Conflict de competenţă. Sentința nr. 55/2016. Curtea de Apel PLOIEŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 55/2016 pronunțată de Curtea de Apel PLOIEŞTI la data de 18-01-2016 în dosarul nr. 5 CC
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR._
SENTINȚA NR. 55
Ședința din Camera de Consiliu din data de 18 ianuarie 2016
Președinte - I. N. E. C.
Grefier - V. M.
Pe rol fiind soluționarea conflictului de competență intervenit între Judecătoria Târgoviște și Tribunalul Dâmbovița cu privire la soluționarea acțiunii formulate de reclamantul B. F. cu domiciliul în Târgoviște, R. Grecenau, nr. 17, județul Dâmbovița, în contradictoriu cu pârâtul O. R. COMERȚULUI DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL PRAHOVA, cu sediul în Ploiești, Vornicei, nr. 4, județul Prahova.
Procedura legal îndeplinită, fără citarea părților.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Curtea, constatând că în cauză sunt aplicabile dispozițiile Noului Cod de Procedură Civilă, respectiv dispozițiile art.135 alin.4, potrivit cărora prezentul conflict de competență se va soluționa în camera de consiliu fără citarea părților, apreciază cauza în stare de judecată și rămâne în pronunțare.
CURTEA,
Prin cererea înregistrată inițial pe rolul Tribunalului Prahova sub numărul_, reclamantul B. F. a solicitat instanței în contradictoriu cu pârâtul O. R. COMERȚULUI DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL PRAHOVA, să constate transmiterea dreptului de proprietate asupra bunurilor din patrimoniul societății VSF M. R. SRL, respectiv a imobilelor Cabana Valea Berii, C., județul Prahova și a dependinței Cabana Valea Berii – Grajd, C..
În motivarea cererii, reclamantul a arătat că este singurul asociat unic al societății VSF M. R. SRL și prin Decizia 1/2011 a decis dizolvarea și lichidarea acestei societăți.
Reclamantul a mai arătat că în momentul radierii societății în patrimoniul acesteia existau și cele două imobile, însă nu i s-a emis certificat constatator al dreptului de proprietate prevăzut de art. 253 alin. 3 și 4 din Legea 31/1990, astfel că nu poate formula cerere către ORC de pe lângă Tribunalul Prahova, deoarece s-a dispus radierea societății și întâmpină astfel greutăți cu privire la modul de dispoziție asupra acestora.
La termenul de judecată din data de 03.09.2015 instanța a invocat din oficiu și a pus în discuție excepția necompetenței materiale a Tribunalului Prahova în soluționarea cererii.
Prin sentința nr.1551/03.09.2015 Tribunalul Prahova a admis excepția necompetenței sale materiale și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Ploiești.
Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reținut că, potrivit dispozițiilor art. 111 Ncpc cererile îndreptate împotriva statului, autorităților și instituțiilor centrale sau locale, precum și altor persoane juridice de drept public pot fi introduse la instanța de la domiciliul sau sediul reclamantului ori de la instanța de la sediul pârâtului.
Prin urmare, prezenta cerere este îndreptată împotriva ORC de pe lângă Tribunalul Prahova și are ca obiect constatarea transmiterii dreptului de proprietate asupra bunurilor din patrimoniul . SRL.
În conformitate cu disp. art. 94 lit. j din Noul Cod de procedură civilă, competența aparține Judecătoriei Ploiești, deoarece, potrivit precizării valorii obiectului cererii de chemare în judecată de la finalul acțiunii, valoarea imobilelor este de până la 200 000 lei (Cabana Valea Berii – 3010 RON + 575,9 TVA și Grajd – 500 RON + TVA 95 lei), având în vedere și gradul de uzură de peste 90% potrivit procesului verbal de predare primire 624/2001.
Prin urmare, în temeiul disp. art. 132 din Noul Cod de procedură civilă, tribunalul a admis excepția necompetenței sale materiale și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Ploiești.
Pe rolul Judecătoriei Ploiești cauza a fost înregistrată sub nr._ .
