Suspendare executare act administrativ. Decizia nr. 2371/2013. Curtea de Apel PITEŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 2371/2013 pronunțată de Curtea de Apel PITEŞTI la data de 26-06-2013 în dosarul nr. 6935/3/2012
Operator date 3918
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR._ DECIZIA NR. 2371/R-C.
Ședința publică din 26 iunie 2013
Curtea compusă din:
Președinte: C. D. - judecător
G. A. - judecător
I. M. - judecător
F. I.-G. - grefier
S-au luat în examinare, pentru soluționare, recursul declarat de pârâții Toanchina I., Toanchina I. L., ambii cu domiciliul în com. Voluntari, ..27, jud. Ilfov și Toanchina I. cu domiciliul în București, ., .-1 (cu domiciliul ales la av. T. B. cu sediul în București, sector 1, . nr.4-6), recursul declarat de pârâta S. C. C., cu domiciliul în București, sector 6, . nr.5, ., . și recursul declarat de pârâții P. S. 5 și Primăria S. 5 București, cu sediul în București, ..29-31, sector 5, toate formulate împotriva sentinței civile nr. 2422 din 30 mai 2012, pronunțată de Tribunalul București – Secția a IX-a de contencios administrativ și fiscal, în dosarul nr._, intimați fiind reclamantul P. F., cu domiciliul în București, sector 5, ..23A, pârâții . SRL cu sediul în București, sector 2, ., L. M. cu domiciliul în București, sector 1, Calea Dorobanților nr.182, . prin lichidator judiciar BDO Busines Restructuring SPRL cu sediul în București, sector 3, ., .>D. M. cu domiciliul în București, sector 5, ..2, . în ., . nr.98B, ., S. E. cu domiciliul în București, sector 5, ..48, Asociația pentru Conservarea Integrată a Patrimoniului Natural și Cultural, cu sediul în București, sector 4, ., ., ., Merișca M. cu domiciliul în București, .-70, ., sector 1 și ., cu sediul în P., ..2, jud. Ilfov.
La apelul nominal, făcut în ședință publică, au răspuns avocat C. M. pentru recurenta-pârâtă S. C. C., avocat V. I. pentru recurenții-pârâți Toanchina I., Toanchina I. L. și Toanchina I., avocat A. T. pentru intimatul-reclamant P. F., avocat P. N. M. pentru intimatul-pârât L. M., intimatul-intervenient D. M. – personal, lipsă fiind celelalte părți.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul declarat de pârâții P. S. 5 și Primăria S. 5 București este timbrat cu taxă judiciară de timbru în sumă de 2 lei, potrivit chitanței nr._/1 din 08.08.2012 (fila 36 dosar C.A. București) și cu timbrul judiciar în valoare de 0,15 lei.
Recursul declarat de pârâta S. C. C. este timbrat cu taxă judiciară de timbru în sumă de 1 leu, potrivit chitanței nr._/21.08.2012 (fila 84 dosar C.A. București), și cu timbrul judiciar în valoare de 0,15 lei.
Recursul declarat de pârâții Toanchina I., Toanchina I. L. și Toanchina I. este timbrat cu taxă judiciară de timbru în sumă de 5 lei, potrivit chitanței nr._/13.09.2012 (fila 118 dosar C.A. București), și cu timbrul judiciar în valoare de 0,15 lei.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință după care, apărătorul recurentei-pârâte S. C. C. precizează că s-a soluționat dosarul de fond, ce a avut ca obiect anularea autorizației de construire nr.611-D din 13.10.2009 și depune la dosar certificat de pe minuta sentinței civile nr.3022/28.05.2013; pentru informarea instanței, depune la dosar decizia civilă nr.2823/02.07.2012, pronunțată de Curtea de Apel București în dosarul nr._/3/2011 (fila 50), prin care s-a mai respins cererea de suspendare a executării aceleiași autorizații de construire.
Curtea, analizând înscrisurile de la dosar și având în vedere că părțile prezente nu au de formulat chestiuni prealabile, constată recursurile în stare de judecată și acordă cuvântul asupra acestora.
Avocat C. M., având cuvântul pentru recurenta-pârâtă S. C. C., susține oral motivele de recurs, astfel cum au fost enunțate în scris la dosar, solicitând admiterea recursului și modificarea sentinței, în sensul respingerii cererii formulate de reclamantul P. F..
Apreciază că procedura prealabilă administrativă nu a fost îndeplinită în condițiile legii, fiind tardivă față de dispozițiile art.7 alin. 7 din Legea nr.554/2004, coroborat cu Decizia nr.797/2007 a Curții Constituționale, cu consecința respingerii cererii introductive, ca inadmisibilă.
Cu privire la nelegalitatea autorizației, apreciază că aceasta nu poate fi discutată decât cu ocazia soluționării fondului și nu cu ocazia soluționării cererii de suspendare. De asemenea, apreciază că nu s-a făcut dovada îndeplinirii condițiilor prevăzute de art.14 din Legea nr.554/2004, respectiv cazul bine justificat și, mai ales, paguba iminentă.
În concluzie, solicită admiterea recursului și modificarea sentinței tribunalului, în sensul respingerii cererii principale, ca inadmisibilă, având în vedere tardivitatea procedurii prealabile, iar în situația în care instanța va trece peste acest aspect, solicită admiterea recursului și respingerea cererii principale, ca nefondată.
De asemenea, precizează că este de acord cu admiterea și a celorlalte recursuri, așa cum au fost motivate în scris la dosar.
Avocat V. I., având cuvântul pentru recurenții-pârâți Toanchina I., Toanchina I. L. și Toanchina I., susține oral motivele de recurs, așa cum au fost enunțate în scris la dosar. Față de dispozițiile art.14 și 15 din Legea nr.554/2004 solicită admiterea recursului, modificarea în tot a sentinței recurate și respingerea cererii de suspendare ca neîntemeiată, depunând la dosar note scrise (fila 61).
Avocat A. T., având cuvântul pentru intimatul-reclamant P. F., solicită respingerea recursurilor ca nefondate și menținerea sentinței tribunalului ca fiind legală și temeinică, susținând că a îndeplinit procedura prealabilă după noiembrie 2011, când li s-a comunicat existența autorizației de construcție.
De asemenea, precizează că, la data de 28 mai 2013, instanța s-a pronunțat pe excepție, nu pe fondul cauzei, iar suspendarea operează până când hotărârea de fond va deveni irevocabilă.
