Despăgubire. Decizia nr. 678/2015. Curtea de Apel SUCEAVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 678/2015 pronunțată de Curtea de Apel SUCEAVA la data de 11-02-2015 în dosarul nr. 752/40/2011*
Dosar nr._ - despăgubire –
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL SUCEAVA
SECȚIA DE C. A. ȘI FISCAL
DECIZIA NR. 678
Ședința publică din 11 februarie 2015
Președinte Vințilă C.
Judecător G. C.
Judecător M. L.
Grefier H. L.
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra recursului declarat de către reclamantul C. G., domiciliat în comuna Ungureni, ., împotriva sentinței nr. 808 din 23 aprilie 2014 pronunțată de Tribunalul B. – Secția a II-a Civilă, de C. A. și Fiscal – în dosarul nr. _ , intimată fiind pârâta A. A. - Teritorială ..
Dezbaterile asupra cauzei în fond au avut loc în ședința publică din 27 ianuarie 2015, concluziile ședinței de judecată fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, redactată separat și care face parte integrantă din prezenta decizie și când, din lipsă de timp pentru deliberare, pronunțarea s-a amânat pentru 3 februarie 2015, apoi pentru data de astăzi, 11 februarie 2015 când,
După deliberare,
CURTEA,
Asupra recursului de față, constată:
Prin cererea înregistrată data de 26.07.2010, sub numărul_/193/2010 pe rolul Judecătoriei B., reclamantul C. G. a chemat in judecată pe pârâta Unitatea Teritorial Administrativă Curtești, solicitând instanței ca, prin hotărârea pe care o va pronunța, să oblige pârâtul la restituirea sumei de 40.720 lei reprezentând impozitul încasat pe nedrept și majorări de întârziere cu cheltuieli de judecată.
În motivarea cererii, reclamantul a arătat că este titularul dreptului de proprietate pentru suprafața de 29 ha teren arabil situat pe raza . și arendașul suprafeței de 5,20 ha teren proprietatea numitului D. M. situat pe raza . anul 2006, terenul aparține din punct de vedere administrativ comunei Dângeni, însă anterior acestui an a aparținut comunei Curtești și că aceasta din urmă l-a obligat să achite impozitul pe anii 2006, 2007, 2008, 2009 și 2010 condiționând eliberarea certificatului fiscal și adeverinței de subvenții de plata obligatorie a impozitului. De asemenea, reclamantul a mai arătat că, la cererile sale repetate, Primăria comunei Curtești i-a restituit impozitul achitat pe nedrept pe anul 2010, refuzând să-i restituie sumele încasate pe ceilalți ani.
Legal citat, pârâta nu a depus la dosar întâmpinare.
La termenul de judecată din data de 07.12.2010, instanța a invocat din oficiu excepția necompetenței materiale a Judecătoriei B., excepție admisă prin sentința nr. 7774 din 9 decembrie 2010, prin care a fost declinată competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului B. – Secția a II-a civilă, contencios administrativ și fiscal.
Cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului B. - Secția a II-a Civilă, de C. A. și Fiscal la data de 01.06.2011, iar la termenul de judecată fixat în speță, reclamantul C. G. a depus la dosar un înscris prin care a precizat că înțelege să-și majoreze câtimea pretențiilor.
Pârâta, legal citată a depus la dosar întâmpinare, prin care a arătat că reclamantul și-a plătit corect impozitele pentru suprafețele de teren pe care le deține în proprietate și că în anul 2011 impozitul achitat i-a fost restituit.
Din oficiu instanța a invocat excepția de necompetență materială față de cererea de chemare în judecată în ansamblul ei, pe care a pus-o în discuția părților, cu motivarea că obiectul judecății îl constituie cererea reclamantului de a i se restitui o sumă de bani plătită către A. teritorial - administrativă Curtești cu titlu de impozit pentru suprafețele de teren pe care le deține în proprietate.
Prin sentința nr. 2803 din 9 noiembrie 2011, Tribunalul B. – Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a admis excepția de necompetență materială a instanței, a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei B. și, constatând ivit conflictul negativ de competență, a înaintat dosarul Curții de Apel Suceava spre a hotărî supra conflictului.
Prin sentința nr. 31 din 26 ianuarie 2012, Curtea de Apel Suceava – Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, a admis sesizarea, stabilind competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului B. – Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal.
