Conflict de competenţă. Sentința nr. 67/2015. Curtea de Apel SUCEAVA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 67/2015 pronunțată de Curtea de Apel SUCEAVA la data de 11-03-2015 în dosarul nr. 126/39/2015
Dosar nr._ - conflict de competență -
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL SUCEAVA
SECȚIA DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
SENTINȚA NR. 67
Ședința Camerei de Consiliu din data de 11 martie 2015
Președinte T. K.
Grefier Ț. O.
Pe rol, judecareaconflictului de competență ivit între completul specializat în litigii cu profesioniști (. în contencios administrativ din cadrul Secției a II-a Civilă a Tribunalului B. cu privire la soluționarea acțiunii formulate de reclamantul V. F., în contradictoriu cu pârâtele A. Națională pentru Protecția Consumatorului București, C. R. pentru Protecția Consumatorului – Regiunea Nord-Est, Comisariatul Județean pentru Protecția Consumatorului B., Banca Comercială Română SA București și Banca Comercială Română SA – Sucursala B..
La apelul nominal, făcut în ședința camerei de consiliu, au lipsit părțile.
Procedura de citare a fost legal îndeplinită, întrucât în cauză nu s-a dispus citarea părților.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, verificându-și competența, potrivit art. 131 din Codul de procedură civilă, instanța, în temeiul art. 135 din Codul de procedură civilă, a declarat că este competentă general, material și teritorial a se pronunța asupra sesizării și, constatând cauza în stare de judecată, a reținut-o pentru soluționare.
După deliberare,
CURTEA,
Asupra conflictului negativ de competență, ce constituie obiectul prezentului dosar, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului B. – Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal la data de 07.07.2014, sub nr._, reclamantul V. F., în contradictoriu cu pârâtele A. Națională pentru Protecția Consumatorului - București, C.R.P.C. Regiunea Nord - Est Iași, C.J.P.C. - B. și B.C.R. - S.A. - București, prin Sucursala B. a solicitat, în temeiul dispozițiilor art. 8 din Legea nr. 554/2004 și art. 4 și 12, din Legea nr. 193/2012, admiterea contestației formulată împotriva soluției pronunțată de C.J.P.C. - B. la reclamația înregistrată sub nr. 2012/10.03.2014 și, constatând încălcarea prevederilor art. 12 din Legea nr. 193/2000, să fie reținută cauza spre judecare, urmând a fi dispusă anularea cauzele abuzive din contractul de credit.
Prin încheierea ședinței Camerei de Consiliu din data de 27 noiembrie 2014 completul specializat în litigii cu profesioniști (. B. – Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal în temeiul dispozițiilor art. 200 alin.1 indice 1 din Cod procedură civilă a trimis cauza spre repartizare într-un complet specializat în contencios administrativ și fiscal, reținând următoarele:
Procedând la verificarea competenței de soluționare a cererii, în conformitate cu dispozițiile art. 200 aliniat 1 indice 1 din Noul Cod de procedură civilă - introdus prin Legea nr. 138/15.10.2014, judecătorul specializat în litigii cu profesioniștii (., prin cererea pendinte, reclamantul a formulat, în temeiul dispozițiilor art. 8 din Legea nr. 554/2004, privind contenciosul administrativ, contestație împotriva răspunsului comunicat de C.J.P.C. - B. la reclamația înregistrată sub nr. 2012/10.03.2014, împotriva operatorului economic B.C.R. - S.A. - București, prin Sucursala B., sesizare întemeiată potrivit dispozițiilor art. 4 și 12 din Legea nr. 193/2000, cerere care revine în competența unui complet specializat în litigii de contencios administrativ și fiscal și nu unui complet specializat în litigii cu profesioniștii.
Având în vedere că, prin hotărârea C.S.M. nr. 750/2011, fosta Secție Comercială și de contencios administrativ din cadrul Tribunalului B. a fost reorganizată ca Secție a -II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, iar prin Hotărârea Colegiului de conducere nr. 1/2013, completată și modificată prin Hotărârea nr. 24/2014, în cadrul Secției a- II-a civilă și de contencios administrativ s-au constituit complete de judecată specializate pentru fonduri de contencios administrativ și fiscal, respectiv complete de judecată specializate pentru fonduri în litigii cu profesioniștii, și cum cauza a fost repartizată aleatoriu într-un complet specializat în litigii cu profesioniștii, instanța, a constat că, acesta din urmă nu este competentă să soluționeze litigiul.
