Litigiu cu funcţionari publici. Legea Nr.188/1999. Decizia nr. 192/2015. Curtea de Apel SUCEAVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 192/2015 pronunțată de Curtea de Apel SUCEAVA la data de 20-01-2015 în dosarul nr. 897/39/2011***
Dosar nr._ - litigiu priv. funcț. publici -
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL SUCEAVA
SECȚIA DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA NR. 192
Ședința publică din 20 ianuarie 2015
Președinte M. L.
Judecător Vințilă N.
Judecător S. A.
Grefier M. D.
Pe rol, pronunțarea asupra recursurilor declarate de pârâtele Direcția G. Regională A Finanțelor Publice Iași cu sediul în Iași, .. 26, Județul Iași și Agenția Națională de Administrare Fiscală cu sediul în București, ., sector 5 și de reclamantul D. G. M. cu domiciliul în Siret, .. 2 A (217), Județul Suceava, împotriva sentinței nr.1761 din 27 martie 2014 pronunțată de Tribunalul Suceava – Secția de C. Administrativ și Fiscal în dosar nr._ .
Dezbaterile asupra cauzei au avut loc în ședința publică din 13 ianuarie 2015, susținerile părților fiind consemnate în încheierea ședinței de judecată de la acea dată, și când, pentru a da posibilitatea părților să depună la dosar concluzii scrise, Curtea a amânat pronunțarea pentru data de astăzi 20 ianuarie 2015.
După deliberare,
CURTEA,
Asupra recursurilor de față, constată:
Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de Apel Suceava – Secția comercială, de contencios administrativ și fiscal sub nr._ din 5 septembrie 2011, precizată și completată ulterior, reclamantul D. G. M., a solicitat instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța în contradictoriu cu Autoritatea Națională a Vămilor București cu sediul în municipiul București .. 13, sectorul 1, să dispună:
- anularea Ordinului nr.7122 din 2 august 2011, comunicat la 7 august 2011, emis de Autoritatea Națională a Vămilor București;
- reintegrarea sa în funcția publică de execuție, de inspector vamal, grad profesional principal, la Biroul Vamal Siret, din cadrul Direcției Regionale pentru Accize și Operațiuni Vamale lași;
- plata despăgubirilor reprezentând drepturile salariale și a celorlalte drepturi de care ar fi beneficiat începând cu data eliberării din funcție și până la data reintegrării efective, actualizată în funcție de rata inflației;
- până la soluționarea irevocabilă a cauzei, suspendarea aplicării Ordinului nr. 7122 din 2 august 2011 și menținerea în funcția publica de execuție deținuta anterior emiterii acestuia,
- anularea OPANAF nr.2406/04.07.2011, nr.2407/04.07.2011, nr.2589/2011 și nr.2619/2011;
- plata cheltuielilor de judecată.
Reclamantul și-a completat acțiunea și a solicitat anularea Ordinelor nr. 2406/4.07.2011, nr. 2407/4.07.2011, nr. 2589/12.07.2011 și nr. 2619/15.07.2011, emise în aplicarea HG nr. 110/2009 privind organizarea și funcționarea Autorității Naționale a Vămilor, cu modificările și completările ulterioare.
Legal citată, pârâta Autoritatea Națională a Vămilor a depus un înscris prin care a invocat excepția netimbrării cererii și a formulat întâmpinare.
Prin întâmpinarea depusă de Direcția Regională pentru Accize și Operațiuni Vamale Iași, în numele și pentru Autoritatea Națională a Vămilor, a invocat lipsa calității procesuale pasive în ceea ce privește solicitarea de anulare a Ordinelor Președintelui ANAF nr. 2406 și nr. 2407/04.07.2011, 2589/12.07.2011 și 2619/15.07.2011, având în vedere că aceste acte administrative au fost emise de Președintele ANAF în baza H.G. nr. 109/2009 privind organizarea și funcționarea ANAF și nu au fost emise de conducătorul Autorității Naționale a Vămilor. A precizat că în cauză numai ordinul de eliberare din funcție a cărui anulare se solicită a fost emis de conducătorul Autorității Naționale a Vămilor și în consecință numai pentru acest capăt de cerere are calitate procesuală pasivă. A solicitat ca în situația în care instanța va respinge excepția invocată să respingă, ca nefondată, solicitarea de anulare a ordinelor de mai sus.
Prin încheierea dată la 6 octombrie 2011, Curtea de Apel Suceava – secția civilă, de contencios administrativ și fiscal, a respins excepția netimbrării acțiunii, motivat de faptul că obiectul acesteia privește raporturile de serviciu ale funcționarului public și a admis cererea formulată de reclamant de suspendare a executării Ordinului nr. 7122 din 2 august 2011 emis de Autoritatea Națională a Vămilor până la soluționarea definitivă și irevocabilă a cauzei.
La termenul de judecată din 27 octombrie 2011, urmare a solicitării pârâtei Autoritatea Națională a Vămilor, prin reprezentantul prezent în instanță, cadrul procesual a fost lărgit, prin introducerea în cauză și citarea Agenției Naționale de Administrare Fiscală București.
Prin întâmpinarea depusă, Agenția Națională de Administrare Fiscală a înțeles să invoce excepția lipsei calității sale procesual pasive în ceea ce privește petitele 1, 2, 3 și 4 din acțiunea formulata și completată, precizând că actul a cărei anulare se solicită a fost emis de către Autoritatea Naționala a Vămilor. Referitor la petitul 5 din acțiune, a solicitat respingerea acestuia ca neîntemeiat în considerarea faptului că prin emiterea OPANAF nr.2407/2011, nr.2406/2011, nr.2589/2011 și nr.2619/2011 s-a urmărit consolidarea și eficientizarea administrației vamale, în vederea maximizării eficientei de operare a aparatului vamal în actualul context economic și social, care a impus identificarea unor soluții pentru asigurarea încadrării în fondurile bugetare alocate. Ordinele a căror anulare se solicită au fost emise în baza prerogativelor pe care le are Președintele ANAF conform HG nr.109/2009 privind organizarea și funcționarea Agenției Naționale de Administrare Fiscală.
Prin sentința nr.422 din 08 decembrie 2011, Curtea de Apel Suceava – Secția a II – a Civilă de C. Administrativ și Fiscal a admis, în parte, acțiunea în contencios administrativ formulată de D. G. M., în contradictoriu cu pârâtele Autoritatea Națională a Vămilor București și Agenția Națională de Administrare Fiscală București și a anulat Ordinul nr. 7122/2.08.2011 emis de pârâta Autoritatea Națională Vămilor București.
A dispus reintegrarea reclamantului D. G. M. pe funcția publică deținută anterior datei de 8.08.2011 și plata drepturilor salariale începând cu data de 8.08.2011, până la data reintegrării.
A respins excepțiile netimbrării acțiunii și lipsei calității procesuale pasive invocate de pârâtele Autoritatea Națională a Vămilor și Agenția Națională de Administrare Fiscală București.
Totodată a respins cererea formulată de reclamantul D. G. M. de anulare a Ordinelor nr. 2406/04.07.2011 și 2407/4.07.2011, respectiv a Ordinelor nr. 2589/12.07.2011 și nr. 2619/15.07.2011, ca nefondată.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs, reclamantul D. G. M. și pârâtele Agenția Națională de Administrare Fiscală și Autoritatea Națională a Vămilor prin Direcția Regională pentru Accize și Operațiuni Vamale Iași.
Recursurile au fost înregistrate pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, iar prin încheierea nr.1402 din 22 februarie 2013 Înalta Curte de Casație și Justiție, în temeiul dispozițiilor art. XXIII alin.2 și 4 din Legea nr.2/2013 a scos cauza de pe rol și a trimis dosarul la Curtea de Apel Suceava – Secția a II – a Civilă de C. Administrativ și Fiscal, instanța devenită competentă să îl soluționeze.
Dosarul a fost reînregistrat pe rolul Curții de Apel Suceava sub nr._ din data de 05.03.2013 instanță care prin decizia nr. 3953 din data de 29.04.2013 a admis recursurile declarate de reclamantul D. G. M. și de pârâtele Autoritatea Națională A Vămilor București - prin Direcția Regională Pentru Accize și Operațiuni Vamale Iași și Agenția Națională de Administrare Fiscală București împotriva Sentinței nr. 422 din 8 decembrie 2011 pronunțată de Curtea de Apel Suceava - Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal în dosar nr._, a casat sentința recurată și a trimis cauza spre rejudecare Tribunalului Suceava.
