Conflict de competenţă. Sentința nr. 37/2015. Curtea de Apel SUCEAVA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 37/2015 pronunțată de Curtea de Apel SUCEAVA la data de 16-02-2015 în dosarul nr. 7/39/2015
Dosar nr._ - conflict de competență -
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL SUCEAVA
SECȚIA DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
SENTINȚA NR. 37
Ședința camerei de consiliu din 16 februarie 2015
Președinte S. A.
Grefier C. R.
Pe rol, judecareaconflictului negativ de competență ivit între Secția I civilă a Tribunalului B. și Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a Tribunalului B. cu privire la soluționarea recursului formulat împotriva sentinței civile nr. 3475 din 07.04.2014 pronunțată în dosar nr._ al Judecătoriei B., de către pârâtul recurent V. P., în contradictoriu cu reclamanta intimată Asociația de proprietari nr. 13 B., reprezentată prin președinte B. V..
La apelul nominal au lipsit părțile.
Procedura legal îndeplinită, întrucât nu s-a dispus citarea părților.
S-a făcut referatul cauzei, după care, verificându-și competența potrivit art. 1591 alin. 4 din Codul de procedură civilă, instanța, în temeiul art. 22 din Codul de procedură civilă, se declară competentă general, material și teritorial a se pronunța asupra sesizării și, constatând cauza în stare de judecată, a reținut-o pentru soluționare.
După deliberare,
CURTEA,
Asupra conflictului negativ de competență, ce constituie obiectul prezentului dosar, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului B. - Secția I civilă la data de 1 august 2014 cu nr. dosar_ reclamanta Asociația de Proprietari nr. 13 B., a solicitat obligarea pârâtului V. P. la plata sumei de 11.000 lei reprezentând contravaloarea sumelor încasate nelegal de pârât în perioada 07.11._12 și a sumei de 1.000 lei cu titlu de daune materiale.
La termenul din data de 2 octombrie 2014 instanța a invocat din oficiu excepția necompetenței materiale a Tribunalului B. – Secția I civilă.
Prin Încheierea de ședință din data de 2 octombrie 2014 Tribunalului B. – Secția I civilă a scos cauza de pe rol și a trimis-o spre soluționare Secției a II-a civilă și de contencios administrativ a Tribunalului B..
Pentru a hotărî astfel, Tribunalului B. – Secția I civilă a arătat că în conformitate cu art. 3 NCC „(1) Dispozițiile prezentului cod se aplică și raporturilor dintre profesioniști, precum și raporturilor dintre aceștia și orice alte subiecte de drept civil.
(2) Sunt considerați profesioniști toți cei care exploatează o întreprindere.
(3) Constituie exploatarea unei întreprinderi exercitarea sistematică, de către una sau mai multe persoane, a unei activități organizate ce constă în producerea, administrarea ori înstrăinarea de bunuri sau în prestarea de servicii, indiferent dacă are sau nu un scop lucrativ”.
Potrivit Expunerii de motive la Legea 71/2011 :NoulCod civil a modificat radical concepția de ansamblu asupra materiei, optând, după modelul Codurilor civile italian, elvețian și, mai recent, olandez, pentru o concepție monistă de reglementare a raporturilor de drept privat. Pentru a respecta această perspectivă, totalitatea (s.n.) reglementărilor privitoare la relațiile comerciale a fost încorporată în Codul civil, diviziunea tradițională în raporturi civile și raporturi comerciale nu a mai fost menținută și au fost consacrate diferențieri de regim juridic în funcție de calitatea de profesionist, respectiv non profesionist a celor implicați în raportul juridic obligațional”.
Prin urmare, asociațiile de proprietari au calitatea de profesionist așa cum a fost definită de art. 3 NCC, întrucât funcționează conform statutului propriu și după o lege specială (Legea 230/1997), au personalitate juridică, exercită „sistematic” o activitate organizată ce constă în administrarea și gestionarea bunurilor, având organe proprii care funcționează continuu (sistematic) și au atribuții specifice (art. 28-34 din Legea 230/2007), inclusiv de intermediere a serviciilor dintre furnizori (care au calitate de profesioniști) și consumatori, pe bază de contracte de prestări servicii.
