Alte cereri. Decizia nr. 107/2016. Curtea de Apel PLOIEŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 107/2016 pronunțată de Curtea de Apel PLOIEŞTI la data de 21-01-2016 în dosarul nr. 107/2016
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr._
DECIZIA Nr. 107
Ședința publică din data de 21 ianuarie 2016
Președinte - I. S.
Judecător - I. L.
Judecător - G. S. P.
Grefier - I. M.
Pe rol fiind judecarea recursului declarat de pârâta DIRECȚIA GENERALĂ REGIONALĂ A FINANȚELOR PUBLICE PLOIEȘTI ÎN N. SERVICIULUI FISCAL ORĂȘENESC BOLDESTI SCAIENI, cu sediul în Ploiești, .. 22, județul Prahova, împotriva sentinței nr. 1018 din 12 mai 2015, pronunțată de Tribunalul Prahova - Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, în contradictoriu cu intimatul reclamant P. G. - com. . M., nr. 488, Județul PRAHOVA siADMINISTRAȚIA F. PENTRU MEDIU cu sediul social în București, Splaiul Independenței nr.294 corp A sector 6.
Recursul este scutit de la plata taxei judiciare de timbru.
La apelul nominal făcut în ședință publică au lipsit părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței că recursul este la primul termen de judecată, după parcurgerea procedurii de regularizare în care recurenta și-a îndeplinit obligațiile stabilite de instanță, iar prin cuprinsul motivelor de recurs a solicitat judecarea cauzei în lipsă.
De asemenea învederează că intimatul reclamant P. G. a depus, prin intermediul serviciului registratură din cadrul instanței precizări cu privire la nr. de identificare al autoturismului pentru care solicită restituirea taxei pe poluare, ca fiind FORD – WV2YYY70YPH046067 și nu Wolskwagen WV2YYY70YPH046067 cum reiese din sistemul ECRIS, după care,
Curtea, luând act de precizările depuse de intimatul reclamant și de faptul că în cauză nu mai sunt formulate și alte cereri, că recurenta, prin cuprinsul motivelor de recurs a solicitat judecarea cauzei în lipsă constată cauza în stare de judecată și o reține spre soluționare.
CURTEA,
Deliberând asupra recursului de față, reține următoarele :
Prin sentința nr. 1018 din 12 mai 2015 Tribunalul Prahova a admis acțiunea formulata de reclamantul P. G. in contradictoriu cu pârâtă ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE BOLDESTI SCAIENI si chemata în garanție A. F. PENTRU MEDIU și a obligat pârâta să restituie reclamantului suma de 5061 lei, reprezentând taxă pe poluare, precum și dobânda fiscală aferentă acestei sume începând cu data plății, 6.12.2010 și până la data restituirii efective a acesteia.
A admis cererea de chemare în garanție formulată de pârâtă și a obligat chemata în garanție AFM București să plătească pârâtei suma de 5061 lei, reprezentând taxă pe poluare, precum și dobânda fiscală aferentă acestei sume începând cu data plății, 6.12.2010 și până la data restituirii efective a acesteia.
A obligat pârâta la plata către reclamantă a sumei de 550 lei, reprezentând cheltuieli de judecată, respectiv onorariul apărător în cuantum de 500 lei și taxă judiciară de timbru în cuantum de 50 lei.
A obligat chemata în garanție AFM București să plătească pârâtei suma de 550 lei, reprezentând cheltuieli de judecată, respectiv onorariul apărător în cuantum de 500 lei și taxă judiciară de timbru în cuantum de 50 lei, la plata cărora a fost obligată către reclamantă.
Împotriva acestei sentințe a formulat recurs pârâta Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Ploiești, în numele Serviciului Fiscal Orășenesc Boldești-Scăieni (fosta AFPC Brazi), criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, solicitând admiterea recursului și modificarea sentinței, în sensul respingerii acțiunii promovată de reclamant.
