Suspendare executare act administrativ. Sentința nr. 160/2013. Curtea de Apel PITEŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 160/2013 pronunțată de Curtea de Apel PITEŞTI la data de 27-06-2013 în dosarul nr. 2565/109/2013
Operator date 3918
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR._ SENTINȚA NR.160/F-C.
Ședința publică din 27 iunie 2013
Curtea compusă din:
Președinte: I. M., judecător
Grefier P. M.
Pe rol fiind pronunțarea asupra cererii formulate de reclamanta ., cu sediul social în Topoloveni, Calea București nr.112, județul Argeș, privind suspendarea deciziei de impunere nr. F-AG 2718/28.11.2012 și a actelor administrativ-fiscale ce au stat la baza emiterii acesteia, în contradictoriu cu pârâta DIRECȚIA G. A FINANȚELOR PUBLICE ARGEȘ –ACTIVITATEA DE INSPECȚIE FISCALĂ, cu sediul în Pitești, ., județul Argeș, dosar venit prin declinare de la Tribunalul Argeș-Secția civilă, complet specializat contencios administrativ și fiscal.
La apelul nominal, făcut în ședința publică, au lipsit părțile.
Procedura este legal îndeplinită.
Curtea constată că dezbaterile asupra cauzei au avut loc în ședința publică din 26 iunie 2013, fiind consemnate în încheierea de la aceea dată, care face parte integrantă din prezenta sentință, iar pronunțarea asupra cererii s-a amânat la data de 27 iunie 2013, când în urma deliberării s-a pronunțat următoarea soluție.
CURTEA :
Prin cererea înregistrată la data de 6 martie 2013, reclamanta S.C. La M. S.R.L. Topoloveni a chemat în judecată pe pârâta Direcția G. a Finanțelor Publice Argeș-Activitatea de Inspecție Fiscală, solicitând suspendarea de urgență a deciziei de impunere nr.F-AG 2718/28.11.2012 și a actelor administrative fiscale ce au stat la baza emiterii acesteia, acte întocmite de pârâtă, până la soluționarea irevocabilă a contestației formulată împotriva actelor de mai sus.
Cererea a fost întemeiată pe dispozițiile art.14 și 15 din Legea nr.554/2004, privind contenciosul administrativ, modificată.
În motivare, reclamanta a arătat că atât decizia, cât și actele care au stat la baza emiterii acesteia, au fost contestate pentru motive de nelegalitate, iar D.G.F.P.Argeș nu a soluționat încă contestația printr-o decizie, așa cum prevăd dispozițiile art.205-207 Cod procedură fiscală.
Reclamanta a mai arătat că sunt îndeplinite cerințele art.14 din Legea nr.554/2004, respectiv cazul bine justificat și paguba iminentă.
Legat de prima condiție, susține că art.2 lit.f) din lege definește cazul bine justificat, drept împrejurarea legată de starea de fapt, de natură să creeze o îndoială serioasă în privința legalității actului administrativ supus judecății, existând indicii temeinice cu privire la nelegalitatea actului. Așadar, existența unui caz bine justificat, în sensul art.14 poate fi reținută dacă din împrejurările cauzei rezultă o îndoială puternică și evidentă asupra prezumției de legalitate, care constituie unul din fundamentele caracterului executoriu ale actelor administrative.
Arată că îndeplinirea acestei cerințe este dovedită, prin faptul că singura motivare a organului fiscal în stabilirea obligațiilor fiscale suplimentare, atât impozitul pe profit în sumă de 100.717 lei, ca urmare a nerecunoașterii dreptului de deducere a TVA aferent cheltuielilor înregistrate ca fiind deductibile și prin urmare, a stabilirii TVA-ului de plată suplimentar, este reținerea ca persoane impozabile inactive a celor cinci furnizori ai reclamantei. Susține că în privința condiției existenței unui caz bine justificat, practica judiciară a stabilit că este permisă instanței, investită cu soluționarea cererii de suspendare, să procedeze la o analiză sumară a legalității actului de impunere, din perspectiva susținerilor părților.