Or, cererea de recurs împotriva sentinței primei instanțe a fost înregistrată pe rolul Tribunalului B. la data de 01.08.2014, iar prin Hotărârea Colegiului de Conducere nr. 1 din 7 ianuarie 2013 s-a stabilit că litigiile cu profesioniștii înregistrate după 1 ianuarie 2013 vor fi soluționate de Tribunalul B. – Secția a II a de contencios administrativ și fiscal, la nivelul căreia sunt constituite complete specializate în judecarea litigiilor cu profesioniștii.
Cauza a fost înregistrată pe rolul Secției a II –a civilă de contencios administrativ și fiscal la data de 15.10.2014, sub nr._ *.
La termenul de judecată fixat din data de 15 decembrie 2014, Tribunalul B. – Secția a II –a civilă de contencios administrativ și fiscal a invocat excepția de necompetență funcțională în soluționarea cauzei, citând părțile cu această mențiune.
Prin Încheierea de ședință din data de 15 decembrie 2015 Tribunalul B. – Secția a II –a civilă de contencios administrativ și fiscal a admis excepția de necompetență funcțională a Secției a II-a civilă de contencios administrativ și fiscal a Tribunalului B.; a constatat ivit conflict negativ de competență și a înaintat dosarul la Curtea de Apel Suceava pentru pronunțarea regulatorului de competență.
Pentru a se pronunța astfel, Tribunalul B. – Secția a II – a civilă, de contencios administrativ și fiscal a reținut că Secția I Civilă a Tribunalului B. a fost investită la data de 01.08.2014 cu soluționarea recursului declarat de recurentul V. P. în contradictoriu cu intimata Asociația de Proprietari nr. 13 B. împotriva sentinței civile nr. 3475 din 07.04.2014 pronunțată în dosar nr._ de Judecătoria B.. Prin această sentință prima instanță a soluționat acțiunea în pretenții bănești formulată de reclamanta Asociația de Proprietari nr. 13 B. împotriva pârâtului V. P., vizând plata sumei de 11.000 lei reprezentând contravaloarea sumelor încasate nelegal de pârât în perioada 07.11._12 și a sumei de 1.000 lei cu titlu de daune materiale.
Ca urmare, la prima instanță de judecată acțiunea a fost adresată instanței civile, are caracterul juridic al unei cauze civile, iar faptul că asociația de proprietari a fost integrată de către Secția I Civilă a Tribunalului B. în categoria profesioniștilor nu presupune o modificare a naturii juridice a cauzei, aceasta rămânând o cauză civilă. Această concluzie rămâne valabilă cu atât mai mult cu cât dispozițiile prevăzute de art. 3 din Codul civil trebuie coroborate cu prevederile art. 8 din Legea 71/2011 privind punerea în aplicare a Codului civil - care enunță categoriile ce se circumscriu noțiunii de profesionist - noțiunea de profesionist neputând fi extinsă și la alte categorii, aceasta fiind legată de activitatea economică sau profesională.
Prin Încheierea de ședință pronunțată în data de 02 octombrie 2014, Secția I Civilă a Tribunalului B. a dispus scoaterea cauzei de pe rol și trimiterea acesteia spre competentă soluționare Secției a II-a Civilă, de contencios administrativ și fiscal a Tribunalului B..
În motivarea acesteia s-a reținut că este dată excepția necompetenței materiale a Secției I Civilă, fiind cazul unui litigiu cu profesioniști – întrucât asociația de proprietari are calitatea de profesionist, conform art. 3 din Noul Cod Civil, iar potrivit Hotărârii Colegiului de Conducere al Tribunalului B. nr. 1/7.01.2013, astfel de litigii se vor soluționa la Secția a II-a Civilă, de C. Administrativ și Fiscal, la nivelul căreia sunt constituite complete specializate în judecarea litigiilor cu profesioniști.
Astfel investită cu soluționarea căii de atac, Secția a II-a Civilă, de contencios administrativ și fiscal a Tribunalului B. a constatat că motivele invocate prin încheierea de scoatere de pe rol nu pot fi reținute întrucât:
- deși hotărârea de colegiu nu cuprinde mențiuni decât cu privire la constituirea completelor de fond, în cuprinsul procesului-verbal încheiat la data de 7.01.2013 în cadrul ședinței Colegiului de conducere al Tribunalului B. se arată expres că: „Se vor transpune de la Secția I Civilă la Secția a II-a Civilă, de C. Administrativ și Fiscal dosarele având ca obiect litigii cu profesioniști (societăți comerciale, registrul comerțului), fond și recurs, și se vor bloca începând cu 7.01.2013, completele de la Secția I Civilă cărora li s-a repartizat astfel de cauze…”.
