Alte cereri. Decizia nr. 64/2016. Curtea de Apel PLOIEŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 64/2016 pronunțată de Curtea de Apel PLOIEŞTI la data de 18-01-2016 în dosarul nr. 64/2016
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR._
DECIZIA NR. 64
Ședința publică din data de 18 ianuarie 2016
Președinte - I. N. E. C.
Judecător - G. M. F.
Judecător - L. F. A.
Grefier - V. M.
Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de pârâta DIRECȚIA G. REGIONALĂ A FINANȚELOR PUBLICE PLOIEȘTI, ÎN NUMELE SERVICIULUI FISCAL ORĂȘENESC M., cu sediul în Ploiești, ..22, județul Prahova, împotriva sentinței civile nr. 3973/03.12.2014, pronunțată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu intimatul-reclamant P. M., cu domiciliul în comuna B. A., .. 397, județul Prahova și intimata-chemată în garanție ADMINISTRAȚIA F. PENTRU MEDIU, cu sediul în București, Splaiul Independenței, Corp A, nr. 294, sector 6.
Recursul este scutit de plata taxei judiciare de timbru.
La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de grefierul de ședință, care învederează instanței că recursul se află la primul termen de judecată, este motivat, iar recurenta-pârâtă a solicitat judecarea cauzei în lipsă.
Curtea, având în vedere actele și lucrările dosarului și împrejurarea că recurenta-pârâtă a solicitat judecarea cauzei în lipsă, constată cauza în stare de judecată și rămâne în pronunțare asupra recursului.
CURTEA,
Deliberând asupra recursului civil de față, constată următoarele:
Prin sentința nr. 3973/03.12.2014 Tribunalul Prahova a admis acțiunea formulată de reclamantul P. M. în contradictoriu cu pârâtul Serviciul Fiscal Orășenesc M., a obligat pârâtul să restituie reclamantului suma de 4.392 lei, reprezentând taxa pe poluare, dobânda fiscala aferentă acestei sume începând cu data plații, 22.07.2009 și pana la data restituirii efective a acesteia, precum și să achite reclamantului suma de 550 lei cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând taxă judiciară de timbru și onorariu de avocat, conform chitanței nr. 31/02.12.2014.
Prin aceeași sentință a fost admisă cererea de chemare în garanție formulată de pârâtul Serviciul Fiscal Orășenesc M. în contradictoriu cu chemata în garanție Administrația F. pentru Mediu, fiind obligată chemata în garanție să achite pârâtului suma de 4.392 lei, reprezentând taxa pe poluare, dobânda fiscala aferentă acestei sume începând cu data plații, 22.07.2009 și pana la data restituirii efective a acesteia, precum și suma de 550 lei cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând taxă judiciară de timbru și onorariu de avocat.
Împotriva sentinței tribunalului a formulat recurs pârâta DIRECȚIA G. REGIONALĂ A FINANȚELOR PUBLICE PLOIEȘTI, în numele SERVICIULUI FISCAL ORĂȘENESC M..
În motivarea recursului recurenta a arătat că nu a făcut altceva decât să aplice prevederile legislației fiscale pe teritoriul României, respectiv prevederile OUG 50/2008, care a fost adoptată în scopul asigurării protecției mediului, prin realizarea unor programe și proiecte pentru îmbunătățirea calității aerului și pentru încadrarea în valorile limită stabilite de legislația comunitară în acest domeniu, precum și că OUG 50/2008 respectă normele de drept comunitar aplicabile și jurisprudența C.J.U.E.
