Anulare act administrativ. Sentința nr. 124/2015. Curtea de Apel SUCEAVA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 124/2015 pronunțată de Curtea de Apel SUCEAVA la data de 17-06-2015 în dosarul nr. 649/193/2015
Dosar nr._ - anulare act administrativ -
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL SUCEAVA
SECȚIA DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
SENTINȚA NR. 124
Ședința publică din 17 iunie 2015
Instanța constituită din:
Președinte N. M.
Grefier V. G.
Pe rol, judecarea acțiunii având ca obiect anulare act administrativ, formulată de contestatoarea . B. cu sediul în B., .. 19, județ B., în contradictoriu cu intimata AGENȚIA P. AGENDA DIGITALĂ A ROMÂNIEI cu sediul în București, sector 2, ..
La apelul nominal, făcut în ședința publică, au lipsit părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, învederându-se că la data de 12.06.2015 prin serviciul Registratură, contestatoarea a depus o cerere de amânare a judecării cauzei motivat de imposibilitatea prezentării reprezentantului convențional al acesteia întrucât se află în concediu de odihnă, după care,
Instanța respinge ca neîntemeiată cererea de amânare a judecării cauzei formulată de contestatoare, având în vedere că nu sunt întrunite condițiile prevăzute art.222 din Codul de procedură în vederea admiterii acesteia.
Constatând că intimata a solicitat judecata în lipsă prin întâmpinare (filele 38 și urm. dosar Judecătoria B.), instanța, având în vedere obiectul cauzei și dispozițiile art. 218 al. 2 din OUG nr. 92/2003, invocă din oficiu excepția inadmisibilității cererii, asupra căreia rămâne în pronunțare.
După deliberare,
CURTEA ,
Asupra acțiunii de față constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei B. – Secția civilă la data de 22.01.2015 sub nr._ contestatoarea . B. a formulat împotriva Agenției pentru Agenda Digitală a României contestație la executare împotriva executării silite prin somația nr. 1702/29.12.2014 și a Titlului Executoriu reprezentat de Procesul-verbal nr. CJ 1702/29.12.2014 privind calculul obligațiilor accesorii datorate pentru plata cu întârziere a obligațiilor fiscale, în dosarul nr. CJ1702/2014 înregistrate la . sub nr. 240/08.01.2015 și nr. 241/08.01.2015, a sumei de 4437,87 lei impusă de organul emitent și a cheltuielilor de procedură.
Până la soluționarea acestei contestații, a mai solicitat suspendarea executării actului administrativ fiscal unilateral până la pronunțarea instanței de fond.
Totodată, neexistând o hotărâre dată de o instanță judecătorească pentru Titlul executoriu emis, a formulat și contestație împotriva Titlului executoriu reprezentat de procesul verbal nr.CJ1702/29.12.2014 – Titlu executoriu emis în baza unui alt titlu executoriu nr._/03.08.2009 și a facturii nr._/03.08.2009.
Admițând contestația și constatând nulitatea obligației de plată, solicită anularea somației emise de Agenția pentru Agenda Digitală a României în data de 29.12.2014, încetarea executării și anularea titlului executoriu nr. CJ 1702/20.12.2014 prin care sunt obligați la plata sumei de 1785 lei reprezentând debit și 2652,87 lei reprezentând dobânzi și penalități de întârziere, suma totală de 4437,87 lei, care nu îi poate fi opozabilă precum și plata cheltuielilor de judecată aferente acțiunii.
În motivarea acțiunii sale, contestatoarea a arătat că la data de 20.08.2009 a înregistrat sub nr. 7464/20.08.2009 factura ASSI nr._/03.08.2009 și Decizia titlu de creanță nr. TC_/03.08.2009 emisă de Agenția pentru Serviciile Societății Informaționale (ASSI), în prezent reorganizată sub denumirea de Agenția pentru Agenda Digitală a României – la care a formulat contestația nr. 7986/18.09.2009, transmisă prin fax cu confirmare de primire și înregistrată la ASSI sub nr._/18.09.2009, la care unitatea emitentă nu s-a pronunțat printr-o decizie în conformitate cu dispozițiile art. 210 Cod procedură fiscală, nici ulterior până în prezent.
De asemenea, a mai arătat că a contestat creanța, pe care nu și-o însușește, iar Decizia nr._/03.08.2009, care stă la baza formulării Titlului executoriu, nu îi este opozabilă și imputabilă fiind contestată în termen legal.
