Contestaţie act administrativ fiscal. Decizia nr. 1855/2015. Curtea de Apel SUCEAVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1855/2015 pronunțată de Curtea de Apel SUCEAVA la data de 31-03-2015 în dosarul nr. 5650/86/2014
Dosar nr._ - contestație act administrativ -
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL SUCEAVA
SECȚIA DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA NR. 1855
Ședința publică din 31 martie 2015
Președinte S. A.
Judecător P. D.
Judecător G. M.
Grefier M. Anișoara
Pe rol, judecarea recursului declarat de pârâta Agenția Județeană pentru Ocuparea Forței de Muncă Suceava, cu sediul în municipiul Suceava, ..n., județul Suceava, împotriva sentinței nr. 6319 din 30 octombrie 2014, pronunțată de Tribunalul Suceava – Secția de contencios administrativ și fiscal în dosarul nr._, intimat fiind reclamantul E. A..
La apelul nominal a răspuns consilier juridic M. M. pentru recurentă, lipsă fiind reclamantul intimat.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care a învederat că a fost depusă delegație.
Verificându-și competența potrivit dispozițiilor art. 131 alin. (1) din Noul Cod de procedură civilă în forma în vigoare la data înregistrării cauzei, instanța a constatat că, potrivit art. 96 pct. 3 din același act normativ, art. 483 din codul de procedură civilă raportat la art. 8, 10 și 20 din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, este competentă general, material și teritorial să soluționeze cauza și a dat cuvântul părții prezente.
Consilier juridic M. M. pentru pârâta recurentă a arătat că instanța de fond a interpretat eronat dispozițiile legale aplicabile – 731 alin 1 din Legea nr. 76/2002, întrucât la data efectuării controlului reclamantul nu mai îndeplinea condițiile legale pentru acordarea sumei. A solicitat admiterea recursului, modificarea sentinței și respingerea acțiunii ca nefondată, cu menținerea dispoziției nr. 6035 din 09.07.2017 .
După deliberare,
CURTEA,
Asupra recursului de față, constată:
Prin cererea înregistrată la data de 05.08.2014 pe rolul Tribunalului Suceava – Secția de contencios administrativ și fiscal, sub nr. unic E-cris_, reclamantul E. A., în contradictoriu cu pârâta Agenția Județeană pentru Ocuparea Forței de Muncă Suceava, a solicitat anularea dispoziției nr.6035/9.07.2014 a Agenției Județene pentru Ocuparea Forței de Muncă Suceava, prin care i-au fost respinse contestațiile formulate împotriva deciziei de imputație nr. 5763/02.07.2014 și deciziei de imputare fără număr din data de 18.06.2014; anularea deciziei nr. 5763/02.07.2014 prin care i-a fost imputată suma de 500 lei; anularea deciziei fără număr din data de 18.06.2014 prin care i-a fost imputată suma de 1.242 lei; suspendarea actelor mai sus-menționate până la soluționarea cauzei, precum și a se constata că a încasat în mod legal și corect sumele de 500 lei și 1.242 lei, cf. art. 731 alin. 1 și alin. 2 din Legea 76/2002 cu modificările și completările următoare.
În motivarea cererii, reclamantul a arătat că începând cu data de 1 noiembrie 2011 a fost șomer indemnizat (absolvent de studii superioare - promoția iulie 2011) până la data de 4decembrie 2011.
Susține că deși în mod legal avea tot dreptul de a primi indemnizația de șomaj pe o perioadă de 6 luni, la data de 5 decembrie 2011 i-a fost încetat acordarea ajutorului de șomaj întrucât s-a angajat cu normă întreagă, pe perioadă nedeterminată, în funcția de inginer construcții civile.
Arată că după angajare, a beneficiat de prevederile art. 731 alin. 1 și alin 2 din Legea nr. 76/2002 privind sistemul asigurărilor pentru șomaj și stimularea ocupării forței de muncă, cu modificările și completările ulterioare, și în luna ianuarie 2012, a întocmit un dosar pe care l-a depus la Agenția Județeană pentru Ocuparea forței de Muncă Suceava, pentru acordarea drepturilor prevăzute la alin 1, dosarul fiind verificat și aprobat, iar ca urmare în luna februarie a primit 500 șei, reprezentând primă de încadrare.