CURTEA
Asupra recursurilor de față:
Constată că, prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului București - Secția a IX-a C. Administrativ și Fiscal, la data de 07.03.2012, reclamantul P. F. a chemat în judecată pe pârâții P. S. 5, Primăria S. 5, S. V., S. C. C., E. G. Intertrade SRL, L. M., ., prin lichidator judiciar BDO Business Restructuring SPRL, solicitând ca prin sentința ce se va pronunța, să se dispună suspendarea executării autorizației de construire nr. 611-D din 13.10.2009, pentru obiectivul S+P+3E+4E retras+P. locuibil din .. 21A și 23, .. 4, în baza art.14 din Legea nr.554/2004, până la soluționarea pe fond a acțiunii în anularea acestei autorizații.
Ulterior, prin încheierea de ședință din data de 11.04.2012, au fost introduși în cauză, în calitate de pârâți și Toanchina I., Toanchina I.-L. și Toanchina I., în calitate de succesori cu titlu particular ai pârâtului S. V..
De asemenea, prin încheierea de ședință din data de 09.05.2012, a fost admisă excepția lipsei calității procesuale pasive a paratului S. V..
În fapt, reclamantul a arătat că este proprietarul imobilului din ..23A, învecinat cu imobilul ce face obiectul autorizației de construire și că este vătămat prin edificarea acestuia.
S-a arătat că prin autorizația de construire nr. 611-D din 13.10.2009, emisa de Primăria sectorului 5 București, s-a încuviințat edificarea unui imobil cu regimul de înălțime S+P+3E+4E retras+P. locuibil, pe terenurile situate în .. 21A si 23, .. 4 și că la baza autorizației, a stat certificatul de urbanism nr.420-D/18.02.2009.
Reclamantul a susținut că imobilul nu va fi construit pe un singur teren, ci pe trei terenuri alăturate, care sunt înregistrate sub numere cadastrale diferite, fără a fi comasate.
În ceea ce privește condiția cazului bine justificat, autorizația de construire a fost emisă cu încălcarea documentației de urbanism în vigoare, PUZ .. 21A-23 - .. 4, sector 5 București, emis prin Hotărârea Consiliului General al Municipiului București nr. 44/2009.
Astfel, PUZ .. 21, emis prin HCGMB nr. 44/2009 prevedea pentru locația în cauză:
- înălțime maximă de S+P+3E-4E retras, și maxim 15 m;
- POT maxim de 70%;
- CUT maxim de 3,2, pe când autorizația de construire nr. 611-D din 13._ prevede:
- înălțime maximă de S+P+3E +4E retras +P. locuibil și înălțime de 22 m;
- POT maxim de 80,46%
- CUT mai mare de 4,2 sau 4,64, în funcție de suprafața de teren la care se raportează, 1.3022 mp sau 1.180 mp.
Reclamantul a mai arătat că podul din autorizația de construire este în realitate o mansardă care se dezvoltă pe doua niveluri tip duplex, că podul ar fi trebuit să fie un spațiu neîncălzit, impropriu locuirii, în timp ce „podul” menționat în autorizația de construire cuprinde mai multe apartamente și că pârâții au dorit eludarea interdicției legale de edificare a unei mansarde.
S-a mai arătat că suprafața construită din autorizație este de 929,83 mp, în loc de 826 mp, prevăzută în PUZ, că suprafață desfășurată este de 5352,41 mp, în loc de 3776 mp din PUZ.
Reclamantul a mai afirmat că în autorizație nu se respectă retragerile față de limitele laterale ale proprietăților, astfel cum sunt ele stabilite prin PUZ, respectiv:
- spre .,76 m în A.G, în loc de 4,00 m în PUZ.
- spre ., 3,00 în A.C, în loc de 4,00 m în PUZ.
- latura din dreapta spre nr.23A al reclamantului, 2,00 m în AC, în loc de 3,00 m în PUZ.
- latura spate spre ., 2,00 m în AC, în loc de 5,00 m in PUZ.
S-a mai arătat că atât certificatul de urbanism, cât și PUZ-ul aprobat prin HCGMB nr.44/2009 încalcă PUG-ul aprobat prin HCGMB nr.269/2000, în sensul că permit un regim de înălțime mai mare decât cel de S+P+2, cu H max. 10 m, specific zonei L2b, că permit un aliniament diferențiat, în loc de cel uniform de 4,00 de la bulevard, că încalcă alinierea laterala de jumătate din înălțime, dar nu mai puțin de 3 m, iar în spate, nu mai puțin de 5 m, precum și POT-ul maxim de 65% și CUT-ul maxim de 1,8.
S-a învederat și faptul că nu este asigurată o suprafață de spațiu verde de minim 20% din teren, prin permiterea unor retrageri laterale mai mici decât cele legale.
Reclamantul a afirmat că aceste nereguli îi încalcă dreptul la viată intimă, îl lipsesc de lumina naturala și îi încalcă și dreptul de proprietate, prin aceea că imobilul în curs de edificare are deschise ferestre către proprietatea sa.
În continuare, reclamantul a mai arătat că nu s-a prezentat actul de comasare a terenurilor, că lipsește avizul privind prevenirea și stingerea incendiilor, deși evacuarea din parcarea de la subsolul imobilului (proiectată pentru 34 de mașini) se face spre stația Petrom din apropiere, la o distanță mai mica de 8 m, existând risc de explozie și incendiu.
S-a arătat că avizul de mediu este obținut pentru un imobil S+P+3E+4E retras și nu pentru S+P+3E+4E retras +P. locuibil, că nu s-a prezentat avizul privind apărarea civilă, deși imobilul are prevăzut un astfel de adăpost.
Reclamantul a precizat că nu s-a prezentat expertiza tehnică solicitată prin certificatul de urbanism, referitoare la condițiile și masurile asiguratorii pentru protejarea construcțiilor învecinate, având în vedere că subsolul clădirii se construiește pe toate laturile și trebuie ținut seama de riscul de seismicitate al clădirilor, în special cea de pe ..6, care prezintă un risc ridicat
Reclamantul a arătat că pârâții au afectat gardul proprietății de pe ..6, precum și subsolul imobilului său, de pe ., că în studiul geotehnic, hidrogeologic și geoelectric s-a avut în vedere un imobil S+P+2E+Duplex, deci cu 4 niveluri supraterane și nu un imobil S+P+3E+4E retras+P. locuibil, cu 7 niveluri supraterane, ceea ce a dus la subdimensionarea fundațiilor.