A mai menționat contestatoarea că s-a înscris în SEAP cu cererea de înregistrare nr. 422/11.01.2007 cu confirmare de primire și s-a emis certificatul digital de înregistrare în SEAP, care în conformitate cu art. 10-11 din H.G. nr. 1660/2006 modificată și completată de H.G. nr. 370/25.03.2009, este valabil pe o perioadă de 2 ani de la data emiterii acestuia, expirând și înregistrarea în SEAP ca autoritate contractantă odată cu acesta, adică la 11.01.2009 și nu a mai fost reînnoit printr-o cerere conform art. 10-12 din HG nr. 1660/2006 modificată, în vigoare în anul 2009, motiv pentru care consideră că ASSI nu a avut bază legală de emitere a facturii nr._/03.08.2009 cu tarif de acces pentru perioada semestrul II 2009. Arată contestatoarea că perioada facturată este cea în care aceasta nu mai avea acces în sistemul electronic SEAP, având înregistrarea expirată. Astfel, art. 64, 65, 66 din HG nr. 1660/2006 cu modificările din 2009, în baza cărora s-a emis factura nu erau aplicabile la acea dată, considerând în consecință că nu datorează plata sumei puse în executare.
În dovedirea cererii sale, contestatoarea a arătat că înțelege să se folosească de proba cu înscrisurile pe care le-a depus la dosar (filele 7-30).
În drept, și-a întemeiat cererea pe dispozițiile art. 172 și 173 din O.G. nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală cu modificările și completările ulterioare și art. 14, 15 din Legea nr. 554/_ a contenciosului administrativ.
Intimata Agenția pentru Agenda Digitală a României a depus întâmpinare prin care a invocat excepția necompetenței teritoriale și materiale a Judecătoriei B. cu privire la anularea dosarului de executare nr. CJ 1702/2014, față de dispozițiile art. 107 alin. 1 din codul de procedură civilă și art. 10 alin. 1 din Legea 554/2004, considerând că pentru soluționarea acestui capăt de cerere este competentă material și teritorial Curtea de apel București.
Totodată intimata a invocat și excepția tardivității formulării acțiunii, cu privire la anularea Deciziei TC 1702/03.08.2009, motivat de faptul că petenta era în drept să formuleze acțiune la instanța de contencios administrativ și fiscal în termen de 6 luni de la data expirării termenului de soluționare a plângerii prealabile, respectiv data expirării termenului legal de soluționare a cererii și că atâta timp cât Decizia contestată nu a fost desființată de instituția emitentă și nici de către instanța de contencios administrativ și fiscal în conformitate cu dispozițiile Legii 554/2004 a contenciosului administrativ, acest act își produce efectele, invocând dispozițiile art. 3, art. 64 alin. 1, art. 65, art. 66 din H.G. nr. 1660/2006 precum și pe cele ale art. 11 alin. 1 din Legea nr. 554/2004.
Pe fondul cauzei, intimata a solicitat respingerea contestației la executare și suspendarea executării formulate de . ca fiind netemeinice și nelegale. A arătat, în esență, că debitoarea și-a manifestat voința de a se înregistra în SEAP ca autoritate contractantă așa cum de altfel și recunoaște, iar tariful de acces a fost introdus prin HG nr. 370/2009, care a modificat HG nr. 1660/2006. Prin această modificare s-a prevăzut că autoritățile contractante deja înregistrate să li se perceapă tarif începând cu semestrul II 2009, astfel că începând cu luna iulie 2009, reclamanta avea obligația de a achita tariful de acces nou introdus care este stabilit printr-un act normativ și perceput pentru orice autoritate contractantă deja înregistrată indiferent dacă are certificat digital activ sau nu.
Potrivit art. 66 din HG nr. 1660/2006 plata tarifului SEAP se efectuează în baza deciziei titlu de creanță emisă de operatorul SEAP și a facturii anexate, iar creanța neîncasată de la debitoare are natura unei creanțe fiscale.
Totodată a mai învederat instanței că este necesar să constate îndeplinite condițiile art. 1013 din Codul de procedură civilă, astfel: creanța este certă, în sensul că existența sa rezultă din factura_/03.08.2009; creanța este lichidă, fiind vorba de o sumă de bani, al cărui cuantum este determinat prin obligația de plată a dreptului; creanța este exigibilă, întrucât obligația de plată a sumei a devenit scadentă la data de 17.09.2009 (conform deciziei titlu de creanță TC_/03.08.2009).