De asemenea, reclamanta susține că un motiv de aparentă nelegalitate a deciziei de impunere contestată este faptul că, prin raportul inspecției fiscale, se reține că facturile emise de furnizorii S.C. No Problem Metal 2004 S.R.L., S.C. Sor Geo Trans S.R.L., S.C.Vanesa ..L., S.C.Profesional Sistem S.R.L. și S.C. R. Genius S.R.L., însușite de către ea și achitate integral, în sumă de 658.292 lei, reprezintă cheltuială nedeductibilă, întrucât nu exprimă realitatea, iar facturile prezentate nu îndeplinesc calitatea de documente justificative, potrivit legii, motiv pentru care reclamanta nu are dreptul la deducere a TVA în sumă de 127.517 lei, facturile neîndeplinind condițiile art.6 din Legea nr.82/1991.
Arată că pentru aceleași considerente și privind aceiași furnizori, s-a stabilit debitul suplimentar, întrucât nu ar fi respectat dispozițiile art.145 alin.2 lit.a) Cod fiscal, privind dreptul de deducere și pe cale de consecință, s-au calculat penalități de întârziere.
În dovedirea nelegalității actului fiscal contestat, reclamanta arată că va depune la dosar, pentru fiecare furnizor, starea înregistrării fiecăruia în scop de TVA și momentul declarării ca inactivi, care a fost ulterior, față de momentul derulării relațiilor comerciale dintre societăți.
De asemenea, reclamanta susține că organul fiscal nu a ținut cont de dispozițiile art.151 alin.2 Cod fiscal, de dispozițiile pct.60 din H.G. nr.44/2004, ale Ordinului nr.586/2006 și nici de dispozițiile Ordinului nr.819/2008, privind declararea contribuabililor inactivi. Mai arată că, facturile în litigiu au fost emise de furnizori, care la momentul respectiv nu erau declarați în inactivitate, așa încât această pretinsă încălcare a dispozițiilor legale nu poate fi reținută în sarcina sa.
Cu privire la paguba iminentă, reclamanta arată că este îndeplinită și această condiție, așa cum a fost definită în art.2 alin.1 lit.ș) din Legea nr.554/2004. Împotriva societății s-au emis somația nr.3/_ /8152 și titlul executoriu nr.4183/30.01.2013 de către Administrația Finanțelor Publice Topoloveni, paguba iminentă fiind în acest caz prejudiciul material viitor, dar previzibil cu evidență, întrucât menținerea efectelor actului administrativ atacat va avea drept consecință imediata executare silită a reclamantei. Executarea creanței stabilite prin actul administrativ fiscal contestat conduce la blocarea activității sale comerciale, prejudiciu pe care echitatea îl impune ca fiind de evitat, atât timp cât există un argument juridic aparent valabil cu privire la nelegalitatea actului.
Mai mult, reclamanta susține că suspendarea executării deciziei de impunere nu afectează cu nimic pe pârâtă, deoarece, în afara faptului că majorările și penalitățile de întârziere curg în afara acesteia, prin decizia de instituire a măsurilor asigurătorii, emisă anterior titlului executoriu fiscal, în speță decizia de impunere nr.2718/2012, în temeiul art.129 din O.G. nr.92/2003, s-a instituit sechestrul asigurator pe bunurile mobile ale societății, până la concurența sumei de 914.337 lei, sumă cu mult mai mare decât obligațiile fiscale stabilite în sarcina sa.
În consecință, reclamanta arată că sunt îndeplinite cumulativ condițiile pentru admisibilitatea cererii, potrivit art.14 și 15 din Legea nr.554/2004, republicată, motiv pentru care solicită admiterea cererii și suspendarea executării deciziei de impunere nr.2718/2012, privind obligații fiscale suplimentare de plată stabilite în sarcina sa, până la soluționarea irevocabilă a contestației formulată împotriva actelor de mai sus.
În drept, reclamanta și-a întemeiat cererea pe dispozițiile art.7, 14 și 15 din Legea nr.554/2004, precum și pe dispozițiile art.10 din Legea nr.554/2004, modificată prin Legea nr.76/2012.
Prin întâmpinarea înregistrată la 22 martie 2013, pârâta Direcția G. a Finanțelor Publice Argeș a invocat excepția inadmisibilității cererii de suspendare formulată de reclamantă, având în vedere dispozițiile art.14 (6) din Legea nr.554/2004, potrivit cărora, nu pot fi formulate mai multe cereri de suspendare succesive pentru aceleași motive.