Prin încheierea din 11 februarie 2015 Tribunalul B. – Secția a II-a civilă, de contencios, administrativ și fiscal a admis excepția lipsei de competență materială a completului specializat în contencios administrativ și în temeiul art. 200 alin. 1 indice 1 Cod procedură civilă, raportat la art. 133 Cod procedură civilă, a constatat ivit conflictul negativ de competență între completele specializate din cadrul Secției a II-a Civilă, de C. Administrativ și Fiscal a Tribunalului B..
Astfel investit cu soluționarea cauzei, completul specializat în materia contenciosului administrativ, a constatat că nu este competent să o soluționeze, motivat de următoarele:
Deși reclamantul și-a întemeiat acțiunea pe dispozițiile art. 8 rap. la art. 2 lit. i din Legea 554/2004 privind refuzul nejustificat de a soluționa o cerere, instanța a constatat că obiectul supus judecății vizează doar anularea unor clauze contractuale, cerere ce se întemeiază exclusiv pe dispozițiile Legii 193/2000 privind clauzele abuzive din contractele încheiate între comercianți și consumatori. S-a observat astfel că solicitarea formulată de reclamant prin cererea de chemare în judecată nu privește nici măcar refuzul soluționării cererii de către C.J.P.C. B., în sensul de a se cere obligarea acestei instituții la soluționarea sesizării sale prin atragerea răspunderii băncii pentru existența unor clauze abuzive în cuprinsul contractului de credit, ci doar anularea clauzelor considerate ca fiind abuzive.
Totodată, completul specializat în materia contenciosului administrativa a constat că potrivit art. 12 din Legea 193/2000, în cazul în care reprezentanții împuterniciți ai Autorității Naționale pentru Protecția Consumatorilor constată utilizarea unor contracte de adeziune care conțin clauze abuzive, organele de control prevăzute la art. 8 vor sesiza tribunalul de la domiciliul sau, după caz, sediul profesionistului, solicitând obligarea acestuia să modifice contractele aflate în curs de executare, prin eliminarea clauzelor abuzive, urmând ca, la cererea de chemare în judecată să fie anexat procesul-verbal întocmit potrivit art. 11.
Însă aceste dispoziții nu sunt cele aplicabile în speță întrucât nu organele de control au sesizat tribunalul, ci consumatorii, motiv pentru care sunt aplicabile disp. art. 14 din aceeași lege, potrivit cărora:
Consumatorii prejudiciați prin contracte încheiate cu încălcarea prevederilor prezentei legi au dreptul de a se adresa organelor judecătorești în conformitate cu prevederile Codului civil și ale Codului de procedură civilă.
Ca urmare, completul specializat în materia contenciosului administrativ, a constat că în speță nu sunt aplicabile dispozițiile Legii 554/2004 și nici măcar prevederile art. 12 din Legea 193/2000, pentru a fi pusă în discuție competența instanței de contencios administrativ.
Având în vedere faptul că acțiunea de față are ca obiect și scop al promovării acțiunii anularea unor clauze abuzive, completul de contencios administrativ a apreciat că în mod neîntemeiat a fost investit cu soluționarea acestei cauze, competența de soluționare a acesteia revenind unui completului specializat în litigiile cu profesioniști (. secții.
Examinând sesizarea, Curtea, văzând că sunt îndeplinite condițiile conflictului negativ de competență prevăzut de art. 133 pct. 2 din Codul de procedură civilă, urmează a stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului B. – Secția a II-a civilă – complet specializat de contencios administrativ și fiscal, pentru următoarele considerente:
Prin cererea de chemare în judecată reclamantul V. F. a contestat adresa de răspuns nr. 404/17.04.2014 a CRPC Regiunea Nord-Est Iași în temeiul prevederilor art. 1 alin. 1 și 20 raportat la art. 2 alin. 1 lit. i și art. 8 din Legea nr. 554/2004 și art. 4 raportat la art. 12 din Legea nr. 193/2000 și a solicitat constatarea încălcării art. 12 din Legea nr. 193/2000, cu reținerea reclamației spre soluționare de instanța de judecată și anularea clauzelor pretins abuzive.