În combaterea acțiunii formulate, intimata a arătat că înțelege să se folosească de proba cu înscrisurile pe care le-a depus la dosar (filele 59-70 dosar).
Contestatoarea a depus răspuns la întâmpinare (filele 74-75) prin care a solicitat înlăturarea apărărilor formulate de intimată și admiterea acțiunii așa cum a fost formulată.
La termenul din data de 06.04.2015, contestatoarea, prin consilier juridic, și-a precizat obiectul acțiunii, arătând că înțelege să conteste anularea titlului executoriu emis în baza somației de plată, arătând că a solicitat și anularea deciziei nr._/03.08.2009, a facturii și a procesului verbal și că nu insistă în soluționarea cererii de suspendare a executării silite.
La acel termen de judecată, Judecătoria B. a disjuns din prezenta cauză capetele de cerere având ca obiect anularea actelor de executare reprezentate de somația de plată nr.1702/29.12.2014 și a titlului executoriu reprezentat de procesul verbal nr. CJ 1702/29.12.2014 și a titlului executoriu reprezentat de procesul verbal nr. CJ 1702/29.12.2014 și suspendarea executării și a dispus formarea unui nou dosar, având ca obiect contestație la executare și suspendare executare silită.
Totodată, la acel termen de judecată, față de disjungerea capătului de cerere având ca obiect anularea actelor de executare, Judecătoria B. – Secția civilă a pus în discuție din oficiu excepția necompetenței materiale pe care, prin sentința civilă nr. 3652/07.04.2015, a admis-o și a declinat competența de soluționare a cauzei având ca obiect anulare act administrativ, în favoarea Curții de Apel Suceava.
Cauza a fost înregistrată pe rolul Curții de Apel Suceava – Secția de contencios administrativ și fiscal sub același nr._ la data de 23.04.2015.
La termenul de judecată din data de 6 mai 2015, contestatoarea a precizat că obiectul cererii în cauza de față îl constituie anularea deciziei titlu de creanță, respectiv, titlu executoriu nr._/03.08.2009.
Prin încheierea pronunțată la data de 6 mai 2015 instanța a respins excepția tardivității formulării cererii invocată de intimată și a repus cauza pe rol în vederea punerii în discuția părților a excepției inadmisibilității acțiunii, fixând termen la data de 17 iunie 2015.
La termenul de judecată de azi, instanța a invocat din oficiu excepția inadmisibilității cererii, pe care, în aplicarea dispozițiilor art.248 alin. 1 din Noul Cod de procedură civilă, urmează a o analiza cu prioritate.
În cauza de față, astfel cum a precizat explicit la termenul din data de 6 mai 2015, reclamantă a contestat direct la instanța de contencios administrativ decizia titlu de creanță nr._/03.08.2009 emisă de intimata Agenția pentru Agenda Digitală a României.
Pe de altă parte, curtea constată că decizia anterior menționată are caracterul unui act administrativ fiscal, fiind supus regimului juridic de contestare prevăzut de Titlul IX din Codul de procedură fiscală (O.G. nr.92/2003, varianta în vigoare la data emiterii actului).
Potrivit dispozițiilor art.7 alin.1 din Legea nr.554/2004 înainte de a se adresa instanței de contencios administrativ competente, persoana care se consideră vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim printr-un act administrativ individual trebuie să solicite autorității publice emitente sau autorității ierarhic superioare, dacă aceasta există, în termen de 30 de zile de la data comunicării actului, revocarea, în tot sau în parte, a acestuia.
Totodată, curtea constată că potrivit art.205 alin.1 din Codul de procedură fiscală, împotriva titlului de creanță, precum și împotriva altor acte administrative fiscale se poate formula contestație potrivit legii. Contestația este o cale administrativă de atac și nu înlătură dreptul la acțiune al celui care se consideră lezat în drepturile sale printr-un act administrativ fiscal sau prin lipsa acestuia, în condițiile legii.
Prin urmare, din coroborarea dispozițiilor legale anterior menționate, curtea reține că procedura de soluționare a contestațiilor formulate împotriva actelor administrativ-fiscale reglementată de art.205-218 c.proc.fisc este o procedură administrativă prealabilă care are caracter obligatoriu, iar nu facultativ.
