Pretentii. Decizia nr. 2429/2015. Curtea de Apel SUCEAVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 2429/2015 pronunțată de Curtea de Apel SUCEAVA la data de 15-05-2015 în dosarul nr. 7272/86/2014
Dosar nr._ - pretenții -
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL SUCEAVA
Secția de contencios administrativ și fiscal
DECIZIA NR. 2429
Ședința publică din 15 mai 2015
Președinte G. R.
Judecător D. N.
Judecător C. T.
Grefier R. M.-G.
Pe rol, judecarea recursului declarat de pârâta Administrația Județeană a Finanțelor Publice Suceava, cu sediul în municipiul Suceava, .. 7, jud. Suceava, în calitate de reprezentant al Direcției Generale Regionale a Finanțelor Publice Iași, împotriva sentinței nr. 361 din 5 februarie 2015 pronunțată de Tribunalul Suceava – Secția de contencios administrativ și fiscal (dosar nr._ ), intimați fiind reclamantul B. I. M., cu domiciliul în . nr. 725, județul Suceava și pârâtul S. F. Orășenesc Gura Humorului, cu sediul în Gura Humorului, Mănăstirea Humorului nr. 6, județul Suceava.
La apelul nominal, făcut în ședință publică, a răspuns avocat P. B., care substituie pe avocat O. M. pentru intimatul – reclamant, lipsă fiind celelalte părți..
Procedura de citare a fost legal îndeplinită.
Instanța procedând în conformitate cu prevederile art. 131 alin. 1 din noul Cod de procedură civilă, constată că, potrivit art. 96 pct. 3 din noul Cod de procedură civilă, raportat la art. 8, 10 și 20 din Legea contenciosului administrativ, este competentă general, material și teritorial în soluționarea prezentei cauze, recursul în stare de judecată și a dat cuvântul în combaterea recursului.
Domnul avocat P. B. pentru intimatul – reclamant a pus concluzii de respingere a recursului ca nefondat, menținerea sentinței instanței de fond ca fiind legală și temeinică, cu cheltuieli de judecată, conform chitanței pe care o depune la dosar.
După deliberare,
CURTEA,
Asupra recursului de față, constată, că prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Suceava – Secția de contencios administrativ și fiscal la data de 21.10.2014 sub nr._, reclamantul B. I. M., a solicitat obligarea pârâtei Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Iași - Administrația Județeană a Finanțelor Publice Suceava – S. F. Gura Humorului, la restituirea sumei de 2338 lei achitată cu titlu de taxă de poluare, dobânda fiscală calculată de la data achitării și până la data restituirii efective, cu cheltuieli de judecată.
Prin sentința nr. 361 din 5 februarie 2015, Tribunalul Suceava – Secția de contencios administrativ și fiscal, a admis acțiunea formulată de reclamant și a obligat pârâtele să-i restituie reclamantului suma de 2338 lei, achitată cu titlu de taxă de poluare, precum și dobânda fiscală aferentă calculată începând de la data plății, 14.10.2009 și până la data restituirii efective.
De asemenea, a obligat pârâtele să-i plătească reclamantului suma de 633,8 lei cheltuieli de judecată, reprezentând taxă judiciară de timbru și onorariu de avocat.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâta Administrația Județeană a Finanțelor Publice Suceava, în calitate de reprezentant al Direcției Generale Regionale a Finanțelor Publice Iași, criticând soluția instanței de fond pentru nelegalitate și netemeinicie.
În dezvoltarea motivelor de recurs, care se încadrează în prevederile art. 488 pct. 8 din Noul Cod de procedură civilă, pârâta a arătat că, taxa de poluare este obligatorie la prima înmatriculare în România a autoturismelor noi sau second-hand, fiind aplicată atât autoturismelor achiziționate din România, cât și celor achiziționate din spațiul european, neavând caracterul unei taxe echivalente la import, astfel încât nu încalcă dispozițiile art. 28 și 90 T.C.E.
Astfel, taxa de poluare nu constituie o taxă echivalentă la import, ci o măsură dispusă pentru protecția mediului, urmând a se avea în vedere și faptul că taxele încasate sunt gestionate de Administrația Fondului pentru Mediu.
Consideră că în mod nelegal și netemeinic judecătorul fondului a dispus obligarea pârâtei și la acordarea dobânzii fiscale calculată conform art. 124 alin. (2) din O.G. nr. 92/3003, republicată.