Ulterior, după împlinirea unui an de la angajare, respectiv în luna ianuarie 2013, a întocmit un nou dosar pe care l-a depus la Agenția Județeană pentru Ocuparea forței de Muncă Suceava pentru acordarea drepturilor prevăzute la alin 2. D. urmare, dosarul a fost verificat și aprobat iar în luna februarie a primit 1.242 lei, reprezentând indemnizația de șomaj la care ar fi avut dreptul, în condițiile legii, până la expirarea perioadei de acordare a acesteia, dacă nu era angajat.
Arată că în data de 20 iunie 2014, respectiv la un an și jumătate de la încasarea sumei de bani, a primit de la AJOFM Suceava o decizie de imputare a sumei de 1.242 lei, decizie fără a avea vreun număr și în care se menționa faptul că i se impută suma de 1.242 lei, motivat de faptul că în perioada ed 12 luni de la angajare i-a fost modificat contractul de muncă și astfel a încălcat prevederile art. 731 alin. 2 din Legea nr. 76/2002, cu modificările și completările ulterioare.
Împotriva acestei decizii a formulat contestație în data de 2 iulie 2014.
Precizează că în data de 7 iulie 2014, respectiv după doi ani și jumătate de la încasarea sumei, a primit de la AJOFM Suceava o altă decizie, nr.5763/2.07.2014, de imputare a sumei de 500 lei, în care se menționa că i se impută această sumă ce reprezenta primă de încadrare conform 731 alin. 1, fără însă a avea vreo motivare.
Împotriva acestei decizii a formulat contestație în data de 8 iulie 2014.
Mai arată că deși a formulat două contestații, AJOFM Suceava i-a comunicat doar Dispoziția nr. 6035/9.07.2014 în care se preciza că a fost respinsă contestația depusă în data de 3 iulie și 8 iulie împotriva Deciziei nr. 5763/2.07.2014, care inițial avea nr. 4111/12 mai 2014, cu toate că, susține reclamantul, nu i-a fost comunicată nici o decizie cu nr. 4111/12 mai 2014 ci una fără număr din data de 18.06.2014.
În motivarea dispoziției se menționa faptul că este obligat să restituie sumele de 1.242 lei și de 500 lei pentru faptul că în intervalul de 12 luni de la angajare i-a fost modificat contractual de muncă de la durata normală la timp parțial, încălcând astfel prevederile art. 731 alin. 1 și alin. 2 din Legea 76/2002.
Atrage atenția asupra faptului că la data solicitării dreptului, de altfel și aprobat, contractul de muncă era deja modificat, la dosar existând toate actele în acest sens.
Arată că din analiza art. 731 alin. 1 si alin 2 rezultă că și-a îndeplinit întocmai prevederile legii, respectiv:
- s-a angajat începând cu data de 5 decembrie 2011 cu contract de muncă pe durată mai mare de 12 luni, cu program normal de lucru de 8 ore zilnic, după o lună de la stabilirea dreptului la indemnizația de șomaj, conform contractului de munca nr. 691/2.12.2011;
- în data de 1 octombrie 2012, după 10 luni de la încheierea contractului de muncă, angajatorul în mod unilateral, i-a modificat contractul de munca de la timp normal la timp parțial, datorită dificultăților financiare în care se afla și datorită faptului că în perioada sezonului rece firmele cu profil de construcții își reduc activitatea din cauze obiective (starea vremii);
- prin modificarea contractului, după 10 luni de la încheiere, de la normă întreagă la timp parțial nu s-a încălcat nici un text legal pentru că nu există un text legal care să prevadă că în caz de modificare a contractului, angajatul trebuie sa restituie sumele încasate;
Mai mult, actul normativ sus menționat stabilește în mod expres prin art. 76 și cazurile în care angajații au obligația de a restitui sumele încasate.
In consecință, apreciază că nu există mici un temei legal pentru a i se imputa sumele încasate întrucât nu i-a încetat raportul de muncă într-o perioadă mai mică de 12 luni de la încadrarea în muncă, ci doar a fost modificat. Menționează că nici în prezent raportul de muncă nu a înceta, ci suspendat întrucât firma se află în insolvență.