- art. 3 din C. Civil, este doar o normă de drept material care definește noțiunea de profesionist, neavând caracterul unei norme de drept procesual de natură a stabili reguli de competență. Or, chiar și în situația în care considerăm aplicabile dispozițiile art. 3 din Noul cod civil - este necesară raportarea la prevederile art. 8 din Legea 71/2011 privind punerea în aplicare a Codului civil - care enunță categoriile ce se circumscriu noțiunii de profesionist - dar și la dispozițiile art. 6 din Codul civil - privind aplicarea în timp a legii civile. Astfel ,din analiza acestor texte legale, rezultă că:
Noțiunea de profesionist nu poate fi extinsă și la alte categorii care nu fac parte dintre cele anterior enumerate, aceasta fiind legată de activitatea economică sau profesională.
Încadrarea unei părți dintr-un litigiu în categoriile ce se circumscriu noțiunii de profesionist, nu este suficientă pentru aplicarea Noului Cod civil, întrucât prin articolul 6 al acestuia s-au stabilit reguli de aplicare în timp a Noului Cod civil, arătându-se expres prin aliniatul 5 al acestui articol că: Dispozițiile legii noi se aplică doar actelor și faptelor încheiate sau, după caz, produse ori săvârșite după ., precum și situațiilor juridice născute după ..
Ori, în situația de față, este cazul unor acte/fapte/situații juridice născute anterior intrării în vigoare al Noului Cod civil – situație în care nici nu poate fi calificată una dintre părți, ca fiind profesionist, în înțelesul Noului Cod civil.
- norma de drept procesual care reglementează competența materială a tribunalului este reprezentată doar de dispozițiile prev. de art. 95 din Codul de procedură civilă, incidentul procedural de față ținând însă de competența funcțională a secțiilor.
Problema în discuție derivă însă din modalitatea de organizare a Secției Civile și a Secției Comerciale a Tribunalului B. după . Legii 71/2011 privind punerea în aplicare a Noului Cod Civil, cu consecințe la nivelul stabilirii competenței funcționale a secțiilor civile reorganizate.
La nivelul Tribunalului B., reorganizarea inițială a celor două secții s-a dispus prin Hotărârea C.S.M. nr. 750/2011, în baza hotărârii colegiului de conducere, în modalitatea constituirii în cadrul Secției I civilă – a 2 complete specializate în materia prevăzută de art. 226 alin. 1 lit. b din Legea 71/2011, respectiv, în materia societăților comerciale și registrului comerțului.
În urma Hotărârii Colegiului de conducere nr. 1/2013, completele specializate în materia prevăzută de art. 226 alin. 1 lit. b din Legea 71/2011, - societăți comerciale și registrul comerțului – au trecut din nou la Secția II Civilă – constituite pentru judecata de fond – iar în ce privește soluționarea căilor de atac – nu au fost operate modificări privind completele de recurs.
Deși hotărârea de colegiu nu cuprinde mențiuni decât cu privire la constituirea completelor de fond, în cuprinsul procesului-verbal încheiat la data de 7.01.2013 în cadrul ședinței Colegiului de conducere al Tribunalului B. se arată expres că: „Se vor transpune de la Secția I Civilă la Secția a II-a Civilă, de C. Administrativ și Fiscal dosarele având ca obiect litigii cu profesioniști (societăți comerciale, registrul comerțului), fond și recurs, și se vor bloca începând cu 7.01.2013, completele de la Secția I Civilă cărora li s-a repartizat astfel de cauze…”.
Ca urmare, în baza hotărârilor colegiului de conducere, vechea competență a Secției a II a civilă a fost menținută.
Dacă totuși se apreciază că argumentele prezentate nu sunt suficiente pentru susținerea concluziei menținerii vechii competențe a Secției a II a civile, atunci trebuie supuse atenției și următoarele:
1. Minuta întâlnirii din data de 22.05.2014 ce a avut loc la Târgu M. între reprezentanții CSM, ai Ministerului Justiției cu președinții secțiilor specializate din cadrul curților de apel și a tribunalelor specializate (comunicată Curții de Apel Suceava sub nr. 2688/A/2014 din 15.07.2014) – minută întocmită în urma discutării problemelor de practică neunitară în materia litigiilor cu profesioniști și în materia insolvenței.