Cauza a fost reînregistrată pe rolul aceleiași secții a Tribunalului B. la data de 01.03.2012, când s-a acordat termen la data de 25.04.2012, pentru continuarea judecății.
În speță a fost administrată proba cu înscrisuri la solicitarea reclamantului.
La dosar a depus întâmpinare pârâta prin care a arătat că în anul 2001 . suprafața de 72,82 ha teren din fosta fermă „Cozinda”, teren aflat pe raza localității Dângeni. Mai arată pârâta că ulterior a procedat la punerea în posesie cu aceste terenuri a persoanelor validate, că respectivele persoane au înstrăinat terenurile și că reclamantul este unul din cumpărătorii unor astfel de terenuri.
Totodată s-a susținut că reclamantul a plătit anual impozitul pe teren și că impozitul plătit pentru anul 2011 i-a fost restituit.
În susținerea întâmpinării au fost depuse la dosar înscrisuri.
Prin sentința nr. 2581 din 6 iunie 2012, Tribunalul B. – Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a admis în parte acțiunea formulată de reclamantul C. G. în contradictoriu cu pârâta Unitatea administrativ teritorială Curtești, județul B., pe care a obligat-o să plătească reclamantului suma de 2.972 lei reprezentând contravaloarea impozitului pe teren achitat de reclamant în perioada 2007 -2009; totodată, a obligat pârâta să plătească reclamantului suma de 249 lei, reprezentând cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî astfel tribunalul a reținut, în esență, că reclamantul este titularul dreptului de proprietate pentru suprafața de 29 ha teren arabil situat pe raza comunei Dângeni și este și arendașul suprafeței de 5,20 ha teren proprietatea numitului D. M. situat pe raza aceleiași comune; că, la data dobândirii dreptului de proprietate asupra respectivei suprafețe de teren aceasta era arondată din punct de vedere administrativ Primăriei Curtești, aspect ce rezultă din contractele de vânzare cumpărare aflate la filele 17- 27 dosar, în care se menționează expres că suprafața de teren ce face obiectul fiecărei vânzări în parte este situată în extravilanul comunei Curtești, județul B..
Totodată, instanța de fond a mai reținut că, începând cu anul 2007, atât suprafața de 29 ha teren arabil, proprietatea reclamantului, cât și suprafața de 5,20 ha teren proprietatea numitului D. M., pentru care reclamantul deține contract de arendă, aparține din punct de vedere administrativ Comunei Dângeni (aspect ce rezultă din înscrisul aflat la fila 14 dosar judecătorie) și că reclamantul a achitat impozit pe respectivele suprafețe de teren atât la . la . class="BodyTextIndent3"> Astfel, având în vedere că terenul reclamantului se află începând cu anul 2007 în raza administrativ teritorială a Comunei Dângeni, instanța de fond a apreciat că acesta a plătit nedatorat în perioada 2007 - 2009 impozit pentru această suprafață de teren și în favoarea comunei Curtești.
Față de cele reținute, cât și față de față de disp.art. 256 alin. 1, 2 și 3 din Legea nr. 571/2003, prima instanță a apreciat că reclamantul este îndreptățit la restituirea sumei pe care a achitat-o nedatorat pârâtei, cuantumul sumei de restituit urmând a fi determinat având în vedere chitanțele de plată depuse la dosar de parte, înscrisuri ce se află la filele 12 -16 dosar.
Totodată, în temeiul art. 274 Cod procedură civilă, pârâta în calitatea sa de parte căzută în pretenții a fost obligată la restituirea către reclamant a cheltuielilor de judecată, proporțional cu pretențiile admise.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs, în termen legal, reclamantul C. G. apreciat ca fiind întemeiat de Curtea de Apel Suceava, care a reținut că, prin cererea de chemare în judecată inițială, reclamantul a solicitat obligarea pârâtei la plata următoarelor sume: 2.972 lei cu titlu de impozit nelegal achitat pentru terenul de 29 ha aflat în proprietatea sa, pentru perioada 2007 – 2009; 2.000 lei majorări raportate terenului de 29 ha, datorate către . comunei Curtești; 300 lei reprezentând impozit ce fusese plătit nedatorat pentru cele 5,2 ha teren deținut în arendă; 600 lei, reprezentând majorări raportate terenului de 5,2 ha, datorate către . în eroare de . la unitatea teritorială îndreptățită să încaseze acest impozit.