În motivarea recursului, s-a arătat că AFP Brazi nu a făcut altceva decât să aplice prevederile legislației fiscale pe teritoriul României, respectiv prevederile OUG 50/2008, care a fost adoptată în scopul asigurării protecției mediului prin realizarea unor programe și proiecte pentru îmbunătățirea calității aerului și pentru încadrarea în valorile limită stabilite de legislația comunitară în acest domeniu, precum și că OUG 50/2008 respectă normele de drept comunitar aplicabile și jurisprudența C.J.U.E.
Recurentul a mai arătat că, potrivit dispozițiilor art.1-33 din Legea nr.157/2005, statele membre au competența de a alege forma și mijloacele necesare obținerii rezultatului prevăzut de legea cadru europeană, lăsând în același timp autorităților naționale competența în ceea ce privește alegerea formei și a mijloacelor necesare atingerii acestui rezultat, că dispozițiile art.148 al.2 din Constituția României reglementează supremația tratatelor constitutive ale U.E. față de dispozițiile legale interne contrare, că în cauză nu sunt incidente prevederile art.90 (devenit art.110) din Tratatul privind instituirea CE, întrucât taxa urmează a fi plătită de către toți proprietarii de autovehicule, indiferent de proveniența acestora, la momentul primei înmatriculări în România, precum și că dispozițiile comunitare precizate au în vedere introducerea unor limitări ale drepturilor statelor de a aplica impozite mai mari pentru produsele comunitare, decât pentru cele indigene.
Recurentul a mai arătat că nici Comisia Europeană nu este împotriva perceperii unei astfel de taxe, cu ocazia primei înmatriculări a autovehiculelor, ci doar a modului de determinare a taxei, că principiul „poluatorul plătește” – care se află la baza acestei reglementări – este acceptat la nivelul Uniunii Europene, că în 16 state ale UE se aplică o taxă similară (printre care Bulgaria, G., Spania..etc), că obligația generică de armonizare a legislației interne cu cea comunitară, reglementată de dispozițiile art.148 al.2 din Constitutie, revine Parlamentului României, iar nu instanțelor judecătorești, că expertul D.G. Taxud a menționat că prevederile proiectului de norme metodologice privind taxa de poluare pentru autovehicule, transmis Comisiei în data de 25.06.2008 sunt conforme cu criteriile europene, precum și că procedura de infringement a fost închisă după adoptarea de către Parlamentul României a OUG 50/2008.
S-a mai arătat că, prin răspunsul nr.1717/2008, Comisia pentru petiții din cadrul Parlamentului European a comunicat faptul că prin adoptarea OUG 50/2008 normele României în materie de taxă de poluare sunt conforme dreptului comunitar, astfel că motivele care au stat la baza procedurii de încălcare au încetat să existe, cazul fiind închis.
Examinând sentința recurată, prin prisma materialului probator administrat în cauză, a dispozițiilor legale incidente și a criticilor formulate de către recurent, Curtea reține urmatoarele :
Criticile recurentului vizează, în esență, conformitatea dispozițiilor OUG 50/2008 privind taxa de poluare cu legislația comunitară în materie, respectiv greșita obligare a pârâtelor de către instanța de fond să restituie reclamantului c/val taxei pe poluare, actualizată cu dobânda fiscală.
Referitor la acest aspect, Curtea considera ca tribunalul a reținut în mod corect aplicabilitatea directa in cauza a dispozițiilor din dreptul comunitar.
Astfel, potrivit practicii C.J.C.E., un sistem de impozitare poate fi considerat compatibil cu art. 110 TC.E., doar dacă este stabilit astfel încât să excludă, în toate cazurile, posibilitatea ca produsele importate să fie mai aspru taxate decât produsele naționale și să nu producă în niciun caz efecte discriminatorii. In materia importurilor autovehiculelor de ocazie, art. 110 T.C.E. urmărește să garanteze perfecta neutralitate a impozitelor interne în ceea ce privește concurența dintre produsele importate și cele ce se află deja pe piața națională. Art. 110 par.l din Tratatul de instituire a Comunității Europene prevede: "Nici un stat membru nu aplică, direct sau indirect, produselor altor state membre, impozite interne de orice natură, mai mari decât cele care se aplică, direct sau indirect, produselor naționale similare”.
