Refuz soluţionare cerere. Decizia nr. 144/2016. Curtea de Apel PLOIEŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 144/2016 pronunțată de Curtea de Apel PLOIEŞTI la data de 27-01-2016 în dosarul nr. 144/2016
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr._
DECIZIA NR. 144
Ședința publică din data de 27 ianuarie 2016
Președinte- N. T.
Judecători - E. C. D.
- T. A. R.
Grefier- M. V. M.
Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de revizuentul G. S., domiciliat în Târgoviște, ., ., etaj 2, . și cu domiciliul ales pentru comunicarea actelor de procedură la Cabinet de Avocat A. G., în Târgoviște, ., ., ., împotriva sentinței nr. 796 din data de 7 septembrie 2015 pronunțate de Tribunalul Dâmbovița, în contradictoriu cu pârâții S. R., prin Ministerul Finanțelor Publice, cu sediul în București, ., sectorul 5, Direcția G. Regională a Finanțelor Publice Ploiești, cu sediul în Ploiești, .. 22, județul Prahova, Administrația Județeană a Finanțelor Publice Târgoviște, cu sediul în Târgoviște, ..166, județul Dâmbovița și Administrația F. pentru Mediu, cu sediul în București, Splaiul Independenței nr.294, corp A, sector 6.
Recursul a fost timbrat cu taxă judiciară de timbru în cuantum de 100 lei, conform chitanței . nr._/20.11.2015, care a fost anulată și atașată la dosar, fila 16.
La apelul nominal făcut în ședință publică au lipsit părțile.
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, învederându-se instanței că recursul se află la primul termen de judecată, este motivat, legal timbrat, după care,
Având în vedere că nu mai sunt cereri prealabile de formulat, probe suplimentare de încuviințat și administrat, instanța constată cauza în stare de judecată și rămâne în pronunțare.
CURTEA
Deliberând asupra recursului de față, reține următoarele,
Prin sentința nr. 796 pronunțată în data de 7 septembrie 2015, Tribunalul Dâmbovița a respins cererea de revizuire a sentinței nr. 595/3.04.2014, pronunțată de Tribunalul Dâmbovița în dosarul nr._, formulată de revizuentul-reclamant G. S., în contradictoriu cu intimații-pârâți Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice, Direcția G. Regională a Finanțelor Publice Ploiești, Administrația Județeană a Finanțelor Publice Dâmbovița și Administrația F. pentru Mediu.
Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reținut că potrivit art. 21 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, constituie motiv de revizuire, care se adaugă la cele prevăzute de Codul de procedură civilă, pronunțarea hotărârilor rămase definitive și irevocabile prin încălcarea principiului priorității dreptului comunitar, reglementat de art. 148 alin. 2, coroborat cu art. 20 alin. 2 din Constituția României, republicată.
Din interpretarea dispoziției legale redate mai sus rezultă că, pentru a fi admisibilă o astfel de cerere de revizuire este necesar să existe o legătură directă între obiectul hotărârii pronunțată anterior de instanța națională și problema de interpretare a dreptului comunitar dezlegată ulterior prin hotărârea C.J.U.E. invocată în susținerea cererii de revizuire, respectiv între soluția dată prin sentința nr. 1420/17.10.2014 suspusă revizuirii și hotărârea C.J.U.E. pronunțată în cauza C-76/14 M. M. vs. Instituția Prefectului - S.P.C.R.P.C.Î.V, în sensul că hotărârea definitivă și irevocabilă să fi fost dată cu încălcarea principiului priorității dreptului comunitar, încălcare care să fi fost constată prin hotărârea preliminară invocată în susținerea cererii de revizuire.
Or, prin această hotărâre, Curtea de Justiție a Uniunii Europene a statuat că „- nu se opune ca un stat membru să instituie o taxă pe autovehicule care se aplică autovehiculelor rulate importate cu ocazia primei lor înmatriculări în acest stat membru și autovehiculelor deja înmatriculate în statul membru respectiv cu ocazia primei transcrieri în același stat a dreptului de proprietate asupra acestora din urmă,
- că se opune ca statul membru respectiv să scutească de această taxă autovehiculele deja înmatriculate pentru care a fost plătită o taxă în vigoare anterior declarată incompatibilă cu dreptul Uniunii”.