Recurenta a mai arătat că, potrivit dispozițiilor art. 1-33 din Legea nr.157/2005, statele membre au competența de a alege forma și mijloacele necesare obținerii rezultatului prevăzut de legea cadru europeană, lăsând, în același timp, autorităților naționale competența în ceea ce privește alegerea formei și a mijloacelor necesare atingerii acestui rezultat. Dispozițiile art.148 al.2 din Constituția României reglementează supremația tratatelor constitutive ale U.E. față de dispozițiile legale interne contrare, iar în cauză nu sunt incidente prevederile art.90 (devenit art.110) din Tratatul privind instituirea CE, întrucât taxa urmează a fi plătită de către toți proprietarii de autovehicule, indiferent de proveniența autovehiculelor, la momentul primei înmatriculări în România ; dispozițiile comunitare precizate au în vedere introducerea unor limitări ale drepturilor statelor de a aplica impozite mai mari pentru produsele comunitare decât pentru cele indigene.
Recurenta a învederat că nici Comisia Europeană nu este împotriva perceperii unei astfel de taxe, cu ocazia primei înmatriculări a autovehiculelor, ci doar a modului de determinare a taxei, iar principiul „poluatorul plătește” – care se află la baza acestei reglementări – este acceptat la nivelul Uniunii Europene. Astfel, în 16 state ale U.E. se aplică o taxă similară (printre care Bulgaria, G., Spania), iar obligația generică de armonizare a legislației interne cu aceea comunitară, reglementată de dispozițiile art.148 al. 2 din Constituție, revine Parlamentului României, nu instanțelor judecătorești.
Expertul D.G. Taxud a menționat că prevederile proiectului de norme metodologice privind taxa pe poluare pentru autovehicule, transmis Comisiei în data de 25.06.2008, sunt conforme cu criteriile europene, astfel că procedura de infringement a fost închisă după adoptarea de către Parlamentul României a OUG 50/2008.
S-a mai arătat că, prin răspunsul nr.1717/2008, Comisia pentru petiții din cadrul Parlamentului European a comunicat faptul că prin adoptarea OUG 50/2008 normele României în materie de taxă pe poluare sunt conforme dreptului comunitar, astfel că a fost clasată petiția d-lui I. G., precum și că în prezenta cauză nu se aplică hotărârea pronunțată în cauza T., întrucât aceasta are în vedere forma OUG 50/2008 în versiunea sa inițială, mai ales că CJUE nu s-a pronunțat asupra legalității OUG 50/2008, ci a dat o interpretare prevederilor art.110 din Tratatul de funcționare al U.E., în sensul că un stat membru nu trebuie să introducă o taxă pe poluare aplicată autovehiculelor cu ocazia primei lor înmatriculări, dacă acea taxă descurajează punerea în circulație în statul membru a autovehiculelor de ocazie cumpărate din alte state membre.
În drept au fost invocate dispozițiile art. 488 pct. 8 Cod de procedură civilă.
Intimatul-reclamant nu a formulat întâmpinare.
Examinând sentința recurată, prin prisma materialului probator administrat în cauză, a dispozițiilor legale incidente și a criticilor formulate de către recurenta-pârâtă, conform art. 488 Cod de procedură civilă, Curtea reține următoarele:
Intimatul-reclamant a atacat în instanța de contencios administrativ refuzul autorității recurente pârâte de a-i restitui taxa pe poluare, achitată la data de 22.07.2009 pentru înmatricularea în România a unui autovehicul înmatriculat anterior într-un stat membru al Uniunii Europene, taxă despre care a susținut că este încasată nelegal, cu încălcarea dispozițiilor legislației comunitare.
Conform unei jurisprudențe stabile a Curții de Justiție a Uniunii Europene, contribuabilii au dreptul la rambursarea impozitelor și taxelor prelevate de un stat membru cu încălcarea dreptului european (afacerea 199/82, San Giorgio, par. 12; afacerea C-62/93, BP Soupergaz, par. 40; afacerile reunite C-441/98 și C-442/98, Michailidis, par. 30). Rațiunea acestui drept este aceea că un stat membru nu poate profita, iar contribuabilul nu poate suferi o pierdere, ca urmare a aplicării unei dispoziții fiscale naționale incompatibile cu dreptul european.