Scopul general al art. 110 (exarticolul 90 par.1) din Tratatul Comunității Europene este acela de a asigura libera circulație a mărfurilor. Acest articol se referă la impozitele și taxele interne care impun o sarcină fiscală mai consistentă produselor provenite din alte state membre, în comparație cu produsele interne.
Articolul 148 alin.2 din Constituția României instituie principiul priorității dreptului comunitar în fața celui național, astfel că în mod corect instanța de fond a reținut că în cauză sunt aplicabile dispozițiile din Tratatul Comunităților Europene.
Curtea considera ca judecătorul național are obligația să aplice dispozițiile dreptului comunitar și să asigure realizarea efectului deplin al acestor norme, această obligație rezultând și din dispozițiile constituționale (art.148 alin.4) și din dispozițiile art.220 din Tratatul C.E.
Totodată, sistemul de taxare nu trebuie să fie discriminatoriu, pentru autovehiculele second-hand de pe teritoriul României înmatriculate deja nepercepându-se această taxă, ca pentru autovehiculele second-hand înmatriculate pe teritoriul altui stat comunitar membru al U.E.
Reglementata in acest mod, taxa pe poluare diminuează sau este destinata sa diminueze introducerea in România a unor autoturisme second-hand deja înmatriculate . membru, comparatorii fiind orientați din punct de vedere fiscal sa achiziționeze autovehicule second-hand deja înmatriculate in România.
Față de aceste considerente, Curtea considera ca in mod corect tribunalul a apreciat ca O.U.G. nr. 50/2008 este contrara dispozițiilor art. 110 din Tratatul de Instituire a Comunitatii Europene, întrucât este destinata sa diminueze introducerea in România a unor autoturisme second-hand deja înmatriculate . membru UE, precum cel pentru care s-a achitat taxa de poluare, favorizând astfel vânzarea autoturismelor second-hand deja înmatriculate in România si, mai recent, vânzarea autoturismelor noi produse in România. Or, după aderarea României la UE, acest lucru nu este admisibil când produsele importate sunt din alte tari membre ale UE, atât timp cat norma fiscala naționala diminuează sau este susceptibila sa diminueze, chiar si potențial, consumul produselor importate, influențând astfel alegerea consumatorilor.
Fiind adoptată cu ignorarea dispozițiilor Tratatului C.E., această taxă specială reprezintă o plată nedatorată, dispozițiile care o reglementează fiind contrare legislației comunitare, legislație pe care judecătorul național trebuie să o aplice fără a solicita sau aștepta eliminarea prealabilă a acestora pe calea legislativă sau prin orice alt procedeu constituțional. Ca urmare, nu poate fi reținută critica privind neaplicarea dispozițiilor interne reglementate de OUG 50/2008.
Ca urmare, avand in vedere considerentele expuse anterior, Curtea considera ca nu pot fi retinute sustinerile recurentului privind gresita apreciere a instantei de fond cu privire la legalitatea si conventionalitatea taxei pe poluare, respectiv cu privire la gresita interpretare si aplicare a dispozitiilor de drept comunitar si a jurisprudenței CJCE (actual CJUE), mai ales ca instanta de fond si-a fundamentat solutia pronuntata pe jurisprudența comunitară relevantă, expres mentionata in considerentele sentintei recurate.
De altfel, la data de 7.04.2011, CJUE s-a pronunțat în cauza având ca obiect pronunțarea unei hotărâri preliminare, în sensul că „articolul 110 TFUE trebuie interpretat în sensul că se opune ca un stat membru să instituie o taxă de poluare aplicată autovehiculelor cu ocazia primei lor înmatriculări în acest stat membru, dacă regimul acestei măsuri fiscale este astfel stabilit încât descurajează punerea în circulație, în statul membru menționat, a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre, fără însă a descuraja cumpărarea unor vehicule de ocazie având aceeași vechime și aceeași uzură de pe piața națională”. Ulterior, aceleași concluzii au fost reluate în hotărârea din 7.07.2011 pronunțată de către CJUE în cauza N. c. Statului Român
Or, din această concluzie rezultă neîndoielnic opinia CJUE privind faptul că taxa de poluare este contrară dreptului comunitar, în condițiile în care ea se aplică doar autovehiculelor cumpărate din state membre și înmatriculate pentru prima dată în România și nu și autovehiculelor similare, achiziționate de pe piața internă și care se reînmatriculează.