În considerentele acestei hotărâri, respectiv în paragrafele 41-43, s-a reținut că: „41. Spre deosebire de taxa specială percepută în perioada cuprinsă între 1 ianuarie 2007 și 30 iunie 2008, de taxa pe poluare percepută în temeiul OUG nr. 50/2008 în perioada cuprinsă între 1 iulie 2008 și 12 ianuarie 2012 și de taxa pe poluare percepută în temeiul Legii nr. 9/2012, în forma aplicabilă în perioada cuprinsă între 13 ianuarie 2012 și 1 ianuarie 2013, taxa pe poluare percepută în temeiul Legii nr. 9/2012, în forma aplicabilă în perioada următoare până la 14 martie 2013 și care este pertinentă în cauza principală, se aplica potrivit aceleiași metode de calcul, pe de o parte, autovehiculelor rulate provenite din alte state membre cu ocazia primei lor înmatriculări în România și, pe de altă parte, autovehiculelor deja înmatriculate în România cu ocazia primei transcrieri a dreptului de proprietate asupra acestor autovehicule rulate în acest stat membru, în cazul în care la momentul înmatriculării lor în statul membru menționat nu se plătise nicio taxă.
42. În consecință, sarcina fiscală care decurge din Legea nr. 9/2012, în forma aplicabilă în perioada pertinentă în cauza principală, era aceeași pentru contribuabilii care au cumpărat un autovehicul rulat provenit dintr‑un alt stat membru decât România și care solicită înmatricularea lui în acest din urmă stat membru și pentru contribuabilii care au cumpărat în România un autovehicul rulat care fusese înmatriculat în acest stat anterior datei de 1 ianuarie 2007 fără să fi fost plătită vreo taxă și pentru care trebuia să se facă prima transcriere a dreptului de proprietate, dacă acest din urmă autovehicul era, la momentul perceperii taxei instituite de Legea nr. 9/2012, de același tip și avea aceleași caracteristici și aceeași uzură ca și autovehiculul provenit dintr‑un alt stat membru.
43. Din considerațiile de mai sus rezultă că un regim de taxare, precum cel în discuție în litigiul principal, este neutru față de concurența dintre autovehiculele rulate provenite din alte state membre decât România și autovehiculele similare naționale deja înmatriculate în statul membru vizat fără să fi fost plătită o taxă în acest scop”.
Se poate constata cu ușurință faptul că, prin hotărârea pronunțată de C.J.U.E. în cauza C-76/14, instanța europeană nu a analizat și nu s-a pronunțat asupra compatibilității taxei introduse prin O.U.G. nr. 9/2013 cu dispozițiile art. 110 din TFUE, astfel că, din această perspectivă, nu sunt îndeplinite condițiile prev. de disp. art. 21 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004
Pe de altă parte tribunalul a amintit că, ulterior datei de 14 martie 2013, Legea nr. 9/2012 a fost înlocuită cu O.U.G. nr. 9/2013 privind timbrul de mediu pentru autovehicule, taxa pentru emisiile poluante de la autovehicule fiind înlocuită cu timbrul de mediu pentru autovehicule, acest nou act normativ păstrând regimul de aplicare stabilit prin Legea nr. 9/2012, în forma aplicabilă în perioada 1 ianuarie 2013 până la 14 martie 2013, în sensul că aceasta se aplică potrivit aceleiași metode de calcul, pe de o parte, autovehiculelor rulate provenite din alte state membre cu ocazia primei lor înmatriculări în România și, pe de altă parte, autovehiculelor deja înmatriculate în România cu ocazia primei transcrieri a dreptului de proprietate asupra acestor autovehicule rulate în acest stat membru, în cazul în care la momentul înmatriculării lor în statul membru menționat nu se plătise nicio taxă.
Or, în condițiile în care regimul introdus prin O.U.G. nr. 9/2013 este similar celui reglementat anterior prin Legea nr. 9/2012, în forma aplicabilă în perioada 1 ianuarie 2013 până la 14 martie 2013, este greu de susținut faptul că soluția dată de instanța națională prin sentința supusă revizuirii ar constitui o încălcare a dreptului comunitar, respectiv a art. 110 din TFUE.