Reclamantul a afirmat că nu s-a prezentat acordul vecinilor, deoarece noua clădire are funcțiuni mixte, locuințe și birouri și nici nu s-a efectuat un studiu de însorire, situații în care cererea de autorizare trebuia respinsă sau amânată.
S-a mai arătat că organizarea de șantier afectează spațiului stradal, că prelungirea autorizației de construire după data de 29.09.2010 nu mai era posibilă, trebuind obținută o autorizație și că ea trebuia dispusă de Primăria Municipiului București, nu de cea de sector.
În drept, cererea a fost întemeiată pe disp.art.14 din Legea nr.554/2004.
Pârâții P. S. 5 și Primăria S. 5 București au depus întâmpinare, prin care au solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată, afirmând că autorizația a fost emisă cu respectarea legii, că o eventuală degradare a imobilelor învecinate nu s-ar datora autorității, ci beneficiarului, constructorului și proiectantului și că din dosarul administrativ rezultă că lucrările nu ar putea afecta stabilitatea și rezistența clădirilor învecinate.
Pârâtul S. V. a depus întâmpinare, prin care a invocat excepția lipsei calității sale procesuale pasive, excepție admisă prin încheierea de ședință din data de 09.05.2012.
Pârâta S. C. C., legal citata, a depus întâmpinare prin care a invocat excepția lipsei de interes, cu motivarea că executarea autorizației a fost deja suspendată prin sentința civila nr.929/06.03.2012, pronunțată de Tribunalul București - secția a IX-a,în dosarul nr._/3/CA/2011, în urma unei acțiuni introduse de Asociația „Salvați Bucureștiul” și că, în acel dosar, reclamantul din prezenta cauză a formulat o cerere de intervenție accesorie care nu a fost încă discutată în principiu, până la pronunțarea sentinței, dar va fi cu siguranță admisă în recurs, astfel încât hotărârea ce se va da îi va fi opozabilă.
Pârâta a mai invocat și excepția lipsei de obiect a acțiunii, afirmând că acțiunea de față este introdusă exact împotriva acelorași persoane care aveau calitatea de pârâți și în dosarul nr._/3/CA/2011 și este întemeiată pe aceeași cauză, respectiv pe art.14 din Legea nr.554/2004.
Pe fond, pârâta a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată, afirmând că legalitatea autorizației nu se poate analiza decât în cadrul unei acțiuni în anulare și că atât timp cât executarea lucrărilor a fost sistată, nu se poate produce un prejudiciu iminent.
Prin sentința civilă nr. 2422 din data de 30.05.2012, pronunțată de Tribunalul București - Secția a IX-a de contencios administrativ și fiscal, au fost respinse excepțiile lipsei de interes și lipsei de obiect a acțiunii, ca neîntemeiate.
A fost admisă acțiunea formulată de reclamant, având ca obiect suspendare executare act administrativ și, în baza art. 14 din Legea nr.554/2004, a fost suspendată executarea autorizației de construire nr. 611-D/13._ emisă de Primăria sectorului 5 București, până la soluționarea pe fond a cauzei
P. a hotărî astfel, prima instanță a reținut următoarele:
Analizând excepția lipsei de interes, instanța a constatat că executarea autorizației a fost deja suspendată, prin sentința civila nr.929/06.03.2012, pronunțată de Tribunalul București – Secția a IX-a in dosarul nr._/3/CA/2011, în urma unei acțiuni introduse de Asociația „Salvați Bucureștiul” și că în acel dosar, reclamantul din prezenta cauza a formulat o cerere de intervenție accesorie, care nu a fost încă discutată în principiu până la pronunțarea sentinței (f.420).
Prima instanță a reținut că nu există nicio certitudine că cererea de interevenție accesorie sau cea principală (pentru că din practicaua sentinței de mai sus rezultă că s-au formulat ambele tipuri de cereri de intervenție) va fi discutată și admisă în faza recursului, astfel încât, nu se știe dacă reclamantul din prezenta cauza va dobândi calitatea de parte în acel dosar.
Cum hotărârea judecătorească, prin care se suspendă executarea unui act administrativ individual, produce efecte numai între părțile din acel dosar și numai pentru motivele invocate și analizate în acel dosar și cum reclamantul nu este încă parte în dosarul nr75117/3/CA/2011, instanța a constatat că, la acel moment, reclamantul a justificat un interes în promovarea prezentei acțiuni.
În consecință, excepția a fost respinsă ca neîntemeiată.
Analizând excepția lipsei de obiect, instanța a constatat că, pe lângă motivația de mai sus, care este valabilă și în prezenta excepție, chiar dacă reclamantul ar deveni parte în dosarul nr._/3/CA/2011, nu există certitudinea că acțiunea de față are aceeași cauză cu acțiunea și cu cererile de intervenție din acel dosar, dimpotrivă existând indicii că ele ar fi diferite.
Preliminar, instanța a învederat faptul că temeiul juridic al acțiunii nu se confundă cu cauza acesteia, cauza reprezentând unul din cele trei elemente obligatorii, constitutive ale acțiunii, înțelese ca mijloc procesual, în timp ce temeiul juridic reprezintă unul din elementele pe care trebuie să le cuprindă cererea de chemare in judecata, înțeleasă ca înscris în care se materializează acțiunea civilă.
Cauza acțiunii o reprezintă situația de fapt, care a generat raportul juridic litigios dedus judecății, situație calificată juridic, și nu norma juridică ce permite utilizarea unui anumit mijloc procesual de protejare a drepturilor izvorâte din acel raport juridic. Cu alte cuvinte, art. 14 din Legea nr.554/2004, invocat în ambele acțiuni civile, reprezintă numai temeiul lor juridic, el dând dreptul, de principiu, la introducerea unei cereri de suspendare.
Motivele concrete pentru care se introduce o anumita cerere de suspendare constituie cauza acelei acțiuni.
S-a reținut că, în speță, cauza acțiunii de față o reprezintă toate pretinsele încălcări ale legislației invocate de reclamant în acțiune și toate pretinsele prejudicii care i s-ar putea produce acestuia.