Având în vedere situația expusă solicită admiterea acțiunii astfel cum a fost formulată.
În drept și-a întemeiat acțiunea pe prevederile Legii nr. 554/2004, Legii nr. 76/2002, Codului de Procedura Fiscală - OG 92/2003.
În dovedire, reclamantul a depus înscrisuri.
Prin întâmpinare, pârâta Agenția Județeană pentru Ocuparea Forței de Muncă Suceava a solicitat respingerea contestației ca nefondată și menținerea dispoziției nr. 6035/09.07.2014 emiă de AJOFM Suceava, ca fiind legal și temeinic întocmită.
A arătat în esență că există două condiții pentru a beneficia de aceasta suma de bani, pentru faptul că s-a angajat cu program normal de lucru, pentru o perioada mai mare de 12 luni și anume: prima condiție presupune ca angajarea sa fie cu program normal de lucru iar a doua condiție presupune ca perioada de angajare să fie mai mare de 12 luni.
Or, în cazul în care una din aceste două condiții cumulative nu mai este îndeplinită, solicitantul nu mai poate beneficia de prevederile Legii nr. 76/2002 privind sistemul asigurărilor pentru șomaj și stimularea ocupării forței de muncă legale, mai exact de art. 731alin. 1.
Prin răspunsul la întâmpinare formulat de reclamantul precizează că Agenția Județeană pentru Ocuparea Forței de Muncă Suceava, prin întâmpinarea depusă, nu prezintă nici un text legal în temeiul căruia a emis cele trei acte contestate, prin care i-au fost imputate sumele de 1.242 lei și 500 lei.
Prin sentința nr. 6319 din 30 octombrie 2014 Tribunalul Suceava a admis acțiunea în contencios administrativ formulată de reclamantul E. A., în contradictoriu cu pârâta Agenția Județeană pentru Ocuparea Forței de Muncă Suceava, a anulat dispoziția nr. 6035/09.07.2014, precum și deciziile nr. 4111/12.05.2014 și nr. 5763/02.07.2014, emise de pârâtă, a suspendat executarea deciziilor până la soluționarea definitivă a cauzei și a obligat pârâta să plătească reclamantului suma de 70 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Împotriva sentinței a declarat recurs pârâta Agenția Județeană pentru Ocuparea Forței de Muncă Suceava.
În dezvoltarea motivelor de recurs pârâta recurentă precizează că la data efectuării unei misiuni de audit intern de către auditorul instituției s-a constatat că numitul E. A. nu mai îndeplinea una dintre condițiile impuse de lege în sensul că nu era angajat cu program normal de lucru, iar conform art. 112 alin. 1 din Legea nr. 53/2003 Codul Muncii, prin program normal de lucru se înțelege timpul de muncă de 8 ore pe zi sau de 40 de ore pe săptămână.
Astfel, susține pârâta că contestatorul nu mai avea un contract cu program normal de lucru de 8 ore pe zi, ci avea un contract de muncă cu program de 4 ore pe zi și nemaifiind îndeplinite condițiile legale de acordare a acestei sume, este de la sine înțeles că, contestatorul nu mai poate beneficia de prevederile art. 731 alin.1 și art. 731 alin. 2 din Legea nr. 76/2002. Prin urmare, fiind încălcate condițiile impuse s-a procedat în mod legal la recuperarea sumelor acordate de la persoana care le-a primit.
Apreciază recurenta că instanța de fond a fost în eroare când a reținut că au fost create în paralel titluri executorii, suplimentare, conținând aceeași creanță, cu riscul expunerii reclamantului la o dublă executare pentru aceleași sume.
Solicită admiterea recursului, modificarea sentinței în sensul respingerii acțiunii ca nefondată și menținerea Dispoziției nr. 6035 din 9.07.2014.
Analizând recursul prim prisma actelor și lucrărilor dosarului și a motivelor invocate, Curtea constată că acesta este nefondat.
