Pretentii. Decizia nr. 1585/2015. Curtea de Apel SUCEAVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1585/2015 pronunțată de Curtea de Apel SUCEAVA la data de 23-03-2015 în dosarul nr. 6113/86/2014
dosar nr._ - pretenții –
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL SUCEAVA
SECȚIA DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA NR. 1585
Ședința publică din 23 martie 2015
Președinte N. M.
Judecător G. D.
Judecător M. L.
Grefier V. G.
Pe rol, judecarea recursului declarat de pârâta Direcția G. Regională a Finanțelor Publice Iași – Administrația Județeană a Finanțelor Publice Suceava împotriva sentinței nr. 7123 din 04.12.2014 a Tribunalului Suceava – Secția de C. Administrativ și Fiscal - dosar nr._, intimat fiind reclamantul V. D. cu domiciliul în . nr. 65, județ Suceava și cu domiciliul procesual ales la C.. Av. V. R. – Suceava, .. 10, ., județ Suceava.
La apelul nominal, făcut în ședință publică, lipsesc părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care,
Curtea, verificându-și competența în baza art. 131 din Noul Cod de Procedură Civilă, se declară competentă, general, material și teritorial, conform dispozițiilor art.96 pct.3 din Noul Cod de Procedură Civilă și art.10 al.2 din Legea nr.554/2004, după care, văzând că s-a solicitat judecata în lipsă, Curtea invocă, din oficiu, în temeiul art. 489 alin. 3 din Codul de procedură civilă, excepția prescripției dreptului material la acțiune, asupra căreia rămâne în pronunțare.
După deliberare,
CURTEA,
Asupra recursului de față constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Suceava – Secția de contencios administrativ și fiscal la data de 01.09.2014 cu număr de dosar_, reclamantul V. D., în contradictoriu cu pârâta Direcția G. Regională a Finanțelor Publice Iași - Administrația Județeană a Finanțelor Publice Suceava, a solicitat instanței obligarea pârâtei la restituirea taxei de poluare în valoare de 4.839 lei, taxă ce a fost achitată cu ocazia înmatriculării unui autoturism proprietate, la care se adaugă dobânda aferentă.
În motivarea acțiunii, reclamantul a arătat că a achitat pentru înmatricularea unui autoturism pe care l-a achiziționat din U.E., cu număr de identificare WOLOTGF_, marca OPEL, o taxă de poluare în sumă de 4.839 lei achitată cu chitanța . nr._ din 09.05.2008.
Prinsentința nr. 7123 din 04.12.2014 Tribunalul a admis acțiunea formulată de reclamantul V. D., în contradictoriu cu pârâtele Direcția G. Regională a Finanțelor Publice Iași - Administrația Județeană a Finanțelor Publice Suceava. A obligat pârâta Direcția G. Regională a Finanțelor Publice Iași – A.J.F.P Suceava, să restituie reclamantului suma de 4.839 lei reprezentând taxă de poluare, împreună cu dobânzile calculate conform art. 120 alin.(7) Cod procedură fiscală, de la data plății și până la data restituirii efective. A obligat pârâta să plătească reclamantului suma de 1100 lei reprezentând cheltuieli de judecată.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâta Direcția G. Regională a Finanțelor Publice Iași – Administrația Județeană a Finanțelor Publice Suceava.
În dezvoltarea motivelor de recurs, pârâta a precizat faptul că, taxa a fost achitată în temeiul disp. O.U.G. nr. 50/2008 pentru instituirea taxei pe poluare pentru autovehicule, act normativ în vigoare începând cu dara de 1.07.2008 ce a abrogat prevederile art. 2141 – 2143 din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal.
Potrivit O.U.G. nr. 50/2008, taxa de poluare se achită la prima înmatriculare a autoturismului în România și la stabilirea ei se au în vedere mai multe elemente de calcul, respectiv: valoarea combinată a emisiilor de CO2, taxa specifică exprimată în euro/1 g CO2, capacitatea cilindrică, taxa specifică pe cilindri și cota de reducere a taxei ce are în vedere vechimea autoturismului exprimată în ani, rulajul mediu anual, starea tehnică și nivelul de dotare al autovehiculului și se achită înainte de prima înmatriculare a autoturismelor noi și a celor second – hand cumpărate din U.E.
A mai precizat că pornind de la faptul că această taxă se achită numai la prima înmatriculare pe teritoriul României, că nu se mai percepe ulterior în cazul transmiterii proprietății autovehiculului și că se restituie valoarea reziduală a taxei dacă autovehiculul pentru care s-a plătit taxa în România este ulterior scos din parcul auto național, se poate considera că această taxă privește autoturismele din momentul în care acestea devin surse de poluare. În acest sens, taxa pe poluare nu reprezintă decât aplicarea principiului „poluatorul plătește”.
În privința dobânzii fiscale acordate, pârâta a precizat că prezenta acțiune în pretenții derivă din aplicarea unor dispoziții legale naționale pretinse a fi contrarii normelor comunitare, iar nu în faptul nesoluționării în termen a unei cereri, situație de natură a justifica acordarea dobânzii prevăzute de art. 124 din O.G. nr.92/2003 rep. privind Codul de procedură fiscală.
De asemenea, pârâta a criticat sentința atacată prin prisma acordării cheltuielilor de judecată.
