului de despăgubiri, ANRP nu a repartizat dosarele unui consilier pentru evaluare. S-a arătat în schimb în recurs că dosarul este incomplet, motiv pentru care nu se pot parcurge celelalte etape.
Ca atare, îndreptățirea la măsuri reparatorii conform dispoziției emise de primar și deciziei A. a fost recunoscută la nivelul anilor 2006 și 2007, însă deși s-a solicitat îndeplinirea obligațiilor prevăzute de Legea nr.247/2005, în vigoare la acel moment, în sensul soluționării dosarelor nr._/CC și_/CC, prin emiterea deciziei reprezentând titlu de despăgubire pentru imobilele preluate abuziv, comisia nu a răspuns solicitării formulate.
Prin urmare, prin jocul aplicării în timp a regulilor reglementând modul de acordare a măsurilor reparatorii, în prezent situația reclamanților intră sub incidența Legii nr.165/2013, care schimbă procedura de stabilire a acestora.
Potrivit noii proceduri de soluționare a dosarelor în care au fost emise dispoziții în temeiul Legii nr.10/2001 de către autoritățile locale, CNCI are posibilitatea să procedeze la verificarea dosarelor din punctul de vedere al existenței dreptului persoanei care se consideră îndreptățită la măsuri reparatorii, putând solicita documente în completare entităților învestite de lege, titularilor dosarelor și oricăror altor instituții care ar putea deține documente relevante.
Ulterior se procedează la evaluarea imobilului ce face obiectul deciziei, prin aplicarea grilei notariale valabile la data intrării în vigoare a legii de către Secretariatul Comisiei Naționale și se exprimă în puncte, numărul acestora fiind stabilit după scăderea valorii actualizate a despăgubirilor încasate pentru imobilul evaluat.
După verificare și evaluare, la propunerea Secretariatului Comisiei Naționale, C. Națională validează sau invalidează decizia entității învestite de lege și, după caz, aprobă punctajul stabilit.
Ca atare, în procedura prevăzută de Legea nr.165/2013, CNCI are posibilitatea de a analiza valabilitatea dispoziției, ori a deciziei (filele 6-9 dosar fond) asupra cărora nu s-a statuat irevocabil cu privire la efectele produse în planul dreptului de proprietate.
Curtea constată că legea anterioară nu prevedea un termen pentru soluționarea dosarelor înaintate Secretariatului Comisei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor, însă intervalul de timp în care, în cazul de față, C. nu a îndeplinit actul de procedură potrivit art.16 din Legea nr.247/2005, depășește un termen rezonabil, necesar autorității pârâte pentru emiterea deciziei sau trimiterea la reevaluare.
Chiar dacă C.C.S.D. avea de soluționat un număr mare de cereri, ținând seama în cazul de față de poziția persoanelor îndreptățite la despăgubiri, în condițiile legii speciale, au fost încălcate obligațiile prevăzute la art.16 din Titlul VII al Legii nr.247/2005, prin nesoluționarea cererii.
O atare atitudine a permis incidența noului act normativ în cazul unei dispoziții emisă de o autoritate locală emisă în temeiul Legii nr.10/2001 în anul 2006, respectiv 2007, ceea ce face ca lipsirea reclamanților de drepturile cuvenite să depășească o limită rezonabilă de timp.
Față de argumentele aduse în preambulul O.U.G. nr.4/2012, prin articolul unic al acesteia s-a stabilit că de la data intrării în vigoare a ordonanței de urgență se suspendă, pe o perioadă de 6 luni, emiterea titlurilor de despăgubire, a titlurilor de conversie, precum și procedurile privind evaluarea imobilelor pentru care se acordă despăgubiri, prevăzute de titlul VII "Regimul stabilirii și plății despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv" din Legea nr.247/2005 privind reforma în domeniile proprietății și justiției, precum și unele măsuri adiacente, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.653 din 22 iulie 2005, cu modificările și completările ulterioare.
De asemenea, Legea nr.117/2012 pentru aprobarea O.U.G.nr.4/2012 privind unele măsuri temporare în vederea consolidării cadrului normativ necesar aplicării unor dispoziții din titlul VII "Regimul stabilirii și plății despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv" al Legii nr.247/2005, a prorogat termenul de suspendare a procedurilor de emitere a titlurilor de despăgubire până la 15 mai 2013.
Așa cum s-a arătat mai sus, art.34 din Legea nr.165/2013 prevede un termen de 60 de luni de soluționare a dosarelor înregistrate la Secretariatul C.C.S.D., în care s-au emis dispoziții pentru recunoașterea dreptului la măsuri reparatorii în condițiile legilor speciale.
