Suspendare executare act administrativ. Decizia nr. 2746/2015. Curtea de Apel SUCEAVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 2746/2015 pronunțată de Curtea de Apel SUCEAVA la data de 08-06-2015 în dosarul nr. 1433/86/2014**/a1
Dosar nr._ - suspendare executare act administrativ -
ROMANIA
CURTEA DE APEL SUCEAVA
SECȚIA DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Decizia nr.2746
Ședința publică din 08 iunie 2015
Președinte G. C.
Judecător S. R.
Judecător T. K.
Grefier H. V.
Pe rol, judecarea recursului formulat de pârâta Direcția G. Regională a Finanțelor Publice Iași prin Administrația Județeană a Finanțelor Publice Suceava, ..7, județul Suceava, împotriva sentinței nr.521/19.02.2015, pronunțată de Tribunalul Suceava – Secția de C. Administrativ și Fiscal în dosarul nr._ ** , în contradictoriu cu intimata-reclamantă S.C. A.-A. SRL Suceava la Cabinet Avocat Gudula Ș. din Suceava, ., nr.10, ., județul Suceava.
La apelul nominal, făcut în ședința publică, au răspuns consilier juridic D. C. pentru recurentă și avocat Gudula Ș. pentru intimată.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care instanța a declarat că, după prealabila verificare, conform art. 131 alin. 1 din codul de procedură civilă în forma în vigoare la data înregistrării cauzei, a constatat că, potrivit art. 96 pct. 3 din același act normativ, art. 483 din Codul de Procedură civilă raportat la art. 8, 10 și 20 din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, este competentă general, material și teritorial să soluționeze cauza.
Avocat Gudula Ș., pentru intimată, a depus la dosar extras de pe portalul instanțelor de judecată cu soluția pronunțată pe fondul cauzei, referat cu propunere de clasare, ordonanța de clasare după încetarea urmăririi penale a S.C. A. A. SRL Suceava și adresa_ ** pe care apărătorul intimatei a depus-o la tribunal la termenul din 23.04.2015; din înscrisuri rezultă că cele 57 de facturi care au stat la baza emiterii deciziei de impunere contestate nu au fost falsificate de societatea intimată; a înmânat duplicatul înscrisurilor consilierului juridic al recurentei.
Cum părțile au arătat că nu au alte cereri de probe și că nu înțeleg să invoce alte chestiuni prejudiciale, instanța a apreciat că probatoriul este epuizat și că recursul este în stare de judecată, acordând cuvântul la dezbateri.
Consilier juridic D. C., pentru recurentă, a solicitat admiterea recursului, casarea sentinței atacate și, în rejudecare, respingerea cererii de suspendare ca nefondată. În susținerea recursului, a arătat că în cauză nu sunt îndeplinite cumulativ condițiile cerute de art.14 raportat la art.15 din Legea nr.554/2004, că nu au fost identificate împrejurări de fapt și de drept de natură a crea o îndoială serioasă cu privire la legalitatea actului administrativ în litigiu și, respectiv, că nu este îndeplinită nici condiția existenței unei pagube iminente.
Avocat Gudula Ș., pentru intimată, a solicitat respingerea recursului, ca nefondat, opinând că în mod corect prima instanță a reținut că în speță sunt îndeplinite cele două condiții cerute de art.15 din legea contenciosului administrativ când a hotărât suspendarea executării. Apărătorul intimatei a explicat că la baza deciziei de impunere se află 57 de facturi despre care organele fiscale au menționat că au fost emise de societatea-intimată. Or, aceste facturi, care s-au regăsit în contabilitatea S.C. PROTAN S.A., nu au fost emise de intimata care în perioada emiterii acestora nu avea nici un angajat și nu avea activitate. Probabil că niște angajați ai S.C. PROTAN SA. au emis facturile până în 5.000 lei pentru a putea justifica plata în numerar și a-și însuși banii. Intimata a depus la organele fiscale amprente după ștampilele utilizate, specimene de semnături, demonstrând că este vorba de falsuri grosolane. Organele fiscale au continuat procedura de executare silită. Organele de urmărire penală, în urma plângerii formulate de S.C. A. A. SRL și în urma administrării unei expertize grafoscopice, au stabilit că cele 57 de facturi nu au nicio legătură cu societatea-intimată și au dispus clasarea dosarului penal în ceea ce privește săvârșirea infracțiunii de evaziune fiscală de către aceasta. Cum între timp instanța de fond a dispus anularea deciziei de impunere, avocatul intimatei a apreciat că nu se impun alte precizări în ceea ce privește existența cazului bine justificat; referindu-se la prejudiciu, a arătat că ar fi ilogic ca o societate să fie executată silit pentru un debit cu care nu are nicio legătură, cum au stabilit și organele de cercetare penală. Mai mult, intimata a făcut dovada că societatea S.C. A. A. SRL are 14 angajați, contracte de leasing în derulare, contracte de închiriere pentru care achită chirie, toate acestea reprezentând motive întemeiate pentru care se impune menținerea măsurii suspendării executării; nu a solicitat cheltuieli de judecată.