Astfel, dosarul a fost înregistrat pe rolul Tribunalului Suceava – Secția de contencios administrativ și fiscală sub nr._ din data de 03.06.2013.
Prin încheierea de ședință din data de 31.10.2013 la prezenta cauză a fost conexată cauza cu nr._ * având aceleași părți, obiect și cauză.
Reclamantul – prin apărător, la data de 03.10.2013 depune la dosar precizări în sensul scoaterii din cauză a Autorității Naționale a Vămilor București și a Direcție regionale pentru Accize și Operațiuni Vamale Iași, instituții care și-au încetat existența și introducerea în cauză și citarea Direcției Regionale a Finanțelor Publice Iași, unitate cu personalitate juridică.
În susținerea celor arătate depune la dosar înscrisuri, filele 23 – 28.
La data de 31.10.2013 reclamantul depune la dosar din nou precizări la acțiune solicitând anularea Ordinelor nr. 2406 și nr. 2407 din 04.07.2011, nr. 2589 din 12.07.2011, nr. 2619 din 15.07.2011 emise de Președintele Agenției Naționale de Administrare Fiscală, anularea examenului organizat în perioada 18 - 29 iulie 2011 în privința reclamantului și constatarea nulității absolute a actelor subsecvente emise în baza acestora, a Ordinului nr. 7122/02.08.2011 emis de Autoritatea Națională a Vămilor prin care s-a dispus încetarea raportului de serviciu prin eliberarea din funcția publică de execuție pe care a ocupat-o cu reîncadrarea în funcția deținută anterior, de inspector vamal grad profesional principal, gradația 5, clasa 48 de salarizare la Biroul Vamal Siret, din cadrul D.R.A.O.V. IAȘI, cu obligarea pârâtei angajatoare la plata despăgubirilor reprezentând drepturile salariale și celelalte drepturi de care ar fi beneficiat reclamantul de la data eliberării din funcție și până la reintegrarea efectivă, actualizate în funcție de rata inflației, cu cheltuieli de judecată. (filele 32 – 58.
La data de 28.10.2013 pârâta Agenția Națională de Administrare Fiscală depune precizări solicitând a se dispune ca toate actele de procedură întocmite în cauză să fie comunicate atât Agenției Naționale de Administrare Fiscală cât și Direcției Generale Regionale a Finanțelor Publice Iași.
La data de 12.12.2014 reclamantul – prin apărător depune la dosar precizări la acțiune solicitând anularea Ordinelor nr.2406 și nr.2407 din 4.07.2011, nr.2589 din 12.07.2011, nr.2619 din 15.07.2011 emise de Președintele Agenției Naționale de Administrare Fiscală, anularea examenului organizat în perioada 18 - 29 iulie 2011 în privința reclamantului și constatarea nulității absolute a actelor subsecvente emise în baza acestora, a Ordinului nr.7122/02.08.2011 emis de Autoritatea Națională a Vămilor prin care s-a dispus încetarea raportului de serviciu prin eliberarea din funcție publică de execuție pe care a ocupat-o, să se constate că reclamantul a fost numit în funcția deținută anterior prin decizia nr. 4719 din 1.08.2013 emisă de către Agenția Națională de Administrare Fiscală - Direcția G. Regională a Finanțelor Publice Iași, de inspector vamal grad profesional principal, gradația 5, clasa 48 de salarizare la Biroul Vamal de Frontieră Siret, cu obligarea pârâtei angajatoare la plata despăgubirilor reprezentând drepturile salariale și celelalte drepturi de care ar fi beneficiat de la data eliberării din funcție - 8.08.2011 și până la reintegrarea efectivă - 13.10.2011, actualizate în funcție de rata inflației.
De asemenea, reclamantul, la data de 20.12.2013 a depus la dosar cerere de probe solicitând încuviințarea probei cu înscrisurile deținute de Agenția Națională de Administrare Fiscală - Direcția G. Regională a Finanțelor Publice Iași și anume: - anunțul public privind organizarea concursului desfășurat în perioada 18 - 29 iulie 2011, modalitatea în care a fost asigurată publicitatea concursului conform Legii nr.188/1999; - planul de ocupare a funcțiilor publice ca urmare a reorganizării activității întocmit de Autoritatea Națională a Vămilor, conform Legii nr.188/1999 și a HG nr.611/2011; - statul de funcții și organigrama Biroului Vamal Siret, anterior și ulterior disponibilizări; - statul de funcții actual și lista posturilor vacante; - planul de interviu, procesul verbal de interviu și procesul verbal de notare; - răspunsul la contestația formulată de reclamant; - lista posturilor vacante existente la nivelul Autorității Naționale a Vămilor la data disponibilizării și pe întreaga durată de suspendare a raporturilor de serviciu ca urmare a hotărârii instanței de judecată; - dacă în conformitate cu dispozițiile ar1,99 alin.6 din Legea nr. l88/1999 s-a solicitat la Agenția Națională a Funcționarilor Publici situația posturilor vacante pentru a fi pus la dispoziție în perioada de preaviz, prezentarea acestei situații și prezentarea adresei formulate în acest sens, a situației posturilor vacante; - situația angajărilor înainte și după reorganizare la nivelul Autorității Naționale a Vămilor; - situația nominală a persoanelor detașate, transferate, mutate la alte unități vamale sau de la alte unități vamale, anterior și ulterior încetării; - situația nominală a persoanelor suspendate din funcție, ca urmare a săvârșirii unor infracțiuni; - situația nominală a persoanelor condamnate ca urmare a săvârșirii unor infracțiuni și dacă pentru aceste persoane s-a dispus încetarea raporturilor de serviciu; - conform situației transmise de Agenția Națională de Administrare Fiscală - Direcția G. Resurse Umane în cursul anului 2011, din numărul total de 3159 posturi aprobate la sfârșitul anului 2011 existau ocupate doar 3007 posturi, iar la data de 31 iulie 2013, anterior reorganizării Agenției Naționale de Administrare Fiscală existau ocupate doar 2983 posturi, astfel încât solicită să fie comunicată lista acestor posturi vacante.
Face mențiunea că, în temeiul dispozițiilor art.2 și 13 din OUG nr.74/2013 și a dispozițiilor art.24 alin. l din HG nr.520/2013, prin care s-a stabilit că personalul Autorității Naționale a Vămilor aparat central și unități subordonate se preia și se încadrează pe funcții publice generale sau specifice în limita numărului de posturi aprobate pentru agenție, prin Decizia nr.4719 din 1.08.2013, reclamantul a fost numit începând cu data de 1 august 2013 în funcția publică de inspector vamal, grad profesional principal la Biroul Vamal de Frontieră Siret din cadrul Direcției Regionale Vamale.
La data de 19.02.2014 pârâta Agenția Națională de Administrare Fiscală a depus la dosar Note de ședință, la care atașează înscrisuri, filele 134 – 214 și 217 – 225.
La data de 25.03.204 reclamantul – prin apărător depune la dosar concluzii scrise solicitând:
- respingerea excepțiilor privind netimbrarea, lipsei calității procesual pasive și a inadmisibilității acțiunii ca nefondate;
- admiterea acțiunilor conexate, formând obiectul dosarelor nr._ și nr._ *,
- anularea Ordinelor nr.2406 și nr. 2407 din 4.07.2011, nr.2589/12.07.2011, nr.2619/15.07.2011 emise de Președintele Agenției Naționale de Administrare Fiscală,
- anularea examenului organizat în perioada 18 - 29 iulie 2011 în privința reclamantului și pe cale de consecință și anularea actelor subsecvente;
- anularea Ordinului nr. 7122/02.08.2011 emis de Autoritatea Națională a Vămilor prin care s-a dispus încetarea raportului de serviciu prin eliberarea din funcție publică de execuție de inspector vamal, grad profesional asistent;
- să se constate că reclamantul a fost numit în funcția deținută anterior de inspector vamal grad profesional principal gradația 5, clasa de salarizare 48 - la C. Supraveghere și Control Vamal - Biroul Vamal de Frontieră gradul 1 Siret din cadrul Direcției Regionale Vamale, prin decizia nr.4719 din 1.08.2013, emisă de către Agenția Națională de Administrare Fiscală - Direcția G. Regională a Finanțelor Publice lași, pe durată nedeterminată, în temeiul art.2 alin. l, art.13, alin.2 din OUG nr.74/2013 și art.24 alin.1 din HG nr.520/20 13;
- repunerea părților în situația anterioară și obliga rea unității pârâte la plata drepturilor salariale actualizate la rata inflației;
- fără cheltuieli de judecată.