Ulterior, respectiv la termenul din 8 iunie 2011 (fila 7 dosar), reclamantul și-a majorat câtimea pretențiilor, solicitând: 472,00 lei – dobânzi datorate primăriei Dângeni pentru perioada 2006 – 2009, conform certificatului fiscal eliberat de Primăria Dângeni; 2.549,00 lei – majorări de întârziere datorate Primăriei Dângeni pentru perioada 2006 – 2009, conform certificatului fiscal eliberat de Primăria Dângeni; 881 lei achitați Primăriei Curtești, reprezentând contravaloarea impozitului pentru teren achitat la 18 februarie 2009 cu chitanța nr._/2009 – plată nedatorată; 839 lei achitați Primăriei Curtești la 23 ianuarie 2008, reprezentând impozit pentru teren, sumă achitată cu chitanța nr._/2008 – plată nedatorată; 953 lei achitați Primăriei Curtești la 7 noiembrie 2007, reprezentând impozit pentru teren, sumă achitată cu chitanța nr._/2007 – plată nedatorată; 150 lei achitați Primăriei Curtești la 14 martie 2008, cu chitanța nr._/2008, reprezentând impozit pentru teren arendat – plată nedatorată, 149 lei achitați Primăriei Curtești la 18 februarie 2007 cu chitanța nr._/2007, reprezentând impozit pe teren arendat – plată nedatorată.
Analiza hotărârii atacate relevă împrejurarea că judecătorul fondului a analizat și s-a pronunțat doar cu privire la contravaloarea impozitului imputat petentului, achitat de către acesta deși nu era datorat, fără a se preocupa de celelalte sume pretinse de către acesta conform înscrisului de la fila 7 dosar.
Asimilând această împrejurare cu o necercetare a fondului, Curtea, în baza dispozițiilor art. 312 alin. 5 Cod procedură civilă, a admis recursul prin decizia nr. 124/11.01.2013, a casat hotărârea atacată și a trimis cauza spre rejudecare aceleiași instanțe, stabilind că, cu ocazia rejudecării, se va analiza și cuantumul taxei judiciare de timbru, impusă în sarcina reclamantului, calculată în mod vădit greșit față de valoarea pretențiilor deduse judecății, dispunându-se măsurile necesare, și se va stabili și temeiul în drept al pretențiilor rămase neanalizate.
Astfel, Tribunalul B. s-a reinvestit cu soluționarea cauzei la data de 18.02.2013, solicitând relații de la Primăria Comunei Curtești și de la Primăria Comunei Dângeni, precum și precizări reclamantului în legătură cu câtimea obiectului acțiunii și cu temeiul juridic al cererii privind obligarea părții la plata contravalorii majorărilor și dobânzilor datorate Comunei Dângeni.
Reclamantul a precizat că a înțeles să solicite obligarea pârâtei la plata sumei totale de 5.993 lei, din care 2.972 lei impozit achitat nedatorat la . două terenuri, iar 3.021 lei – prejudiciu produs prin întârzierea la plata impozitului către . sumele datorate ca dobânzi la Dângeni de 472 lei + 2.549 lei), temeiul de drept pentru această ultimă cerere fiind art. 1 al. 1, art. 2 al. 1 lit. a, art. 8 al. 1 din Legea 554/2004, coroborate cu art. 998 din Codul civil vechi.
Față de câtimea pretențiilor reclamantului, cererea acestuia și dispozițiile instanței de recurs, instanța a constatat că taxa de timbru datorată pentru acțiunea reclamantului este de 39 lei, conform art. 3 lit. m din Legea 146/1997, astfel încât, cum reclamantul a achitat Primăriei Municipiului B. suma de 1.240 lei, în temeiul art. 23 al. 1 lit. b din Legea 146/1997 instanța a dispus restituirea către reclamant a taxei de timbru de 1.201 lei plătită în plus față de cuantumul legal.
Prin sentința nr. 808 din 23 aprilie 2014 Tribunalul B. – Secția a II-a Civilă, de C. A. și Fiscal – a admis, în parte, acțiunea formulată de reclamantul C. G., în contradictoriu cu pârâta Unitatea A. Teritorială Curtești, prin Primar, .; a obligat UAT Curtești – prin Primar să restituie reclamantului suma de 2.609 lei, reprezentând impozit achitat pentru anii 2007 – 2009; a respins, ca nefondate, restul pretențiilor formulate în cauză; a dispus restituirea către reclamant a sumei de 1.201 lei achitată cu titlu de taxă judiciară de timbru, cu chitanțele emise de Primăria Mun. B. nr._/21.07.2010 și nr._/03.12.2010.
