Pretentii. Decizia nr. 1336/2015. Curtea de Apel SUCEAVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1336/2015 pronunțată de Curtea de Apel SUCEAVA la data de 18-03-2015 în dosarul nr. 1230/86/2014
Dosar nr._ - pretenții –
ROMANIA
CURTEA DE APEL SUCEAVA
SECȚIA DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA NR. 1336
Ședința publică din 18 martie 2015
Președinte D. D.
Judecător P. D.
Judecător V. L.
Grefier Ș. N.
La ordine judecarea recursului declarat de pârâta D.G.R.F.P.IAȘI - ADMINISTRAȚIA JUDEȚEANĂ A FINANȚELOR PUBLICE SUCEAVA, cu sediul în Suceava, .. 1, jud. Suceava, împotriva sentinței nr. 5912 din 16.10.2014 a Tribunalului Suceava – secția contencios administrativ și fiscal în dosar nr._, intimat fiind reclamantul F. I., cu domiciliul în comuna Cîrlibaba, .. Suceava.
La apelul nominal, făcut în ședință publică, au lipsit părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, învederându-se că recurenta a solicitat judecarea în lipsă, conform art. 411 Cod procedură civilă, după care instanța, în temeiul art. art. 96 pct. 3, art. 483 alin. 1 din codul de procedură civilă și art. 8 și 10 alin. 1 teza I din Legea nr. 544/2004 s-a declarat competentă general, material și teritorial să soluționeze cauza și a rămas în pronunțare.
După deliberare,
CURTEA ,
Asupra recursului de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Suceava sub nr._ din data de 10.02.2014, reclamantul F. I. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Direcția G. Regională a Finanțelor Publice Iași, anularea Deciziei de calcul a taxei de poluare emisă de ANAF- AFPM Vatra Dornei, obligarea pârâtei la restituirea sumei de 2.767 lei, achitată cu titlu de taxă de poluare, plus dobânda fiscală aferentă, astfel cum este prevăzut de art. 124 Cod proc. fiscală, precum și obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.
Prin sentința civilă nr. 5912 din 16.10.2014 Tribunalul Suceava a admis, în parte, acțiunea; a obligat pârâta la restituirea către reclamant a sumei de 2.767 lei reprezentând taxă de poluare, plătită cu ocazia primei înmatriculări a autovehiculului marca FORD, cu număr de identificare WFONXXGCDN2J62483 și la plata dobânzii fiscale calculată, potrivit art. 120 alin.7 Cod proc. fiscală, de la data achitării și până la data restituirii; a respins ca nefondat capătul de cerere privind anularea Deciziei de calcul a taxei de poluare emisă de ANAF- AFPM Vatra Dornei; a dost obligată pârâta să achite reclamantului suma de 276 lei cheltuieli de judecată.
Împotriva sentinței a declarat recurs D.G.R.F.P. IAȘI - Administrația Județeană a Finanțelor Publice Suceava.
În dezvoltarea motivelor de recurs a precizat că taxa de poluare este obligatorie la prima înmatriculare în România a autoturismelor noi sau second-hand, fiind aplicată atât autoturismelor achiziționate din România, cât și celor achiziționate din spațiul european și că, neavând caracterul unei taxe echivalente de import, taxa nu încalcă dispozițiile art. 28 și 90 TCE.
Astfel, taxa de poluare nu constituie o taxă echivalentă la import, ci o măsură dispusă pentru protecția mediului, avându-se în vedere și faptul că taxele încasate sunt gestionate de Administrația Fondului pentru Mediu.
Consideră recurenta că nu se justifică acordarea dobânzii fiscale calculată conform art. 124 din O.G. nr. 92/2003, republicată.
A învederat faptul că prezenta acțiune în pretenții derivă din aplicarea unor dispoziții legale naționale pretinse a fi contrarii normelor comunitare, iar nu din faptul nesoluționării în termen a unei cereri, situație de natură a justifica acordarea dobânzii prevăzute de art. 124 din O.G. nr. 92/2003, republicată, privind Codul de procedura fiscală.