În ceea ce privește excepția netimbrării acțiunii, a arătat că aceasta nu este supusă timbrării, acțiunea având ca obiect încetarea raportului de serviciu, fiind scutită de taxa judiciară de timbru, conforma art. 285 din Codul Muncii.
A mai arătat că, prin art. 11 alin.3 din OUG nr.74/2013 s-a prevăzut că pentru litigiile aflate pe rolul instanțelor de judecată, indiferent de faza de judecată, agenția și direcțiile generale regionale ale finanțelor publice se subrogă în toate drepturile și obligațiile Autorității Naționale a Vămilor și ale direcțiilor generale ale finanțelor publice, după caz, dobândesc calitatea procesuală a acestora, începând cu data intrării în vigoare a HG nr.520/2013, 1.08.2013, în consecință aceste unități au calitate procesuală pasivă în raport de obiectul acțiunii.
Cu privire la excepția de inadmisibilitate a acțiunii, a arătat că se impune respingerea ei întrucât potrivit dispozițiilor art. 71 din HG nr. 611/2008, concursul organizat cu încălcarea prevederilor legale este lovit de nulitate. Menționează că, anterior promovării acțiunii, reclamantul s-a adresat unității pârâte cu plângeri prealabile, dovada fiind răspunsurile la acestea înregistrate sub nr._/07.09.2011 și nr._/25.11.2011 - depuse la dosarul cauzei.
Pe fondul cauzei, a arătat că, concursul a fost organizat pe baza unui regulament emis cu depășirea competenței funcționale a pârâtei Agenția Națională de Administrare Fiscală, acesta este lovit de nulitate absolută, fiind încălcate termenele și procedurile legale în vigoare la acea dată.
S-a mai arătat că, reorganizarea Autorității Naționale a Vămilor București s-a desfășurat cu încălcarea prevederilor art. 23 din Legea nr. 188/1999 și a art. 7 și 8 din HG nr. 611/2008, privind planul de ocupare a funcțiilor publice.
A menționat că prin Ordinul nr.7122/2.08.2011 emis de Autoritatea Națională a Vămilor București, reorganizată în Agenția Națională de Administrare Fiscală București – Direcția G. Regională a Finanțelor Publice Iași, au fost încălcat atât termenul legal obligatoriu de minimum 30 de zile pentru organizarea examenului cât și procedurile legale, acesta fiind emis cu încălcarea dreptului de carieră a funcționarilor publici.
Examenul de testare profesională desfășurat în perioada 18 – 29 iulie 2011 este lovit de nulitate absolută, fiind desfășurat în baza unor regulamente emise cu încălcarea dispozițiilor constituționale și a principiului ierarhiei actelor.
A mai arătat că au fost încălcate dispozițiile Codului muncii – aprobat prin Legea nr. 53/2003, act normativ evocat expres în expunerea de motive a Ordinelor Președintelui Agenției Naționale de Administrare Fiscală nr. 2406 și nr. 2407 din data de 04.07.2011, nr. 2589 din data de 12.07.2011 și nr. 2619 din data de 15.07.2011 iar măsura reorganizării nu a fost reală și efectivă.
Prin sentința nr.1761 din 27 martie 2014 Tribunalul Suceava – secția de contencios administrativ și fiscal a respins excepțiile netimbrării și lipsei calității procesuale pasive ca nefondate.
A admis în parte acțiunea așa cum a fost precizată, a anulat examenul organizat de Autoritatea Națională a Vămilor, în perioada 18 - 29.07.2011 în ceea ce-l privește pe reclamant.
A anulat Ordinul nr. 7122 din data de 02.08.2011 emis de Autoritatea Națională a Vămilor.
A respins cererea de anulare a ordinelor nr. 2406/04.07.2011, 2407/04.07.2011, 2589/12.07.2011 și 2619/15.07.2011 emise de ANAF.
A constatat că reclamantul a fost reintegrat în funcția publică de execuție deținută anterior și respinge cererea de repunere a reclamantului în situația anterioară ca rămasă fără obiect.
A obligat pârâtul să plătească reclamantei drepturile salariale începând cu data de 08.08.2011 până la data reîncadrării actualizate cu indicele inflației la data plății efective.
Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reținut următoarele:
Referitor la excepțiile invocate tribunalul a constatat că acestea nu sunt întemeiate, având în vedere că obiectul cauzei îl reprezintă un litigiu de muncă care conform legislației în vigoare este scutit de plata taxelor de timbru iar excepția lipsei calității procesuale pasive pentru anularea ordinelor nr. 2406, 2407, 2589 și 2619 toate din anul 2011 va fi de asemenea respinsă, la dosar există cerere de completare a acțiunii prin care se cere să se dezbată cauza și în contradictoriu cu A.N.A.F. care este emitenta ordinelor.
În ceea ce privește fondul cauzei instanța a constatat că acțiunea este în parte întemeiată.
Reclamantul a contestat ordinul nr.7122/02.08.2011 prin care s-a dispus încetarea raporturilor de serviciu ale acestuia respectiv a fost eliberat din funcția publică de execuție pe care o deținea aceea de inspector vamal grad profesional principal, ca urmare a dispozițiilor legale prevăzute de H.G. nr. 110/2009, Legea nr. 188/1999, ordinele președintelui A.N.A.F. nr. 2406 și nr. 2407 ambele din anul 2011.
Aceste două ordine au probat structura de organizare a A.N.V. precum și statutul de funcții însă la acea dată nu au fost publicate în Monitorul Oficial al României, obligație care a fost prevăzută de Legea nr. 24/2000 la articolul 11 și de H.G. nr. 110/2009 la art. 5 alin. 4.
Prin ordinul nr. 2589/2011 s-a stabilit și aprobat bibliografia pentru examenul de testare profesională iar prin cel cu nr. 2619/2011 s-a dispus constituirea comisiilor pentru examen și regulamentul de funcționare a acestora.
Nici obligația de publicare în Monitorul Oficial a acestor acte nu a fost îndeplinită.
Tribunalul nu poate fi de acord cu apărarea pârâtei potrivit căreia în cauză aceste acte nu trebuiau publicate deoarece nu ar fi avut un caracter normativ.
Printre atribuțiile pe care le are A.N.V. conform art. 4 pct. 24 din H.G. nr. 110/2009 se numără și întocmirea de studii, analize și elaborări de proiecte de acte normative privind organizarea propriei activități.
Din conținutul tuturor celor patru ordine mai sus menționate rezultă că acestea au un caracter normativ, ele reglementând statele de funcții, structura organizatorică și întreaga procedură de desfășurare a examenului.
Mai mult în cauză se mai pot reține și prevederile art. 15 din H.G. nr. 110/2009 care arată că actele normative emise în baza H.G. nr. 495/2007 privind organizarea și funcționarea A.N.A.F continuă să își producă efectele în măsura în care nu contravin prevederilor acestei hotărâri.
Faptul că un act administrativ are un grad mai redus de aplicabilitate nu îl poate transforma într-unul individual, o extensiune teritorială, temporală și personală mai restrânsă nu conferă caracter individual și astfel pentru a se putea vorbi de o nepublicare în Monitorul Oficial.
Actele administrative normative reprezintă norme de organizare și executare a normelor primare din lege sau din hotărâri ale guvernului prezentând caracterele acestora respectiv generalitate impersonalitate, abstracțiune iar caracterul mai restrâns sau extins al acestora poate pune în discuție actul administrativ normativ doar sub aspectul cuprinderii și al sferei sale de aplicare fără a-l transforma într-un act administrativ individual.
Din ordinele nr. 2406, 2407, 2589 și 2619 derivă doar indirect drepturi subiective individuale fapt care le conferă caracterul normativ întrucât din actele administrative individuale derivă direct drepturi și obligații personale.