Prin urmare, sub acest aspect, tribunalul a constatat că soluția dată de instanța națională prin sentința nr. 1420/17.10.2014 suspusă revizuirii, în ceea ce privește analiza compatibilității cu dreptul comunitar, a dispozițiilor art. 110 din TFUE cu dispozițiile naționale vizând instituirea timbrului de mediu pentru autovehicule, taxă percepută în temeiul O.U.G. nr. 9/2013, apare ca fiind în concordanță deplină cu soluția dată de C.J.U.E. prin hotărârea pronunțată în cauza C-76/14, aceasta întrucât Curtea a statuat că „nu se opune ca un stat membru să instituie o taxă pe autovehicule care se aplică autovehiculelor rulate importate cu ocazia primei lor înmatriculări în acest stat membru și autovehiculelor deja înmatriculate în statul membru respectiv cu ocazia primei transcrieri în același stat a dreptului de proprietate asupra acestora din urmă”.
Faptul că C.J.U.E a statuat prin aceiași hotărâre că, „se opune ca statul membru respectiv să scutească de această taxă autovehiculele deja înmatriculate pentru care a fost plătită o taxă în vigoare anterior declarată incompatibilă cu dreptul Uniunii” nu produce vreo influență asupra soluției adoptate prin sentința supusă revizuirii întrucât, această problemă de aplicare a dreptului comunitar nu a fost incidentă în cauza dedusă judecății în fața instanței naționale în condițiile în care, obiectul cererii a vizat doar restituirea taxei vizând timbrul de mediu pentru autovehicule, achitată de revizuent la data de 12.11.2013, cerere întemeiată pe pretinsa incompatibilitate a obligației de plată a acestei taxe cu art. 110 din TFUE, și nu o eventuală scutire de la plata acesteia.
Pentru aceste considerente, tribunalul a respins cererea formulată de revizuentul-reclamant G. S., în contradictoriu cu intimații - pârâți Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice, Direcția G. Regională a Finanțelor Publice Ploiești, Administrația Județeană a Finanțelor Publice Dâmbovița și Administrația F. pentru Mediu.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs în termen legal revizuentul G. S., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
A considerat că o taxă incompatibilă cu dreptul european, colectată de un stat membru UE, trebuie restituită cu dobândă, taxa pentru emisii poluante fiind declarată în clar, expresis verbis, incompatibilă cu art. 110 TFUE în Decizia C-76/14 - vezi par. 44-50 din Decizia menționată.
Ca urmare, taxa plătită fiind o taxă pentru emisii poluante și aceasta fiind incompatibilă cu dreptul European, a considerat că cererea de restituire (pe calea cererii de revizuire) trebuie admisă.
Referitor la argumentele din sentința recurată, cele în sensul respingerii cererii de revizuire, nu a considerat că trebuiesc combătute, sens în care, a solicitat admiterea recursului, modificarea în tot a sentinței apelată, pe fondul cauzei admiterea cererii de revizuire și, pe cale de consecință, admiterea cererii de restituire a taxei pentru emisii poluante așa cum a fost formulată.
Examinând sentința recurată prin prisma criticilor formulate și a temeiurilor prevăzute de art. 488 Noul Cod de procedură civilă, Curtea reține că recursul este nefondat, potrivit considerentelor ce urmează:
Dispozițiile Legii nr. 299/2011 care au abrogat alin. (2) al art. 21 au fost declarate neconstituționale prin Decizia Curții Constituționale nr. 1.039/2012 publicată în M. Of. nr. 61 din 29 ianuarie 2013. Anterior abrogării, prevederile alin. (2) al art. 21 erau următoarele: „(2) Constituie motiv de revizuire, care se adaugă la cele prevăzute de Codul de procedură civilă, pronunțarea hotărârilor rămase definitive și irevocabile prin încălcarea principiului priorității dreptului comunitar, reglementat de art. 148 alin. (2), coroborat cu art. 20 alin. (2) din Constituția României, republicată.
Potrivit art. 488 pct. 8 Cod proc.civ casarea unei hotărâri se poate cere numai pentru motive de nelegalitate când hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material.
În cauză, Curtea constată că hotărârea recurată este legală, instanța de fond statuând în mod corect că nu există nicio legătură directă între obiectul hotărârii pronunțate anterior de instanța națională și problema de interpretare a dreptului comunitar dezlegată ulterior prin hotărârea CJUE invocată în susținerea cererii de revizuire, respectiv Cauza M. M. vs Instituția Prefectului - SPCRPCIV.