Declarând dezbaterile închise, după deliberare,
CURTEA,
Asupra recursului de față, constată:
Prin cererea înregistrată la data de 14.02.2014 pe rolul Tribunalului Suceava – Secția de C. Administrativ și Fiscal, sub nr._, reclamanta S.C. A. A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâtele Direcția G. Regională a Finanțelor Publice Iași și Administrația Județeană a Finanțelor Publice Suceava – C. de Inspecție Fiscală Persoane Juridice 1, a solicitat instanței să dispună obligarea pârâtelor la:
- suspendarea Deciziei de impunere nr. F-SV 70/16.09.2013 (înregistrată cu nr._ din 17.09.2013), a Deciziei privind nemodificarea bazei de impunere nr. F-SV 71/16.09.2013, a Procesului verbal nr._/16.09.2013 (înregistrat cu nr._ din 17.09.2013), a Dispoziției de măsuri nr. 14/ 16.09.2013 (înregistrată cu nr._ din 17.09.2013) și a Raportului de inspecție fiscală nr. 615/16.09.2013, până la soluționarea definitivă a cauzei având ca obiect anularea actelor;
- anularea Deciziei de impunere nr. F-SV 70/16.09.2013 (înregistrată cu nr._ din 17.09.2013), a Deciziei privind nemodificarea bazei de impunere nr. F-SV 71/16.09.2013, a Procesului verbal nr._/16.09.2013 (înregistrat cu nr._ din 17.09.2013), a Dispoziției de măsuri nr. 14/16.09.2013 (înregistrată cu nr._ din 17.09.2013) și a Raportului de inspecție fiscală nr. 615/16.09.2013 ca fiind nelegale, cu cheltuieli de judecată.
Tribunalul Suceava, prin sentința civilă nr.521/19.02.2015, a admis cererea de suspendare și a suspendat executarea deciziei de impunere nr. F-SV 70/16.09.2013 și a deciziei privind nemodificarea bazei de impunere nr. F-SV 71/16.09.2013, până la soluționarea definitivă a prezentei cauze.
Împotriva acestei sentințe, în termen legal, pârâta Direcția G. Regională a Finanțelor Publice Iași – Administrația Județeană a Finanțelor Publice Suceava a declarat recurs.
Criticile recurentei vizează împrejurarea că prima instanță ar fi reținut în mod greșit că în speță reclamanta a făcut dovada îndeplinirii condițiilor prevăzute de dispozițiile art.14, 15 din Legea nr.554/2004. În recursul său, pârâta arată că, potrivit art. 14 din Legea nr. 554/2004, admisibilitatea unei cereri de suspendare este condiționată de o justificare temeinică si de iminența producerii unei pagube, partea interesata trebuind să învedereze instanței elemente care să justifice temeinicia cererii precum si împrejurarea că paguba este pe cale să se producă. Din interpretarea textului de lege rezultă că, pentru a se dispune suspendarea, este necesar să se constate existenta unor cauze bine justificate iar măsura să fie luată pentru a se evita producerea unei pagube iminente. În accepțiunea art. 2 lit. t) din Legea nr. 554/2004, prin cazuri bine justificate se înțeleg acele împrejurări legate de starea de fapt si de drept, care sunt de natură să creeze o îndoială serioasă în privința legalității actului administrativ. Până la anularea de către o instanța judecătoreasca, actul administrativ fiscal se bucură de prezumția de legalitate. Măsura suspendării, prevăzută la art. 14, respectiv art. 15 din Legea nr. 554/2004, nu este obligatorie pentru instanța de judecata, ci facultativă, rămânând exclusiv la latitudinea judecătorului, care apreciază in raport de cele două cerințe menționate mai sus. Conform dispozițiilor art. 85 alin. 1 lit. b din OG nr. 92/2003 rep., impozitele, taxele, contribuțiile si alte sume datorate bugetului general consolidate se stabilesc astfelprin decizie emisă de organul fiscal. Decizia de impunere constituie titlu de creanța si devine titlu executoriu prin expirarea termenului de piață potrivit art. 141 alin. 2 din OG nr. 92/2003 rep. Faptul că împotriva deciziei de impunere reclamanta a exercitat calea de atac a contestației administrative nu afectează caracterul cert, lichid si exigibil al obligațiilor stabilite, întrucât potrivit art. 215 alin. 1 din Codul de procedura fiscală, introducerea contestației pe calea administrativă de atac nu suspendă executarea actului administrativ fiscal. În condițiile în care debitorul a acumulat datorii față de bugetul de stat, ar fi trebuit să-și pună el însuși problema consecințelor care derivă din acest fapt, iar nu să le înfățișeze instanței ca pe un motiv care să conducă la suspendarea executării. Concluzia recurentei este aceea că cererea de suspendare a executării actului administrativ fiscal este nefondată, având în vedere neîndeplinirea condițiilor prevăzute de lege, precum și faptul ca reclamanta nu a probat că executarea actului administrativ ar avea consecințe deosebit de grave asupra activității sale, afectându-i însăși existenta, prin punerea în imposibilitatea realizării obiectului de activitate sau aducerea în stare de insolvență/insolvabilitate (condiția pagubei iminente) și nu a dovedit că există o . împrejurări de natură să creeze o îndoiala serioasă în privința legalității actului administrativ.