Raportat la deciziile CJUE precizate anterior, Curtea consideră că nu pot fi reținute susținerile recurentului privind concluziile expertului DG Taxud și ale Comisiei pentru petiții din cadrul Parlamentului European (emise cu ocazia soluționării petiției nr.1717/2008), câtă vreme opinia CJUE – care este singura instituție competentă să dea o interpretare oficială a dreptului uniunii - a fost contrară celei susținute de aceasta.
În ce privește rolul armonizării legislației interne cu cea comunitare, Curtea considera ca susținerile recurentului nu sunt relevante, întrucât în prezenta cauza nu s-a pus problema armonizării legislației – care se face, de principiu, prin adoptarea de acte normative in litera si spiritul prevederilor si principiilor comunitare –, ci doar a aprecierii conventionalității prevederilor OUG 50/2008 referitoare la taxa de poluare, respectiv a compatibilitatii acestora cu dreptul comunitar, compatibilitate care intră în competența instanței naționale în fata căreia s-a ridicat aspectul de neconventionalitate.
Curtea mai reține că în cauza C-565/2011, M. I. contra Statului Român, CJUE a statuat că „Dreptul Uniunii se opune reglementării interne conținute în articolul 124 din Codul de procedură fiscală (OUG nr. 92/2003) care limitează dobânzile acordate cu ocazia restituirii unei taxe percepute cu încălcarea dreptului Uniunii la cele care curg începând din ziua care urmează datei formulării cererii de restituire a acestei taxe”.
Practic, în decizia precizată, CJUE a statuat că în cazul perceperii de către un stat membru a unei taxe incompatibile cu dreptul Uniunii, în speță articolul 110 TFUE, acest stat este obligat să restituie, atât cuantumul acestei taxe, cât și să plătească dobânzile aferente cuantumului acesteia începând de la data plății sale de către contribuabil.
Așadar, pentru repararea integrală a prejudiciului suferit de către reclamant, pârâta a fost corect obligată să achite și folosul nerealizat, de la data încasării sumei până la data restituirii integrale și efective a acesteia.
Reținând că sentința recurată este legală si temeinică, sub aspectul tuturor criticilor formulate de către recurent, Curtea urmează ca, în baza dispozițiilor art.488 al.1 pct.8 și art.496 din Codul de procedură civilă, să respingă recursul acestuia, ca nefondat.
Pentru aceste motive
În numele legii
DECIDE :
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâta DIRECȚIA GENERALĂ REGIONALĂ A FINANȚELOR PUBLICE PLOIEȘTI ÎN N. SERVICIULUI FISCAL ORĂȘENESC BOLDESTI SCAIENI, cu sediul în Ploiești, .. 22, județul Prahova, împotriva sentinței nr. 1018 din 12 mai 2015, pronunțată de Tribunalul Prahova - Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, în contradictoriu cu intimatul reclamant P. G. - com. . M., nr. 488, Județul PRAHOVA siADMINISTRAȚIA F. PENTRU MEDIU cu sediul social în București, Splaiul Independenței nr.294 corp A sector 6.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 21 ianuarie 2016.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI
I. S. I. L. G.-S. P.
GREFIER
I. M.
Red . SI
Tehnored.SI/ M.I. /4 ex./27.01.2016
Dosar fond_ al Tribunalului Prahova
Judecător I. I.
Operator date cu caracter personal;
Număr notificare 3120/2006;
| ← Conflict de competenţă. Sentința nr. 55/2016. Curtea de Apel... | Anulare act administrativ. Hotărâre din 21-01-2016, Curtea de... → |
|---|