Pârâta susține că prin sentința nr.25/F-C./18.01.2013, pronunțată de Curtea de Apel Pitești, Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, s-a respins cererea de suspendare a executării silite formulată de reclamantă, împotriva aceleiași decizii de impunere.
Pe fond, pârâta solicită respingerea cererii de suspendare, pentru neîndeplinirea condițiile prevăzute de art.14 din Legea nr.554/2004, respectiv cazul bine justificat și paguba iminentă.
Prin sentința nr.2505/17.04.2013, Tribunalul Argeș, Secția civilă, Complet specializat de contencios administrativ și fiscal a declinat competența soluționării cauzei, în favoarea Curții de Apel Pitești, Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, față de dispozițiile art.10 alin.1 din Legea nr.554/2004, în vigoare la data încheierii actelor administrativ-fiscale, coroborate cu dispozițiile art.158 alin.3 Cod procedură civilă.
Pe rolul acestei instanțe, dosarul a fost înregistrat la data de 17.05.2013.
La termenul din 12.06.2013, apărătoarea reclamantei a precizat că între timp a fost soluționată contestația administrativă, prin decizia nr.91/11.04.2013, pe care înțelege să o atace printr-o acțiune de fond, așa cum s-a consemnat prin încheierea din 12.06.2013, îndreptată prin încheierea din 26.06.2013.
Din fișa Ecris de la fila 59 din dosar, rezultă că dosarul ce are ca obiect contestația formulată împotriva actelor administrativ-fiscale a căror executare se solicită a fi suspendată, a fost înregistrat sub nr._ .
Analizând cu prioritate, conform dispozițiilor art.137 Cod procedură civilă, excepția invocată de pârâtă, care ar face de prisos cercetarea fondului pricinii, Curtea constată că aceasta nu este întemeiată.
Este adevărat că potrivit dispozițiilor art.14 (6) din Legea nr.554/2004, nu pot fi formulate mai multe cereri de suspendare succesive pentru aceleași motive, dar în dosarul nr._, reclamanta S.C. La M. S.R.L. Topoloveni a solicitat, în temeiul art.14 din Legea nr.554/2004, suspendarea executării deciziei de impunere nr.F-AG-2718/28.11.2012, până la soluționarea fondului cauzei, iar în prezentul dosar, a solicitat suspendarea executării deciziei de impunere, în temeiul art.15, raportat la art.14 din Legea nr.554/2004, până la soluționarea irevocabilă a dosarului ce are ca obiect contestația formulată împotriva actelor administrativ-fiscale a căror executare se solicită a fi suspendată.
În motivarea cererii de suspendare, reclamanta a invocat în primul dosar faptul că pârâta a reținut ca motivare doar colaborarea comercială cu cinci furnizori inactivi, care au fost radiați ulterior desfășurării relațiilor comerciale, neavând posibilitatea să cunoască dacă aceștia au depus sau nu declarații fiscale, dacă au sau nu coduri fiscale sau sedii false, iar în prezentul dosar, a mai invocat ca și caz bine justificat și nerespectarea dispozițiilor art.151 alin.2 Cod fiscal, a pct.60 din H.G. nr.44/2004, ale Ordinului nr.586/2006 și dispozițiilor Ordinului nr.819/2008, privind declararea contribuabililor inactivi, astfel că cererea de suspendare nu este inadmisibilă.
Pe fond, cererea de suspendare este întemeiată, pentru următoarele considerente:
Cauțiunea prevăzută de art.215 alin.(2) Cod procedură fiscală a fost depusă de reclamantă cu chitanța nr._/1 din 12.06.2013 emisă de CEC Bank Topoloveni, în sumă de 5.294,48 lei.