Astfel, din lectura motivelor de recurs, Curtea reține că deciziile contestate au fost emise ca urmare a modificării contractului de muncă încheiat de contestator la data de 4.12.2011, în sensul reducerii duratei de lucru de la 8 ore/zi la 4 ore/zi, astfel încât ar fi fost încălcate dispozițiile art. 731 alin. 1-3 din Legea nr. 76/2002.
Potrivit textului de lege indicat „(1) Absolvenții instituțiilor de învățământ și absolvenții școlilor speciale, în vârstă de minimum 16 ani, înregistrați la agențiile pentru ocuparea forței de muncă, în situația în care se angajează cu normă întreagă, pentru o perioadă mai mare de 12 luni, beneficiază, din bugetul asigurărilor pentru șomaj, de o primă de încadrare egală cu valoarea indicatorului social de referință în vigoare la data încadrării. (2) Absolvenții cărora li s-a stabilit dreptul la indemnizație de șomaj și se angajează în perioada de acordare a indemnizației, în condițiile prevăzute la alin. (1), beneficiază, din bugetul asigurărilor pentru șomaj, de o sumă egală cu indemnizația de șomaj la care ar fi avut dreptul, în condițiile legii, până la expirarea perioadei de acordare a acesteia, dacă nu s-ar fi angajat.(3) Drepturile prevăzute la alin. (2) se acordă absolvenților care își mențin raporturile de muncă sau de serviciu pentru o perioadă de cel puțin 12 luni de la data angajării”.
Analizând literal textul art. 731 alin. 1 din lege, Curtea observă că sintagma „se angajează cu normă întreagă, pentru o perioadă mai mare de 12 luni” nu poate face abstracție de caracterul „uno ictu” al faptului angajării. Mai exact, angajarea are loc prin încheierea contractului individual de muncă, ceea ce înseamnă că celelalte două mențiuni/condiții (durata angajării și norma întreagă) trebuie să se verifice în exact același moment al „angajării”, textul neimpunând păstrarea duratei angajării și norma întreagă pentru întreg intervalul de 12 luni.
Ca urmare, deși este posibil ca intenția legiuitorului să fi fost cea de care vorbește recurenta în calea de atac declarată, Curtea observă că scopul edictării prevederii în discuție, acela de a încuraja titularul indemnizației de șomaj să caute un loc de muncă și să se angajeze în muncă, nu este deformat de faptul că persoanei în discuție îi sunt modificate anumite elemente ale raportului de muncă, în condițiile în care nu se dovedește că a existat o conivență între angajator și angajat pentru a profita de dispozițiile neclare ale legii.
Că modificarea contractului a fost determinată de condiții economice și nu de o înțelegere a părților rezultă și din împrejurarea că aceasta a intervenit la data de 1.10.2012, la aproximativ 10 luni de la data încheierii contractului,la inițiativa angajatorului și că acest contract se afla încă în ființă la data emiterii deciziilor contestate.
În fine, în ce privește inaplicabilitatea în cauză a dispozițiilor art. 76 din lege, și ca urmare, imposibilitatea utilizării angajamentului de plată semnat de beneficiar, Curtea reține că, deși critica este întemeiată, aceasta nu poate conduce la admiterea recursului față de faptul că această motivare a fost subsidiară și neesențială în condițiile în care s-a reținut legalitatea plăților efectuate.
În consecință, constatând legală și temeinică soluția primei instanțe, Curtea va respinge recursul ca nefondat, în temeiul art. 496 raportat la dispozițiile art. 488 alin. 1 pct. 8 Cod procedură civilă.
Pentru aceste motive,
În numele Legii
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de pârâta Agenția Județeană pentru Ocuparea Forței de Muncă Suceava, cu sediul în municipiul Suceava, ..n., județul Suceava, împotriva sentinței nr. 6319 din 30 octombrie 2014, pronunțată de Tribunalul Suceava – Secția de contencios administrativ și fiscal în dosarul nr._, intimat fiind reclamantul E. A..
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din 31 martie 2015.
Președinte, Judecători, Grefier,
Redactat G.M.
Tehnoredactat M.A.
4ex/04.05.2015
Jud.fond.D. C. D.
| ← Pretentii. Decizia nr. 1244/2015. Curtea de Apel SUCEAVA | Conflict de competenţă. Sentința nr. 67/2015. Curtea de Apel... → |
|---|