Aceste acte nu se referă la persoane determinate ci reglementează doar organizarea și statul de funcții, funcții care pot fi ocupate de persoane diferite, și de aici caracterul impersonal.
Caracterul normativ rezultă și din anexa nr. 11 și 12 din Ordinul nr. 2407/2011 prin care se reglementează regulamentul de organizare și desfășurare a examenului iar această reglementare este făcută într-o manieră generală și impersonală.
Față de caracterul normativ al ordinelor de mai sus este evident că nepublicarea lor în Monitorul Oficial are drept consecință inopozabilitatea lor față de reclamant fiind incidente prevederile art. 100 alin. 1 și art. 108 alin. 4 din Constituție.
Nepublicarea actului normativ va atrage inexistența lui față reclamant însă nu există nici un temei pentru a-l putea anula.
Tribunalul, având în vedere aceste considerente, a constatat că ordinele 2406, 2407, 2589 și 2619 toate din 2011 nu pot fi opuse reclamantului respectiv noua organizare și a pârâtei care a redus numărul de posturi și efectele concursului nu pot produce efecte față de acesta.
Ordinul contestat și în baza căruia a încetat încadrarea reclamantului a avut ca temei două din ordinele de mai sus, 2406 și 2407/2011 și cum acestea sunt ineficiente față de reclamant tribunalul a dispus anularea acestuia, fiind lovit de vicii care îi afectează validitatea.
Instanța a constatat că între timp reclamantul a fost reintegrat în funcția deținută anterior și va respinge ca rămasă fără obiect cererea de repunere a reclamantului în situația anterioară.
Pârâta a fost obligată să plătească acestuia toate drepturile salariale de care a fost privat de la data de 08.08.2011 până la data reintegrării efective, sumă indexată cu rata inflației.
Împotriva acestei sentințe, au declarat recurs pârâtele Direcția G. Regională A Finanțelor Publice Iași și Agenția Națională de Administrare Fiscală și reclamantul D. G. M..
În motivarea recursului său, pârâta Direcția G. Regională A Finanțelor Publice Iași a arătat că sentința care face obiectul prezentei căi de atac este lipsită de temei legal, fiind dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii (art. 304 pct. 9 din Codul de procedură civilă). Mai mult decât atât, recursul declarat împotriva unei hotărâri care, potrivit legii, nu poate fi atacată cu apel nu este limitat la motivele de casare prevăzute în art. 304 instanța putând să examineze cauza sub toate aspectele (art. 3041 Cod procedură civilă).
A învederat faptul că ordinele atacate au fost date în temeiul și în aplicarea H.G. nr.565/2011. În aplicarea dispozițiilor legale menționate, la data de 4 iulie 2011 au fost emise Ordinele Președintelui Agenției Naționale de Administrare Fiscală nr. 2406/2011 privind aprobarea structurilor organizatorice ale aparatului central al Autorității Naționale a Vămilor, direcțiilor regionale pentru accize și operațiuni vamale și direcțiilor județene și a municipiului București pentru accize și operațiuni vamale și nr. 2407/2011 privind aprobarea statelor de funcții ale Autorității Naționale a Vămilor - aparat central și structuri subordonate.
În aplicarea prevederilor Ordinelor Președintelui ANAF nr. 2406/04.07.2011 și 2407/04.07.2011 au fost emise și comunicate preavizele funcționarilor publici ale căror posturi au fost supuse reorganizării.
Astfel, prin aceste preavize, Autoritatea Naționala a Vămilor a adus la cunoștința funcționarului public faptul că postul pe care-l ocupă va fi supus reorganizării și că, până la data de 12.07.2011, acesta poate opta pentru o funcție vacantă corespunzătoare, opțiune care constituie în același timp și cerere pentru înscriere la examen ( așa cum de altfel se prevede și la art. 3 din Regulamentul pentru organizarea si desfășurarea examenului de testare profesională a funcționarilor publici prevăzut în Anexa nr. 11, care face parte integrantă din OPANAF nr. 2407/04.07.2011).
A susținut că ordinele OPANAF nr.2406/2011, nr.2407/2011, nr.2589/2011 și nr.2619/2011, nu au aplicabilitate generală, nefiind opozabile „, erga omes", vizând exclusiv funcționarii publici din aparatul Autorității Naționale a Vămilor.
Prin urmare, ordinele în discuție sunt acte administrative cu caracter individual și nu acte administrative cu caracter normativ, așa, cum în mod greșit, a reținut instanța de fond.
A subliniat că procesul de reorganizare a Autorității Naționale a Vămilor s-a desfășurat cu avizul Agenției Naționale a Funcționarilor Publici, așa cum rezultă din adresele A.N.F.P. nr._/29.06.2011 și nr._/04.07.2011, adrese care de altfel au fost invocate în preambulul Ordinelor Președintelui Agenției Naționale de Administrare Fiscală nr. 2406/2011 și nr. 2407/2011.
A menționat că prin emiterea Ordinul Președintelui A.N.A.F. nr.2407/2011 s-a urmărit consolidarea și eficientizarea administrației vamale, în vederea maximizării eficienței de operare a aparatului vamal în actualul context economic si social, care a impus identificarea unor soluții pentru asigurarea încadrării în fondurile bugetare alocate.
Opțiunea pentru ocuparea unei funcții publice corespunzătoare presupune posibilitatea de a opta pentru ocuparea unei funcții publice din aceeași categorie, respectiv funcție publică de conducere sau de execuție, corespunzător categoriei funcției publice deținute la momentul exprimării opțiunii și cu respectarea gradului profesional deținut, în sensul de a fi exclusă posibilitatea de a opta pentru o funcție publică cu un grad profesional superior celui deținut, ceea ce ar presupune o promovare în funcția publică fără respectarea prevederilor legale referitoare la dezvoltarea carierei funcționarilor publici. Dispozițiile art.99 alin.(7) din Legea nr.188/1999, prevăd că funcționarul public de conducere are prioritate la ocuparea unei funcții publice vacante la nivel inferior. În mod similar funcționarul public de execuție are posibilitatea de a opta pentru ocuparea unei funcții publice de execuție de nivel inferior.
Recurenta a mai precizat că subiectele pentru proba scrisă au fost stabilite de comisia de examen în ziua desfășurării examenului, cu trei ore înainte de ora începerii probei scrise, propunându-se trei variante de subiecte cu respectarea bibliografiei generale si a bibliografiei specifice cu referire la fiecare direcție/domeniu de activitate, au cuprins problematici specifice din bibliografia aprobată și au fost formate din câte 25 de întrebări, ale căror punctaje însumate au fost de 100 de puncte. Plicurile cu cele trei variante propuse au fost prezentate candidaților, unul dintre aceștia extrăgând un plic ce a fost desfăcut în prezenta comisiei si a tuturor candidaților.
Candidații nemulțumiți de rezultatul la proba scrisă au avut posibilitatea de a face contestație la Comisia de soluționare a contestațiilor în termen de 24 de ore de la data afișării rezultatelor probei scrise.
A mai învederat faptul că proba interviului s-a fost desfășurata în deplină concordanță cu prevederile art.23-29 din Anexa 11 la O.P.A.N.A.F. nr.2407/4.07.2011.
Candidații declarați admiși la cele doua probe ale examenului au fost numiți în funcțiile publice conform punctajelor obținute, în ordine descrescătoare și în limita posturilor vacante conform O.P.A.N.A.F nr.2407/ 2011 Anexa 11 art.32 din Regulament.
A învederat că o eventuală reintegrare a reclamantului pe funcția pe care o deținea anterior reorganizării nu este posibilă deoarece așa cum a arătat postul acesteia a fost supus reorganizării, motiv, pentru care aceasta a și formulat opțiunea de numire pentru funcția publică de inspector vamal principal. În plus, a menționat că în prezent funcția publică pentru care a optat reclamantul a fost ocupată de un alt funcționar public potrivit punctajului obținut la examenul de testare profesională.
În ceea ce privește reținerea eronată a instanței de fond și anume că reclamantul a fost reintegrat în funcția publică deținută ca efect al Deciziei 4719/01.08.2013 emisă de către ANAF-DGRFP Iași, a precizat următoarele:
- Ordinul 7122/02.08.2011, prin care reclamantul a fost eliberat din funcție a fost emis de către Vicepreședintele ANAF care a condus Autoritatea Națională a Vămilor; Acesta putea fi revocat doar de către autoritatea emitentă în cadrul procedurii prealabile prevăzută de art.7 din Legea 554/2004 sau anulat de către instanța de contencios administrativ competentă.