Instanța a constatat că în acțiunea ce a format obiectul dosarului nr._/3/CA/2011, s-au invocat numai o mică parte din încălcările invocate în prezenta cauză, acțiunea centrându-se în continuare pe nerespectarea normelor privind spatiile verzi și pe riscul vătămării imobilului din ..6, aflat în zona protejată, în timp ce acțiunea de față se centrează pe vătămările ce se pot aduce în special imobilului reclamantului și calității vieții acestuia. În concluzie, prima instanță a reținut că cele doua acțiuni au cauză diferită, neputându-se susține că acțiunea de față ar fi rămas fără obiect, sau că ar fi lipsită de interes.
Față de aceste motive, instanța a respins și această excepție ca neîntemeiată.
Analizând probele în ceea ce privește fondul cererii de suspendare, instanța a constatat următoarele:
În ceea ce privește cazul bine justificat, acesta constă într-o îndoială puternică cu privire la legalitatea actului în discuție.
Preliminar, s-a observat că deși reclamantul a invocat o . pretinse nelegalități, pârâții nu au formulat nicio apărare concretă și punctuală la aceste critici, rezumându-se la a afirma generic că autorizația este legală
Din înscrisurile de la dosar, rezultă că există o aparentă neconcordanță între indicatorii tehnici menționați în PUZ-ul aprobat prin HCGMB nr. 44/2009 și indicatorii permiși în autorizația de construire, în sensul că PUZ, .. 21 A, prevedea pentru locația în cauză:
- înălțime maximă de S+P+3E-4E retras, și maxim 15 m-POT maxim de 70%;
- CUT maxim de 3,2, pe când autorizația de construire nr. 611-D din 13.10.2009 prevede:
- înălțime maxima de S +P+3E +4E retras +P. locuibil și înălțime de 22 m-POT maxim de 80,46%;
- CUT mai mare de 4,2 sau 4,64, în funcție de suprafața de teren la care se raportează, 1.302,2 mp sau 1.180 mp.
De asemenea, s-a reținut că există o aparentă contradicție între noțiunea de pod indicată în cuprinsul autorizației și structura concretă a acestuia, astfel cum este descrisă în proiectul tehnic, prezența mai multor apartamente de locuit sugerând existența în realitate a unei mansarde, ridicându-se și problema măsurii în care ea este permisă de PUZ-ul în vigoare.
S-a mai observat că există o diferență a retragerile față de limitele laterale ale proprietăților, astfel cum sunt ele stabilite prin PUZ și cele prevăzute în autorizație, ele fiind următoarele:
- spre .,76 m în AC, în loc de 4,00 m în PUZ.
- spre ., 3,00 în AC, în loc de 4,00 m în PUZ.
- latura din dreapta spre nr.23A al reclamantului, 2,00 m în AC, în loc de 4,00 m în PUZ.
- latura spate spre ., 2,00 m în AC, în loc de 5,00 m în PUZ.
Instanța a reținut că nu poate califica aceste diferențe ca legale sau nelegale, o astfel de analiză urmând a fi făcută în cadrul unei eventuale acțiuni în anularea autorizației, însă aceste discrepanțe justifică îndoiala asupra legalității autorizației, cu atât mai mult, cu cât pârâții nu au oferit niciun fel de explicație în această privință. La conturarea îndoielii, instanța a avut în vedere și lipsa acordului vecinilor, a expertizei tehnice privind riscul seismic al lucrării, lipsa studiului de însorire, faptul că studiul geotehnic se referă la un imobil cu alt regim de înălțime, pârâții neopunându-se în vreun fel la aceste critici.
De asemenea, s-a avut în vedere și lipsa avizului privind prevenirea și stingerea incendiilor, deși în imediata vecinătate (la mai puțin de 8 m după cum susține reclamantul) s-ar afla o stație Petrom, precum si lipsa avizului privind apărarea civilă.
Instanța a constatat că elementele de mai sus conturează neîndoielnic existenta unui caz bine justificat, în sensul Legii nr.554/2004.
În ceea ce privește paguba iminentă, instanța a reținut că, teoretic, dacă criticile de mai sus ar fi adevărate, edificarea imobilului ar putea produce prejudicii imobilului reclamantului, prin punerea în pericol a rezistenței acestuia, calității vieții, prin nerespectarea regimului de însorire și prin afectarea imobilului învecinat și unor scopuri comerciale, fără acordul vecinilor.
Împrejurarea că lucrările efective de construcție ar fi stopate în prezent, ca urmare a pronunțării sentinței civile nr.929/06.03.2012, deși nu a făcut obiectul cercetării în prezenta cauză, poate fi adevărată, însă, în lipsa unei hotărâri judecătorești exprese, care să-l vizeze pe reclamant, nu oferă acestuia o garanție că lucrările nu ar putea reîncepe oricând, acesta fiind în prezent lipsit de o protecție jurisdicțională efectivă a drepturilor sale.
Constatând că este îndeplinită și condiția pagubei iminente, instanța, în baza art.14 din Legea nr.554/2004, a admis acțiunea și a suspendat executarea autorizației de construire nr. 611 -D/13.10.2009, pana la soluționarea pe fond a cauzei.
Ca urmare a admiterii acțiunii, instanța a respins cererea pârâtei S. C. C. de obligare a reclamantului la plata cheltuielilor de judecată, ca neîntemeiată.
Împotriva sentinței nr.2422/30.05.2012, pronunțată de Tribunalul București – Secția a IX-a, de contencios administrativ și fiscal, în termen legal, au formulat recurs pârâții Toanchina I., Toanchina I.-L. și Toanchina I., criticând-o pentru nelegalitate.
Recursul pârâților a fost întemeiat în drept pe disp.art.304 pct.9 și art.3041 Cod procedură civilă.
Preliminar, recurenții-pârâți arată că pe rolul instanțelor de judecată a existat o cerere similară, având ca obiect suspendarea executării autorizației de construcție nr.611/D/13.10.2009, pentru obiectivul S+P+4E retras+pod locuibil, introdusă de către Asociația „Salvați Bucureștiul”, P. F. formulând cerere de intervenție accesorie și principală, ce a fost respinsă de prima instanță ca informă, iar în faza procesuală a recursului, acesta a revenit cu o cerere de intervenție accesorie, la care a renunțat, deoarece, între timp, s-a admis cererea de suspendare a executării autorizației de construcție, prin hotărârea atacată cu prezentului recurs.
