Suspendare executare act administrativ. Decizia nr. 1183/2013. Curtea de Apel PITEŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1183/2013 pronunțată de Curtea de Apel PITEŞTI la data de 05-04-2013 în dosarul nr. 17532/109/2012/a1
Operator date 3918
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR._ DECIZIE NR.1183/R-C.
Ședința publică din 5 Aprilie 2013
Curtea compusă din:
Președinte: A. T. – judecător
Judecător: I. B.
Judecător: S. U.
Grefier: Drăguța-I. C.
S-a luat în examinare pentru soluționare, recursul declarat de reclamanta ., cu sediul în comuna Stâlpeni, ., împotriva încheierii de ședință din data de 14.09.2012, pronunțată de Tribunalul Argeș, Secția civilă, Complet specializat de contencios administrativ și fiscal, în dosarul nr._ 12, intimată fiind pârâta PRIMĂRIA C. STÂLPENI, cu sediul în ..
La apelul nominal făcut în ședință publică, a răspuns avocat V. S. pentru recurenta-reclamantă, lipsă fiind celelalte părți.
Procedura este legal îndeplinită.
Recursul este timbrat cu taxă judiciară de timbru în cuantum de 5,oo lei, potrivit chitanței nr.8256 din 05.04.2013, și cu timbrul judiciar în valoare de 0,15 lei.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează că la dosar, prin compartimentul registratură, la data de 02 aprilie 2013, intimata-pârâtă a depus cerere de amânare pentru pregătirea apărării, iar la data de 4 aprilie 2013 s-a depus de către Tribunalul Argeș cerere de înaintare a prezentului dosar pentru termenul de judecată din data de 12 aprilie 2013, după care:
Reprezentantul recurentei-reclamante depune la dosar împuternicire avocațială, dovada achitării taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar și, având cuvântul, arată că lasă la aprecierea instanței cu privire la cererea de amânare pentru pregătirea apărării, formulată de intimata-pârâtă prin compartimentul registratură.
Instanța respinge ca neîntemeiată cererea de amânare formulată, având în vedere și înscrisul de la fila 9 din dosar.
Reprezentantul recurentei-reclamante arată că nu mai are alte cereri prealabile de formulat, excepții de invocat sau probe de administrat și solicită acordarea cuvântului pentru dezbateri asupra recursului.
Curtea, față de cererea formulată, constată recursul în stare de judecată și acordă cuvântul pentru dezbateri asupra recursului.
Avocat V. S., având cuvântul pentru recurenta-reclamantă, solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat și motivat, fără cheltuieli de judecată.
CURTEA
Deliberând asupra recursului:
Constată că prin acțiunea înregistrată la data de 07.08.2012 reclamanta . a chemat în judecată pe pârâta P. C. STALPENI solicitând anularea înștiințării de plată nr. 4826 din 12.07.2012, emisă de aceasta precum si suspendarea executării acesteia până la soluționarea irevocabilă a acțiunii în anulare.
În motivarea cererii de suspendare, reclamanta a arătat că sunt îndeplinite cerințele art. 14 din Legea 554/2004 în sensul că există împrejurări de natură să o îndoială serioasă în privința legalității actului administrativ iar punerea în executare a acestuia ar fi de natură să-i creeze prejudicii grave.
Prin încheierea pronunțată în ședința publică din 14.09.2012, Tribunalul Argeș a respins cererea de suspendare a actului administrativ fiscal – înștiințarea de plată nr.4826/12.07.2012.
Cu privire la cererea de suspendare, tribunalul a reținut că, potrivit art. 14 din Legea 554/2004, pentru a se putea dispune suspendarea executării actului administrativ este necesară îndeplinirea cumulativă a două condiții respectiv existența unui caz bine justificat si a unei pagube iminente.
Potrivit art. 2 lit. „t” din legea 554/2004 cazul bine justificat constă în acele împrejurări legate de stare de fapt sau de drept de natură să creeze o îndoială serioasă în privința legalității actului administrativ.