Analizând recursul, ale cărui motive pot fi circumscrise celor prevăzute la art.488 pct.8 din Codul de procedură civilă, Curtea constată că este neîntemeiat, pentru următoarele considerente:
Potrivit art.14 alin.(l) din Legea nr.554/2004, „în cazuri bine justificate și pentru prevenirea unei pagube iminente, după sesizarea, în condițiile art.7, a autorității publice care a emis actul sau a autorității ierarhic superioare, persoana vătămată poate să ceară instanței competente să dispună suspendarea executării actului administrativ unilateral până la pronunțarea instanței de fond”".
Deci, pentru a admite o cerere de suspendare a executării unui act administrativ-fiscal, care este, ca regulă generală, executoriu din oficiu, instanța de fond trebuie să constate și să motiveze îndeplinirea cumulativă a celor două condiții cerute de art.14 alin.l menționat, suspendarea executării unui act administrativ fiind o măsură excepțională.
Îndeplinirea condițiilor cazului bine justificat și a iminenței unei pagube sunt supuse aprecierii judecătorului, care efectuează o analiză sumară a aparenței dreptului, pe baza circumstanțelor de fapt și de drept ale cauzei. Acestea trebuie să ofere indicii suficiente de răsturnare a prezumției de legalitate și să facă verosimilă iminența producerii unei pagube în cazul particular supus evaluării.
Cazul bine justificat este definit de art. 2 alin. (1) lit. t) din Legea nr. 554/2004 ca fiind o împrejurare legată de starea de fapt și de drept, de natură să creeze o îndoială serioasă asupra legalității actului administrativ.
Îndoiala serioasă asupra legalității actului administrativ trebuie să rezulte cu ușurință în urma unei cercetări sumare a aparenței dreptului, pentru că în cadrul procedurii suspendării executării, pe calea căreia pot fi dispuse numai măsuri provizorii, nu este permisă prejudecarea fondului litigiului.
Ori, în speță, motivele invocate de intimata-reclamantă au caracterul unor indicii aparente care să răstoarne prezumția de legalitate a actului administrativ fiscal, indicii care constau în primul rând în aceea că prin sentința nr.1047/07.05.2015 a Tribunalului Suceava, actele fiscale contestate de reclamantă au fost anulate cu privire la suma de 30.763 lei, impozit pe profit și accesorii aferente, respectiv 27.151 lei majorări întârziere, penalități de 4.614 lei, T.V.A. de 36.530 lei, cu majorări de 24.779 lei și penalități de întârziere de 5.480 lei.
Odată anulat actul fiscal contestat, chiar și prin hotărâre judecătorească nedefinitivă, este evident că se consolidează și îndeplinirea condiției pagubei iminente rezultate din posibila executare a unei sume de bani considerabile în baza unui act fiscal aparent nelegal.
Având în vedere acestea, Curtea, în baza art.498 din Codul de procedură civilă, va respinge recursul, ca nefondat.
Pentru aceste motive,
În numele Legii,
DECIDE:
Respinge recursul formulat de pârâta Direcția G. Regională a Finanțelor Publice Iași prin Administrația Județeană a Finanțelor Publice Suceava, ..7, județul Suceava, împotriva sentinței nr.521/19.02.2015, pronunțată de Tribunalul Suceava – Secția de C. Administrativ și Fiscal în dosarul nr._ ** , în contradictoriu cu intimata-reclamantă S.C. A.-A. SRL Suceava la Cabinet Avocat Gudula Ș. din Suceava, ., nr.10, ., județul Suceava, ca nefondat.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din 29 aprilie 2015.
Președinte, Judecători, Grefier,
Red. G.C.
Tehnored. V.H.
5 ex./11.06.2015
Jud. fond O. G.
| ← Pretentii. Decizia nr. 2246/2015. Curtea de Apel SUCEAVA | Pretentii. Decizia nr. 1585/2015. Curtea de Apel SUCEAVA → |
|---|