Mai arată că, în primul dosar nr._/3/2012, instanța de fond a admis cererea de suspendare a executării autorizației de construire, pentru motive identice cu cele reținute și în considerentele sentinței civile recurate nr.2422/30.05.2012, dar Curtea de Apel București – Secția de contencios administrativ a admis recursul și a modificat în tot sentința recurață, în sensul că a respins cererea de suspendare ca neîntemeiată.
În motivarea recursului, se arată că sentința atacată este vădit nelegală, nefiind îndeplinite condițiile esențiale, care ar justifica admiterea unei cereri de suspendare a executării autorizației de construire nr.611-D/13.10.2009.
I. Recurenții-pârâți arată că nu este întrunită condiția cazului bine-justificat, deoarece nu poate intra în conceptul juridic de caz bine justificat decât acele ipoteze care conferă un înalt grad de credibilitate a susținerilor reclamantului și numai în condițiile în care nu există impedimente evidente la admiterea în fond a susținerilor reclamantului, or, în speță, este evident că acțiunea reclamantului formulată cu privire la fondul cererii prezintă impedimente clare în a fi admisă, deoarece plângerea prealabilă este făcută cu mult peste termenul prevăzut de Legea contenciosului administrativ.
1. Referitor la problema pretinsei încălcări a coeficienților urbanistici POT, CUT și a regimului de înălțime aprobate prin PUZ, reținuta de către Tribunalul București în considerentele sentinței atacate, recurenții-pârâți arată că susținerile intimatului-reclamant sunt neprobate, de altfel acestea ar putea fi dovedite numai în urma analizării cauzei pe fond.
Susțin că, în realitate, construcția realizată are un POT de 55% la parte și 60% la proiecția etajului I, sub ceea ce permitea PUZ-ul pe care intimatul-reclamant pretinde că l-ar încălca autorizația de construire, acest lucru putând fi ușor verificat deoarece suprafața terenului este de 1.302,2 mp, iar suprafața parterului este de 752,9 mp., adică 55% din teren. Problema CUT-ului poate fi verificată prin analizarea datelor autorizației în care acest coeficient urbanistic este de 3,2, la fel ca în PUZ; dacă intimatul-reclamant susține că, de fapt, construcția efectuată încalcă prevederile din autorizație, atunci nu este o problemă de legalitate a autorizației, ci de execuție a lucrării, dar pentru verificarea unei astfel de afirmații este necesară administrarea de probe suplimentare, nespecifice procesului provizoriu în suspendare.
2. În ceea ce privește al doilea considerent reținut de către prima instanță în pronunțarea sentinței recurate, recurenții-pârâți susțin că instanța a avut în vedere susținerea intimatului-reclamant, în sensul că există o aparentă contradicție între noțiunea de pod indicată în cuprinsul autorizației și structura concretă a acestuia, ridicându-se problema că podul locuibil nu este permis de PUZ-ul în vigoare; în legătură cu podul locuibil, arată că acesta nu este un element de supraînălțare, așa cum se pretinde, ci este un volum rezultat din închiderea casei cu un acoperiș în pantă, care poate fi locuit.
3. Cu privire la al treilea motiv reținut de către prima instanță, respectiv existența unei retrageri față de limitele laterale ale proprietăților, astfel cum sunt ele prevăzute prin PUZ și cele prevăzute din autorizație, recurenții-pârâți susțin că, așa cum chiar și instanța a constatat, nu pot fi calificate aceste diferențe ca legale sau nelegale, o astfel de analiză urmând a fi făcută pe fondul cauzei.
4. În ce privește expertiza tehnică referitoare la riscul seismic al lucrării, se arată că acest gen de expertiză se întocmește în cazul alipirii la calcan, mai ales că Inspectoratul de Stat în Construcții nu a cerut acest gen de expertiză; cu privire la studiul de însorire, se arată că acest gen de studiu se face în urma solicitării autorităților locale, iar studiul geotehnic a fost realizat la solicitarea proiectantului, singurul în măsură să solicite un astfel de studiu, în funcție de necesități, forajele la peste 6 m. făcându-se la blocuri P+10.
II. În legătură cu problema condiției prejudiciului iminent, recurenții-pârâți susțin că, potrivit legii, suspendarea actului administrativ este condiționată de prejudiciul iminent pe care trebuie să-l presupună punerea în aplicare a acestuia, adică un prejudiciu care să fie imposibil de reparat sau reparabil în condiții foarte grele, dar instanța trebuie să cumpănească interesele ambelor părți, proporționalitatea măsurii și faza în care se afla executarea actului administrativ, astfel încât măsura suspendării să nu se transforme într-o sursă de prejudicii pentru beneficiarul actului, fără a avea un avantaj din aceasta nici petentul din cererea de suspendare.
Arată că, la data la care s-a dispus suspendarea prin sentința nr.929/06.03.2012, în dosarul nr._/3/2011, stadiul construcției era cu totul neconform suspendării execuției, construcția fiind ridicată, în schimb, lăsarea construcției fără izolație, fără măsuri de conservare, neînchisă, este de natură să creeze un prejudiciu grav pentru titularii drepturilor asupra acesteia, care-și vor vedea structura afectată, ca urmare a intemperiilor în lunga perioadă a litigiului de fond; suspendarea autorizației reprezintă un prejudiciu imens pentru cei care au dobândit drepturi asupra terenului și construcției din cauză. Pe de altă parte, continuarea construcției de o manieră să o protejeze contra intemperiilor, până la soluționarea pe fond a cauzei, nu are niciun impact negativ pentru intimatul-reclamant.
În concluzie, reclamanții-pârâți susțin că prima instanță nu a realizat o bună echilibrare a riscurilor, atunci când a dispus suspendarea actului administrativ, neluând în seamă decât potențialul prejudiciu al intimatului-reclamant.
În termen legal, împotriva aceleiași sentințe, a formulat recurs pârâta S. C. C., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, recurs întemeiat pe disp.art.304 pct.9 Cod procedură civilă.
Recurenta-pârâtă susține că hotărârea atacată este nelegală deoarece instanța de fond, admițând acțiunea reclamantului și respingând excepția lipsei de interes invocată, a pronunțat o hotărâre cu încălcarea prevederilor art.1(1) din Legea nr.554/2004, deoarece reclamantul a formulat plângerea prealabilă la data de 03.02.2012 și fără a mai aștepta răspunsul autorității emitente, a introdus cererea ce face obiectul prezentului dosar, în luna februarie 2012, neaflându-se în situația prev.de art.1 alin.(1) teza II din Legea nr.554/2004.