Cu această ocazie a fost discutată și problema delimitării competenței materiale a tribunalelor specializate de cea a tribunalelor, în materia litigiilor cu profesioniști, problema pusă în discuție fiind tocmai aceea a stabilirii sferei litigiilor de competența tribunalelor specializate– ipoteză valabilă și în cazul secțiilor specializate - punându-se întrebarea dacă acestea din urmă sunt competente material să soluționeze toate litigiile generate de activitatea tuturor profesioniștilor, avându-se vedere, de asemenea, noțiunea de profesionist definită prin Noul Cod civil, precum și transformarea fostelor tribunale comerciale în tribunale specializate.
Opinia împărtășită în unanimitate de participanți a fost în sensul continuității competenței materiale stabilite la nivelul fostelor secții comerciale.
2. Dispozițiile art. 36 alin 3 din Legea 304/2004 privind organizarea judiciară, modificate prin Legea 134/2010, prin care se face distincție între specializări, în sensul că: „În cadrul tribunalelor funcționează secții sau, după caz, complete specializate pentru cauze civile, indiferent de obiectul lor sau de calitatea părților, cauze penale, cauze cu minori și de familie, cauze de contencios administrativ și fiscal, cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale, societăți, registrul comerțului, insolvență, concurență neloială sau pentru alte materii, precum și, în raport cu natura și numărul cauzelor, complete specializate pentru cauze maritime și fluviale.”
Totodată, se reține că acest text avea anterior următorul conținut: În cadrul tribunalelor funcționează secții sau, după caz, complete specializate pentru cauze civile, cauze penale, cauze comerciale, cauze cu minori și de familie, cauze de contencios administrativ și fiscal, cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale, precum și, în raport cu natura și numărul cauzelor, secții maritime și fluviale sau pentru alte materii.
Ca urmare, cauzele comerciale au fost înlocuite cu societăți, registrul comerțului, insolvență - fără a fi incluse toate specializările fostelor cauze comerciale în cauzele civile -, rămânând în vigoare Legea 31/1990, Legea 26/1990, Legea 85/2006, precum și alte legi speciale enumerate de art. 6 alin. 2 din Legea 71/2011, pentru care s-a menținut și termenul de comerciant.
Mai mult decât atât, legiuitorul a prevăzut expres doar pentru „cauzele civile” că acestea își păstrează aceeași natură – „indiferent de obiectul lor sau de calitatea părților” – fără a face aceeași mențiune și pentru „societăți”.
Astfel, în situația în care s-ar accepta ideea că toate cauzele civile în care una dintre părți este profesionist, în accepțiunea prevăzută de art. 3 din Noul Cod civil, indiferent de obiectul litigiului, trebuie soluționate la secțiile specializate – atunci ar fi înlăturat însuși principiul specializării judecătorilor – ceea ce nu a fost în intenția legiuitorului, așa cum rezultă expres și din prevederile art. 228 alin 2 din Legea nr. 71/2011, potrivit căruia - La stabilirea cauzelor de competența tribunalelor specializate sau, după caz, a secțiilor civile reorganizate potrivit alin. (1) se va ține seama de numărul și natura cauzelor, de specializarea judecătorilor, de necesitatea valorificării experienței profesionale a acestora, precum și de volumul de activitate al instanței”
În același sens, trebuie avut în vedere și faptul că prin art. 226 alin 1 din Legea 71/2011, s-a prevăzut posibilitatea înființării de complete specializate pentru soluționarea anumitor categorii de litigii, în considerarea obiectului sau naturii acestora, precum:
a) cererile în materie de insolvență, concordat preventiv și mandat ad hoc;
b) cererile în materia societăților comerciale și a altor societăți, cu sau fără personalitate juridică, precum și în materia registrului comerțului;
c) cererile care privesc restrângerea, împiedicarea ori denaturarea concurenței;
d) cererile privind titlurile de valoare și alte instrumente financiare.