Asupra fondului instanța a reținut, coroborând înscrisurile depuse la dosar și relațiile primite de la Primăria Comunei Dângeni și Primăria Comunei Curtești, că reclamantul a achitat, conform art. 256 din Legea 571/2003 și art. 10 din Legea 16/1994, la Primăria Comunei Curtești, județul B., cu titlu de impozit aferent terenurilor de 28,29 ha – pe care îl are în proprietate și de 5,21 ha – pe care îl are în arendă – suma de 2.609 lei pentru anii 2007 – 2009, precum și suma de 64 lei cu titlu de majorări de întârziere.
Aceste terenuri sunt însă situate, de la apariția Legii 18/1991, în perimetrul administrativ al Comunei Dângeni, județul B., astfel că reclamantul datorează în fapt impozitul către . către .-a încasat.
Reclamantul luând cunoștință de acest aspect, a depus declarație de impunere în anul 2010 și a achitat impozitul aferent din anul 2006 la . certificatele fiscale nr. 3424/22.07.2010 și 3393/20.07.2010 i-a făcut cunoscut reclamantului că datorează pentru achitarea cu întârziere a impozitelor pentru cele două categorii de terenuri dobânzi în sumă de 472 lei + 2.549 lei, calculate pentru perioada 2006 – 2009.
Nici una din comune nu a emis însă vreodată decizie de impunere pe numele reclamantului pentru impozit sau accesorii.
Reclamantul a formulat la data de 13.05.2010 cerere de restituire a impozitului încasat pe nedrept la Primăria comunei Curtești (înregistrată sub nr. 4707), iar refuzul de soluționare favorabilă a acestei cereri este reclamat în prezenta cauză, avându-se în vedere că până în prezent impozitul nu a fost restituit.
Acest obiect al acțiunii a fost reținut și de către Curtea de Apel Suceava în regulatorul de competență – decizia 31 din 26.01.2012 în dosarul_ .
Astfel, acțiunea reclamantului are ca temei disp. art. 1 și 8 din Legea 554/2004, față de nesoluționarea de către autoritatea pârâtă a cererii de restituire a impozitului, așa încât cererea accesorie formulată de reclamant vizând obligarea pârâtei la plata majorărilor și dobânzilor datorate către . fi analizată decât în contextul disp. art. 18 din Legea 554/2004, respectiv în legătură cu refuzul pârâtei de a restitui impozitul achitat, care este obiectul principal al acțiunii, modul de soluționare a cererii de plată a acestor accesorii formulată ulterior introducerii acțiunii de către reclamant la . anul 2013, nefăcând obiectul analizei în speță.
După cum s-a arătat, impozitul achitat de reclamant la Curtești este datorat la Dângeni, astfel că, potrivit art. 117 al. 1 lit. d din OG nr. 92/2003, . restituie sumele încasate cu acest titlu de la reclamant, acțiunea fiind admisă în acest sens.
Instanța nu a obligat pârâta și la plata sumei de 64 lei încasată cu titlu de dobânzi, pentru achitarea cu întârziere a impozitului, întrucât plata cu întârziere a impozitului în anul 2007 la . reclamantului, nedatorându-se la acel moment necunoașterii situației juridice a terenului.
În legătură cu cererea accesorie privind dobânzile datorate la . reținut că în 2010 reclamantul nu a formulat la . de plată în acest sens, cerând numai restituirea impozitului, astfel că doar eventualele daune rezultate din refuzul de restituire a impozitului în 2010 se pot circumscrie răspunderii delictuale prev. de art. 998 din vechiul Cod civil.
Or, sumele solicitate de reclamant, după cum rezultă din cele două certificate fiscale, vizează dobânzi datorate pentru o perioadă anterioară cererii de restituire, fiind aferente anilor 2006 – 2009, așa încât nu se poate considera că acestea reprezintă prejudiciu creat ca urmare a refuzului de soluționare a cererii din 2010, neîncadrându-se în disp. art. 18 din Legea 554/2004 și neputând fi acordate, așa încât această cerere a fost respinsă, ca nefondată.