De asemenea, arată că hotărârea primei instanțe este nelegală, fiind pronunțată cu încălcarea prev.de art.14-15 din Legea nr.554/2004, potrivit cărora suspendarea executării actului administrativ poate fi dispusă numai cu îndeplinirea cumulativă a următoarelor condiții: declanșarea procedurii prealabile administrative, înregistrarea la instanță a acțiunii în anularea actului, existența unui caz bine justificat și necesitatea prevenirii unei pagube iminente.
Recurenta-pârâtă susține că prima condiție nu a fost îndeplinită în condițiile legii, fiind tardivă, prin raportare la art.7 alin.(7) din Legea contenciosului administrativ, coroborat cu Decizia Curții Constituționale nr.797/2007, cu consecința respingerii cererii introductive, ca inadmisibilă.
De asemenea, recurenta-pârâtă arată că instanța a pronunțat o hotărâre nelegală deoarece în speță nu erau respectate ultimele două condiții prevăzute de legiuitor, respectiv existența unui caz bine justificat și prevenirea unei pagube iminente.
Referitor la cazul bine-justificat, arată că nu poate fi argumentat prin invocarea unor argumente ce țin de legalitatea actului administrativ, întrucât acestea vizează fondul actului, care se analizează numai în cadrul acțiunii în anulare.
În ceea ce privește paguba iminentă, susține că nici această condiție nu este îndeplinită, deoarece potrivit Legii contenciosului administrativ, prin pagubă iminentă se înțelege prejudiciul material viitor și previzibil, or, reclamantul nu a făcut nicio dovadă privind afectarea imobilelor de către ipoteticele lucrări de demolare, iar potrivit jurisprudenței, iminența producerii unei pagube trebuie să fie consecința executării unui act administrativ și nu însăși executarea acelui act.
La data de 11.07.2012, s-a înregistrat recursul formulat de P. S. 5 și Primăria S. 5 București, împotriva aceleiași sentințe nr.2422/30.05.2012, pronunțată de Tribunalul București – Secția a IX-a, în dosarul nr._ .
Recursul pârâților a fost întemeiat în drept pe dispozițiile art.304 pct.9 Cod procedură civilă.
În motivarea recursului, se susține că în mod greșit instanța de fond a admis acțiunea formulată de intimatul-reclamant P. F. și a dispus suspendarea executării autorizației de construire nr.611-D/13.10.2009, până la soluționarea pe fond a cauzei, deși nu s-a făcut dovada îndeplinirii condițiilor cumulative prevăzute de art.14 din Legea nr.554/2004 privind contenciosul administrativ, respectiv cazul bine justificat și paguba iminentă.
În ceea ce privește cazul bine justificat, recurenții susțin că reclamantul se limitează la a presupune că autorizația de construire a fost emisă cu încălcarea dispozițiilor legale în materie, fără a dovedi existența unor împrejurări concrete legate de starea de fapt și de drept, care sunt de natură să creeze o îndoială serioasă în privința legalității actului atacat. Autorizația de construire și certificatul de urbanism au fost emise cu respectarea dispozițiilor legale în materie, iar o posibilă deteriorare a clădirilor învecinate, nu poate fi imputată autorității emitente a actului administrativ, ci beneficiarului, constructorului și proiectantului lucrărilor, pe calea unei acțiuni ce vizează repararea unei pagube provocate ca urmare a nerespectării condițiilor de executare a lucrărilor de construire autorizate.
Referitor la paguba iminentă, recurenții arată că reclamantul susține că o continuare a lucrărilor i-ar cauza o pagubă iminentă, însă, potrivit dosarului administrativ rezultă fără echivoc faptul că lucrările nu vor afecta stabilitatea și rezistența clădirilor învecinate.
La data de 03.09.2012, D. M. a formulat cerere de intervenție accesorie, în interesului recurenților-pârâți, solicitând admiterea în principiu a cererii, iar pe fond, admiterea recursului și respingerea cererii de suspendare formulată de intimatul-reclamant P. F., ca neîntemeiată.
În motivarea cererii, intervenientul arată că are un interes legitim, personal, născut și actual pentru a interveni în prezentul proces, întrucât are calitatea de beneficiar al unei părți din construcția ce urmează a fi edificată, fiind direct și imediat prejudiciat de o soluție nefavorabilă, întrucât la finalizarea construcției urmează să dobândească în proprietate, după un anumit algoritm prevăzut în contractul ce cuprinde înțelegerea părților, două apartamente în cadrul respectivului imobil.
Intervenientul mai arată că susținerile intimatului-reclamant cu privire la pretinsa nerespectare a PUZ-ului nu pot fi analizate în cadrul procedurii sumare a suspendării executării actelor administrative, instanța urmând a se limita doar la verificarea validității formale a actului atacat, fără a putea analiza aspectele care țin mai mult de temeinicia actului administrativ; reclamantul trebuie să invoce un caz bine justificat, precum și argumente în vederea prevenirii unei pagube iminente, simpla menționare a unor argumente de nelegalitate nesatisfăcând cerințele pentru a se putea dispune suspendarea actului administrativ.
În concluzie, intervenientul susține că nu erau îndeplinite condițiile pentru ca instanța să dispună suspendarea executării actului administrativ și solicită admiterea cererii de intervenție, admiterea recursului și respingerea cererii de suspendare formulată de reclamant.
La data de 10.09.2012, în cauză, a formulat cerere de intervenție accesorie, în interesul recurenților-pârâți, și numita S. E., solicitând admiterea în principiu a cererii, iar pe fond, admiterea recursului și respingerea cererii de suspendare formulată de intimatul-reclamant P. F..
În motivarea cererii de intervenție, intervenienta susține, ca și primul intervenient, că are un interes legitim, personal, născut și actual pentru a interveni în prezentul proces, întrucât are calitatea de beneficiar al unei părți din construcția ce urmează a fi edificată, fiind direct și imediat prejudiciată de o soluție nefavorabilă, întrucât la finalizarea construcției urmează să dobândească în proprietate, după prevederile din contractul ce cuprinde înțelegerea părților, un apartament în cadrul imobilului.