Potrivit art. 1 alin. 1 din OUG nr. 50/2008, prezenta ordonanță de urgență stabilește cadrul legal pentru instituirea taxei de poluare pentru autovehicule, denumită în continuare taxă, care constituie venit la bugetul Fondului pentru mediu și se gestionează de Administrația Fondului pentru mediu, în vederea finanțării programelor și proiectelor pentru protecția mediului.
Precizează faptul că prezenta acțiune în pretenții derivă din aplicarea unor dispoziții legale naționale pretinse a fi contrarii normelor comunitare, iar nu din faptul nesoluționării în termen a unei cereri, situație de natură a justifica acordarea dobânzii prevăzute de art. 124 din O.G. nr. 92/2003, republicată, privind Codul de procedură fiscală.
Conform art. 124 alin. (1) din O.G. nr. 92/2003, republicată, doar pentru sumele de restituit sau de rambursat de la buget, contribuabilii au dreptul la dobândă.
Întrucât taxa de poluare nu constituie venit la bugetul general consolidat, ci la bugetul Fondului pentru mediu, în speță nu sunt incidente prevederile art. 124 alin. (1) din O.G. nr. 92/2003, republicată.
A solicitat să se aibă în vedere și aspectele dezvoltate cu privire la acordarea dobânzii prevăzute de Codul de procedură fiscală.
Reclamantul intimat nu a formulat întâmpinare.
Examinând legalitatea sentinței atacate, prin prisma actelor și lucrărilor dosarului și a motivelor de recurs invocate, Curtea constată că recursul este nefondat, pentru următoarele considerente:
Potrivit art. 110 T.F.U.E. „Nici un stat membru nu aplică, direct sau indirect, produselor altor state membre impozite interne de orice natură mai mari decât cele care se aplică, direct sau indirect, produselor naționale similare.”
Față de dreptul pretins de reclamant, instanța a constatat că, odată cu aderarea României la Comunitatea Europeană, ca orice alt stat membru, are obligația de a respecta o dispoziție de drept comunitar direct aplicabilă, iar atunci când are loc o violare a acesteia, are obligația de a repara daunele cauzate persoanelor particulare.
Potrivit art. 148 alin. 2 din Constituție, ca urmare a aderării României la Uniunea Europeană, prevederile tratatelor constitutive ale Uniunii Europene, precum și celelalte reglementări comunitare cu caracter obligatoriu, au prioritate față de dispozițiile contrare din legile interne.
În speță, norma de drept comunitar pretinsă încălcată este cea prevăzută de art. 110 din T.F.U.E. (fost art. 90 din T.C.E.) - dispoziție direct aplicabilă în fiecare stat membru, potrivit căreia „Nici un stat membru nu aplică, direct sau indirect, produselor altor state membre impozite interne de orice natură mai mari decât cele ce se aplică direct sau indirect produselor naționale similare.”
Taxa de poluare a fost aplicată în temeiul dispozițiilor O.U.G. nr. 50/2008 (forma în vigoare la data achitării taxei).
Analizând compatibilitatea dispozițiilor din O.U.G. nr. 50/2008, în raport de dispozițiile art. 110 din T.F.U.E. (fost art. 90 din T.C.E.) în cauza C-402/09, cu prilejul unei cereri având ca obiect pronunțarea unei hotărâri preliminare formulată în temeiul art. 234 C.E., Curtea de Justiție a Comunităților Europene a hotărât că articolul 110 T.F.U.E. trebuie interpretat în sensul că se opune ca un stat membru să instituie o taxă de poluare aplicată autovehiculelor cu ocazia primei lor înmatriculări în acest stat membru, dacă regimul acestei măsuri fiscale este astfel stabilit încât descurajează punerea în circulație, în statul membru menționat, a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre, fără însă a descuraja cumpărarea unor vehicule de ocazie având aceeași vechime și aceeași uzură de pe piața națională.
Concluzia de la pct. 58 din Hotărârea T., C.J.U.E. a rezolvat irevocabil chestiunea caracterului discriminatoriu al O.U.G. nr. 50/2008: „(58) Cu toate acestea, din dosarul prezentat Curții rezultă, fără echivoc, că reglementarea menționată are ca efect faptul că vehiculele de ocazie importate și caracterizate printr-o vechime și o uzură importante sunt supuse, în pofida aplicării unei reduceri ridicate a valorii taxei pentru a ține seama de deprecierea lor, unei taxe care se poate apropia de 30% din valoarea lor de piață, în timp ce vehiculele similare puse în vânzare pe piața națională a vehiculelor de ocazie nu sunt nici un fel grevate de o astfel de sarcină fiscală. Nu se poate contesta că, în aceste condiții, O.U.G. nr. 50/2008 are ca efect descurajarea importării și punerii în circulație în România a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre.