De altfel, s-a observat că pentru aceste sume, deși sunt înscrise în certificatele fiscale, nu există încă titlu de creanță, nefiind emise decizii de impunere, așa încât reclamantul ar putea reitera apărările formulate în prezenta cauză într-o eventuală acțiune îndreptată împotriva titlului de creanță la momentul emiterii lui, sau pe calea dreptului comun, dacă dorește antrenarea răspunderii civile delictuale.
Avându-se în vedere că în cauză reclamantul a solicitat acordarea cheltuielilor de judecată reprezentând onorariul apărătorului, însă nu s-au depus chitanțe privind plata acestuia, cererea privind cheltuielile de judecată formulată va fi de asemenea respinsă.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamantul C. G..
În motivele de recurs, reclamantul arată că, în fapt, prin cererea formulată, așa cum a fost precizată pe parcursul judecății, a investit instanța cu soluționarea a două cereri distincte:
a). Restituirea unei plăți nedatorate egală cu contravaloarea impozitelor pe teren ce erau în realitate datorate comunei Dângeni și nu comunei Curtești, în cuantum total de 2.972 lei (581 lei achitați la 18.02.2009, 839 lei achitați la 23.01.2008, 953 lei achitați la 07.11.2007, 150 lei achitați la 14.03.2008 și 149 lei achitați la 18.02.2007) - capăt de cerere ce a fost soluționat de instanța de fond înainte da casare, în sensul admiterii lui în totalitate.
Cu toate acestea, după casare, cererea a fost admisă doar în parte, în limita sumei de 2.609 lei, deși la dosar a depus dovezi privind achitarea întregii sume solicitate, de 2.972 lei.
Probabil au fost avute în vedere doar impozitele achitate pentru terenul deținut în proprietate și nu a fost observată suma de 300 lei achitată pentru cele 5,2 ha deținute în arendă în acea perioadă.
În concluzie solicită admiterea în totalitate a acestui capăt de cerere.
b) Obligarea pârâtei, pe principiul răspunderii delictuale și nu ca urmare a unei plăți nedatorate, la plata unor despăgubiri în cuantum de 3.021 lei (472 lei conform certificatului de la fila 10 dosar de fond și 2.549 lei conform certificatului de la fila 11 dosar de fond).
Această sumă reprezintă un prejudiciu ce i-a fost produs din culpa pârâtei prin aceea că a fost indus în eroare cu privire la calitatea sa de instituție îndreptățită să primească impozitul pentru terenul deținut în proprietate sau în arendă, fapt ce l-a pus în situația de a înregistra întârzieri și implicit penalități și majorări la titularul legal al dreptului de a incasa impozitul.
Din motivarea sentinței recurate a reținut că acest capăt de cerere nu a fost respins pentru neîndeplinirea condițiilor de fond ci pentru neîndeplinirea condițiilor pentru pronunțarea uneia dintre soluțiile prevăzute de art. 18 din Legea nr. 554/2004.
Mai exact, instanța de fond a reținut că nu poate să se pronunțe decât în situația unui refuz de soluționare a unei cereri de returnare a sumelor și, în cazul de față, el nu ar fi formulat o cerere prealabilă față de care pârâta să fi manifestat un refuz care să fie avut în vedere de instanța de judecată.
Consideră soluția nelegală deoarece, în ceea ce privește efectuarea procedurii prealabile, a depus la dosar atât răspunsul la prima cererea de restituire a impozitului plătit în mod nedatorat cât și cererea de plată a contravalorii penalităților și majorărilor care cad în sarcina sa față de . a erorii în care a fost indus cu privire la adevărata unitate administrativ teritorială îndreptățită să încaseze impozitul pe teren.
În altă ordine de idei, cere a se reține că scopul cererii prealabile, care este acela de a evita un posibil litigiu ce poate fi stins pe cale amiabilă, a fost atins inclusiv prin parcurgerea unei judecați începute în anul 2011 și finalizată cu casare cu trimitere spre rejudecare, astfel încât, părțile își cunosc pretențiile și argumentele și insistarea în a solicita o plângere anterior înregistrării cererii de chemare în judecată ar fi pur formală, fără justificare obiectivă la trei ani de la demararea litigiului cu atât mai mult cu cât nu a fost invocată de către pârâtă.
