Pretentii. Decizia nr. 1018/2015. Curtea de Apel SUCEAVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1018/2015 pronunțată de Curtea de Apel SUCEAVA la data de 27-02-2015 în dosarul nr. 3001/86/2013
Dosar nr._ - pretenții –
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL SUCEAVA
SECȚIA DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA NR.1018
Ședința publică din data de 27 februarie 2015
Președinte C. T.
Judecător G. F.
Judecător A. M. T.
Grefier T. V.
Pe rol, judecarea recursului declarat de pârâta Direcția G. Regională a Finanțelor Publice Iași – Administrația Județeană a Finanțelor Publice Suceava, cu sediul în municipiul Suceava, ..7, județul Suceava împotriva sentinței nr.4595 din 11 septembrie 2014 pronunțată de Tribunalul Suceava – secția de contencios administrativ și fiscal, intimată fiind . Suceava – prin administrator F. I. F..
La apelul nominal au lipsit părțile .
Procedura de citare a fost legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care instanța, procedând în conformitate cu prev. art.131 raportat la art. 483 din codul de procedură civilă (Legea nr. 134/2010), respectiv art. 8 și 10 din Legea nr.554/2004, constată că este competentă general, material și teritorial să soluționeze prezenta cauză, constatând că recurenta a solicitat judecarea în lipsă și recursul în stare de judecată, a rămas în pronunțare.
După deliberare,
CURTEA ,
Asupra recursului de față, constată:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Suceava – secția de contencios administrativ și fiscal la data de 21.02.2013 cu dosar nr._ reclamanta . prin administrator F. I. F. în contradictoriu cu pârâtele Direcția G. Regională a Finanțelor Publice Iași – Administrația Județeană a Finanțelor Publice Suceava și a solicitat instanței obligarea pârâtei la restituirea taxei de primă înmatriculare în valoare 3185 lei, reprezentând diferență taxă de primă înmatriculare ce a fost achitată cu ocazia înmatriculării autoturismului proprietate personală, actualizată cu dobânda fiscală calculată de la data sesizării instanței până la data restituirii efective, cu obligația pârâtei la plata cheltuielilor de judecată..
Prin sentința nr.4595 din 11 septembrie 2014 Tribunalul Suceava – secția de contencios administrativ și fiscal a admis cererea având ca obiect „despăgubiri”, formulată de reclamanta . prin administrator F. I. F. în contradictoriu cu pârâta Direcția G. Regională a Finanțelor Publice Iași – Administrația Județeană a Finanțelor Publice Suceava, obligând-o să restituie către reclamant suma de 3185 lei reprezentând diferență taxă de primă înmatriculare plătită cu ocazia primei înmatriculări a autovehiculul marca F. DOBLO, dobânda legală calculată conform art. 120 alin.(7) procedură fiscală, începând cu data de 25.02.3008, precum și a sumei de 39,3 lei reprezentând cheltuieli de judecată.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâta Direcția G. Regională a Finanțelor Publice Iași – Administrația Județeană a Finanțelor Publice Suceava, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie .
În motivarea recursului a arătat că art. 90 al Tratatului Comunității Europene prevede:”Nici un stat membru nu aplică, direct sau indirect, produselor altor state membre, impozite interne, de orice natură, mai mari decât cele care se aplică, direct sau indirect, produselor naționale similare. De asemenea, nici un stat membru nu aplică produselor altor state membre impozite interne de natură să protejeze indirect alte produse”.
Doctrina definește impozitul ca fiind acea contribuție bănească, obligatorie si cu titlu nerambursabil, care este datorată la buget de către persoanele fizice si juridice pentru veniturile care le obțin, pentru bunurile pe care le produc si distribuie sau pentru serviciile și lucrările pe care le prestează. Așadar, ca regula generală, impozitul este o contribuție obligatorie, necondiționată, în sensul că, contribuabilul nu poate pretinde prestarea unui serviciu de către autoritatea publica. Spre deosebire de impozite, taxele sunt plăți efectuate bugetului de către contribuabilii, persoane fizice si juridice, cu ocazia și în legătură cu prestarea unui serviciu public.
Taxele au un caracter ante-factum, fiind datorate si achitate in momentul solicitării serviciilor sau lucrărilor care urmează a fi efectuate de către serviciile publice.
Ca atare, față de aspectele anterior expuse, taxa de prima înmatriculare nu se încadrează în categoria impozitelor la care face trimitere art. 90 al CEE, fiind o taxă distinctă de acestea, prin care se urmărește stoparea importurilor autovehiculelor uzate (introdusă conform reglementărilor UE cu privire la limitarea emisiilor de noxe) și cu un regim de reglementare diferit.
Prevederile Tratatului CEE ar fi încălcate atunci când taxa aplicata produselor importate si taxa aplicată produselor naționale similare ar fi calculate pe baza unor criterii diferite, ceea ce nu este cazul pentru legislația română.
De asemenea, consideră că în mod greșit prima instanță a obligat-o la acordarea dobânzii fiscale calculată conform art.124 alin. 2 Cod procedură fiscală, motivat de faptul că acțiunea în pretenții derivă din aplicarea unor dispoziții legale naționale pretinse a fi contrarii normelor comunitare, iar nu din faptul nesoluționării în termen a unei cereri.
Examinând legalitatea și temeinicia sentinței atacate, prin prisma actelor și lucrărilor dosarului și a motivelor de recurs invocate, Curtea constată că recursul este nefondat.