Instanța de recurs constată că instituirea taxei pe poluare contravine prevederilor art. 110 (ex. articolul 90 par.1) din Tratatul Uniunii Europene, versiunea consolidată, care interzice, fără excepții, discriminarea fiscală și orice măsură de protecție care poate rezulta prin aplicarea unor taxe sau impozite, între produsele din statele membre al comunității și cele din producția internă a unui stat membru, în scopul asigurării respectării și aplicării principiului liberei circulații a mărfurilor, în acest sens pronunțându-se CJCE în cauzele reunite C-393/04 și C-41/05, Air Liquide Indutries Belgium, par. 55.
Potrivit jurisprudenței constante a Curții, art. 110 (ex. articolul 90 par.1) din Tratatul U.E. este încălcat atunci când taxa aplicată produselor importate și taxa aplicată produselor naționale similare sunt calculate diferit, pe baza unor criterii care duc, chiar dacă numai în anumite cazuri, la un nivel al taxei mai mare în cazul produselor importate (cauza C-387/01, Weigel, par. 66)și chiar dacă nu sunt îndeplinite condițiile pentru constatarea existenței unei discriminări, impozitarea poate fi discriminatorie indirect, din cauza efectelor pe care le produce.
În cauza Krawczy – Hotărârea din 17.07.2008 - CJCE a reținut că ,, în materia importurilor autovehiculelor de ocazie, art. 90 CE urmărește să garanteze perfecta neutralitate a impozitelor interne, în privința concurenței dintre produsele importate și cele care se află deja pe piața națională ”, principiu reafirmat în hotărârea CJCE din 19 martie 2009 - cauza Comisia contra Finlandei, în care s-a arătat că ,, un sistem de impozitare poate fi considerat compatibil cu art. 90 CE, doar dacă este stabilit astfel încât să excludă în toate cazurile posibilitatea ca produsele importate să fie mai aspru taxate decât produsele naționale și să nu producă în nici un caz efecte discriminatorii”.
Jurisprudența Curții de Justiție a Comunitățile Europene a stabilit în cauza C./ENEL din 1964 că legea care se îndepărtează de Tratat nu poate conduce la anularea acestuia și să-l lipsească de caracterul lui de lege comunitară și izvor independent de drept, deoarece altfel s-ar pune la îndoială chiar baza legală a comunității, subliniindu-se că dreptul comunitar reprezintă o ordine juridică independentă, care are prioritate de aplicare chiar și în fața dreptului național ulterior.
Începând cu data aderării la Uniunea Europeană – 1.01.2007, statul român este obligat să respecte „ acquis-ul comunitar”, așa cum este acesta definit prin art. 1 din HG 1367/2000, incluzând, între alte acte normative „dispozițiile Tratatului instituind Comunitatea Europeană semnat la R. la 25.03.1957 și ale Tratatului privind Uniunea Europeană semnat la 7.02.1992 la Maastricht, ambele republicate în Jurnalul Oficial al Comunităților Europene nr. C 340/10.11.1997”, prevederile legislației comunitare având aplicabilitate directă în legislația națională a statelor membre care ar contraveni acestora și pe care judecătorul național are îndatorirea să o înlăture.
Totodată instanța de recurs reține că, la data de 7.04.2011, CJUE s-a pronunțat în cauza având ca obiect pronunțarea unei hotărâri preliminare, în sensul că „articolul 110 TFUE trebuie interpretat în sensul că se opune ca un stat membru să instituie o taxă de poluare aplicată autovehiculelor cu ocazia primei lor înmatriculări in acest stat membru, dacă regimul acestei măsuri fiscale este astfel stabilit încât descurajează punerea în circulație, în statul membru menționat, a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre, fără însă a descuraja cumpărarea unor vehicule de ocazie având aceeași vechime și aceeași uzură de pe piața națională”.
Or, din această concluzie rezultă neîndoielnic opinia CJUE privind faptul că taxa pe poluare este contrară dreptului comunitar, în condițiile în care ea se aplică doar autovehiculelor cumpărate din state membre și înmatriculate pentru prima dată în România și nu și autovehiculelor similare, achiziționate de pe piața internă și care se reînmatriculează.