Potrivit dispozițiilor art.15 din Legea nr.554/2004, suspendarea executării actului administrativ unilateral poate fi solicitată de reclamant, pentru motivele prevăzute la art.14, și prin cererea adresată instanței competente pentru anularea, în tot sau în parte, a actului atacat. În acest caz, instanța poate dispune suspendarea actului administrativ atacat, până la soluționarea definitivă și irevocabilă a cauzei. Cererea de suspendare se poate formula odată cu acțiunea principală sau printr-o acțiune separată, până la soluționarea acțiunii în fond, dispozițiile art.14 alin.2 - 7 aplicându-se în mod corespunzător.
Reclamanta a formulat contestație administrativă împotriva actelor administrativ-fiscale atacate, contestație care a fost soluționată prin decizia nr.91/11.04.2013.
Verificând îndeplinirea cerințelor prevăzute de art.14 alin.(1) din Legea nr.544/2004, respectiv cazul bine justificat și prevenirea unei pagube iminente, Curtea constată că prezenta cerere de suspendare este întemeiată.
Dispozițiile art.2 alin.1 lit.ș) și t) din Legea contenciosului administrativ definesc noțiunea de pagubă iminentă ca fiind prejudiciul material viitor și previzibil, cât și pe aceea de cazuri bine justificate, care constau în împrejurări legate de starea de fapt și de drept, care sunt de natură să creeze o îndoială serioasă în privința legalității actului administrativ.
Văzând criticile pe care reclamanta le aduce actelor administrativ-fiscale contestate, cu privire la stabilirea noii situații de fapt fiscale și a obligațiilor bugetare suplimentare, Curtea, chiar dacă nu poate să verifice pe această cale temeinicia și legalitatea lor, consideră că ele sunt serioase și de natură să creeze o îndoială în privința legalității actelor respective, astfel că prin aceasta este realizată condiția cazului bine justificat.
Referitor la condiția prevenirii unei pagube iminente, Curtea reține că și această condiție este îndeplinită, deoarece punerea în executare a titlurilor executorii este de natură să blocheze activitatea societății-reclamante, în timp ce pârâta nu suferă niciun prejudiciu în suspendarea executării, dobânzile și penalitățile curgând până la achitarea debitului, în cazul respingerii unei eventuale acțiuni pentru anularea actelor administrativ-fiscale.
S-a avut în vedere și Recomandarea nr.R(89)8/13.09.1989 a Comitetului de Miniștri din cadrul Comisiei Europene, care a considerat că este de dorit să se asigure persoanelor o protecție jurisdicțională provizorie, în funcție de împrejurările concrete ale cauzei, pentru a nu cauza acestora un prejudiciu ireparabil și pe care echitatea îl impune ca fiind de evitat pe măsura posibilului.
Față de aceste considerente, urmează ca instanța să admită cererea și să dispună suspendarea executării deciziei de impunere nr.F-AG-2718/28.11.2012, emisă de D.G.F.P. Argeș, privind obligațiile fiscale suplimentare de plată, stabilită de inspecția fiscală în sarcina reclamantei, până la soluționarea irevocabilă a dosarului nr._ .
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite cererea formulată de reclamanta S.C. LA M. S.R.L., cu sediul social în Topoloveni, Calea București nr.112, județul Argeș, înmatriculată la Registrul Comerțului de pe lângă Tribunalul Argeș sub nr. JO_ cod unic de înregistrare_, în contradictoriu cu pârâta DIRECȚIA G. A FINANȚELOR PUBLICE ARGEȘ - ACTIVITATEA DE INSPECȚIE FISCALĂ, cu sediul în Pitești, ., județul Argeș.
Dispune suspendarea executării deciziei de impunere nr.F-AG 2718/28.11.2012 emisă de Direcția G. a Finanțelor Publice Argeș privind obligațiile fiscale suplimentare de plată stabilite de inspecția fiscală, în sarcina reclamantei S.C. La M. S.R.L., până la soluționarea irevocabilă a dosarului nr._ .
Cu recurs în 5 zile de la comunicare, recurs ce se va depune la Curtea de Apel Pitești.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 27 iunie 2013, la Curtea de Apel Pitești, Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal.
Președinte, I. M. | ||
Grefier, P. M. |
Red.I.M./8.07.2013
GM/4 ex.
| ← Obligaţia de a face. Decizia nr. 1711/2013. Curtea de Apel... | Completare/lămurire dispozitiv. Decizia nr. 2479/2013. Curtea... → |
|---|