De altfel, în același sens a statuat și Curtea Constituțională prin numeroase decizii(ex. Decizia nr. 703 din 27 noiembrie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 64 din 26 ianuarie 2015, Decizia nr. 50 din 12 februarie 2013, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 165 din 27 martie 2013, Decizia nr. 877 din 23 octombrie 2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 18 din 9 ianuarie 2013, Decizia nr. 95 din 1 februarie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 320 din 10 mai 2011, Decizia nr. 617 din 6 mai 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 390 din 14 iunie 2010, Decizia nr. 406 din 24 martie 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 262 din 22 aprilie 2009), iar jurisprudența Înaltei Curți de casație și Justiție este constantă sub acest aspect(ex.Decizia nr.3429/19.09.2007, Decizia nr.106/17.01.2006, Decizia nr.4260/29.11.2006).
Așadar, prevederile cuprinse în titlul IX al Ordonanței Guvernului nr.92/2003 privind Codul de procedură fiscală, reglementează proceduri de recurs administrativ, prin care se lasă posibilitatea organelor care au emis actele administrative atacate sau organelor superioare acestora de a reveni asupra măsurilor luate. Asemenea proceduri, în care soluționarea plângerilor și a contestațiilor este atribuită însuși organului care a emis actul atacat sau organului ierarhic superior acestuia, nu întrunesc elementele definitorii ale activității de jurisdicție - caracterizată prin soluționarea de către un organ independent și imparțial a litigiilor privind existența, întinderea sau exercitarea drepturilor subiective - ele fiind specifice funcției administrative.
Referitor la modalitatea de soluționare a contestației formulate împotriva unui act administrativ fiscal, prin Decizia nr. 50 din 12 februarie 2013, anterior menționată, Curtea Constituțională a reținut că trebuie distins între mai multe ipoteze, una dintre acestea fiind aceea în care organul fiscal competent nu a soluționat contestația în termenul legal prevăzut de art.70 din Ordonanța Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, fără a exista vreun motiv de suspendare a soluționării contestației. Având în vedere prevederile Ordonanței Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, precum și cele ale Legii contenciosului administrativ nr. 554/2004, Curtea a reținut că această situație se circumscrie nesoluționării în termenul legal a cererii de către organul fiscal. Într-o atare împrejurare, cel care se consideră lezat în drepturile sale prin lipsa actului administrativ fiscal se poate adresa instanței de judecată pentru obligarea organului fiscal de a emite decizia de soluționare a contestației.
Totodată, curtea reține că deciziile curții constituționale sunt obligatorii pentru instanțe, atât în ce privește dispozitivul, dar și cu privire la considerente, astfel cum se statuează prin decizia CCR nr.1/1995 privind obligativitatea deciziilor sale pronunțate în cadrul controlului de constituționalitate, publicată în Monitorul oficial nr.16 din 26 ianuarie 1995.
În consecință, curtea reține că instanța de contencios administrativ soluționează doar acțiunile introduse împotriva deciziilor emise de organele fiscale în soluționarea contestațiilor cu privire la actele administrativ-fiscale, iar o acțiunea formulată direct la instanța de contencios administrativ împotriva actelor administrativ fiscale apare ca fiind inadmisibilă.
În raport de cele mai sus arătate, în temeiul dispozițiilor art.7 din Legea nr.554/2004 a contenciosului administrativ, cu modificările și completările ulterioare, precum și a prevederilor art.205 – art.218 din Ordonanța Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, curtea va admite excepția inadmisibilității cererii și va respinge acțiunea ca inadmisibilă.
Având în vedere statuările asupra admisibilității acțiunii, curtea consideră că nu mai este util să analizeze celelalte argumente și apărări ale părților.
P. aceste motive,
În numele Legii,
HOTĂRĂȘTE:
Admite excepția inadmisibilității cererii având ca obiect anulare act administrativ, formulată de contestatoarea . B. cu sediul în B., .. 19, județ B., în contradictoriu cu intimata AGENȚIA P. AGENDA DIGITALĂ A ROMÂNIEI cu sediul în București, sector 2, ..
Respinge cererea ca inadmisibilă.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Cererea de recurs se depune la Curtea de apel Suceava.
Pronunțată în ședință publică, azi, 17 iunie 2015.
Președinte, Grefier,
Red. N. M.
Tehnored. VG
4 exempl./18.06.2015
| ← Pretentii. Decizia nr. 2052/2015. Curtea de Apel SUCEAVA | Litigiu cu funcţionari publici. Legea Nr.188/1999. Sentința... → |
|---|