- Decizia nr.4719/01.08.2013 a fost emisă de către directorul general al DGRFP Iași în temeiul dispozițiilor art.13 alin (12) din HG nr.520/2013 privind organizarea și funcționarea ANAF, precum și în baza ordinelor ulterioare prin care au fost aprobate structurile organizatorice a direcțiilor generale regionale ale finanțelor publice și a structurilor din cadrul acestora, numărul de posturi pentru direcțiile generale regionale ale finanțelor publice si statul de funcții al DGRFP Iași.
Ori, față de cele arătate, se poate constata că cele două acte administrative individuale nu au fost emise de către aceeași autoritate publică, iar actele normative promulgate privind procesul de reorganizare a activității se referă la entități diferite. Sintagma "orice altă dispoziție contrară își încetează aplicabilitatea "de la art.2 din Decizia nr.4719/01.08.2013, nu este înscrisă doar în decizia reclamantului ci în toate deciziile emise de către DGRFP Iași privind reorganizarea activității ANAF, caz în care se poate constata că această decizie nu are legătură cu procesul de reorganizare al Autorității Naționale a Vămilor realizat în anul 2011.
Mai mult decât atât, conținutul Deciziei 4719/01.08.2013 a fost rectificat prin Decizia DGRFP Iași nr.252/28.02.2014, prin care o anexăm.
A solicitat admiterea recursului și modificarea hotărârii instanței de fond în sensul respingerii acțiunii ca neîntemeiată.
Motivându-și recursul, pârâta Agenția Națională de Administrare Fiscală a reiterat excepția inadmisibilității acțiunii în ceea ce privește anularea OPANAF nr.2406/2011, nr.2407/2011, nr.2589/2011 și nr.2619/2011 pentru neîndeplinirea procedurii prealabile cu instituția emitentă a acestor acte administrative.
A apreciat că sentința atacată este lipsită de temei legal, instanța de fond pronunțându-se ca urmare a aplicării greșite a dispozițiilor legale în domeniu; că în mod greșit a reținut instanța de fond că nepublicarea în Monitorul Oficial al României a OPANAF nr.2406, nr.2407/2011, nr.2589/2011 și nr.2619/2011 duce la inexistența și prin urmare la inopozabilitatea acestora față de reclamant.
Astfel, nefiind publicate în Monitorul Oficial al României nici ordinele anterioare celor atacate, ar rezulta, dacă s-ar lua în considerare opinia instanței de fond, că nu ar fi existat nici vechea structură a ANV, ceea ce ar conduce implicit la faptul că nici numirea intimatului-reclamant în funcția deținută nu a avut fundament legal, ceea ce ar însemna că intimatul-reclamant nu ar avea nici măcar calitate procesuală activă.
A învederat că Ordinele OPANAF nr.2406/2011, nr.2407/2011, nr.2589/2011 și nr.2619/2011 nu sunt acte normative emise sau adoptate de o autoritate publică, cu aplicabilitate generală, astfel cum prevăd dispozițiile art.3 lit.a) din Legea nr.52/2003 privind transparența decizională în administrația publică.
În speță, Ordinele OPANAF nr.2406/2011, nr.2407/2011, nr.2589/2011 și nr.2619/2011 nu pot reprezenta acte cu caracter normativ, întrucât acestea nu au o aplicabilitate generală și nu se adresează “ erga omnes “.
Aceste ordine se adresează unui număr restrâns și bine definit de subiecți, care au luat cunoștință de dispozițiile acestuia și nu cum, în mod greșit a reținut instanța de fond.
A solicitat să se constate că aceste ordine îndeplinesc condițiile unui act administrativ individual, respectiv sunt emise în baza și în aplicarea unui act normativ, se adresează unor subiecți determinați, dau naștere, modifică sau sting drepturi și obligații.
A învederat că ordinile menționate au fost date în temeiul și în aplicarea H.G. nr.565/2011, iar în cadrul hotărârii nu a fost prevăzută publicarea acestora, astfel că OPANAF nr.2406/2011, nr.2407/2011, nr.2589/2011 și nr.2619/2011 sunt exceptate de la publicare; că Autoritatea Națională a Vămilor a respectat în totalitate dispozițiile Legii nr.188/1999 în ceea ce privește emiterea ordinului contestat.
A considerat că prin reorganizarea ce a avut loc la nivelul Autorității Naționale a Vămilor nu s-a procedat la reducerea unui post ca urmare a modificărilor aduse atribuțiilor de serviciu și nici nu ne aflăm în vreuna din situațiile prevăzute de art.100 alin.(1) din Legea nr.188/1999 rep., ci a avut loc o reorganizare prin reducerea numărului de posturi, cu obligarea la încadrarea în cheltuielile bugetare alocate. În această situație nu erau incidente prevederile art.100 alin.(2) din Legea nr.188/1999, ci se aplică dispozițiile art.100 alin.(3) în conformitate cu care trebuia organizat examen în situația în care existau mai multe persoane care optaseră pentru ocuparea aceleiași funcții publice.
A solicitat să se aibă în vedere că nu a fost supus reorganizării numai postul ocupat de intimatul-reclamant, ci a fost redus numărul de posturi al Autorității Naționale a Vămilor de la 4586 la 3159.
În fine, recurenta a reiterat susținerile din recursul declarat de pârâta Direcția G. Regională A Finanțelor Publice Iași.
A solicitat admiterea recursului așa cum a fost formulat în sensul respingerii acțiunii ca neîntemeiată.
Motivându-și recursul, reclamantul D. G. M., a criticat sentința instanței de fond considerând că în mod nelegal s-a respins ca nefondat capătul de cerere pentru anularea Ordinelor ANAF nr.2406 și nr.2407 din 4.07.2011, nr.2589 din 12.07.2011 și nr.2619 din 15.07.2011, dar și capătul de cerere privind repunerea reclamantului în situația anterioară ca fiind rămasă fără obiect.
Întrucât ordinele emise de președintele ANAF au fost adoptate cu încălcarea dispozițiilor art.1071 alin.1 din Legea nr.188/1999, respectiv a termenului minim obligatoriu de 30 de zile pentru organizarea examenului de testare profesională și respectarea cerințelor de transparență, de publicitate și de încălcarea drepturilor de carieră a funcționarilor publici, aceste ordine sunt lovite de nulitate ca urmare a încălcării unor dispoziții de ordine publică stabilite printr-o lege organică - Legea nr.188/1999, dar și a OUG nr.l0/2004 privind Statutul personalului vamal.
Dispozițiile enunțate au stabilit că actele administrative sau normative ce vor fi adoptate de autoritățile sau instituțiile publice inițiatoare a procesului de reorganizare trebuiau să respecte un termen legal imperativ, de minimum 30 de zile, ori în cauză Ordinele privind aprobarea structurii organizatorice și a Regulamentului de organizare și desfășurare a examenului au fost adoptate la 4 iulie 2011 - examenul fiind prevăzut a se organiza în perioada 18 - 29 iulie 2011, termenul imperativ de 30 de zile fiind încălcat. În același mod s-a încălcat și termenul pentru stabilirea tematicii pentru concurs prin Ordinul nr.2589/12.07.2011 emis cu doar 5 zile înainte de examen, dar și Ordinul nr.2619/15.07.2011 privind aprobarea componenței comisiilor de examinare și de contestații.
Greșit s-a reținut că cererea de repunere în situația anterioară a rămas fără obiect întrucât pe parcursul soluționării litigiului unitatea pârâtă Direcția G. Regională a Finanțelor Publice Iași a rectificat decizia anterioară de numire în funcție, a modificat-o pe durată determinată, până la soluționarea irevocabilă a cauzei încălcând dispozițiile Legii nr.188/1999 și ale Legii nr.554/2004.
În temeiul Ordinului nr.7122/02.08.2011 emis de Autoritatea Națională a Vămilor începând cu data de 08.08.2011 reclamantului i-a încetat raportul de serviciu prin eliberarea din funcția publică teritorială de execuție de inspector vamal grad profesional principal gradația 5, clasa de salarizare 48 la Biroul vamal Șiret din cadrul Direcției Regionale pentru Accize și Operațiuni Vamale Iași conform dispozițiilor art.97 lit.c și art.99 alin.l lit.b alin.3, alin.5 din Legea nr.188/1999 privind Statutul funcționarilor publici.