3. Menținerea specializării judecătorului reiterată de legiuitor chiar la momentul reorganizării secțiilor - conform prevederilor Legii 71/2011 pentru punerea în aplicare a Legii 287/2011 privind Codul civil .
Așa cum rezultă din dispozițiile art. 225 - 228 din Legea 71/2011 - care reglementează variantele de reorganizare a secțiilor - se instituie la nivel legislativ același principiu al specializării judecătorului, prevăzându-se expres prin disp. art. 226 alin. 2 că:
(2) La înființarea completelor specializate – atunci când acestea se constituie în cadrul secției civile - se va ține seama de următoarele criterii:
a) asigurarea unui volum de activitate echilibrat între judecătorii secției;
b) specializarea judecătorilor și necesitatea valorificării experienței profesionale a acestora;
c) respectarea principiului repartizării aleatorii.
De asemenea, prin art. 228 alin. 2 din Legea 71/2011, se prevede expres și că:
La stabilirea cauzelor de competența tribunalelor specializate sau, după caz, a secțiilor civile reorganizate potrivit alin. (1) se va ține seama de numărul și natura cauzelor, de specializarea judecătorilor, de necesitatea valorificării experienței profesionale a acestora, precum și de volumul de activitate al instanței”
4. Hotărârea CSM nr. 654/31.08.2011– aceasta fiind prima hotărâre prin care au fost analizate toate variantele de reorganizare a secțiilor în baza dispozițiilor prevăzute de art. 225 din Legea 71/2011 pentru punerea în aplicare a codului civil, prin care se arată că secțiile comerciale existente la data intrării în vigoare a acestuia, se vor reorganiza ca secții civile ori, după caz, vor fi unificate cu secțiile civile existente, prin hotărâre a Consiliului Superior al Magistraturii, la propunerea colegiului de conducere al instanței.
Regulile stabilite prin această hotărâre au fost menținute și reiterate prin toate hotărârile ulterioare privind reorganizarea secțiilor, inclusiv prin Hotărârea 750/27 septembrie 2011, ce a cuprins și analizarea propunerii colegiului de conducere a Tribunalului B..
Din motivarea hotărârii se reține că CSM-ul a reținut 4 variante de reorganizare. Situația care corespunde celei existente în prezent la Tribunalul B. conform Hotărârii de colegiu nr. 1/2013 – este reprezentată de prima variantă, - respectiv aceea a păstrării secțiilor comerciale existente la nivelul instanțelor - propunându-se „doar o redenumire a acestora, cu păstrarea actualei organizări, componență și competență, cu menținerea funcțiilor de conducere și continuarea mandatului pentru secția rezultată din reorganizare”,celelalte variante - neaplicabile în cazul de față - fiind:
- unificarea secțiilor comerciale cu cele civile ,
- acolo unde există secții mixte, care soluționează cauze și în alte materii decât comerciale - preluarea cauzelor comerciale de secțiile civile existente cu redenumirea secției,
- divizarea secțiilor comerciale – în secția a II a civilă și în secția de contencios administrativ și fiscal.
În motivarea hotărârii adoptate, în raport de propunerile formulate de colegiile de conducere ale instanțelor, Consiliul Superior al Magistraturii a avut în vedere prevederile art. 225 - 228 din Legea 71/2011 privind reorganizarea secțiilor și art. 36 alin. 3 din Legea 304/2004 referitoare la înființarea de secții sau complete specializate prin raportarea la numărul cauzelor în materia respectivă, deci la volumul de activitate.
În ce privește existența unui conflict negativ de competență, instanța a apreciat că în speță există un astfel de conflict între cele două secții, întrucât:
În aplicarea art. 20 Cod procedură civilă, noțiunea de „instanță competentă” vizează și secțiile sau completele specializate din cadrul tribunalelor sau curților de apel – sens în care s-a pronunțat și Înalta Curte de Casație și Justiție prin Decizia nr. 2755/27.07.2006 – comentată în Buletinul Casației nr. 4/2006.
Astfel, apreciază Înalta Curte că, în stabilirea sensului noțiunii de „instanță”, trebuie avute în vedere disp. art. 126 aliniat 5 din Constituție și art. 35 -37 din Legea nr. 304/2004 care se referă la înființarea de instanțe specializate, dispoziții care trebuie coroborate cu cele din Regulament și care reglementează repartizarea aleatorie în sistem informatic pe secții și complete specializate stabilite la începutul fiecărui an, prin hotărârea Colegiului de conducere a fiecărei instanțe.