O astfel de situație ar putea exista în cazul în care un act administrativ nu ar fi semnat de organul emitent sau ar fi emis de un organ necompetent. Pe de altă parte actul administrativ se bucură de o prezumție de legalitate si este executoriu din oficiu fără a mai fi necesară alte formalități în acest sens.
În cauză, reclamanta nu a indicat niciun motiv pentru care actele atacate ar fi vădit nelegale ci s-a rezumat la apărări ce țin de fondul cauzei.
Aceste apărări nu pot fi examinate în profunzime în cadrul procesual de față fiind necesară administrarea unui probatoriu complet.
Reclamanta, prin motivele invocate în cerere, nu a demonstrat existența unor motive temeinice care să creeze o îndoială serioasă asupra legalității actelor administrative atacate.
Instanța, în soluționarea cererii de suspendare nu se poate apleca asupra fondului actelor administrative decât în măsura depistării unor vădite neregularități ce pot fi constatate printr-o analiză sumară a actelor atacate.
Cele două condiții reglementate de dispozițiile art. 14 din Legea 554/2004 se cer a fi îndeplinite în mod cumulativ astfel încât neîndeplinirea condiției cazului bine justificat atrage respingerea cererii de suspendare fără a mai fi necesară analizarea cele de a doua condiții.
Față de aceste considerente, în temeiul dispozițiilor legale sus menționate cererea de suspendare a fost respinsă.
În termen legal, la data de 09.10.2012, a declarat recurs reclamanta ., prin care în temeiul dispozițiilor art.304 pct.9 Cod procedură civilă și art.14 din Legea nr.554/2004, a criticat sentința pentru nelegalitate și netemeinicie.
În criticile formulate în recurs se arată că încheierea de ședință din 14.09.2012 este nelegală, întrucât instanța de fond nu a analizat în integralitatea sa actul, rezumându-se doar la a preciza că nu au fost indicate motive temeinice care să creeze o îndoială serioasă asupra legalității actului administrativ atacat.
Recurenta apreciază că sunt îndeplinite ambele condiții prevăzute de art.2 alin.1 lit.t și ș din Legea nr.554/2004, pentru a se putea dispune suspendarea executării actului administrativ atacat.
Cazul bine justificat nu presupune prezentarea unor dovezi de nelegalitate evidentă, căci o asemenea cerință și interpretare ar echivala cu o prejudecare a fondului.
Actul administrativ emis de intimată este nelegal, în opinia recurentei, de vreme ce, în cuprinsul său nu se face nicio referire la actul normativ sau la actul emis de consiliul local prin care s-ar fi impus în sarcina acesteia obligația de plată a procentului de 5%, ca urmare a neînregistrării la timp a reevaluării făcute la imobile.
Suma contestată nu arată perioada pentru care a fost stabilit modul de calcul al accesoriilor, așa încât actul emis nu îndeplinește condițiile prevăzute de art.41 din Codul de procedură fiscală.
Cazul bine justificat rezidă în afirmații și argumente juridice, prezentate sumar, de natură să creeze o îndoială cu privire la actul contestat.
Cerința pagubei iminente ce s-ar putea produce în cazul punerii în executare imediată a înștiințării de plată este îndeplinită, de vreme ce valoarea debitului este mare, și de natură să afecteze activitatea comercială a societății, precum și plata salariilor.
Se solicită admiterea recursului și pe fond suspendarea executării înștiințării de plată nr.4826/12.07.2012.
Examinând recursul prin prisma criticilor invocate, dar și sub toate aspectele conform art.3041 Cod procedură civilă, Curtea reține că acesta este nefondat, pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare:
Art.14 din Legea nr.554/2004, cu modificările și completările ulterioare, reglementează procedura suspendării executării actului administrativ pe cale judecătorească, această măsură fiind facultativă și admisibilă, după sesizarea în condițiile art.7 din lege a autorității emitente..