Reclamanta a achitat la data de 25.02.2008 o taxă de primă înmatriculare în sumă de 5.504 lei cu chitanța . nr._. Noțiunea de „impozit intern” are o accepțiune diferită față de cea din dreptul intern, desemnând în jurisprudența C.E.J. un sistem de taxe interne aplicabil în mod sistematic diferitelor categorii de produse, cu ajutorul unor criterii obiective, indiferent de originea produselor.
Așadar, taxa specială cu prilejul primei înmatriculări a unui autoturism în România, percepută în temeiul art. 2141 Cod Fiscal, are caracterul unei taxe în sensul avut în vedere de art. 90 din TCE.
Dispozițiile art. 90 alin.1 TCE, interzic orice discriminare intre produsele naționale si produsele altor state membre, așadar si o discriminare determinată de o diferență între impozitele aplicate „produselor altor state membre" și impozitele „intern, de orice natură, care se aplică, direct sau indirect, produselor naționale similare".
Discriminarea la care se referă acest text legal are în vedere o comparație între nivelul de impozitare a produselor altor state membre ale Uniunii Europene și nivelul de impozitare a produselor de pe piața internă a Statului Român.
Este necontestat în cauză că, taxa de primă înmatriculare se plătește de către toți particularii care doresc să înmatriculeze pentru prima dată un autovehicul în România, indiferent de unde provine acesta, însă taxa de primă înmatriculare se aplică, potrivit art. 2141 din Codul fiscal, numai autovehiculelor care nu sunt deja înmatriculate în România. Astfel, se aplică autoturismelor noi, autohtone și importate, precum și autoturismelor second hand importate, fiind excluse din sfera de aplicare, autoturismele second hand înmatriculate deja în România, realizându-se în mod indirect o discriminare între autoturismele second hand importate din statele comunitare și cele deja înmatriculate în România. În această situație, apare o contradicție între normele interne incidente în speță și disp. art. 90 din TCE.
Nu poate fi reținută apărarea pârâtei în sensul că, taxa de primă înmatriculare ar urmări stoparea importului de autovehicule uzate, atâta timp cât, pentru autovehiculele existente deja în România și care fac obiectul unor tranzacții, nu se percepe o astfel de taxă.
Nu sunt fondate nici susținerile întemeiate pe dispozițiile O.U.G. nr.50/2008 întrucât, potrivit art.1 din Codul civil și art.15 din Constituția României, legea nu poate retroactiva, dispunând numai pentru viitor. În plus, noile dispoziții ale O.U.G. nr.50/2008 nu prezintă relevanță în condițiile în care la data încasării, taxa era nelegală.
Curtea reține astfel că, taxa specială ce face obiectul prezentei cauze a fost încasată în baza legislației fiscale interne care, a fost apreciată ca fiind contrară normelor comunitare. Într-o atare ipoteză, se aplică principiul conform căruia, când un stat membru a impus sau aprobat o taxă contrară dreptului comunitar, este obligat să restituie taxa percepută prin încălcarea acestuia.
Din această perspectivă, reclamanta are dreptul la restituirea integrală a taxei speciale încasată în temeiul unor dispoziții legale contrare normelor comunitare.
În ceea ce privește motivul de recurs referitor la eronata obligare la plata dobânzii calculată conform art. 124 din Codul de procedură fiscală, Curtea constată că nici acesta nu este întemeiat.
Astfel, deși cadrul normativ incident în cauză este reglementat de O.G. nr. 92/2003, Curtea de Justiție a Uniunii Europene, în cauza C-565/11, I., a statuat că dreptul Uniunii se opune unui regim național, precum cel în discuție în litigiul principal, care limitează dobânzile acordate cu ocazia restituirii unei taxe percepute cu încălcarea dreptului Uniunii la cele care curs începând din ziua care urmează datei formulării cererii de restituire a acestei taxe. Decizia Curții de Justiție a Comunităților Europene are putere obligatorie atât pentru instanța de trimitere cât și pentru celelalte instanțe. Mai mult Decizia Curții are efecte ex tunc (și pentru trecut) cu excepția situației când din motive de asigurare a siguranței circuitului juridic comunitar, prevede expres aplicarea deciziei ex nunc (numai pentru viitor).
Această prevedere expresă nu s-a dispus în cauză. Împrejurarea că potrivit art. 124 din Codul de procedură fiscală se datorează dobânzi pentru sumele de restituit de la buget nu constituie un motiv de recurs întrucât art. 124 alin. 1 Cod de procedură fiscală face vorbire doar de „buget” nu de bugetul de stat; or bugetul Fondului pentru Mediu constituie buget în înțelesul art. 124.
Față de aceste aspecte, constatând legală și temeinică hotărârea instanței de fond, nefiind date motivele de recurs invocate și că, nici din oficiu nu există motive de casare, în temeiul art. 3041, 312 alin. 1 din Codul de procedură civilă, Curtea va respinge recursul, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE L E G I I,
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de pârâta Direcția G. Regională a Finanțelor Publice Iași – Administrația Județeană a Finanțelor Publice Suceava, cu sediul în municipiul Suceava, ..7, județul Suceava împotriva sentinței nr.4595 din 11 septembrie 2014 pronunțată de Tribunalul Suceava – secția de contencios administrativ și fiscal, intimată fiind . Suceava – prin administrator F. I. F..
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din data de 27 februarie 2015.
Președinte, Judecători, Grefier,
Red. F.G.
Tehno. T.V.
5 ex./12.03.2015
Jud. fond M. A.
| ← Conflict de competenţă. Sentința nr. 37/2015. Curtea de Apel... | Pretentii. Decizia nr. 1022/2015. Curtea de Apel SUCEAVA → |
|---|
