Pretentii. Decizia nr. 1686/2015. Curtea de Apel SUCEAVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1686/2015 pronunțată de Curtea de Apel SUCEAVA la data de 24-03-2015 în dosarul nr. 1526/86/2014
Dosar nr._ /2013 - pretenții -
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL SUCEAVA
SECȚIA DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA NR. 1686
Ședința publică din 24 martie 2015
Președinte Vințilă N.
Judecător G. C.
Judecător N. D.
Grefier H. L.
Pe rol, judecarea recursului declarat de pârâta Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Iași – Administrația Județeană a Finanțelor Publice Suceava, cu sediul în municipiul Suceava, .. 7, județul Suceava, împotriva sentinței nr. 6297 din 30.10.2014, pronunțată de Tribunalul Suceava – Secția de C. Administrativ și Fiscal, în dosarul nr._, reclamantă intimată fiind U. L., domiciliată în Suceava, .. 16 A, ..
La apelul nominal au lipsit părțile.
Procedura de citare a fost legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, învederându-se că recurenta a solicitat judecarea în lipsă, conform art. 223 al. 1 din Noul Cod de procedură civilă, după care instanța, în temeiul art. art. 131 alin. 1 din Noul Cod de procedură civilă în forma în vigoare la data înregistrării cauzei pe rolul instanței, constată că în temeiul art. 96 pct. 3 și art. 483 din același act normativ, raportat la art. 8, și 10 din Legea nr. 554/2004, este competentă general, material și teritorial să soluționeze cauza și constatând recursul în stare de judecată, a rămas în pronunțare.
După deliberare,
CURTEA ,
Asupra recursului de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Suceava – Secția de contencios administrativ și fiscal, la data de 18.02.2014 cu număr de dosar_ reclamanta U. L. în contradictoriu cu pârâta Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Iași -Administrația Județeană a Finanțelor Publice Suceava a solicitat obligarea acesteia la restituirea sumei de 3.820 lei achitată cu titlu de taxă pentru emisiile poluante auto, plus dobânzi fiscale calculate de la data achitării și până la data restituirii efective. Solicită cheltuieli de judecată.
Prin sentința nr. 6297 din 30 octombrie 2014 Tribunalul Suceava a admis acțiunea, având ca obiect „pretenții”, formulată de reclamanta U. L., în contradictoriu cu pârâta Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Iași – Administrația Județeană a Finanțelor Publice Suceava.
A obligat pârâta să-i restituie reclamantei suma de 3.820 lei reprezentând taxă pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule, sumă reactualizată cu dobânda fiscală aferentă, începând de la data plății ( 15.01.2013) și până la data restituirii efective, precum și suma de 300 lei cheltuieli de judecată reprezentând contravaloare taxă judiciară de timbru.
Împotriva acestei sentințe, a declarat recurs pârâta Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Iași – Administrația Județeană a Finanțelor Publice Suceava, criticând-o pentru nelegalitate.
În dezvoltarea motivelor de recurs, pârâta D.G.F.P. Suceava a precizat faptul că pentru eliminarea posibilelor discriminări apărute din aplicarea vechilor reglementări privitoare la taxa percepută pentru emisiile provenite de la autovehicule și pentru punerea în concordanță a reglementărilor interne de combatere a poluării cu hotărârile C.J.U.E., a fost regândit modul în care sunt taxate autovehiculele, fiind emisă în acest sens Legea nr. 9/2012.
A arătat că acest act normativ a înlăturat caracterul indirect discriminatoriu prin taxarea unitară indiferent de proveniența autovehiculului.
Potrivit dispozițiilor art. 4 alin. (1) din Legea nr. 9/2012, obligația de plată a taxei revine:
a) cu ocazia înscrierii în evidențele autorității competente, potrivit legii, a dobândirii dreptului de proprietate asupra unui autovehicul de către primul proprietar din România și atribuirea unui certificat de înmatriculare și a numărului de înmatriculare;
b) la repunerea în circulație a unui autovehicul după încetarea unei exceptări sau scutiri prevăzute la art. 3 și 8;
c) la reintroducerea în parcul auto național a unui autovehicul, în cazul în care, la momentul scoaterii sale din parcul auto național, i s-a restituit proprietarului plătitor valoarea reziduală a taxei, în conformitate cu prevederile art. 7.
Taxa specială pentru autoturisme a fost reglementată de Legea nr. 9/2012 și se aplică pentru achiziționarea de vehicule second – hand din străinătate, pentru achiziționarea de vehicule second – hand din România pentru care nu s-a aplicat niciodată taxa, pentru autoturisme noi din străinătate și pentru vehicule noi din România.
Acest act normativ a înlăturat caracterul indirect discriminatoriu prin taxarea unitară indiferent de proveniența autovehiculului.
Recurenta a mai arătat că, hotărârea este nelegală și netemeinică și din prisma acordării dobânzii fiscală calculată conform art. 124 din O.G. nr. 92/2003 republicată.
Prezenta acțiune în pretenții, derivă din aplicarea unor dispoziții legale naționale pretinse a fi contrarii normelor comunitare, iar nu din faptul nesoluținării în termen a unei cereri, situație de natură a justifica acordarea dobânzii prevăzute de art. 124 din O.G. nr. 92/2003 republicată privind Codul de procedură fiscală.
Art. 1 alin. 1 din același act normativ, prezentul cod reglementează drepturile și obligațiile părților din raporturile juridice fiscale privind administrarea impozitelor și taxelor datorate bugetului de stat și bugetelor locale, prevăzute de Codul fiscal.
Întrucât taxa de poluare nu constituie venit la bugetul general consolidat, ci la bugetul Fondului pentru Mediu, în speță nu sunt incidente prevederile art. 124 alin. 1 din O.G. nr. 92/2003 republicată.