Intervenienta mai arată că susținerile intimatului-reclamant cu privire la pretinsa nerespectare a PUZ-ului nu pot fi analizate în cadrul procedurii sumare a suspendării executării actelor administrative, instanța urmând a se limita doar la verificarea validității formale a actului atacat, fără a putea analiza aspectele care țin mai mult de temeinicia actului administrativ; reclamantul trebuie să invoce un caz bine justificat, precum și argumente în vederea prevenirii unei pagube iminente, simpla menționare a unor argumente de nelegalitate nesatisfăcând cerințele pentru a se putea dispune suspendarea actului administrativ.
În concluzie, intervenienta susține că nu erau îndeplinite condițiile pentru ca instanța să dispună suspendarea executării actului administrativ și solicită admiterea cererii de intervenție, admiterea recursului și respingerea cererii de suspendare formulată de reclamant.
Prin întâmpinarea depusă la filele 85-107, intimatul-reclamant P. F. a solicitat respingerea recursurilor formulate în cauză și menținerea soluției pronunțată de prima instanță, ca legală și temeinică.
În motivarea întâmpinării, intimatul-reclamant reia toate susținerile din acțiune, arătând că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de lege pentru suspendarea actului administrativ atacat, respectiv cazul bine justificat și paguba iminentă.
În plus, relativ la pretinsa încălcare a prevederilor art.1 alin.(1) din Legea nr.554/2004, intimatul-reclamant arată că așteptat 30 de zile răspunsul la plângerea prealabilă, înregistrată 03.02.2012, ulterior acestui termen depunând cererea de suspendare la instanța de judecată, la data de 07.03.2012, cererea de suspendare a unui act administrativ putându-se introduce în termen de 6 luni de la data luării la cunoștință.
În ceea ce privește tardivitatea plângerii prealabile, arată că față de data afișării panoului de identificare a investiției, 08.10.2011, plângerea prealabilă formulată la 03.02.2012 se încadrează în interiorul termenului de 6 luni prevăzut de art.7 alin.(7) din Legea nr.554/2004.
La data de 13.09.2012, Asociația pentru Conservarea Integrată a Patrimoniul Natural și Cultural a formulat cerere de intervenție accesorie, în interesul intimatului-reclamant P. F., solicitând admiterea în principiu a cererii și respingerea recursurilor declarate împotriva sentinței civile nr.2422/30.05.2012 pronunțată de Tribunalul București.
În motivarea cererii, intervenienta arată că, față de obiectul cererii de chemare în judecată și finalitatea acesteia, interesul său este unul legitim, născut și actual, fiind justificat de vătămarea unui interes public, protecția patrimoniului constituind o activitate de interes public, la fel și ordinea de drept și realizarea competențelor autorităților locale.
Pe fondul cererii de intervenție, arată că prima instanță a pronunțat o sentință temeinică și legală, apreciind că în speță sunt întrunite condițiile cazului bine justificat și prejudiciului iminent, pentru suspendarea executării autorizației de construire nr.611-D/13.10.2009, pentru obiectivul S+P+3E+4E retras+pod locuibil din ..21A - ..4, București.
De asemenea, intervenienta arată că reținerile instanței de fond sunt pe deplin întemeiate pe probele din dosar, dar există și motive care nu au fost reținute de instanța de fond, ce reies cu certitudine din probele dosarului: autorizația a fost emisă de o autoritate necompetentă, competența revenind Consiliului General al Municipiului București și nu Primarului S. 5, terenul făcând parte din zona construită protejată nr.45-Cotroceni; autorizația de construire a fost emisă în absența avizului pentru prevenirea și stingerea incendiilor, în absența avizului de apărare civilă.
La data de 13.09.2012, Merișca M. și ., au formulat cerere de intervenție în interesul recurenților, solicitând admiterea recursurilor și desființarea sentinței nr.2422/30.05.2012, pentru neîndeplinirea condițiilor impuse de dispozițiile art.14 și 15 din Legea nr.554/2004.
Prin încheierea de ședință din 11.10.2012 (filele 156-159), au fost admise în principiu cererile de intervenție accesorie formulate în cauză.
Prin încheierea nr.2739/05.03.2013, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție – Secția de contencios administrativ și fiscal, în dosarul nr._, s-a dispus strămutarea judecării cauzei la Curtea de Apel Pitești – Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, cu păstrarea actelor îndeplinite.
Pe rolul acestei instanțe, dosarul a fost înregistrat la data de 18 martie 2013.
La termenul din 26 iunie 2013, recurenta-pârâtă S. C. C. a precizat că s-a soluționat dosarul de fond, ce a avut ca obiect anularea autorizației de construire nr.611-D din 13.10.2009 și a depus la dosar certificat de pe minuta sentinței civile nr.3022/28.05.2013, iar pentru informarea instanței, a depus la dosar decizia civilă nr.2823/02.07.2012, pronunțată de Curtea de Apel București în dosarul nr._/3/2011 (fila 50), prin care s-a mai respins cererea de suspendare a executării aceleiași autorizații de construire.
Analizând actele și lucrările dosarului, precum și sentința recurată, prin prisma criticilor invocate de recurenți, Curtea constată că recursurile, precum și cererile de intervenție accesorie în interesul recurenților-pârâți sunt fondate, potrivit celor ce urmează.
În mod greșit, prin hotărârea atacată, s-a admis cererea reclamantului P. F. și s-a dispus suspendarea executării autorizației de construire nr.611-D/13.10.2009 emisă de Primăria S. 5 București, până la soluționarea pe fond a cauzei, reținându-se că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art.14 din Legea nr.554/2004 privind contenciosul administrativ.
Potrivit dispozițiilor textului de lege mai sus menționat, în cazuri bine justificate și pentru prevenirea unei pagube iminente, după sesizarea, în condițiile art.7, a autorității publice care a emis actul sau a autorității ierarhic superioare, persoana vătămată poate să ceară instanței competente să dispună suspendarea executării actului administrativ unilateral până la pronunțarea instanței de fond.
