Contestaţie act administrativ fiscal. Decizia nr. 2314/2015. Curtea de Apel SUCEAVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 2314/2015 pronunțată de Curtea de Apel SUCEAVA la data de 28-04-2015 în dosarul nr. 6053/86/2014
Dosar nr._ - contestație act administrativ fiscal -
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL SUCEAVA
SECȚIA DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA NR. 2314
Ședința publică din data de 28 aprilie 2015
Președinte T. K.
Judecător R. G.
Judecător S. R.
Grefier Ț. O.
Pe rol, pronunțarea asupra recursului declarat de reclamanta C. M. Individual – Medicină de Familie – Dr. I. I. D., cu sediul în municipiul Suceava, .. 3, județul Suceava, reprezentant de medic titular I. I. D., cu domiciliul în municipiul Suceava, . nr. 22, ., cu sediul ales la C.. Av. „L. E.” din municipiul Suceava, .. 10, ., județul Suceava, împotriva sentinței nr. 6677 din 13 noiembrie 2014 pronunțată de Tribunalul Suceava – Secția de contencios administrativ și fiscal în dosar nr. _ , intimată fiind pârâta Casa de Asigurări de Sănătate Suceava, cu sediul în municipiul Suceava, . nr. 17 C, județul Suceava.
Dezbaterile asupra recursului au avut loc în ședința publică din data de 1 aprilie 2015, susținerile părților fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, redactată separat și care face parte integrantă din prezenta decizie și când, instanța, având nevoie de timp pentru deliberare a amânat pronunțarea pentru data de 8 aprilie 2015, apoi, din același motiv pentru data de 22 aprilie 2015, când, constând lipsa din instanța a doamnei judecător T. K., a mânat pronunțarea pentru astăzi 28 aprilie 2015.
După deliberare,
CURTEA,
Asupra recursului de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Suceava – Secția de contencios administrativ și fiscal la data de 28.08.2014, sub nr._, reclamanta C. M. Individual Medicină de Familie Dr. I. I. D. în temeiul Legii nr. 554/2004 a formulat contestație împotriva raportului de control nr. ..07.2014 în contradictoriu cu pârâta Casa de Asigurări de Sănătate Suceava, solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța să se admită contestația și să se dispună anularea raportului de control nr. ..07.2014, la punctele II.9 și II.10.
Prin sentința nr. 6677 din 13 noiembrie 2014,Tribunalul Suceava - Secția de contencios administrativ și fiscal a admis excepția inadmisibilității acțiunii, invocată din oficiu și a respins, ca inadmisibilă, acțiunea, formulată de reclamanta C. M. Individual Medicină de Familie DR. I. I. D. prin reprezentant legal Dr. I. I. D. în contradictoriu cu pârâta Casa de Asigurări de Sănătate Suceava.
Împotriva acestei sentințe, în termen legal, a declarat recurs reclamanta C. M. Individual – Medicină de Familie – Dr. I. I. D., criticând-o pentru nelegalitate.
Motivându-și recursul reclamanta a arătat că hotărârea instanței de fond a fost dată cu aplicarea greșită a legii.
Pentru a intra sub incidența dispozițiilor Legii nr. 554/2004, pentru a putea fi considerat „administrativ”, un act trebuie să îndeplinească în mod cumulativ toate condițiile prevăzute de lege: să fie un act unilateral, să aibă caracter unilateral sau normativ, să fie emis de o autoritate publică în vederea organizării executării legii sau a executării în concret a legii și să dea naștere, să modifice sau să stingă raporturi juridice.
Prima instanță s-a aflat în eroare când a reținut că actul contestat de reclamantă nu creează, modifică sau stinge vreun raport juridic, întrucât nu cuprinde măsura recuperării debitelor și deci, neavând valoarea unui titlu de creanță, nu produce efecte juridice.
Prin acest mod de interpretare instanța de fond a restrâns inexplicabil și inacceptabil sfera de aplicare a textului de lege în discuție, întrucât noțiunea de raport juridic civil, este în realitate mult mai cuprinzătoare. În acest sens arătă că:
- prin raportul de control s-a constatat că pârâta are un drept de creanță asupra reclamantei reprezentând o sumă determinată exact prin același act, iar acest simplu fapt, constituie nașterea unui raport juridic civil între părți;
- în urma acestei constatări, având în vedere clauzele contractuale, s-a creat obligația pârâtei de a recupera această creanță și obligația reclamantei de a o stinge prin plată;
- de asemenea, s-a născut și obligația reclamantei de a plăti accesoriile aferente sumei determinate de echipa de control a pârâtei cu titlu de creanță.