Examinând legalitatea și temeinicia sentinței atacate, prin prisma actelor și lucrărilor dosarului și a motivelor de recurs invocate, Curtea constată următoarele:
Reclamanta a achitat pentru înmatricularea unui autoturism marca MERCEDES BENZ o taxă pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule în sumă de 3820 lei la data de 15.01.2013 conform chitanței . nr._ (fila 9 dosar fond).
La această dată erau în vigoare dispozițiile art. 4 alin. 2 din Legea nr. 9/2012, a căror aplicare a fost suspendată până la data de 31.12.2012 prin adoptarea O.U.G. nr. 1/2012. Mai exact începând cu data de 01.01.2013 a redevenit aplicabilă forma inițială a Legii nr. 9/2012, formă care, după cum vom arăta în cele ce urmează, nu intră în conflict cu dispozițiile comunitare.
În speță, reclamanta invocă, în cererea pentru restituirea taxei menționate, faptul că dispoziția națională consacră un impozit discriminatoriu, fiind contrară art. 110 TFUE. Curtea constată că pentru atenuarea disparităților regionale și în realizarea scopului afirmat de creare a unei comunități economice consolidate, dreptul european limitează libertatea statelor de a restricționa libera circulație a mărfurilor prin interzicerea taxelor protecționiste și discriminatorii. În acest sens, art. 110 TFUE prohibește discriminarea fiscală între produsele importate și cele provenind de pe piața internă care sunt de natură similară, rostul acestei reglementări fiind de a interzice impuneri fiscale diferite între produsele importate și cele similare autohtone, astfel încât să se excludă posibilitatea ca produsele importate să fie supuse unor impozite mai mari decât produsele naționale și, prin urmare, să se producă efecte discriminatorii.
Prin urmare, posibilitatea înlăturării legii naționale ca fiind contrară art.110 TFUE este condiționată de existența unei stări de discriminare între autovehiculele aflate deja pe piața națională și a celor înmatriculate si achiziționate dintr-un alt stat membru al Uniunii. Or, art. 4 alin. 1 din Legea 9/2012 stabilește că obligația de plată a taxei intervine a) cu ocazia înscrierii în evidențele autorității competente, potrivit legii, a dobândirii dreptului de proprietate asupra unui autovehicul de către primul proprietar din România și atribuirea unui certificat de înmatriculare și a numărului de înmatriculare; b) la repunerea în circulație a unui autovehicul după încetarea unei exceptări sau scutiri prevăzute la art. 3 și 8; c) la reintroducerea în parcul auto național a unui autovehicul, în cazul în care, la momentul scoaterii sale din parcul auto național, i s-a restituit proprietarului plătitor valoarea reziduală a taxei, în conformitate cu prevederile art. 7. Mai mult, la alin. 2 al aceluiași articol (care a redevenit aplicabil după data de 01.01.2013) se arată că „obligația de plată a taxei intervine și cu ocazia primei transcrieri a dreptului de proprietate, în România, asupra unui autovehicul rulat și pentru care nu a fost achitată taxa specială pentru autoturisme și autovehicule, conform Legii nr. 571/2003, cu modificările și completările ulterioare, sau taxa pe poluare pentru autovehicule și care nu face parte din categoria autovehiculelor exceptate sau scutite de la plata acestor taxe, potrivit reglementărilor legale în vigoare la momentul înmatriculării.”
Prin urmare, în soluția legii interne, la data la care reclamanta a achitat taxa, obligația de plată a taxei este impusă, fără discriminare, tuturor autovehiculelor, atât celor de producție internă sau comunitară, la prima înmatriculare pe teritoriul țării, cât și celor înmatriculate anterior în România și pentru care nu a fost achitată taxa specială de primă înmatriculare.
Așadar, cum la data achitării taxei pentru emisii poluante era în vigoare Legea nr. 9/2012, Curtea constată inexistența tratamentului discriminatoriu constatat de CJUE în cauzele T. (C-402/09, 07 aprilie 2011), O. și . (C-136/10 și C-178/10), I.( C-336/10), Ș. și I. (C-29/11 și C-30/11).
Față de cele ce preced, deoarece la momentul când reclamanta a achitat taxa emisii poluante, aceasta era datorată potrivit legii naționale atât pentru autovehiculele naționale, cât și pentru cele care au dobândit drept de liberă practică pe teritoriul Uniunii, se observă că recursul de față apare ca fiind întemeiat și, în consecință, în conformitate cu dispozițiile art. 496 alin. 1 și art. 488 pct.5 din Cod de procedură civilă raportat la art. 20 din Legea nr.554/2004, Curtea va admite recursul, cu consecința casării sentinței recurate, în sensul respingerii, ca nefondate, a acțiunii.
Pentru aceste motive,
În numele Legii,
DECIDE,
Admite recursul declarat de pârâta Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Iași – Administrația Județeană a Finanțelor Publice Suceava, cu sediul în municipiul Suceava, .. 7, județul Suceava, împotriva sentinței nr. 6297 din 30.10.2014, pronunțată de Tribunalul Suceava – Secția de C. Administrativ și Fiscal, în dosarul nr._, reclamantă intimată fiind U. L., domiciliată în Suceava, .. 16 A, .. C, ..
Casează sentința și, în rejudecare, respinge ca nefondată acțiunea.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică, azi 24 martie 2015.
Președinte, Judecători, Grefier,
Red. G.C.
Jud. M. A.
Tehnored.H.L.
Ex. 4/06.04.2015
| ← Pretentii. Decizia nr. 2574/2015. Curtea de Apel SUCEAVA | Pretentii. Decizia nr. 2052/2015. Curtea de Apel SUCEAVA → |
|---|