Verificând temeiul legal ce a stat la baza eliberării din funcție, și anume reducerea personalului ca urmare a reorganizării activității prin reducerea postului ocupat de funcționarul public, se observă că acesta nu subzistă în condițiile în care nici din cuprinsul ordinului și nici din întreaga documentație nu rezultă că s-a desființat postul ocupat de reclamant în cauză.
Trebuie reținut acest un motiv de nelegalitate a deciziei de eliberare din funcție a reclamantului, suficient pentru a atrage nulitatea deciziei de eliberare din funcție în contextul în care nu se indică în concret motivele de fapt ce au stat la baza eliberării din funcție, motive de fapt care trebuiau să reflecte aplicarea dispozițiilor art. 100 din Legea nr. 188/1999.
Având în vedere că reclamantul ocupa o funcție publică, că raportul de serviciu dintre acesta și pârâta ANV era guvernat și în ceea ce privește încetarea raportului de serviciu de dispozițiile Legii nr. 188/1999 privind Statutul funcționarilor publici, instanța a reținut că emiterea acestui ordin trebuia să se realizeze cu respectarea dispozițiilor cuprinse în actul normativ arătat, dispoziții ce au fost încălcate în speță.
Chiar și în raport de temeiul juridic indicat în ordinul de eliberare din funcție, și anume dispozițiile art.99 alin.1 lit. b, eliberarea din funcție a reclamantului era condiționată de reorganizarea autorității angajatoare, prin reducerea postului reclamantei, reducere care la rândul său putea fi justificată doar de modificarea atribuțiilor aferente postului în proporție de peste 50% sau dacă erau modificate condițiile specifice de ocupare a postului respectiv, referitoare la studii, potrivit art. 100 alin.4 din legea nr.188/1999.
De asemenea, dacă eliberarea din funcție a reclamantului s-a realizat în temeiul art.99 alin.1 lit. b din Legea nr. 188/_, ca urmare a reducerii postului, organizarea de către pârâtă a unui examen de testare ulterior apare ca fiind lipsită de suport legal.
Art.100 alin.3 din Legea nr.188/1999 a prevăzut posibilitatea organizării unui concurs, nicidecum a unui examen de testare profesională în cazul în care există mai mulți funcționari publici, însă acest examen este reglementat ca modalitate de selecție a funcționarilor publici care îndeplinesc aceleași condiții la numire, după aplicarea criteriilor prevăzute la art. 100 al.2 din Legea nr.188/1999.
În speță însă, cu privire la reclamant, nu se poate verifica dacă pentru postul respectiv era necesară organizarea examenului, în mod nelegal nefiind aplicate criteriile prevăzute de art.100 alin.l și 2 din Legea nr.188/1999 ce constituie garanții ale stabilității funcției publice, garanții împotriva arbitrariului.
Opțiunea pentru un post vacant nu se încadrează în dispozițiile sus-menționate și, după cum se poate observa nici nu a existat punerea la dispoziție efectivă a posturilor, pârâta neproducând probe în acest sens, procedura fiind total lipsită de transparență, contrară principiilor ce guvernează funcția publică.
Mai mult, imediat după disponibilizare au fost transferate alte persoane din afara sistemului vamal, astfel cum rezultă din cuprinsul ordinului, iar alte persoane au fost transferate fără a rezulta așadar criteriile după care pentru o parte din persoane s-a aplicat transferul, pentru altele, cum este cazul reclamantului s-a organizat examen. Ori transferul presupunea existența unor posturi vacante la nivelul ANV, conform celor stabilite prin Legea nr.188/1999 și a actelor normative date în aplicarea acestei legi.
A considerat că examenul de testare profesională a fost organizat pe baza unui regulament emis cu depășirea competenței funcționale a pârâtei Agenția Națională de Administrare Fiscală, acesta fiind lovit de nulitate absolută, fiind încălcate termenele și procedurile legale în vigoare la data desfășurării acestuia și desfășurându-se în baza unor regulamente emise cu încălcarea dispozițiilor constituționale și a principiului ierarhici actelor; că reorganizarea Autorității Naționale a Vămilor București s-a desfășurat cu încălcarea prevederilor art.23 din Legea nr.188/1999 și a art.7 și 8 din HG nr.611/2008, privind planul de ocupare a funcțiilor publice, care trebuia întocmit și în caz de reorganizare a unității; că prin Ordinul nr.7122/2.08.2011 emis de Autoritatea Națională a Vămilor București, reorganizată în Agenția Națională de Administrare Fiscală București - Direcția G. Regională a Finanțelor Publice Iași, au fost încălcate atât termenul legal obligatoriu de minimum 30 de zile pentru organizarea examenului, cât și procedurile legale; că Ordinul nr.7122/2011 de încetare a raporturilor de serviciu a fost emis cu încălcarea dreptului de carieră a funcționarilor publici; că procedura scrisă și interviul sunt nelegale, întrucât au fost încălcate prevederile Legii nr.188/1999 privind Statutul funcționarilor publici și a HG nr.611/2008; că au fost încălcate dispozițiile Codului muncii - aprobat prin Legea nr.53/2003, act normativ evocat expres în expunerea de motive a Ordinelor Președintelui Agenției Naționale de Administrare Fiscală nr.2406 și nr.2407 din 04.07.2011, nr.2589 din 12.07.2011 și nr.2619 din 15.07.2011; că măsura reorganizării nu a fost reală și efectivă.
A solicitat admiterea recursului și în rejudecare, modificarea în parte a sentinței instanței de fond în sensul admiterii cererii de anulare a Ordinelor nr.2406/4.07.2011, nr.2407/4.07.2011, nr.2589/12.07.2011 și nr.2691/15.07.2011, admiterea capătului de cerere pentru repunerea în situația anterioară întrucât reclamantul a solicitat în mod expres repunerea în toate drepturile iar legea stabilește această obligație în situația în care se dispune anularea ordinului de încetare a raporturilor de serviciu. Deși unitățile pârâte au susținut că acțiunea reclamantului a rămas fără obiect întrucât reclamantul a fost numit în aceeași funcție începând cu 1 august 2013, în mod nelegal și abuziv aceeași unitate a revenit asupra deciziei anterioare de numire în funcție prin decizia nr.252 din 28.02.2014 emisă de Direcția G. Regională a Finanțelor Publice Iași și comunicată la 20.03.2014, modificând durata numirii în funcție din durată nedeterminată în durată determinată, respectiv numirea în funcție fiind limitată doar până la soluționarea definitivă și irevocabilă a cauzei, cererea reclamantului de admitere și a acestui capăt de cerere fiind justificată. Totodată, a solicitat menținerea celorlalte dispoziții ale sentinței, substituirea și completarea motivării sentinței recurate potrivit considerentelor prezentate.
Prin întâmpinare, recurenta-pârâtă Agenția Națională de Administrare Fiscală a solicitat respingerea recursului declarat de reclamant ca nefondat.
A considerat că în mod greșit a susținut recurentul-reclamant faptul că sentința instanței de fond este nelegală cu privire la punctele din dispozitivul sentinței prin care s-a respins cererea de anulare a Ordinelor ANAF nr.2406 și 2407/04.07.2011, nr.2589/12.07.2011 și nr.2619/15.07.2011 și cererea privind repunerea reclamantului în situația anterioară.
Prin întâmpinare, recurentul – reclamant a solicitat respingerea recursurilor unităților pârâte, admiterea recursului formulat de reclamant și în rejudecare modificarea în parte a sentinței instanței de fond, în sensul admiterii în totalitate a acțiunii reclamantului, să se dispună anularea Ordinelor ANAF nr.2406/2011, nr.2407/2011, nr.2589 și nr.2619/2011, repunerea reclamantului în situația anterioară, cu menținerea celorlalte dispoziții ale sentinței, substituirea și completarea motivării sentinței recurate.
Cu privire la excepția privind inadmisibilitatea acțiunii, plângerea prealabilă a fost
formulată de reclamant, dovada fiind și răspunsurile la acestea, primite de reclamant, acestea
fiind depuse la dosarul de fond și de recurs însoțite de confirmările de primire, respectiv
adresele nr._ din 7.09.2011 și nr._ din 25.11.2011, depuse la cele două dosare
conexate.