Având în vedere aceste aspecte, este evident faptul că actul contestat nu este un simplu act informativ, cu valoare de „propunere” a unor măsuri, ci constituie chiar baza aplicării măsurilor consemnate în conținutul său.
Motivele pe care instanța de fond și-a întemeiat soluția sunt contradictorii. Astfel, instanța de fond a apreciat că raportul de control în discuție nu poate fi contestat singur, dar poate fi contestat împreună cu titlul de creanță ce va fi emis în baza sa. Din această afirmație a instanței, nu se poate deduce altceva decât că, însoțit de titlul de creanță, raportul de control capătă brusc calitatea de act, administrativ, calitate pe care nu ar avea-o fără titlul de creanță emis în baza sa, concluzie care este complet eronată.
De altfel, ipoteza imposibilității contestării ca atare a raportului de control este infirmată chiar de acte normative în vigoare, în speță de Normele metodologice privind activitatea structurilor de control din cadrul sistemului de asigurări sociale de sănătate aprobate prin Ordinul C.N.A.S. nr. l012/2013, care, la art. 5.2.3.6. prevăd că „Raportul de control întocmit în conformitate cu prevederile prezentelor norme metodologice poate fi contestat în condițiile legii, iar contestația se depune la sediul entității care a dispus efectuarea controlului”.
În consecință, apreciază că raportul de control emis de pârâtă are calitatea de act administrativ sub aspectul creării de raporturi juridice între părți.
Referitor la celelalte condiții cerute de lege pentru ca un act să fie considerat „administrativ”, deși nici instanța și nici pârâta nu au reținut vreun motiv de neîndeplinire a acestora, arată că sunt îndeplinite la rândul lor, întrucât raportul de control contestat este unilateral, are caracter individual având efecte numai asupra reclamantei, a fost emis de o autoritate publică, în regim de putere publică, în vederea organizării executării legii sau a executării în concret a legii. În acest sens arătă că intimata C.A.S. Suceava, în calitate de reprezentant în teritoriu al C.N.A.S., deci de autoritate publică, a efectuat controlul în regim de putere publică, ce a fost conferit prin Ordinul CNAS nr. 1012/2013, control ce are ca scop, prin măsurile dispuse, atât organizarea executării legii cât și executarea în concret a acesteia.
Pentru aceste motive solicită admiterea recursului, casarea sentinței recurate și trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiași instanțe, întrucât excepția inadmisibilității contestației, invocată din oficiu, nu era dată și soluția a fost dată fără cercetarea fondului.
Prin întâmpinarea depusă la data de 24.02.2015 pârâta a solicitat respingerea recursului, menținerea sentinței civile nr. 6677/13.11.2014 pronunțată de Tribunalul Suceava, ca fiind legală, temeinică și obiectivă.
Având în vedere prevederile Ordinului nr. 1012/2013 pentru aprobarea Normelor metodologice privind activitatea structurilor de control din cadrul sistemul de asigurări sociale de sănătate, concluzionează pârâta că măsura dispusă în Raportul de control are caracter de sancțiune și trebuie aplicată. Mai mult de atât, consideră că acțiune de control nu se poate finaliza doar prin constatări, dacă au fost încălcate prevederile legislative în materie, fără a lua măsurile necesare, corectarea disfuncționalităților, justificat fiind și de faptul că persoana juridică care a fost controlată trebuie să se îndrepte în greșelile sale.
Actul administrativ – Raportul de control – prin care se impune măsura reținerii sumelor produce efecte juridice și fără titlu de creanță, întrucât în legislația în materie, CAS nu are temei legal de emitere a deciziei de impunere, pentru situațiile de față. O simplă decizie de reținere nu constituie titlu de creanță dacă nu are corespondent în legislația fiscală.
Analizând actele și lucrările dosarului, Curtea reține că recursul nu este întemeiat.
Primul aspect pe care Curtea îl reține e acela că în conformitate cu art. 246 din Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătății „Relațiile dintre furnizorii de servicii medicale, medicamente și dispozitive medicale și casele de asigurări sunt de natură civilă, reprezintă acțiuni multianuale și se stabilesc și se desfășoară pe bază de contract”. În același sens sunt și dispozițiile art. 6 alin. 1 din HG nr. 117 din 27/2013 pentru aprobarea Contractului-cadru privind condițiile acordării asistenței medicale în cadrul sistemului de asigurări sociale de sănătate pentru anii 2013 – 2014 potrivit căruia „Raporturile dintre furnizorii de servicii medicale, medicamente, dispozitive medicale și casele de asigurări de sănătate prevăzute la art. 3 alin. (1) sunt raporturi juridice civile care vizează acțiuni multianuale și se stabilesc și se desfășoară pe bază de contract.
