Refuz soluţionare cerere. Decizia nr. 13/2016. Curtea de Apel PLOIEŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 13/2016 pronunțată de Curtea de Apel PLOIEŞTI la data de 11-01-2016 în dosarul nr. 13/2016
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA A - II-A CIVILĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr._
DECIZIA nr.13
Ședința publică din data de 11 ianuarie 2016
Președinte- L. F. A.
Judecători - I. N. E. C.
- G. M. F.
Grefier - M. D.
Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de reclamanta D. (fostă S.) A., domiciliată în Ploiești, ., J. Prahova, împotriva sentinței civile nr. 551/05.03.2015 pronunțată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu intimata-pârâtă ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE A MUNICIPIULUI CAMPINA, cu sediul în Ploiești, ..22, jud. Prahova și intimata-chemată în garanție ADMINISTRAȚIA F. PENTRU MEDIU, cu sediul în București, Splaiul Independenței, nr.294, Corp A, sector 6.
Recurs timbrat cu 25 lei taxă judiciară de timbru, potrivit chitanței nr._/19.06.2015.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns recurenta-reclamantă D. ( Ș. ) A., prin avocat I. F., în substituire avocat C. A. E. din cadrul Baroului Prahova, potrivit delegației de substituire nr.3 lipsind celelalte părți.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de grefierul de ședință, care învederează instanței că prezenta cauză a suportat amânare, pentru recurenta-reclamantă să depună la dosar înscrisuri din care să rezulte numele statului membru U.E. în care a avut loc prima înmatriculare a autovehiculului.
Reprezentantul recurentei-reclamante depune la dosar înscrisuri reprezentând dovezi că localitatea de unde a fost cumpărat autoturismul se află în Germania și întrucât nu mai are alte cereri de formulat, solicită cuvântul asupra recursului.
Curtea ia act că în cauză nu mai sunt cereri noi de formulat, față de actele și lucrările dosarului apreciază cauza în stare de judecată și acordă cuvântul asupra recursului.
Având cuvântul asupra recursului, reprezentantul reclamantei arătând că în mod greșit instanța de fond a reținut că reclamanta nu a făcut dovada achiziționării autoturismului din Uniunea Europeana, având în vedere că acesta a fost cumpărat de la Zoicas D. A., care la rândul sau îl achiziționase din Uniunea Europeana, conform contractului de vânzare cumpărare atașat.
Solicitarea de plata a unei taxe speciale este neîntemeiată si nelegală raportat la prevederile art. 110 din Tratatul Constitutiv al Uniunii Europene.
Pentru aceste considerente solicită admiterea recursului astfel cum a fost formulat, casarea sentinței recurate și analizând pe fond cauza, admiterea cererii de chemare în judecată, cu cheltuieli de judecată reprezentând taxă de timbru la fond și în recurs.
CURTEA
Deliberând asupra recursului de față, constată următoarele:
Prin sentința nr. 551 din data de 05.03.2015, Tribunalul Prahova a respins ca neîntemeiată acțiunea formulată de reclamanta Ș. A., în contradictoriu cu pârâtele Administrația Finanțelor Publice a Municipiului Câmpina și Administrația F. pentru Mediu București și a respins ca rămasă fără obiect cererea de chemare în garanție.
Împotriva acestei sentințe a formulat recurs reclamanta, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
Recurenta învederează în cuprinsul motivelor de recurs faptul că în mod greșit instanța de fond a reținut că reclamanta nu a făcut dovada achiziționării autoturismului din Uniunea Europeana, având în vedere că acesta a fost cumpărat de la Zoicas D. A., care la rândul sau îl achiziționase din Uniunea Europeana, conform contractului de vânzare cumpărare atașat.
Consideră că această solicitare de plata a unei taxe speciale este neîntemeiata si nelegală raportat la prevederile art. 110 din Tratatul Constitutiv al Uniunii Europene (fostul art. 90) care arata că "niciun stat membru, nu aplică, direct sau indirect, produselor altor state membre, impozite interne de orice natură, mai mari decât cele care se aplică, direct sau indirect, produselor naționale similare".