De altfel, această excepție a fost analizată atât de instanța de fond, de instanța de recurs, dar și de instanța supremă care a menținut hotărârea de suspendare a executării Ordinului de încetare a raporturilor de serviciu, excepția de inadmisibilitate fiind respinsă ca nefondată.
Cu privire la susținerile unităților recurente că structura organizatorică a unității
emitente a Ordinului de eliberare din funcție a fost aprobată prin Ordinele nr.2406, nr.2407.
etc. care au un caracter individual nefiind aplicabile dispozițiile art. II din Legea nr.24/2000,
a arătat că aceste susțineri contravin dispozițiilor HG nr.110/2009 privind organizarea și funcționarea ANV și Legii nr.188/1999, astfel cum erau în vigoare la data emiterii ordinului de încetare a raporturilor de muncă.
Referitor la celelalte susțineri ale recurentelor că nu ne aflăm în nici una din situațiile prevăzute de Legea nr. 188/1999, deoarece în temeiul HG nr.565/2011 numărul de posturi au fost reduse de la 4586 la 3159 și nu s-a redus doar postul reclamantei, că ar fi fost respectate dispozițiile Legii nr. 188/1999, inclusiv cele stabilite prin HG nr.565/2011 care prin art. II a stabilit că încadrarea în numărul de posturi se va face cu respectarea termenelor și procedurilor legale, astfel încât s-a respectat termenul de preaviz iar examenul de testare profesională s-a desfășurat în conformitate cu Regulamentul aprobat prin anexa 11 din Ordinul nr.2407 din 4 iulie 2011, cu respectarea tematicii generale și specifice aprobate prin Ordinul nr.2589 din 12 iulie 2011, iar numirea în funcție s-a efectuat pe baza rezultatelor la examen în ordinea descrescătoare a mediilor, interviul desfășurându-se corect cu respectarea bibliografiei, sunt doar afirmații, contrazise de prevederile legale invocate și înscrisurile depuse la dosar de reclamant.
Textul art.1071 din Legea nr.188/1999 face referire la necesitatea respectării drepturilor de carieră a funcționarilor publici, în caz de reorganizare, deci aplicarea prevederilor HG nr.611/2008 privind organizarea și dezvoltarea carierei funcționarilor publici era imperativă, astfel încât ocuparea funcțiilor publice trebuia efectuată în mod obligatoriu potrivit modalităților stabilite anual prin planul de ocupare a funcțiilor publice conform art.7 din această reglementare, stabilită în concordanță cu dispozițiile art.23 alin.l, 2, 3 și 4 din Legea nr.188/1999.
Recurentele au susținut că dispozițiile art.l00 alin.l și 2 din Legea nr. 188/1999 nu
erau aplicabile în cauză întrucât reorganizarea s-a efectuat ca urmare a reducerii numărului de
posturi de la 4186 la 3159 posturi și a necesității de încadrare în cheltuielile bugetare,
situație care însă nu este reglementată de lege. În realitate aceste dispoziții au fost încălcate de recurente, iar reducerea numărului funcționarilor publici de execuție s-a făcut prin extinderea noțiunii de reorganizare la situații care nu se regăsesc în Legea nr.188/1999, deci printr-o modificare a Statutului funcționarilor publici prin acte administrative secundare legii, cu încălcarea art.73 alin.3 lit. j din Constituție și a art.77 și art.78 din Legea nr.24/2000 care statuează că ordinele trebuie să se limiteze la cadrul stabilit de actele de bază și în executarea cărora au fost emise, tară a contraveni acestora.
După declararea ca vacante a unor posturi și emiterea preavizelor unitatea angajatoare s-a aflat într-o situație similară celei de recrutare, definită conform art.3 lit.i din HG nr.611/2008, dar în mod abuziv nu s-au aplicat dispozițiile acestei reglementări, ci s-a organizat un examen de testare profesională care nu este reglementat de Legea nr.188/1999, în baza unor norme derogatorii stabilite cu exces de putere prin Regulamentul de organizare și desfășurare a examenului de testare profesională aprobat prin anexa 11 din Ordinul nr.2407 din 4 iulie 2011.
Referitor la încălcarea dispozițiilor legale privind nerespectarea criteriilor stabilite de lege și nepunerea la dispoziția funcționarilor publici a listei posturilor vacante sau neredistribuirea acestora pe posturi vacante sau temporar vacante, a solicitat instanței de recurs să constate că aceste dispoziții obligatorii nu au fost respectate, situație recunoscută de altfel de unitățile pârâte.
Cât privește susținerile recurentelor privind legalitatea procedurilor probei
scrise și a interviului, respectiv a susținerilor că întrebările la această probă au fost formulate
conform bibliografiei aprobate prin Ordinul nr.2589/2011, reclamantul a susținut faptul că
verificarea cunoștințelor profesionale sunt incompatibile cu dispozițiile privind procedura de desfășurare a interviului, fiind încălcate dispozițiile art.55 din HG nr.611/2008 dar și cele ale Regulamentului aprobat prin Ordinul nr.2407/2011.
Proba interviului a reprezentat în realitate o nouă probă scrisă prin formularea de întrebări de verificare a cunoștințelor profesionale, cu încălcarea dispozițiilor legale.
Reclamantul a fost admis la ambele probe, dar a fost declarat respins pe lista finală.
Deși a formulat contestație, nu a primit nici o decizie motivată de către comisia de contestații, fiind încălcate dispozițiile constituționale stabilite prin art.31 alin.2 din Constituție și art.28 din Legea nr.188/1999.
Reclamantul a contestat faptul că a fost declarat respins dar nu a primit nici un răspuns la contestația formulată. Deși s-a solicitat depunerea răspunsului la dosar, cererea de probe fiind admisă, pârâtele-recurente nu au depus răspunsul la contestația formulată de reclamant, situație ce atrage nulitatea concursului și implicit a ordinului de eliberare din funcție.
Toate aceste aspecte nu au fost analizate de instanța de fond, care nu s-a conformat deciziei de casare, astfel încât se impune admiterea recursului reclamantului și admiterea în totalitate a acțiunii, cu substituirea și completarea motivării, avându-se în vedere și motivele prezentate pe larg în recursul formulat de reclamant.
Analizând legalitatea și temeinicia sentinței recurate, prin prisma actelor și lucrărilor dosarului și a motivelor invocate, Curtea constată ca nefondat recursul reclamantului și ca fondate recursurile pârâtelor pentru următoarele motive:
Referitor la procesul de reorganizare a Autorității Naționale a Vămilor și la actele administrative și dispozițiilor legale ce au precedat acest proces:
Raportat la situația de fapt prezentată de reclamant, Curtea constată că potrivit art. 7 al. 5 din H.G. 110/2009, modificată și completată prin H.G. nr. 565/2011, numărul maxim de posturi aprobat pentru Autoritatea Națională a Vămilor a fost redus de la 4586 la 3159, iar în considerarea acestui act normativ, necontestat de reclamantă, prin Ordinele 2406 și 2407/4.07.2011, ANAF a aprobat noile structuri organizatorice ale aparatului central și ale structurilor teritoriale și statele de funcții ale acestora. Restructurarea a fost însoțită de o diminuare semnificativă a personalului.
Este de menționat că, la fel precum și alți funcționari publici vizați de această restructurare, reclamanta a fost încunoștiințată despre faptul că postul pe care îl ocupa va fi supus reorganizării și a formulat opțiunea în deplină cunoștință de cauză, a decis să participe la examene și a participat efectiv.
Obligația, pentru instituția publică, de a organiza concurs pentru selecționarea funcționarului care urma să ocupe postul vacant decurge din dispozițiile art. 100 al. 3 din Legea nr. 188/1999 potrivit căruia ” în caz de organizare a instituției publice, funcționarii publici vor fi numiți în noile funcții, sau, după caz, în noile compartimente; atunci când există mai mulți funcționari publici se organizează examen de către instituția publică.”
Raportat la acest cadru normativ, instanța apreciază că măsurile adoptate prin Ordinele 2406/2011, 2407/2011 sunt legale, prin ele aducându-se la îndeplinire măsurile ce decurg din H.G. 565/2011.