Așadar, art. 110 T.F.U.E. obligă fiecare stat membru să aleagă taxele aplicate autovehiculelor și să le stabilească regimul, astfel încât, acestea să nu aibă ca efect favorizarea vânzării vehiculelor de ocazie naționale și descurajarea, în acest mod, a importului de vehicule de ocazie similare.
În alte două cauze soluționate de către C.J.U.E., ca urmare a adresării unei întrebări preliminare (cauzele conexate C-29/2011 și C 30/2011), s-a reținut că o reglementare precum O.U.G. 50/2008 are ca efect descurajarea importării și punerii în circulație în România a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre, prin faptul că supune vehiculele de ocazie importate unei taxe care, în pofida aplicării unei reduceri ridicate pentru a ține seama de deprecierea lor, se poate apropia de un procent considerabil din valoarea lor de piață, în timp ce vehiculele similare puse în vânzare pe piața națională a vehiculelor de ocazie nu sunt, în niciun fel, grevate de o astfel de sarcină fiscală.
Răspunzând întrebării preliminare, s-a concluzionat că articolul 110 T.F.U.E. trebuie interpretat în sensul că se opune ca un stat membru să instituie o taxă de poluare aplicată autovehiculelor cu ocazia primei înmatriculări în acest stat membru, dacă regimul acestei măsuri fiscale este astfel stabilit încât descurajează punerea în circulație, în statul membru menționat, a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre, fără însă a descuraja cumpărarea unor vehicule de ocazie având aceeași vechime și aceeași uzură de pe piața națională.
În ceea ce privește motivul de recurs referitor la eronata obligare la plata dobânzii, Curtea constată că nici acesta nu este întemeiat.
Astfel, deși cadrul normativ incident în cauză este reglementat de O.G. nr. 92/2003, Curtea de Justiție a Uniunii Europene, în cauza C-565/11, I., a statuat că dreptul Uniunii se opune unui regim național, precum cel în discuție în litigiul principal, care limitează dobânzile acordate cu ocazia restituirii unei taxe percepute cu încălcarea dreptului Uniunii la cele care curg începând din ziua care urmează datei formulării cererii de restituire a acestei taxe.
Decizia Curții de Justiție a Comunităților Europene are putere obligatorie atât pentru instanța de trimitere, cât și pentru celelalte instanțe. Mai mult, Decizia Curții are efecte ex tunc (și pentru trecut), cu excepția situației când, din motive de asigurare a siguranței circuitului juridic comunitar, prevede expres aplicarea deciziei ex nunc (numai pentru viitor). Această prevedere expresă nu s-a dispus în cauză.
Față de aceste aspecte, constatând legală și temeinică hotărârea instanței de fond, nefiind date motivele de recurs invocate și că nici din oficiu nu există motive de casare, în temeiul art. 488, art. 496 alin. 1 din Noul Codul de procedură civilă, Curtea va respinge recursul, ca nefondat.
Ca parte căzută în pretenții, pârâta va fi obligată să achite reclamantului suma de 300 lei, reprezentând cheltuieli de judecată, în considerarea disp. art. 453 Noul Cod de procedură civilă, potrivit căruia „partea care pierde procesul va fi obligată, la cererea părții care a câștigat, să îi plătească acesteia cheltuieli de judecată”
Pentru aceste motive,
În numele Legii,
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de pârâta Administrația Județeană a Finanțelor Publice Suceava, cu sediul în municipiul Suceava, .. 7, jud. Suceava, în calitate de reprezentant al Direcției Generale Regionale a Finanțelor Publice Iași, împotriva sentinței nr. 361 din 5 februarie 2015 pronunțată de Tribunalul Suceava – Secția de contencios administrativ și fiscal (dosar nr._ ), intimați fiind reclamantul B. I. M., cu domiciliul în . nr. 725, județul Suceava și pârâtul S. F. Orășenesc Gura Humorului, cu sediul în Gura Humorului, Mănăstirea Humorului nr. 6, județul Suceava.
Obligă recurenta să-i plătească intimatului – reclamant suma de 300 lei cheltuieli de judecată.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică azi, 15 mai 2015.
Președinte, Judecători,Grefier,
Red. T. C.
Jud. fond: B. C.
Tehnoredact.R.M.G.
5 ex./27.05.2015
| ← Anulare act administrativ. Sentința nr. 82/2015. Curtea de Apel... | Pretentii. Decizia nr. 1244/2015. Curtea de Apel SUCEAVA → |
|---|