În ce privește cazul bine justificat, definit de art.2 alin.1 lit.t) din Legea nr.554/2004, ca fiind împrejurările legate de starea de fapt și de drept, care sunt de natură să creeze o îndoială serioasă în privința legalității actului administrativ, Curtea constată că reclamantul a invocat și instanța de fond a reținut ca și caz bine justificat, pretinse încălcări a coeficienților urbanistici POT, CUT și a regimului de înălțime aprobate prin PUZ; contradicția între noțiunea de pod indicată în cuprinsul autorizației și structura concretă a acestuia; existența unei retrageri față de limitele laterale ale proprietăților, astfel cum sunt ele prevăzute prin PUZ și cele prevăzute din autorizație; lipsa studiului de însorire, a expertizei tehnice privind riscul seismic al clădirii, lipsa acordului vecinilor, faptul că studiul geotehnic se referă la un imobil cu alt regim de înălțime.
Susținerile intimatului-reclamant sunt neprobate, iar eventuala probațiune s-ar putea face numai la analizarea pe fond a cauzei; eventuala încălcare a prevederilor din autorizație impune administrarea de probe suplimentare, ce nu pot fi admise în cadrul cererii de suspendare a executării actului administrativ.
În jurisprudența sa constantă, Secția de contencios administrativ și fiscal a Înaltei Curți de Casație și Justiție a reținut că, pentru conturarea cazului temeinic justificat care să impună suspendarea unui act administrativ, instanța nu trebuie să procedeze la analizarea criticilor de nelegalitate pe care se întemeiază însăși cererea de anulare a actului administrativ, ci trebuie să-și limiteze verificarea doar la acele împrejurări vădite de fapt sau de drept, care au capacitatea să producă o îndoială serioasă asupra prezumției de legalitate de care se bucură un act administrativ.
Astfel de împrejurări vădite de fapt sau de drept, care sunt de natură să producă o îndoială serioasă cu privire la legalitatea unui act administrativ au fost reținute de Înalta Curte ca fiind: actul administrativ emis în temeiul unor dispoziții legale declarate neconstituționale, nemotivarea actului administrativ, modificarea importantă a actului administrativ în calea recursului administrativ, etc.
În speță, criticile invocate de intimatul-reclamant, nu sunt de natură a crea o îndoială serioasă în privința legalității actelor administrativ-fiscale contestate, așa cum a reținut prima instanță, atâta timp cât criticile menționate nu se află printre cazurile reținute de Î.C.C.J., ca împrejurări vădite de fapt sau de drept, ce sunt de natură să producă o îndoială serioasă cu privire la legalitatea unui act administrativ.
De asemenea, în conceptul de caz bine justificat nu pot intra decât acele ipoteze care conferă un înalt grad de credibilitate a susținerilor reclamantului și numai în condițiile în care nu există impedimente evidente la admiterea în fond a susținerilor acestuia, or, în speță, acțiunea reclamantului privind fondul cererii a fost respinsă, ca tardiv formulată, prin sentința civilă nr.3022/28.05.2013 pronunțată de Tribunalul București (fila 48).
În condițiile sus arătate, în care este evident că nu există caz bine justificat, nu se mai impune examinarea cerinței pagubei iminente, definită de art.2 alin.1 lit.ș) din Legea nr.554/2004, care este o cerință ce trebuie întrunită cumulativ cu cea a cazului bine justificat, pentru a se dispune suspendarea executării actului.
De altfel, prin decizia civilă nr.2823/02.07.2012, pronunțată de Curtea de Apel București, Secția a VIII-a, contencios administrativ și fiscal, s-a respins ca neîntemeiată cererea de suspendare a executării aceleiași autorizații de construire nr.611-D/13.10.2009, dar în cauză nu operează autoritatea de lucru judecat, neexistând tripla identitate între părți, obiect și cauză, conform art.1201 Cod civil.
În considerentele deciziei, însă, s-a reținut că nu există un caz bine justificat, pentru a se dispune suspendarea executării autorizației de construire.
Față de aceste considerente, în baza art.312 alin.1, 2 și 3 Cod procedură civilă, se vor admite recursurile formulate de pârâți, precum și cererile de intervenție accesorie în interesul recurenților-pârâți și se va modifica în parte sentința, iar pe fond, se va respinge cererea de suspendare formulată de reclamant, ca nefondată, precum și cererea de intervenție accesorie în interesul intimatului-reclamant.
Se va menține în rest sentința, cu privire la respingerea excepțiilor lipsei de interes și a lipsei de obiect a acțiunii.
P. ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursurile formulate de pârâții: Toanchina I., Toanchina I. L., ambii cu domiciliul în com. Voluntari, ..27, jud. Ilfov și Toanchina I. cu domiciliul în București, ., .-1 (cu domiciliul ales la av. T. B. cu sediul în București, sector 1, . nr.4-6), S. C. C., cu domiciliul în București, sector 6, . nr.5, . S. 5 și Primăria S. 5 București, cu sediul în București, ..29-31, sector 5, toate formulate împotriva sentinței civile nr. 2422 din 30 mai 2012, pronunțată de Tribunalul București – Secția a IX-a de contencios administrativ și fiscal, în dosarul nr._, precum și cererile de intervenție accesorie în interesul recurenților-pârâți, formulate de D. M. cu domiciliul în București, sector 5, ..2, . în ., . nr.98B, ., S. E. cu domiciliul în București, sector 5, ..48, Merișca M. cu domiciliul în București, .-70, ., sector 1 și ., cu sediul în P., ..2, jud. Ilfov, intimați fiind reclamantul P. F., cu domiciliul în București, sector 5, ..23A, pârâți . SRL, cu sediul în București, sector 2, ., L. M., cu domiciliul în București, sector 1, Calea Dorobanților nr.182, ., prin lichidator judiciar BDO Busines Restructuring SPRL, cu sediul în București, sector 3, ., . Asociația pentru Conservarea Integrată a Patrimoniului Natural și Cultural, cu sediul în București, sector 4, ., ., ..
Modifică în parte sentința de mai sus, iar pe fond, respinge cererea de suspendare formulată de reclamantul P. F., ca nefondată, precum și cererea de intervenție accesorie în interesul intimatului-reclamant, formulată de Asociația pentru Conservarea Integrată a Patrimoniului Natural și Cultural.
Menține în rest sentința.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 26 iunie 2013, la Curtea de Apel Pitești – Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal.
Președinte, C. D. | Judecător, G. A. | Judecător, I. M. |
Grefier, F. I.-G. |
Red.I.M.
EM/4 ex./09.07.2013
Jud.fond A. J.
| ← Pretentii. Decizia nr. 3105/2013. Curtea de Apel PITEŞTI | Pretentii. Decizia nr. 3340/2013. Curtea de Apel PITEŞTI → |
|---|