În astfel de situații CJUE a decis că statele membre trebuie să asigure rambursarea taxelor colectate cu încălcarea prevederilor art. 90 din Tratat, cu respectarea principiilor ce guvernează autonomia procedurală și îmbogățirea fără justă cauză. Totodată, a mai decis că în astfel de cauze pot fi plătite și daune pentru pierderile suferite ( A se vedea: CJCE, cazul nr. 68/79 I. K. I/S contre N.ère danois des impôts accises, precum și cauza conexată nr. C- 290/05 și C-333/05 Â. O. și J. O. parag. 61-70).
CJUE a statuat că, în absența unei reglementări a Uniunii, revine ordinii juridice interne a fiecărui stat membru atribuția de a prevedea condițiile în care se impune acordarea unor astfel de dobânzi, în special rata și modul de calcul al acestor dobânzi. Aceste condiții trebuie să respecte principiile echivalenței și efectivității, ceea ce înseamnă că nu trebuie să fie mai puțin favorabile decât cele aplicabile unor cereri similare întemeiate pe dispoziții de drept intern și nici concepute astfel încât să facă în practică imposibilă sau excesiv de dificilă exercitarea drepturilor conferite de ordinea juridică a Uniunii.
În ceea ce privește principiul efectivității, acesta impune, într‑o situație de restituire a unei taxe percepute de un stat membru cu încălcarea dreptului Uniunii, ca normele naționale care privesc în special calculul dobânzilor eventual datorate să nu aibă ca efect privarea persoanei impozabile de o despăgubire adecvată pentru pierderea suferită prin plata nedatorată a taxei.
Pierderea depinde în special de durata indisponibilizării sumei plătite fără temei cu încălcarea dreptului Uniunii și survine astfel, în principiu, în perioada cuprinsă între data plății fără temei a taxei în cauză și data restituirii acesteia.
Date fiind cele expuse anterior, reținând că sentința recurată este temeinică și legală, sub aspectul tuturor criticilor formulate, Curtea, în baza dispozițiilor art. 496 Cod de procedură civilă, va respinge recursul ca nefondat, în cauză nefiind incident motivul prevăzut de art. 488 pct. 8 Cod de procedură civilă.
Totodată, față de dispozițiile art. 453 alin.1 Cod de procedură civilă, Curtea, la solicitarea intimatului-reclamant, urmează să oblige recurenta să-i plătească acestuia cheltuieli de judecată de 500 lei, reprezentând onorariu pentru apărător, conform chitanței depuse la dosar.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de pârâta DIRECȚIA G. REGIONALĂ A FINANȚELOR PUBLICE PLOIEȘTI, ÎN NUMELE SERVICIULUI FISCAL ORĂȘENESC M., cu sediul în Ploiești, ..22, județul Prahova, împotriva sentinței civile nr. 3973/03.12.2014, pronunțată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu intimatul-reclamant P. M., cu domiciliul în comuna B. A., .. 397, județul Prahova și intimata-chemată în garanție ADMINISTRAȚIA F. PENTRU MEDIU, cu sediul în București, Splaiul Independenței, Corp A, nr. 294, sector 6, ca nefondat.
Obligă recurenta la plata către intimat a sumei de 500 lei, cheltuieli de judecată reprezentând onorariu de avocat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 18 ianuarie 2016.
PREȘEDINTE
I. N. E. C.
JUDECĂTORI
G. M. F. L. F. A.
GREFIER
V. M.
Red. LFA
Tehnored.VM
5 ex/27.01.2016
d.f.nr._ Tribunalul Prahova
j.f. I. O.
Operator de date cu caracter personal
Notificare nr.3120/2006
| ← Anulare act administrativ. Hotărâre din 21-01-2016, Curtea de... | Suspendare executare act administrativ. Decizia nr. 99/2016.... → |
|---|