Prin sentința nr._/02.11.2015 Judecătoria Ploiești a admis excepția necompetenței sale materiale și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Prahova, a constatat ivit conflictul de competență și a înaintat dosarul Curții de Apel Ploiești pentru soluționarea acestuia.
Pentru a hotărî astfel judecătoria, potrivit art. 248 alin. 1 C.pr.civ., instanța se va pronunța mai întâi asupra excepțiilor de procedură care fac inutilă administrarea de probe sau cercetarea cauzei în fond, a reținut că art. 129 alin. 2 pct. 2 enumeră între cazurile de necompetență de ordine publică, cea materială, când procesul este de competența unei instanțe de alt grad. Această excepție poate fi invocată de părți la primul termen de judecată în care acestea sunt legal citate sau de instanță din oficiu – art. 130 alin. 2.
Potrivit art. 95 pct. 4 tribunale judecă orice alte cereri date prin lege în competența lor.
Art. 263 alin.1 din Legea nr. 31/1990 prevede că după terminarea lichidării societății în nume colectiv, în comandită simplă sau cu răspundere limitată, lichidatorii trebuie să întocmească situația financiară și să propună repartizarea activului între asociați.
Legea nr. 26/1990 conține dispoziții similare. Astfel, potrivit art. 8 alin. 1 “controlul legalității operațiunilor efectuate de oficiul registrului comerțului se face de către unul dintre judecătorii tribunalului județean, respectiv, al municipiului București, delegat anual de președintele acestui tribunal.”
Art. 25: “(1) Orice persoană fizică sau juridică prejudiciată, ca efect al unei înmatriculări, ori printr-o mențiune în registrul comerțului are dreptul sa ceara radierea înregistrării păgubitoare, în tot sau numai cu privire la anumite elemente ale acesteia, în cazul în care prin hotărâri judecătorești irevocabile au fost desființate în tot sau în parte sau modificate actele care au stat la baza înregistrării cu privire la care se solicita radierea, daca prin hotărârea judecătorească nu a fost dispusa menționarea în registrul comerțului.
(2) Cererea se depune și se menționează în registrul comerțului la care s-a făcut înmatricularea comerciantului. În termen de 3 zile de la data depunerii oficiul registrului comerțului înaintează cererea tribunalului în a cărui raza teritoriala se afla sediul comerciantului, iar în cazul sucursalelor înființate în alt județ, tribunalului din acel județ.
(3) Tribunalul se pronunță asupra cererii cu citarea oficiului registrului comerțului și a comerciantului.”
În conformitate cu art. 112 alin. 1 din Ordinul nr. 2594/2008 modificările actelor constitutive ale persoanelor juridice înmatriculate în registrul comerțului sunt supuse controlului de legalitate al judecătorului-delegat, cu excepția celor dispuse prin hotărâri judecătorești irevocabile.
De asemenea potrivit art. 1 din OUG nr. 116/2009, prin derogare de la prevederile 0 17>Legii nr. 26/1990 privind registrul comerțului, republicată, cu modificările și completările ulterioare, ale Legii nr. 31/1990 privind societățile comerciale, republicată, cu modificările și completările ulterioare, precum și de la prevederile celorlalte acte normative incidente, competența de soluționare a cererilor de înregistrare în registrul comerțului și, după caz, a altor cereri aflate în competența de soluționare a judecătorului delegat aparține, până la reglementarea activității de înregistrare în registrul comerțului efectuată de registratori comerciali, directorului oficiului registrului comerțului de pe lângă tribunal și/sau persoanei ori persoanelor desemnate de către directorul general al Oficiului Național al R. Comerțului, iar potrivit art. 3 alin. 2 (2) prin instanță se înțelege tribunalul comercial sau secția comercială a tribunalului în a cărui circumscripție își are sediul comerciantul.
Art. 6 alin. 3 și 6 prevede că (3) împotriva rezoluției directorului și/sau persoanei sau persoanelor desemnate se poate formula plângere în termen de 15 zile de la pronunțare pentru părți și de la data publicării rezoluției sau a actului modificator al actului constitutiv în Monitorul Oficial al României, Partea a IV-a, pentru orice alte persoane interesate, instanța soluționând plângerea în complet alcătuit dintr-un singur judecător, în camera de consiliu, fără citare.