Examinând legalitatea sentinței atacate, prin prisma actelor și lucrărilor dosarului și a motivelor de recurs invocate, Curtea constată următoarele:
La termenul de judecată de azi, instanța a invocat excepția prescripției dreptului material la acțiune vizând obligarea pârâtelor la restituirea sumei de 4839 lei achitată cu chitanța TS4A nr._ din 09.05.2008, pe care, în aplicarea dispozițiilor art. 248 alin. 1 coroborate cu cele ale art. 494 din Noul Cod de procedură civilă, urmează a o analiza cu prioritate.
Posibilitatea invocării excepției este dată de interpretarea coroborată a dispozițiilor art. 201 din Legea nr. 71/2011, potrivit cărora prescripțiile începute și neîmplinite la data intrării în vigoare a Codului civil sunt și rămân supuse dispozițiilor legale care le-au instituit, raportat așadar la prevederile art. 18 din Decretul nr. 167/1958 care dispun că instanța judecătorească și organul arbitral sunt obligate ca, din oficiu, să cerceteze, dacă dreptul la acțiune sau la executarea silită este prescris, (dezlegarea fiind dată prin decizia nr. 1/17.02.2014 a Înaltei Curți de Casație și Justiție – Completul competent să judece recursul în interesul legii, care, în interpretarea și aplicarea dispozițiilor art.5, art.201, art.223 din Legea nr. 71/2011 pentru punerea în aplicare a Legii nr.287/2009 privind Codul Civil și ale art.6 alin.(4), art.2512, art.2513 din Legea nr. 287/2009 privind Codul Civil, a stabilit că prescripțiile extinctive începute anterior datei de 1 octombrie 2011, împlinite ori neîmplinite la aceeași dată, rămân supuse dispozițiilor art.18 din Decretul nr. 167/1958 privitor la prescripția extinctivă, republicat, astfel încât atât instanțele de judecată, din oficiu, cât și părțile interesate pot invoca excepția prescripției extinctive, indiferent de stadiul procesual, chiar în litigii începute după 1 octombrie 2011).
Reclamantul a achitat pentru înmatricularea unui autoturism marca Opel Kombi o taxă de poluare în cuantum de 4839 lei, conform chitanței .>TS4A nr._ din 09.05.2008.
Este de asemenea evidentă și, de altfel, necontestată incidența în cauză a prevederilor art. 135 din OUG nr.92/2003, potrivit cărora dreptul contribuabililor de a cere compensarea sau restituirea creanțelor fiscale se prescrie în termen de 5 ani de la data de 1 ianuarie a anului următor celui în care a luat naștere dreptul la compensare sau restituire. De asemenea, conform prevederilor art. 1 din Decretul nr. 167/1958, dreptul la acțiune, având un obiect patrimonial, se stinge prin prescripție, dacă nu a fost exercitat în termenul stabilit în lege, iar, odată cu stingerea dreptului la acțiune privind un drept principal se stinge și dreptul la acțiune privind drepturile accesorii.
Cum acest drept la restituire a luat naștere din chiar momentul achitării taxei percepute cu încălcarea normelor comunitare, respectiv la data de 09.05.2008, calculul termenului de prescripție a început la data de 1 ianuarie 2009, an următor acestui moment, astfel că termenul de 5 ani s-a împlinit la 1 ianuarie 2014, așadar anterior introducerii acțiunii pe rolul Tribunalului Suceava.
Față de cele ce preced, Curtea reținând că în raportul juridic de drept fiscal stabilit între stat și contribuabil, prin derogare de la Decretul nr. 167/1958 legea procesual fiscală prevede un termen de prescripție de 5 ani, care în cauză s-a îndeplinit anterior promovării acțiunii - aspect în considerarea căruia - constatând incidența motivului de casare prevăzut de art. 488 pct. 8 din Noul Cod de procedură civilă, în temeiul art. 496 din Noul Cod de procedură civilă va admite recursul, va casa în totalitate sentința recurată iar în rejudecare va respinge cererea de chemare în judecată vizând obligarea pârâtelor la restituirea sumei de 4839 lei achitată cu chitanța TS4A nr._ din 09.05.2008, ca prescrisă.
Pentru aceste motive,
În numele Legii,
DECIDE:
Admite recursul formulat de pârâta Direcția G. Regională a Finanțelor Publice Iași – Administrația Județeană a Finanțelor Publice Suceava împotriva sentinței nr. 7123 din 04.12.2014 a Tribunalului Suceava – Secția de C. Administrativ și Fiscal - dosar nr._, intimat fiind reclamantul V. D. cu domiciliul în . nr. 65, județ Suceava și cu domiciliul procesual ales la C.. Av. V. R. – Suceava, .. 10, ., județ Suceava.
Casează în totalitate sentința recurată în sensul că:
Respinge cererea de chemare în judecată ca prescrisă.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică, azi, 23 martie 2015.
Președinte, Judecători, Grefier,
Red. G.D.
Jud. fond N. D.C.
Tehnored. V.G.
5 ex/14.04.2015
| ← Suspendare executare act administrativ. Decizia nr. 2746/2015.... | Pretentii. Decizia nr. 1684/2015. Curtea de Apel SUCEAVA → |
|---|