Conform art. 124 alin. 1 din actul normativ sus menționat, doar pentru sumele de restituit sau de rambursat de la buget contribuabilii au dreptul la dobândă.
Potrivit art. 1 alin. 1 din O.U.G nr. 50/2008, prezenta ordonanță de urgență stabilește cadrul legal pentru instituirea taxei de poluare pentru autovehicule, care constituie venit la bugetul Fondului pentru mediu și se gestionează de Administrația Fondului pentru Mediu.
Întrucât taxa de poluare nu constituie venit la bugetul general consolidat, ci la bugetul Fondului pentru Mediu, în speță nu sunt incidente prevederile art. 124 alin. 1 din OG nr. 92/2003, republicată.
Deși legal citați, intimații nu au formulat întâmpinări.
Examinând legalitatea și temeinicia sentinței atacate, prin prisma actelor și lucrărilor dosarului și a motivelor de recurs invocate, Curtea reține următoarele:
Odată cu aderarea României la Comunitatea Europeană, ca orice alt stat membru, are obligația de a respecta o dispoziție de drept comunitar direct aplicabilă, iar atunci când are loc o violare a acesteia, are obligația de a repara daunele cauzate persoanelor particulare.
Potrivit art. 148 alin. 2 din Constituție, ca urmare a aderării României la Uniunea Europeană, prevederile tratatelor constitutive ale Uniunii Europene, precum și celelalte reglementări comunitare cu caracter obligatoriu au prioritate față de dispozițiile contrare din legile interne.
În speță, norma de drept comunitar pretins încălcată este cea prevăzută de art. 110 din TFUE (fost art.90 din TCE) - dispoziție direct aplicabilă în fiecare stat membru, potrivit căreia „Nici un stat membru nu aplică direct sau indirect produselor altor state membre impozite interne de orice natură mai mari decât cele ce se aplică direct sau indirect produselor naționale similare.”
Taxa de poluare a fost aplicată în temeiul dispozițiilor OUG nr. 50/2008 (forma în vigoare la data achitării taxei).
Analizând compatibilitatea dispozițiilor din OUG nr. 50/2008 în raport de dispozițiile art. 110 din TFUE (fost art. 90 din TCE) în cauza C-402/09, cu prilejul unei cereri având ca obiect pronunțarea unei hotărâri preliminare formulată în temeiul art. 234 CE, Curtea de Justiție a Comunităților Europene a hotărât că articolul 110 TFUE trebuie interpretat în sensul că se opune ca un stat membru să instituie o taxă de poluare aplicată autovehiculelor cu ocazia primei lor înmatriculări în acest stat membru, dacă regimul acestei măsuri fiscale este astfel stabilit încât descurajează punerea în circulație, în statul membru menționat, a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre, fără însă a descuraja cumpărarea unor vehicule de ocazie având aceeași vechime și aceeași uzură de pe piața națională.
Concluzia de la pct. 58 din Hotărârea T., CJUE a rezolvat irevocabil chestiunea caracterului discriminatoriu al OUG nr. 50/2008: „(58) Cu toate acestea, din dosarul prezentat Curții rezultă fără echivoc că reglementarea menționată are ca efect faptul că vehiculele de ocazie importate și caracterizate printr-o vechime și o uzură importante sunt supuse, în pofida aplicării unei reduceri ridicate a valorii taxei pentru a ține seama de deprecierea lor, unei taxe care se poate apropia de 30 % din valoarea lor de piață, în timp ce vehiculele similare puse în vânzare pe piața națională a vehiculelor de ocazie nu sunt nici un fel grevate de o astfel de sarcină fiscală. Nu se poate contesta că, în aceste condiții OUG nr. 50/2008 are ca efect descurajarea importării și punerii în circulație în România a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre.