Aceste dispoziții legale reprezintă o lege specială în raport cu normele Codului de procedură civilă, prin urmare se aplică cu prioritate. Analizând conținutul acestora, rezultă că cererile privind transmiterea bunurilor din patrimoniul societăților radiate sunt de competența directorului ORC sau persoanelor desemnate, iar în cazul în care nu sunt îndeplinite condițiile legale, de către instanță, care în speță este tribunalul.
Față de aceste aspecte, instanța va admite excepția necompetenței materiale a Judecătoriei Ploiești, va declina cauza Tribunalului Prahova, va constata ivit conflictul de competență, trimițând cauza Curții de Apel Ploiești pentru soluționarea acestuia.
Pe rolul Curții de Apel Ploiești dosarul a fost înregistrat sub nr._ .
Curtea, învestită fiind cu soluționarea conflictului negativ de competență, analizând actele și lucrările dosarului, reține următoarele:
Pornind de la obiectul prezentei acțiuni „acțiune în constatare” – fila 7 dosar fond Tribunalul Prahova („să se constate transmiterea dreptului de proprietate asupra bunurilor din patrimoniul SRL” în patrimoniul reclamantului, unic moștenitor, respectiv unic asociat al VSF M. R.SRL), deși formulată de reclamant, în contradictoriu cu ORC de pe lângă Tribunalul Prahova, Curtea apreciază că, în speță, sunt aplicabile dispozițiile dreptului comun, respectiv Codului de procedură civilă.
Potrivit art. 94 pct.1 lit.j C.p.c., „judecătoriile judecă, în primă instanță, următoarele cereri al căror obiect este evaluabil sau după caz neevaluabil în bani, printre care orice alte cereri evaluabile în bani în valoare de până la 200.000 lei”.
Astfel, cum, în mod corect, a reținut Tribunalul Prahova, potrivit precizării valorii obiectului cererii de chemare în judecată de la finalul acțiunii, valoarea imobilelor în cauză este de până la 200.000 lei (Cabana Valea Berii – 3010 lei + 575,9 lei TVA și Grajd – 500 lei +TVA 95 lei), având în vedere și gradul de uzură de peste 90% potrivit procesului-verbal de predare-primire nr. 624/2001.
Prin urmare, date fiind considerentele precedente, Curtea apreciază că Judecătoria Ploiești este competentă, în primă instanță, de a soluționa prezenta cauză formulată în contradictoriu cu ORC de pe lângă Tribunalul Prahova, apreciind totodată faptul că dispozițiile legii nr. 26/1990 și ale OUG nr. 116/2009 nu sunt aplicabile în speță, întrucât astfel cum a fost indicat anterior, obiectul acesteia îl reprezintă „obligația de a face”, nicidecum controlul operațiunilor efectuate de registrul comerțului.
În consecință, în baza art. 135 C.p.c. raportat la art. 94 pct.1 lit.j C.p.c., Curtea va stabili competența de soluționare a cauzei având ca obiect „acțiune în constatare”, formulată de B. F., în contradictoriu cu ORC de pe lângă Tribunalul Prahova, în favoarea Judecătoriei Ploiești.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE :
Stabilește competența de soluționare a cauzei având ca obiect „acțiune în constatare”, formulată de B. F., în contradictoriu cu ORC de pe lângă Tribunalul Prahova, în favoarea Judecătoriei Ploiești.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 18 ianuarie 2016.
PREȘEDINTE
I. N. E. C.
GREFIER
V. M.
Red.INEC
Tehnored. INEC/ VM
4 ex/29.01.2016
Operator de date cu caracter personal
Notificare nr.3120/2006
| ← Anulare act administrativ. Decizia nr. 6/2016. Curtea de Apel... | Alte cereri. Decizia nr. 107/2016. Curtea de Apel PLOIEŞTI → |
|---|