Faptul că în conformitate cu dispozițiile Legii 9/2012, un autoturism cu aceleași caracteristici tehnice este supus unui regim discriminatoriu când este achiziționat din spațiul intra-comunitar, spre deosebire de cel achiziționat de pe teritoriul României, la acesta din urma neachitându-se taxa de poluare contestată.
Ori, în sprijinul celor susținute, s-a pronunțat și Curtea de Justiție de la Luxemburg prin Hotărârea în cauza C-402/09, T. vs. Statul roman, la data de 7.04.2011 si prin Hotărârea in cauza C-263/10, N. vs.Statul R., la data de 7.07.2011, care a declarat că "Articolul 110 TFUE trebuie interpretat in sensul ca se opune ca un stat membru sa instituie o taxa pe poluare aplicata autovehiculelor cu ocazia primei lor înmatriculări in acest stat membru, daca regimul acestei masuri fiscale este altfel stabilit încât descurajează punerea in circulație, in statul membru menționat, a unor vehicule de ocazie cumpărate in alte state membre, fără însă a descuraja cumpărarea unor vehicule de ocazie având aceeași vechime si aceeași uzura de pe piața naționala "
Ca atare, având în vedere si jurisprudența Curții de Justiție Europene care a stabilit că judecătorul național este obligat să aplice normele comunitare, în mod direct, dacă acesta contravin normelor interne, fără a solicita sau aștepta eliminarea acestora pe cale administrativă sau a unei alte proceduri constituționale (cauza Simmenthal 1976), solicită instanței să dea prioritate normelor indicate anterior și să admită acțiunea în modalitatea formulată.
În cauză nu s-a formulat întâmpinare la motivele de recurs.
Examinând sentința recurată, prin prisma materialului probator administrat în cauză, a dispozițiilor legale incidente și a criticilor formulate de către recurenta-reclamantă, Curtea reține următoarele:
În faza recursului, reclamanta, prin apărător, a depus la dosarul cauzei dovezi potrivit cărora localitatea de unde a fost cumpărat inițial autoturismul (marca Volkswagen, tip Transporter, cu . WV2ZZZ70ZXH062508) se află în Germania, stat al Uniunii Europene, respectiv Pritzwalk OT Wilmersdorf, fiind prin urmare, aplicabile în cauză prevederile art. 110 TFUE.
Față de această împrejurarea, Curtea va admite recursul formulat de reclamanta D. (fostă S.) A. împotriva sentinței civile nr. 551/05.03.2015 pronunțată de Tribunalul Prahova, pe care o va casa în parte și va admite în parte cererea de chemare în judecată.
Astfel, instanța reține că, reclamanta a achiziționat respectivul autovehicul în baza contractului de vânzare-cumpărare pentru un vehicul folosit, încheiat la data de 24.04.2009 cu numita Z. D.-A., în schimbul prețului de 4000 EUR.
Pentru înmatricularea vehiculului in România pârâta a calculat taxa de poluare la suma de 7127 lei, cu titlu de taxă de poluare (decizia de calcul nr._/01.07.2009 – fila 53 dosar fond), sumă achitată de reclamantă conform chitanței TS5 nr._/02.07.2009 (fila 6 dosar fond). Taxa a fost calculată conform dispozițiilor OUG 50/2008 pentru instituirea taxei pe poluare pentru vehicule.
Începând cu 1.01.2007, România este stat membru al Uniunii Europene, astfel încât, potrivit art.148 din Constituția României, ca urmare a aderării prevederile Tratatelor constitutive ale Uniunii Europene, precum și celorlalte reglementări comunitare cu caracter obligatoriu au prioritate față de dispozițiile contrare din legile interne. Conform aliniatului 4 din același articol, Parlamentul, Președintele României și autoritatea judecătorească garantează aducerea la îndeplinire a obligațiilor rezultate din actul aderării.
În acest context, judecătorul național are puterea și obligația să aplice în mod direct dispozițiile dreptului UE și să asigure realizarea efectului deplin al acestor norme.