Așadar, art. 110 TFUE obligă fiecare stat membru să aleagă taxele aplicate autovehiculelor și să le stabilească regimul astfel încât acestea să nu aibă ca efect favorizarea vânzării vehiculelor de ocazie naționale și descurajarea, în acest mod, a importului de vehicule de ocazie similare.
În alte două cauze soluționate de către CJUE ca urmare a adresării unei întrebări preliminare (cauzele conexate C-29/2011 și C 30/2011) s-a reținut că o reglementare precum OUG 50/2008 are ca efect descurajarea importării și punerii în circulație în România a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre, prin faptul că supune vehiculele de ocazie importate unei taxe care, în pofida aplicării unei reduceri ridicate pentru a ține seama de deprecierea lor, se poate apropia de un procent considerabil din valoarea lor de piață, în timp ce vehiculele similare puse în vânzare pe piața națională a vehiculelor de ocazie nu sunt în nici un fel grevate de o astfel de sarcină fiscală.
Răspunzând întrebării preliminare, s-a concluzionat că articolul 110 TFUE trebuie interpretat în sensul că se opune ca un stat membru să instituie o taxă de poluare aplicată autovehiculelor cu ocazia primei înmatriculări în acest stat membru, dacă regimul acestei măsuri fiscale este astfel stabilit încât descurajează punerea în circulație, în statul membru menționat, a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre, fără însă a descuraja cumpărarea unor vehicule de ocazie având aceeași vechime și aceeași uzură de pe piața națională.
În ceea ce privește motivul de recurs referitor la eronata obligare la plata dobânzii, calculată conform art. 124 din Codul de procedură fiscală, Curtea constată că nici acesta nu este întemeiat.
Astfel, deși cadrul normativ incident în cauză este reglementat de O.G. nr. 92/2003, Curtea de Justiție a Uniunii Europene, în cauza C-565/11, I., a statuat că dreptul Uniunii se opune unui regim național precum cel în discuție în litigiul principal, care limitează dobânzile acordate cu ocazia restituirii unei taxe percepute cu încălcarea dreptului Uniunii la cele care curg începând din ziua formulării cererii de restituire a acestei taxe sau la o dată ulterioară formulării acestei cereri.
Decizia Curții de Justiție a Comunităților Europene are putere obligatorie atât pentru instanța de trimitere, cât și pentru celelalte instanțe. Mai mult, Decizia Curții are efecte ex tunc (și pentru trecut), cu excepția situației când din motive de asigurare a siguranței circuitului juridic comunitar, prevede expres aplicarea deciziei ex nunc (numai pentru viitor). Această prevedere expresă nu s-a dispus în cauză.
Față de cele ce preced, constatând legală și temeinică hotărârea instanței de fond, în temeiul art.496 alin. 1 din Codul de procedură civilă, Curtea, va respinge, ca nefondat, recursul.
Văzând că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată,
Pentru aceste motive,
În numele Legii,
DECIDE,
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâta D.G.R.F.P.IAȘI - ADMINISTRAȚIA JUDEȚEANĂ A FINANȚELOR PUBLICE SUCEAVA, cu sediul în Suceava, .. 1, jud. Suceava, împotriva sentinței nr. 5912 din 16.10.2014 a Tribunalului Suceava – secția contencios administrativ și fiscalîn dosar nr._, intimat fiind reclamantul F. I.- CNP:_, cu domiciliul în comuna Cîrlibaba, .. Suceava.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică, azi, 18 martie 2015.
Președinte, Judecători, Grefier,
Red.P.D.
Jud. fond.O. G.
Jud. Tehnored.Ș.N.
Ex. 4
25.03.2015
| ← Pretentii. Decizia nr. 1973/2015. Curtea de Apel SUCEAVA | Pretentii. Decizia nr. 2238/2015. Curtea de Apel SUCEAVA → |
|---|