Prin raportul de control contestat s-a verificat respectarea clauzelor contractuale ale contractului, reținându-se că reclamanta trebuie să restituie suma de 22.776,55 lei, ca urmare a încălcării clauzelor contractuale.
Al doilea aspect pe care Curtea îl reține e acela că pentru obligarea reclamantei la plata sumelor de bani ce decurg din nerespectarea clauzelor contractuale e necesar concursul instanței de judecată civile, care urmează a hotărî dacă reclamanta datorează sau nu sumele pretinse. Contractul fiind unul civil și părțile aflându-se pe o poziție de egalitate juridică, nu există posibilitatea emiterii de către una din părți a vreunui act juridic unilateral, având și caracter executoriu, prin care să stabilească cuantumul daunelor contractuale ce rezultă din executarea neconformă a contractului.
În speță, raportul de control nu este un act administrativ în înțelesul art. 2 lit. c din Legea nr. 554/2004 care stipulează că actul administrativ este actul unilateral cu caracter individual sau normativ, emis de o autoritate publică în vederea executării ori a organizării executării legii, care dă naștere, modifică sau stinge raporturi juridice; fiind asimilate actelor administrative, în sensul prezentei legi, și contractele încheiate de autoritățile publice care au ca obiect: punerea în valoare a bunurilor proprietate publică; executarea lucrărilor de interes public; prestarea serviciilor publice; achizițiile publice;
Deși este emis de o autoritate publică (structură de control – art. 1 lit. a din Ordinul nr. 1012/2013) în regim de putere publică (fiind o activitate de control înfăptuită de structuri specializate în temeiul legii nu al clauzelor contractuale, ce are ca obiect verificarea utilizării resurselor financiare publice și constatarea iregularităților și disfuncționalităților din sistemul asigurărilor sociale de sănătate) și produce efecte juridice în ceea ce privește obligativitatea luării măsurilor care se impun pentru recuperarea sumelor încasate necuvenit de la fondul de sănătate (secțiunea 3 din Ordinul nr. 1012/2013), raportului în speță îi lipsește o componentă esențială, respectiv caracterul executoriu. O calitatea esențială a actului administrativ e aceea că un astfel de act e executoriu prin el însuși, legea reglementând tocmai pentru acest motiv suspendarea executării actului administrativ (art. 14, 15 din Legea nr. 554/2004). De altfel recunoașterea caracterului executoriu ar fi venit în contradicție flagrantă cu dispozițiile normative ce definesc raporturile contractuale din speță ca fiind de natură civilă.
În baza Raportului de control, Casa de Asigurări de Sănătate nu poate trece la executarea recuperării sumelor de bani rezultate din îndeplinirea defectuoasă a contractului de furnizare, deoarece potrivit Secțiunii a 3 – a din Ordinul nr. 1012/2013 a CNSAS pentru aprobarea Normelor metodologice privind activitatea structurilor de control din cadrul sistemului de asigurări sociale de sănătate „Recuperarea de la furnizorii de servicii medicale, medicamente, dispozitive medicale și materiale sanitare a sumelor încasate necuvenit din fond, inclusiv a dobânzilor și penalităților de întârziere sau majorărilor de întârziere aferente, după caz, se efectuează de casele de asigurări de sănătate, potrivit măsurilor dispuse prin raportul de control, în condițiile legii”. Deci, Raportului de control întocmit de Casa de Asigurări de Sănătate îi lipsește caracterul executoriu.
Pentru considerentele învederate, în temeiul art. 496 Cod procedură civilă, Curtea va respinge recursul ca nefondat.
Pentru aceste motive,
În numele Legii,
DECIDE :
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamanta C. M. Individual – Medicină de Familie – Dr. I. I. D., cu sediul în municipiul Suceava, .. 3, județul Suceava, reprezentant de medic titular I. I. D., cu domiciliul în municipiul Suceava, . nr. 22, ., județul Suceava, cu sediul ales la C.. Av. „L. E.” din municipiul Suceava, .. 10, ., ., împotriva sentinței nr. 6677 din 13 noiembrie 2014 pronunțată de Tribunalul Suceava – Secția de contencios administrativ și fiscal în dosar nr. _ , intimată fiind pârâta Casa de Asigurări de Sănătate Suceava, cu sediul în municipiul Suceava, . nr. 17 C, județul Suceava.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 28 aprilie 2015.
Președinte, Judecători, Grefier,
Red. R.G.
Jud. Fond P. I.
Tehnored. Ț.O. /6 Ex./06.05.2015
| ← Refuz soluţionare cerere. Decizia nr. 2289/2015. Curtea de Apel... | Pretentii. Decizia nr. 1912/2015. Curtea de Apel SUCEAVA → |
|---|