Existența unui conflict între secții sau complete specializate a fost recunoscut și sub imperiul vechiului Cod de procedură civilă, atât de practica judiciară, cât și de legiuitor care, prin noul Cod de procedură civilă, a reglementat o realitate anterioară ivită în practica judiciară referitoare la acest incident procedural.
Prin urmare, instanța a constatat că între cele două secții civile există un conflict negativ de competență, întrucât ambele s-au declarat necompetente în soluționarea cauzei.
Instanța a apreciat că acest conflict se circumscrie dispozițiilor art. 20 aliniat 2 Cod procedură civilă, prin interpretarea acestei norme în spiritul și nu în litera acestui text de lege.
Sesizarea a fost înregistrată pe rolul Secției de contencios administrativ și fiscal a Curții de Apel Suceava la data de 7 ianuarie 2015, sub nr._ .
Examinând-o, Curtea, văzând că sunt îndeplinite condițiile conflictului negativ de competență prevăzut de art. 20 pct. 2 C.p.c., urmează a stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului B. – Secția I civilă, pentru următoarele considerente:
Disputa în prezenta cauză se poartă asupra secției din cadrul Tribunalului Suceava, competentă să soluționeze calea de atac a recursului declarat împotriva sentinței civile nr. 3475 din 7 aprilie 2014, pronunțată de Judecătoria B..
Acțiunea a fost formulată de reclamanta Asociația de Proprietari nr. 13 B. împotriva președintelui asociației și are ca obiect obligarea acestuia la plata unor sume de bani încasate nelegal în perioada 7.11.2011 – 23.03.2012.
Sub un prim aspect, reclamanta nu poate fi calificată ca fiind ”profesionist”, pe de o parte, pentru că raporturile analizate s-au născut anterior intrării în vigoare a Noului Cod Civil, act normativ invocat ca fiind aplicabil, iar pe de altă parte pentru că nu desfășoară o activitate economică, nu are scop lucrativ și nu obține profit.
Așadar, litigiul de față nu este unul între profesioniști, nefiind aplicabile dispozițiile art. 3 din Codul civil.
Aspectele de mai sus conduc la concluzia că nu sunt incidente dispozițiile procesului verbal al Colegiului de conducere din data de 7 ianuarie 2013 prin care s-a arătat că ”se vor transpune de la Secția I civilă la Secția a II- a civilă, de contencios administrativ și fiscal dosarele având ca obiect litigii cu profesioniști (societăți comerciale, registrul comerțului, fond și recurs, și se vor bloca începând cu 7.01.2013 completele de la Secția I civilă cărora li s-au repartizat astfel de cauze…”.
Punctând, dosarul având eminamente natură civilă și nepurtându-se între profesioniști, în mod greșit Secția I civilă s-a declarat necompetentă, declinând competența de soluționare a recursului în favoarea Secției a II – a civilă de contencios administrativ și fiscal.
Pentru cele ce preced, în temeiul dispozițiilor art. 133 și următoarele din Codul de procedură civilă, Curtea va admite sesizarea și va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Secției I civilă din cadrul Tribunalului B..
Pentru aceste motive,
În numele Legii,
HOTĂRĂȘTE:
Admite sesizarea privind soluționarea conflictului negativ de competență ivit între Secția I civilă a Tribunalului B. și Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a Tribunalului B. referitoare la judecarea recursului formulat împotriva sentinței civile nr. 3475 din 07.04.2014 pronunțată în dosar nr._ al Judecătoriei B., de către pârâtul recurent V. P., în contradictoriu cu reclamanta intimată Asociația de Proprietari nr. 13 B., reprezentată prin președinte B. V..
Stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Secției I civilă din cadrul Tribunalului B..
Fără cale de atac.
Dată în ședința Camerei de consiliu.
Pronunțată în ședința publică, azi 16 februarie 2015.
Președinte, Grefier,
Red.S.A./20.03.2015
Tehnoredactat C.R./2 ex/20.03.2015
| ← Pretentii. Decizia nr. 743/2015. Curtea de Apel SUCEAVA | Pretentii. Decizia nr. 1018/2015. Curtea de Apel SUCEAVA → |
|---|
