Pretentii. Decizia nr. 2238/2015. Curtea de Apel SUCEAVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 2238/2015 pronunțată de Curtea de Apel SUCEAVA la data de 24-04-2015 în dosarul nr. 11525/86/2013
Acesta nu este document finalizat
Dosar nr._ - pretenții -
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL SUCEAVA
SECȚIA DE C. ADMINISTRATIV ȘI F.
DECIZIA NR .2238
Ședința publică din 24 aprilie 2015
Președinte D. N.
Judecător C. T.
Judecător D. M. M.
Grefier Silvea D.
Pe rolul instanței se află judecarea recursului declarat de reclamantul Aniculaesei M., cu domiciliul procedural ales la Cabinet de avocat P. M. din mun. Fălticeni, .., jud. Suceava, împotriva sentințe nr. 5590 din 02.10.2014 a Tribunalului Suceava – Secția de contencios administrativ și fiscal – dosar nr._ , intimate fiind pârâtele Direcția G. Regională a Finanțelor Publice Iași- Administrația Județeană a Finanțelor Publice Suceava, cu sediul în Suceava, .. 7, jud. Suceava și S. F. Municipal Fălticeni.
La apelul nominal, făcut în ședința publică, au lipsit părțile.
Procedura de citare a fost legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care instanța, în temeiul art. art. 131 alin. 1 din Noul Cod de procedură civilă în forma în vigoare la data înregistrării cauzei pe rolul instanței, constată că în temeiul art. 96 pct.3 și art. 483 din același act normativ, raportat la art. 8, și 10 din Legea nr. 554/2004, este competentă general, material și teritorial să soluționeze cauza și constatând recursul în stare de judecată, a rămas în pronunțare. .
După deliberare,
CURTEA ,
Asupra recursului de față, constată:
Prin cererea adresată Tribunalului Suceava – secția de contencios administrativ și fiscal la data de 27.11.2013 înregistrată sub nr._, reclamantul A. M. – C. a chemat în judecată pârâta Direcția G. a Finanțelor Publice Suceava prin Administrația Finanțelor Publice Comunale Fălticeni, solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună obligarea acesteia restituirea sumei de 6.698 lei reprezentând timbru de mediu, încasat conform chitanței . nr._ din 06.09.2013, plata dobânzii aferente calculată de la data plății și până la data restituirii efective, cu cheltuieli de judecată.
Prin sentința nr. 5590 din 2 octombrie 2014, Tribunalul Suceava – Secția de contencios administrative și fiscal, a respins ca nefondată cererea formulată de reclamantul A. M. - C., în contradictoriu cu pârâtele Direcția G. Regională a Finanțelor Publice Iași – Administrația Județeană a Finanțelor Publice Suceava și Direcția G. Regională a Finanțelor Publice Iași – S. F. Fălticeni.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamantul Aniculaiesei M., criticând-o pentru nelegalitate.
În motivarea recursului, reclamantul a arătat în esență că dispozițiile O.U.G. 9/2013 privind timbrul de mediu sunt contrare disp. art. 110 T.F.U.E., fiind destinate să diminueze introducerea în țară a unor autoturisme deja înmatriculate într-un alt stat membru. Or, după aderarea Românei la UE această soluție nu este admisibilă, întrucât norma fiscală națională diminuează sau este susceptibilă să diminueze consumul produselor importate, influențând astfel decizia consumatorilor în ceea ce privește autoturismele achiziționate dintr-un stat membru U.E., întrucât au drept efect favorizarea vânzării vehiculelor naționale exceptate de la plata taxei de timbru, descurajând, în acest mod, importul produselor similare a altor state membre, aspect sancționat de jurisprudența C.J.U.E.
Timbrul de mediu reprezintă un obstacol în calea liberei circulații a mărfurilor în cadrul Comunității, iar reglementarea acesteia nu poate fi justificată prin satisfacerea unor cerințe obligatorii ale interesului public.
Circuitul civil este liber, iar prin stabilirea acestei limite se încalcă și principiul liberei circulații a mărfurilor, art. 34-36 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene.
Examinând legalitatea și temeinicia sentinței recurate, prin prisma actelor și lucrărilor dosarului și motivelor de recurs invocate, Curtea constată că recursul nu este întemeiat, pentru următoarele considerente:
Potrivit art. 3 din O.U.G. nr. 9/2013, timbrul de mediu se aplică pentru categoriile M1, M2, M3 și N1, N2, N3, astfel cum sunt acestea definite în RNTR2.
Conform art. 4 din același act normativ, obligația de plată a timbrului intervine o singură dată, astfel:
a) cu ocazia înscrierii în evidențele autorității competente, potrivit legii, a dobândirii dreptului de proprietate asupra unui autovehicul de către primul proprietar din România și atribuirea unui certificat de înmatriculare și a numărului de înmatriculare;
b) la reintroducerea în parcul auto național a unui autovehicul, în cazul în care, la momentul scoaterii sale din parcul auto național, i s-a restituit proprietarului valoarea reziduală a timbrului, în conformitate cu prevederile art. 7;
c) cu ocazia transcrierii dreptului de proprietate asupra autovehiculului rulat și pentru care nu a fost achitată taxa specială pentru autoturisme și autovehicule, taxa pe poluare pentru autovehicule sau taxa pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule, potrivit reglementărilor legale în vigoare la momentul înmatriculării;
d) cu ocazia transcrierii dreptului de proprietate asupra autovehiculului rulat în situația autovehiculelor pentru care s-a dispus de către instanțe restituirea sau înmatricularea fără plata taxei speciale pentru autoturisme și autovehicule, taxei pe poluare pentru autovehicule sau taxei pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule.