În cauza de față, dispozițiile OUG 50/2008 pentru instituirea taxei pe poluare pentru vehicule prevăd că obligația de plată a taxei intervine cu ocazia primei înmatriculări a unui autovehicul în România. Această taxă care se percepe la prima înmatriculare a unui vehicul produs în țară sau în alt stat membru UE la prima înmatriculare in România, dar nu se percepe autoturismelor care anterior au fost înmatriculate in România.
O astfel de reglementare este de natură să influențeze importul în România a unor autoturisme second-hand deja înmatriculate . membru UE, cumpărătorii fiind orientați din punct de vedere fiscal să achiziționeze autovehicule second-hand deja înmatriculate în România.
Instanța reține că potrivit art.110 din TFUE „nici un stat membru nu aplică, direct sau indirect, produselor altor state membre impozite interne de orice natură mai mari decât cele care se aplică, direct sau indirect, produselor naționale similare”.
Prin Hotărârea pronunțată în cauza C– 402/09 I. T. din 07.04.2011, Curtea Europeană de Justiție a stabilit că articolul 110 TFUE trebuie interpretat în sensul că se opune ca un stat membru să instituie o taxă pe poluare aplicată autovehiculelor cu ocazia primei lor înmatriculări în acest stat membru, dacă regimul acestei măsuri fiscale este astfel stabilit încât descurajează punerea în circulație, în statul membru menționat, a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre, fără însă a descuraja cumpărarea unor vehicule de ocazie având aceeași vechime și aceeași uzură de pe piața națională.
De asemenea, în cauza C – 263/10 N., Curtea Europeană de Justiție a reiterat cele stabilite prin hotărârea pronunțată în cauza I. T., arătând în plus, faptul că toate versiunile de modificare a O.U.G. 50/2008 mențin un regim de impozitare care descurajează înmatricularea în România a unor autovehicule de ocazie cumpărate din alte state membre și care se caracterizează printr‑o uzură și o vechime importante, în timp ce vehiculele similare puse în vânzare pe piața națională a vehiculelor de ocazie nu sunt în niciun fel grevate de o asemenea sarcină fiscală.
În aceste condiții instanța reține că OUG 50/2008, legea internă în baza căreia a fost calculată taxa de poluare plătită de reclamantă, este contrară dispozițiilor art.110 TFUE, astfel că nu va face aplicarea acestor dispoziții legale interne. De aici rezultă nedatorarea taxei de primă înmatriculare plătită de către reclamantă cu consecința obligării pârâtei la restituirea acestei taxe.
Cu privire la capătul de cerere privind obligarea pârâtei la plata dobânzii fiscale aferentă sumei plătite, instanța apreciază ca fiind întemeiat în raport de dispozițiile art. 124 C.proc.fiscală. potrivit cărora pentru sumele de restituit sau de rambursat de la buget, contribuabilii au dreptul la dobândă, nivelul dobânzii fiind cel prevăzut de art.120 alin.7 din același act normativ. Astfel, în ceea ce privește prejudiciul suferit de reclamantă, legea prezumă existența acestuia, echivalat cu dobânda fiscală, iar vinovăția organului fiscal rezultă fără echivoc din încasarea eronată a taxei precizate. In acest caz punerea în întârziere nu este necesară.
În vederea recuperării integrale a prejudiciului suferit, având în vedere decizia pronunțată de către CJCE în cauza M. I. împotriva Administrației Finanțelor Publice Sibiu, Administrației F. pentru Mediu, precum și cererea astfel cum a fost formulată de către reclamant, instanța reține că data de la care aceasta are dreptul la dobândă fiscală este data achitării taxei.
Pentru aceste motive, Curtea va obliga pârâta să restituie reclamantei suma de 7127 lei reprezentând taxa de poluare precum și la plata dobânzii fiscale, de la data plății taxei și până la data restituirii.
De asemenea, în baza art. 453 C.p.c., raportat la art. 451 C.p.c., va obliga pârâta la plata către reclamantă a sumei de 50 lei, taxă de timbru achitată la fond.
Cu privire la cererea de chemare in garanție formulata de Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Ploiești, împotriva chematei in garanție Administrația F. Pentru Mediu, instanța o apreciază ca fiind întemeiată având în vedere dispozițiile art.1 din OUG 50/2008 care prevăd că taxa constituie venit la bugetul F. pentru mediu și se gestionează de pârâta Administrația F. pentru Mediu, în vederea finanțării programelor și proiectelor pentru protecția mediului.