Prin adresa atacată reclamantului i s-a răspuns la o sesizare privind caracterul abuziv al unor clauze dintr-un contract de adeziune, fiindu-i comunicat că privitor la aceleași clauze s-a sesizat instanța de judecată, urmând ca după pronunțarea hotărârii contractul de credit să fie aliniat în sensul stabilit de instanța de judecată, sens în care i s-au indicat dosarele nr._/3/2013,_ și_ .
Acest răspuns a fost calificat de reclamant ca refuz nejustificat de soluționare a cererii în sensul art. 2 lit. i din Legea nr. 554/2004, act administrativ asimilat susceptibil de control de legalitate în contencios administrativ și fiscal în condițiile art. 2 alin. 2 și 8 din Legea nr. 554/2004.
Apărându-se prin întâmpinare, pârâta ANPC a invocat lipsa procedurii prealabile administrative prevăzută de art. 7 din Legea nr. 554/2004, iar pârâtul CRPC Regiunea Nord-Est Iași, disociind petitul formulat de reclamant în două capete de cerere, a invocat inadmisibilitatea contestării în contencios administrativ a adresei nr. 404/17.04.2014.
Prin răspunsul la întâmpinări, reclamantul a argumentat pe larg că adresa atacată constituie un act administrativ asimilat.
În aceste condiții Curtea observă că reclamantul a atacat un act pe care îl consideră de drept administrativ și și-a întemeiat demersul judiciar pe prevederile Legii nr. 554/2004, pârâtele prezentând contra-argumente prin trimitere la același act normativ.
Devin astfel aplicabile dispozițiile speciale în materie de competență prevăzute la art. 10 alin. 1 și 3 din Legea nr. 554/2004, controlul de legalitate a actului administrativ asimilat ce formează obiectul cauzei urmând a fi efectuat de un complet specializat în materie de contencios administrativ și fiscal din cadrul Tribunalului B..
Este adevărat că solicitarea reclamantului de anulare a clauzelor abuzive apare ca neclară în condițiile pretinsului refuz nejustificat de soluționare a cererii sale, dar imprecizia petitului trebuie raportată și la trimiterea făcută de reclamant la art. 12 din Legea nr. 554/2004, cu procedura acolo arătată.
Aceste aspecte trebuiau clarificate prin lămuriri cerute de tribunal, iar în subsidiar prin punerea în discuție a posibilelor împrejurări de inadmisibilitate, iar nu prin calificarea acțiunii, peste voința explicită a reclamantului, ca fiind o acțiune civilă în anulare contractuală, concluzie contrazisă evident de cadrul legal și procesual specific cauzei.
Față de cele ce preced, Curtea va admite sesizarea și, în temeiul art. 10 și art. 2 lit. g din Legea nr. 554/2004, va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea completului specializat în materie de contencios administrativ și fiscal din cadrul Tribunalului B. - Secția a II a Civilă.
Pentru aceste motive,
În numele Legii,
HOTĂRĂȘTE:
Admite sesizarea.
Stabilește competența de soluționare a cauzei având ca obiect soluționarea acțiunii formulate de reclamantul V. F., în contradictoriu cu pârâtele A. Națională pentru Protecția Consumatorului București, C. R. pentru Protecția Consumatorului – Regiunea Nord-Est, Comisariatul Județean pentru Protecția Consumatorului B., Banca Comercială Română SA București și Banca Comercială Română SA – Sucursala B., în favoarea Tribunalului B. – Secția a II-a civilă – complet specializat de contencios administrativ și fiscal.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 11 martie 2015.
Președinte, Grefier,
Red. T.K.
Tehnored. Ț.O. /8 Ex./16.03.2015
| ← Contestaţie act administrativ fiscal. Decizia nr. 1855/2015.... | Pretentii. Decizia nr. 2246/2015. Curtea de Apel SUCEAVA → |
|---|