Rezultă, din cuprinsul textelor de lege învederate, că timbrul de mediu este impus fără discriminare tuturor autovehiculelor, atât celor de producție internă, cât și a celor de producție comunitară, la prima înmatriculare pe teritoriul țării, cât și celor rulate cu privire la care se transcrie dreptul de proprietate și pentru care, fie nu a fost achitată taxa specială pentru autoturisme și autovehicule, taxa pe poluare pentru autovehicule sau taxa pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule, potrivit reglementărilor legale în vigoare la momentul înmatriculării, fie s-a dispus de către instanțe restituirea sau înmatricularea fără plata taxei speciale pentru autoturisme și autovehicule, a taxei pe poluare pentru autovehicule sau a taxei pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule.
O.U.G. nr. 9/2013, respectiv art. 4, prin reglementările sale, nu aduce atingere, în mod direct sau indirect, egalității de tratament între produsele naționale și cele importate, iar interdicția pe care o stabilește art. 110 (fost 90) par. 1 prin Tratatul de Instituire a Comunității Europene și potrivit căruia, ”Niciun stat membru nu aplică, direct sau indirect, produselor altor state membre impozite interne sau de orice natură mai mari decât cele care se aplică, direct sau indirect, produselor naționale similare”, trebuie aplicată de fiecare dată când o prevedere fiscală este de natură să descurajeze importul de bunuri din alte state membre, favorizând producția internă sau bunurile disponibile pe piața națională.
Nu este dat caracterul discriminatoriu al O.U.G. nr. 9/2013 în ceea ce privește achiziționarea efectivă a unui autoturism, fie de pe teritoriul României, fie dintr-un stat membru U.E. Câtă vreme se invocă încălcarea liberei circulații a bunurilor, ceea ce prezintă relevanță e achiziționarea efectivă a unui asemenea bun și condițiile în care ea poate fi realizată, nu împrejurarea că e posibil să se afle în circulație autoturisme pentru care nu s-a achitat taxa de poluare sau taxa specială pentru autoturisme ori acestea au fost restituite.
Susținerile privind efectul descurajant al timbrului în ceea ce privește achiziționarea autoturismelor din spațiul comunitar au un caracter general, nefiind suficient de precise și concordante. Câtă vreme nu s-a descris și dovedit, printr-un calcul concret, faptul că regimul timbrului de mediu este astfel stabilit încât descurajează, la modul real și obiectiv, punerea în circulație în România a unor vehicule de ocazie cumpărate din statele membre U.E., fără însă a descuraja cumpărarea unor vehicule de ocazie având aceeași vechime și aceeași uzură, de pe piața națională, motivele recurentului rămân simple alegații.
În același context, Curtea reține că invocarea cauzelor T. - C402/2009 și N. – C263/2010 sunt simple argumente teoretice, câtă vreme nu sunt raportate la realitatea juridică ce decurge din O.U.G. nr. 9/2013. În cauzele menționate, C.J.U.E. a explicat, în concret, care sunt împrejurările ce dau taxei un caracter descurajant, argumentare ce lipsește din conținutul recursului formulat.
Așadar, cauzele pronunțate de C.J.C.E. în legătură cu taxa de poluare nu sunt incidente, întrucât nu există o discriminare rezultată din faptul că reclamantul, ce a achiziționat vehicul rulat înmatriculat anterior într-un alt stat membru, este obligat a plăti taxa de timbru de mediu, în condițiile în care aceasta este datorată, atât de cei care achiziționează un vehicul produs/rulat în România, cât și de cei cărora li s-a restituit taxa pe poluare sau taxa pentru emisii poluante printr-o hotărâre judecătorească.
Totodată, apreciază Curtea a fi de reținut și faptul că nu există nicio dispoziție a dreptului U.E., care să interzică statelor membre a institui un sistem general de impozite interne aplicabile, potrivit unor criterii obiective unei categorii determinate de bunuri, precum autovehiculele.
Față de aceste aspecte, constatând legală și temeinică hotărârea instanței de fond, nefiind date motivele de recurs invocate și că, nici din oficiu nu există motive de casare, în temeiul art. 486, 496 alin. 1 din Codul de procedură civilă, Curtea va respinge recursul, ca nefondat.
Pentru aceste motive,
În numele Legii,
DECIDE :
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamantul Aniculaesei M., cu domiciliul procedural ales la Cabinet de avocat P. M. din mun. Fălticeni, .., jud. Suceava, împotriva sentințe nr. 5590 din 02.10.2014 a Tribunalului Suceava – Secția de contencios administrativ și fiscal – dosar nr._ , intimate fiind pârâtele Direcția G. Regională a Finanțelor Publice Iași- Administrația Județeană a Finanțelor Publice Suceava, cu sediul în Suceava, .. 7, jud. Suceava și S. F. Municipal Fălticeni.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din 24 aprilie 2015.
Președinte, Judecători, Grefier,
Red. ND
Jud. fond. Z. C.
Tehnored.DS
Ex. 5/30.04.2015
| ← Pretentii. Decizia nr. 1336/2015. Curtea de Apel SUCEAVA | Refuz soluţionare cerere. Decizia nr. 2289/2015. Curtea de Apel... → |
|---|