Sumele colectate de autoritățile fiscale cu această destinație, sunt transferate în contul deschis pe numele Administrației F. pentru Mediu, iar în caz de restituire a sumelor reprezentând diferență de taxă, aceasta se face din bugetul F. pentru mediu.
Având în vedere ca instanța a stabilit ca acesta taxa a fost încasată în mod nejustificat, în contradicție cu normele UE, dat fiind că de aceste sume a beneficiat chemata în garanție, se impune ca aceasta din urmă să fie obligată la restituirea sumelor pretinse de către reclamantă.
Prin urmare, Curtea va admite cererea de chemare în garanție va obliga chemata în garanție la plata către pârâtă a sumei de 7127 lei reprezentând taxa de poluare precum și la plata dobânzii fiscale de la data plății taxei și până la data restituirii precum și a sumei de 50 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
De asemenea, în baza art. 453 C.p.c., raportat la art. 451 C.p.c., va obliga intimata AJFP Prahova la plata către recurentă a sumei de 100 lei cheltuieli de judecată în recurs, reprezentând taxă judiciară de timbru.
Va menține în rest sentința, în sensul că deși prin Decizia nr.24/14.11.2011 pronunțata de Înalta Curte de Casație și Justiție - Secțiile Unite, s-a stabilit că procedura de contestare prevăzută de art.7 din Ordonanța de Urgență a Guvernului nr.50/2008 raportat la art.205-218 din Codul de procedură fiscală nu se aplică în cazul cererilor de restituire a taxei de poluare întemeiate pe dispozițiile art.117 alin.1 lit.d din același cod, în aceste condiții reclamanta nefiind obligată sa îndeplinească procedura prealabilă prevăzută de codul de procedură fiscală, cu privire la restituirea taxei de poluare, pentru contestarea deciziei de calcul a taxei pentru emisiile poluante este necesară îndeplinirea procedurii prealabile, din acest motiv apreciindu-se ca fiind corectă soluția pronunțată de prima instanță în sensul respingerii acestui capăt de cerere (privind anulare deciziei de calcul a taxei de poluare emisă de intimatul MFP – ANAF Ploiești – fila 4 dosar fond).
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul formulat de reclamanta D. (fostă S.) A., domiciliată în Ploiești, ., J. Prahova, împotriva sentinței civile nr. 551/05.03.2015 pronunțată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu intimata-pârâtă ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE A MUNICIPIULUI CAMPINA, cu sediul în Ploiești, ..22, jud. Prahova și intimata-chemată în garanție ADMINISTRAȚIA F. PENTRU MEDIU, cu sediul în București, Splaiul Independenței, nr.294, Corp A, sector 6.
Casează în parte sentința recurată și admite în parte cererea de chemare în judecată.
Obligă pârâta să restituie reclamantei 7127 lei reprezentând taxa de poluare precum și la plata dobânzii fiscal, de la data plății taxei și până la data restituirii.
Obligă pârâta la plata către reclamantă a sumei de 50 lei, taxă de timbru la fond.
Admite cererea de chemare în garanție.
Obligă chemata în garanție la plata către pârâtă a sumei de 7127 lei reprezentând taxa de poluare precum și la plata dobânzii fiscale de la data plății taxei și până la data restituirii, precum și a sumei de 50 lei cheltuieli de judecată.
Obligă intimata AJFP Prahova la plata către recurentă a sumei de 100 lei cheltuieli de judecată în recurs.
Menține în rest sentința.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 11 ianuarie 2016.
Președinte,
L. F. A.
Judecători,
I. N. E. C. G. M. F.
Grefier,
M. D.
Operator de date cu caracter personal;
Număr de notificare 3120/2006
Redactat INEC
Tehnoredactat INEC/MD
5 ex./19.01.2016
d.f._ Trib.Prahova
j. f. N. G.
| ← Contestaţie act administrativ fiscal. Decizia nr. 28/2016.... | Obligaţia de a face. Decizia nr. 12/2016. Curtea de Apel PLOIEŞTI → |
|---|