Însă art.110 alin.3 Cod procedură civilă, aplicabil în prezenta cauză, față de data sesizării instanței, permite ca, înainte de împlinirea termenului, să se formuleze cereri pentru executarea la termen a unor obligațiuni, ori de câte ori instanța apreciază că cererile sunt îndreptățite pentru a preîntâmpina reclamantului o pagubă însemnată pe care acesta ar încerca-o dacă ar aștepta împlinirea termenului.
Faptul că dosarul ar fi incomplet și că s-a solicitat completarea acestuia cu înscrisuri, nu absolvă autoritatea pârâtă de soluționarea cererii înregistrate în cadrul acesteia de mai mulți ani, în condițiile în care îndreptățirea la despăgubiri a fost recunoscută în procedura Legii nr.10/2001, în anul 2006, respectiv 2007.
În context, față de dispozițiile art. 4 rap. la art.34 alin.1 și la art.21 alin.5 și următoarele din Legea nr.165/2013, se constată că într-adevăr obligarea pârâtei la emiterea deciziei reprezentând titlu de despăgubire aferent dispoziției nr.1406/2007 și a deciziei nr. 166/2006 nu mai este posibilă, dosarul urmând a fi soluționat în conformitate cu dispozițiile noii legi, respectiv prin emiterea deciziei de compensare prin puncte a imobilului preluat în mod abuziv.
În ce privește cheltuielile de judecată acordate la prima instanță, față de criticile din recurs, Curtea constată că acestea sunt nefondate, de vreme ce acțiunea a fost admisă, fiind incidente prevederile art.274 alin.1 Cod procedură civilă, culpa autorității pârâte la acel moment fiind corect reținută de instanța de judecată.
Curtea constată că ipoteza art.275 Cod procedură civilă nu este îndeplinită în cauză, în condițiile în care nu s-a dovedit că la prima zi de înfățișare pretențiile reclamantului au fost recunoscute, de vreme ce în întâmpinare s-a arătat că dosarul este incomplet, impunându-se completarea acestuia cu negație privind revocarea testamentului întocmit de O. G..
Și soluția ce se va pronunța în recurs, în care se va dispune obligarea autorității pârâte de a proceda conform L. nr.165/2013 cu respectarea termenului prevăzut de această lege pentru soluționarea dosarului, susține acordarea cheltuielilor de judecată de la fond, dovedite potrivit chitanțelor depuse la filele 29 și 30 dosar fond.
Nu este incidentă ipoteza reducerii acestora de către instanță în aplicarea art.274 alin.3 Cod procedură civilă, de vreme ce onorariul de avocat respectă cerința proporționalității ținând seama de complexitatea cauzei și de munca depusă de specialist.
Pentru aceste considerente, în temeiul art.312 Cod procedură civilă, raportat la prevederile Legii nr.165/2013, Curtea va admite recursul, va modifica în parte sentința, în sensul că va obliga pârâta la soluționarea dosarului reclamanților în condițiile Legii nr.165/2013, menținând în rest sentința.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul formulat de pârâta C. C. PENTRU STABILIREA DESPĂGUBIRILOR, cu sediul în București, Calea Floreasca, nr.202, sector 1, (în prezent C. Națională pentru Compensarea Imobilelor potrivit art.18 alin.3 din Legea nr.165/2013), împotriva sentinței nr.131/F-C./28 martie 2012 pronunțată la Curtea de Apel Pitești, Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, în dosarul nr._, intimați fiind reclamații O. E. cu domiciliul în Rm.V., ., ., O. G. L. cu domiciliul în Rm.V., ., ., ., E. Z. E. cu domiciliul în Rm.V., ..14, județul V., O. E. cu domiciliul în Rm.V., ., ., ., T. M. cu domiciliul în Rm.V., ..18, județul V., B. M. L. cu domiciliul în Rm.V., ., ., ..
Modifică sentința în sensul că obligă pârâta la soluționarea dosarului reclamanților în condițiile Legii nr.165/2013.
Menține în rest sentința.
Irevocabilă
Pronunțată în ședință publică astăzi, 14 noiembrie 2013, la Curtea de Apel Pitești, Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal.
Președinte, A. T. | Judecător, A. A. T. | Judecător, S. U. |
Grefier, M. B. |
Red.A.T./19.11.2013
GM/4 ex.
Jud.fond: G.C.
| ← Obligaţia de a face. Decizia nr. 3404/2013. Curtea de Apel... | Pretentii. Decizia nr. 3262/2013. Curtea de Apel PITEŞTI → |
|---|