Referitor la condițiile care privesc temeiul de fapt al suspendării, prin interpretarea dispozițiilor art.14 alin.1 din Legea nr.554/2004, rezultă că suspendarea actului administrativ se poate dispune numai cu îndeplinirea cumulativă a următoarelor condiții: existența cazului bine justificat și necesitatea prevenirii unei pagube iminente.
Legea în art.2 alin.1 lit.t definește cazul bine justificat ca fiind împrejurarea legată de starea de fapt și de drept care este de natură să creeze o îndoială serioasă în privința legalității actului administrativ.
Paguba iminentă este definită, potrivit art.2 alin.1 lit. ș ca fiind prejudiciul material viitor și previzibil sau, după caz, perturbarea previzibilă gravă a funcționării unei autorități publice sau a unui serviciu public.
Existența unui caz bine justificat poate fi reținută dacă, din împrejurările cauzei, ar rezulta o îndoială puternică și evidentă asupra prezumției de legalitate, care constituie unul dintre fundamentele caracterului executoriu al actului administrativ contestat.
Cazul bine justificat nu poate fi argumentat prin invocarea unor aspecte care țin de legalitatea actului administrativ, întrucât aceasta vizează fondul actului care poate fi analizat numai în cadrul acțiunii în anulare, în caz contrar, instanța ar realiza o prejudecare a fondului, ceea ce excede cadrului procesual al cererii de suspendare.
Recurentul – reclamant nu a depus nici un înscris doveditor în motivarea cererii de suspendare, limitându-se, astfel cum legal și temeinic a reținut și instanța de fond, la simple afirmații în sensul în care o eventuală executare silită ar fi de natură să-i genereze inconveniente majore în derularea fluxului de producție sau plata drepturilor salariale.
Aceste afirmații sunt lipsite de relevanță juridică, întrucât este de principiu faptul că actele administrative se bucură de prezumție de legalitate fiind emise în baza și pentru executarea în concret a legii.
Referitor la condiția privind incidența pagubei iminente Curtea, constată de asemenea, că nu este îndeplinită.
Executarea unei obligații bugetare care a fost stabilită printr-un act administrativ fiscal care se bucură de prezumția de legalitate, nu poate constitui prin ea însăși o pagubă.
Într-adevăr, din punct de vedere economic, orice diminuare a patrimoniului este echivalentă cu o pagubă, dar din punct de vedere juridic, paguba este reprezentată doar de o diminuare licită a patrimoniului.
Cuantumul sumei (debit principal și accesorii) asupra căreia poartă înștiințarea de plată nr.4826/2012, pentru care s-a solicitat suspendarea executării nu constituie un argument suficient pentru a se dispune măsura prevăzută de art.14 din Legea nr.554/2004.
Cu ocazia soluționării cererii de suspendare, instanța are numai posibilitatea de a efectua o cercetare sumară a aparenței dreptului, întrucât în cadrul acestei proceduri speciale nu poate fi prejudecat fondul litigiului.
Față de considerentele expuse, neexistând motive care să conducă la modificarea sau casarea încheierii recurate, Curtea în temeiul art.312 alin.1 Cod procedură civilă, va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul formulat de reclamanta ., cu sediul în comuna Stâlpeni, ., împotriva încheierii de ședință din data de 14.09.2012, pronunțată de Tribunalul Argeș, Secția civilă, Complet specializat de contencios administrativ și fiscal, în dosarul nr._ 12, intimată fiind pârâta PRIMĂRIA C. STÂLPENI, cu sediul în ..
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 05 aprilie 2013, la Curtea de Apel Pitești – Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal.
Președinte, A. T. | Judecător, I. B. | Judecător, S. U. |
Grefier, Drăguța-I. C. |
Red. S.U.
R.D.H/2ex/09.04.2013
Jud. fond: N. S.
| ← Obligaţia de a face. Decizia nr. 1766/2013. Curtea de Apel... | Pretentii. Decizia nr. 1410/2013. Curtea de Apel PITEŞTI → |
|---|