În ceea ce privește temeiul juridic al cererii de obligare a pârâtei la plata contravalorii majorărilor și dobânzilor pe care le datorează față de . de art. 1 alin. 1 din Legea nr. 554/2004, art. 2 alin. 1 lit. a din Legea nr. 554/2004, art. 8 alin. 1 din Legea nr. 554/2004.
Față de cele arătate, cere admiterea recursului așa cum a fost formulat.
În drept, recursul este întemeiat pe prevederile art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă.
Analizând actele și lucrările dosarului, Curtea constată recursul întemeiat pentru următoarele considerente:
Silogismul instanței de fond cu privire la suma de 64 lei reprezentând majorări de întârziere și penalități pentru achitarea cu întârziere a impozitului în anul 2007 către pârâtă, impozit care nu era datorat, este greșit. Odată ce impozitul nu era datorat pârâtei, nici accesoriile, care urmează soarta principalului, nu erau datorate. Nu poate fi reținut argumentul instanței de fond în sensul că recurentul a fost în culpă prin achitarea cu întârziere a impozitului pe anul 2007 atâta timp cât acesta nu era datorat.
Acțiunea recurentului a fost întemeiată pe dispozițiile art. 117 alin. 1 lit. d din OG nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală care prevăd că „se restituie, la cerere, debitorului următoarele sume (…) cele plătite ca urmare a aplicării eronate a prevederilor legale.”
Recurentul s-a adresat cu cerere pârâtei solicitând restituirea sumelor achitate cu titlu de impozit pe teren pentru anii 2007 - 2010 și care nu erau datorate dar aceasta nu a soluționat în nici un fel această cerere.
Urmare a refuzului de soluționare a cererii recurentul s-a adresat instanțe solicitând a fi obligată pârâta să-i restituie sumele de bani achitate în mod nelegal.
Cât privește cererea de obligare a pârâtei la plata de despăgubiri constând în majorările și penalitățile de întârziere pe care a fost obligat să le achite Comunei Dângeni, curtea constată cererea nefondată.
Astfel, conform art. 18 alin. 1 din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ „instanța, soluționând cererea la care se referă art. 8 alin. (1), poate, după caz, să anuleze, în tot sau în parte, actul administrativ, să oblige autoritatea publică să emită un act administrativ, să elibereze un alt înscris sau să efectueze o anumită operațiune administrativă.” De asemenea, conform art. 18 alin. 3 din același act normativ „în cazul soluționării cererii, instanța va hotărî și asupra despăgubirilor pentru daunele materiale și morale cauzate, dacă reclamantul a solicitat acest lucru.” Din dispozițiile legale citate rezultă că instanța poate acorda despăgubiri doar în situația în care acestea decurg din actul administrativ contestat ori, în cazul de față, din refuzul soluționării cererii.
Ori, cererea reclamantului privește majorări de întârziere și penalități calculate de . reclamantul să se adreseze pârâtei cu cerere de restituire a impozitului achitat nelegal.
De asemenea, recurentul avea posibilitatea să solicite dobânzi pentru impozitul plătit și nedatorat, în conformitate cu dispozițiile art. 124 din OG nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală.
În considerarea celor arătate, curtea, în temeiul art. 312 alin. 1, 2 și 3 din Codul de procedură civilă, va admite recursul și va modifica în parte sentința recurată în sensul obligării pârâtei la restituirea integrală a impozitului și a majorărilor de întârziere achitate de reclamant în anii 2007 – 2009.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Admite recursul declarat de reclamantul C. G., domiciliat în comuna Ungureni, ., împotriva sentinței nr. 808 din 23 aprilie 2014 pronunțată de Tribunalul B. – Secția a II-a Civilă, de C. A. și Fiscal – în dosarul nr. _ , intimată fiind pârâta A. A. - Teritorială ..
Modifică în parte sentința recurată, în sensul că, obligă intimata-pârâtă să restituie recurentului-reclamant suma de 2.972 lei (în loc de 2.609 lei), reprezentând impozit și majorări de întârziere achitat pentru anii 2007 – 2009.
Menține celelalte dispoziții care nu sunt contrare prezentei decizii.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 11 februarie 2015.
Președinte,Judecători,Grefier,
Red. V.N.
Jud. fond: P. M.M.
Tehnored. H.L.
Ex. 2/30.03.2015
| ← Anulare act emis de autorităţi publice locale. Decizia nr.... | Pretentii. Decizia nr. 966/2015. Curtea de Apel SUCEAVA → |
|---|