Curtea constată că, în acest moment nu există o sesizare care să vizeze în mod direct compatibilitatea timbrului de mediu introdus prin O.U.G. nr. 9/2013 cu dispozițiile art. 110 din Tratat, or în această situație nu se poate susține faptul că hotărârea definitivă a cărei revizuire se solicită ar fi fost dată cu încălcarea principiului priorității dreptului comunitar, în condițiile în care nu există o hotărâre preliminară care să fi constatat că dispozițiile O.U.G. nr. 9/2013 sunt incompatibile cu dreptul uniunii europene.
Prin noul act normativ ce reglementează timbrul de mediu pentru autovehicule – O.U.G. nr. 9/2013, așa cum corect a reținut instanța de fond, legiuitorul român a ținut seama de normele de drept comunitar aplicabil atât în domeniul protecției mediului și îmbunătățirea calității aerului cât și de cele ale Tratatului Uniunii Europene privind înlăturarea discriminării în ceea ce privește libera circulație a bunurilor.
Astfel, potrivit art. 4 alin. 1 lit. a) din OUG nr. 9/2013 privind timbrul de mediu pentru autovehicule, obligația de plată a timbrului intervine o singură dată, cu ocazia înscrierii în evidențele autorității competente, potrivit legii, a dreptului de proprietate asupra unui autovehicul de către primul proprietar din România și atribuirea unui certificat de înmatriculare și a numărului de înmatriculare, iar sintagma „înscrierii dreptului de proprietate asupra unui autovehicule de către primul proprietar din România” acoperă toate situațiile, fie că este vorba de autovehicule noi sau rulate, fie că este vorba de autovehicule provenite din țară, dintr-un stat membru al UE sau din afara UE.
Prin urmare, așa cum corect a reținut instanța de fond, nu se mai poate vorbi de o reglementare națională care să aibă ca efect descurajarea importării și punerii în circulație în România a unor autovehicule de ocazie cumpărate din alte state membre al UE care să contravină art. 110 din Tratatul privind funcționarea U.E.
Astfel, dispărând regimul discriminatoriu în privința autovehiculelor supuse timbrului de mediu, prin aceea că indiferent de țara de proveniență și indiferent de starea vehiculului (nou sau rulat), timbrul de mediu se percepe cu ocazia primei înscrieri a dreptului de proprietate de către primul proprietar din România, nu se poate reține că reglementarea națională încalcă dreptul comunitar.
D. fiind cele expuse anterior, reținând că sentința recurată este temeinică și legală, sub aspectul tuturor criticilor formulate, Curtea, în baza dispozițiilor art. 496 noul Cod de procedură civilă, va respinge recursul ca nefondat, în cauză nefiind incident niciunul din motivele prevăzute de art. 488 Noul Cod de procedură civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de revizuentul G. S., domiciliat în Târgoviște, ., ., etaj 2, . și cu domiciliul ales pentru comunicarea actelor de procedură la Cabinet de Avocat A. G., în Târgoviște, ., ., ., împotriva sentinței nr. 796 din data de 7 septembrie 2015 pronunțate de Tribunalul Dâmbovița, în contradictoriu cu pârâții S. R., prin Ministerul Finanțelor Publice, cu sediul în București, ., sectorul 5, Direcția G. Regională a Finanțelor Publice Ploiești, cu sediul în Ploiești, .. 22, județul Prahova, Administrația Județeană a Finanțelor Publice Târgoviște, cu sediul în Târgoviște, ..166, județul Dâmbovița și Administrația F. pentru Mediu, cu sediul în București, Splaiul Independenței nr.294, corp A, sector 6, ca nefondat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 27 ianuarie 2016.
Președinte Judecători
N. T. E. C. D. T. A. R.
Grefier
M. V. M.
Operator date cu caracter personal
Număr notificare 3120
Red. E.C.D. / tehnored. M.V.M.
7 Ex. / 03.02.2016
Ds.fond_ / Tribunalul Dâmbovița
Jud.fond C. E. M.
| ← Litigiu cu funcţionari publici. Legea Nr.188/1999. Decizia nr.... | Anulare act administrativ. Decizia nr. 241/2016. Curtea de Apel... → |
|---|