Cu privire la modalitatea în care s-a produs reorganizarea Autorității Naționale a Vămilor, criticată de reclamant, Curtea apreciază că acest proces s-a realizat cu respectarea normelor legale în vigoare.
Nu numai că examenul de testare profesională organizat în baza Ordinului ANAF nr. 2407/2011 este o măsură legală luată în baza art. 100 al. 3 din Legea nr. 188/1999, ci și regulamentul pentru organizarea și desfășurarea acestui examen se află în concordanță cu dispozițiile Legii nr. 188/1999 și cu principiile consacrate prin H.G. nr. 611/2008 în privința respectării principiului competiției și egalității de șanse.
Conform art. 7 al. 5 din H.G. nr.110/2009 privind organizarea și funcționarea Autorității Naționale a Vămilor, modificată și completată de H.G. 565/2011, numărul maxim de posturi pentru Autoritatea Națională a Vămilor s-a redus la 3159, iar din economia și expunerea de motive a acestor acte normative, rezultă că reducerea nu s-a făcut doar din rațiuni economice, ci a vizat eficientizarea activității instituției cu un număr mai redus de personal.
În aplicarea dispozițiilor legale arătate au fost emise Ordinul Președintelui ANAF nr. 2406/2011 privind aprobarea structurilor organizatorice ale aparatului central al Autorității Naționale a Vămilor, direcțiilor regionale pentru accize și operațiuni vamale și direcțiilor județene și a municipiului București și Ordinul 2407/2011 privind aprobarea statelor de funcții ale Autorității Naționale a Vămilor aparat central și structuri subordonate.
Prin Ordinul Președintelui ANAF nr. 2589/12.07.2011 a fost aprobată bibliografia prevăzută în anexele 1 și 2, oferindu-li-se totodată funcționarilor publici posibilitatea de a opta în scris pentru funcții publice vacante de conducere sau de execuție corespunzătoare, în termenul comunicat prin preaviz, stipulându-se că opțiunea se poate face pentru o singură funcție vacantă, cu posibilitatea modificării opțiunii o singură dată, în termenul de preaviz.
Prin preavizele emise, Autoritatea Națională a Vămilor a adus la cunoștința funcționarilor publici că posturile ocupate vor fi supuse reorganizării și data până la care s-a putut opta pentru o funcție vacantă corespunzătoare, reclamanta din prezenta cauză luând cunoștință de situația propriei funcții publice și înscriindu-se la examenul de testare profesională.
Curtea reține că opțiunea pentru ocuparea unei funcții publice corespunzătoare presupune posibilitatea de a opta pentru o funcție de aceeași categorie corespunzătoare gradului profesional deținut, fiind exclusă posibilitatea de a opta pentru o funcție publică de un grad superior celui avut anterior reorganizării, în caz contrar această posibilitate având valoarea unei promovări.
Ca atare, cunoscând termenele, aspectele privind desfășurarea examinării, tematica, bibliografia, reclamanta s-a înscris benevol la examen, a optat pentru o anumită funcție și în final, după proba scrisă și interviu, a obținut un punctaj inferior, situație ce a condus la eliberarea din funcția publică.
Din întreaga documentație a cauzei, din înscrisurile depuse, coroborate și cu răspunsurile pârâtelor nu se evidențiază aspecte de nelegalitate care să justifice admiterea solicitării reclamantei privind anularea ordinelor contestate și nici aspecte formale sau de conținut care să atragă nulitatea ordinelor prin care reclamanta a fost eliberată din funcție ori a preavizului emis anterior.
Referitor la susținerea reclamantului în sensul că intimata nu a respectat termenul de preaviz Curtea constată că, prin înscrisul denumit Preaviz nr._/.2011 ( fila 6 dosar curte nr._ ) reclamantului i s-a comunicat faptul că postul său va fi supus reorganizării începând cu data de 08.08.2011. Pe de altă, prin Ordinul nr.7122/02.08.2011 reclamantul a fost eliberat din funcție începând cu data de 08.08.2011. Rezultă că termenul de 30 de zile de la acordarea preavizului și până la eliberarea din funcție a fost respectat.
Cât privește susținerile în sensul că nu au fost respectate dispozițiile art. 100 din Legea nr. 188/1999 și procedura de examen prevăzută de HG nr. 611/2008 în sensul că condițiile de participare, bibliografia și alte date necesare concursului trebuiau publicate pe pagina de intranet al instituției cu cel puțin 30 de zile înaintea probei scrise, Curtea constată că reclamantul confundă concursul de recrutare a funcționarilor publici cu examenul prevăzut de art. 100 alin. 3 din Statutul funcționarilor publici.
De altfel trebuie reținut că HG nr. 611/2008 reglementează recrutarea funcționarilor publici în alte situații decât aceea care a intervenit în temeiul OUG nr. 229/2008 și HG nr.110/2009 modificată prin HG nr. 565/2011. Pentru acest considerent și pentru cele expuse anterior, nu sunt incidente nici dispozițiile legale din cuprinsul HG nr.611/2008 privind planul de ocupare a funcțiilor publice, măsura reducerii posturilor fiind una imperativă și urgentă, așa cum rezultă și din conținutul OUG nr. 229/2008.
Astfel, examenul desfășurat în perioada 18 – 29.07.2011 a fost organizat în conformitate cu dispozițiile art.100 alin.3 din Legea nr. 188/1999 care prevede că, în caz de reorganizare a instituției publice prin reducerea posturilor, în situația în care sunt mai mulți funcționari publici care optează pentru ocuparea unui post vacant, se organizează examen de către acea instituție.
Examenul de testare profesională al funcționarilor publici a fost organizat în conformitate cu Regulamentul aprobat prin Ordinul Președintelui ANAF nr. 2407/04.07.2011 care a fost emis cu respectarea dispozițiilor legale în vigoare, așa cum s-a precizat mai sus. Din cuprinsul dispozițiile art. 6 alin. 3 și cele ale art. 7 din acest ordin rezultă că singura obligație a pârâtei era să publice datele concrete de desfășurare a examenului de testare profesională cu cel puțin 3 zile înainte de desfășurarea acestuia și să asigure publicitatea bibliografiei de examen după aprobarea acesteia prin ordin al președintelui ANAF. Din actele dosarului rezultă că bibliografia de examen a fost aprobată prin Ordinul Președintelui ANAF nr. 2589/2011 și publicată pe intranetul instituției.
Organizarea examenelor de testare profesională, efectuată ca urmare a aplicării OUG nr. 229/2008 a fost lăsată așadar în competența autorităților administrative supuse reorganizării.
Față de aceste aspecte, în baza art. 312 raportat la art. 304 pct. 9 Cod proc. civilă, va respinge ca nefondat recursul reclamantului și va admite recursurile pârâtelor, va modifica în parte recurată în sensul că, va respinge, ca nefondată, acțiunea reclamantului așa cum aceasta a fost modificată și completată, menținând celelalte dispoziții ale sentinței care nu sunt contrare prezentei decizii.
Pentru aceste motive,
În numele Legii,
DECIDE :
Respinge recursul declarat de reclamantul D. G. M. cu domiciliul în Siret, .. 2 A (217), Județul Suceava, împotriva sentinței nr.1761 din 27 martie 2014 pronunțată de Tribunalul Suceava – Secția de C. Administrativ și Fiscal în dosar nr._ .
Admite recursurile pârâtelor Direcția G. Regională A Finanțelor Publice Iași cu sediul în Iași, .. 26, Județul Iași și Agenția Națională de Administrare Fiscală cu sediul în București, ., sector 5, împotriva sentinței nr.1761 din 27 martie 2014 pronunțată de Tribunalul Suceava – Secția de C. Administrativ și Fiscal în dosar nr._ .
Modifică în parte sentința recurată în sensul că respinge, ca nefondată, acțiunea reclamantului așa cum aceasta a fost modificată și completată.
Menține celelalte dispoziții ale sentinței care nu sunt contrare prezentei decizii.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din data de 20 ianuarie 2015.
Președinte, Judecători, Grefier,
Red. ML
Jud. Fond B. C.
Tehnored. MD.
2ex./11.02.2015
| ← Pretentii. Decizia nr. 504/2015. Curtea de Apel SUCEAVA | Anulare act emis de autorităţi publice locale. Decizia nr.... → |
|---|
