Pretentii. Decizia nr. 2708/2015. Curtea de Apel SUCEAVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 2708/2015 pronunțată de Curtea de Apel SUCEAVA la data de 03-06-2015 în dosarul nr. 8514/86/2014
Dosar nr._ - pretenții –
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL SUCEAVA
SECȚIA DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA Nr. 2708
Ședința publică din 3 iunie 2015
PreședinteTopalea K.
JudecătorGrosu C.
JudecătorSas R.
Grefier S. O.
Pe rol, judecarea recursului declarat de pârâta Direcția G. Regională a Finanțelor Publice Iași – Administrația Județeană a Finanțelor Publice Suceava cu sediul în municipiul Suceava, .. 7, județul Suceava, împotriva sentinței nr. 630 din 5 martie 2015, pronunțată de Tribunalul Suceava – Secția de C. Administrativ și Fiscal, în dosarul nr._, intimați fiind pârâta Administrația F. pentru Mediu București, cu sediul în sectorul 6 al municipiului București, Splaiul Independenței nr. 294 Corp A și reclamantul I. I. D., domiciliat în municipiul Rădăuți, ., ., ..
La apelul nominal, făcut în ședință publică, lipsă părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, grefierul de ședință învederând că prin petiția de recurs recurenta a solicitat a se face aplicarea dispozițiilor art. 223 alin. 3 și art. 411 alin. 1 pct. 2 din Noul Cod de procedură civilă și că, în procedura de regularizare a cererii, reclamantul - intimat a depus întâmpinare la recursul promovat, solicitând judecarea în lipsă.
După prealabila verificare, conform art. 131 din Noul Cod de procedură civilă instanța, în temeiul art. 96 alin. 3 și art. 483 din Noul Cod de procedură civilă și art. 8 și 10 din Legea nr. 554 s-a declarat competentă general, material și teritorial să soluționeze cauza apoi, constatând recursul în stare de judecată, a rămas în pronunțare.
După deliberare,
CURTEA,
Asupra recursului de față, constată:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Suceava la data de 12.12.2014, sub nr._, reclamantul I. I. D. în contradictoriu cu pârâtele Direcția G. Regională a Finanțelor Publice Iași – Administrația Județeană a Finanțelor Publice Suceava și Administrația F. pentru Mediu a solicitat ca prin hotărârea ce se va pronunța să fie obligate acestea să-i plătească dobânda fiscală aferentă sumei de 4.437 lei, plătită cu titlul de taxă specială auto de poluare, calculată de la data achitării taxei, respectiv de la data de 22.04.2009 și până la data de 09.05.2010. Solicită cheltuieli de judecată.
În motivare a arătat, în primul rând că, prin sentința nr. 5680 din data de 17.12.2010 pronunțată în dosarul nr._, Tribunalul Suceava – Secția de C. Administrativ și Fiscal, a admis acțiunea având ca obiect „pretenții”, pe care a formulat-o și au fost obligate pârâtele să îi restituie suma de 4.437 lei achitată cu titlul de taxă de poluare, sumă reactualizată cu dobânda fiscală aferentă, conform Codului de procedură fiscală.
A mai arătat reclamantul că prin Încheierea de ședință din data de 23.06.2011 dată în dosar nr._ /a1 instanța a admis cererea sa având ca obiect lămurire dispozitiv, în sensul că dobânda fiscală se va calcula începând cu a 46-a zi de la data introducerii cererii de chemare în judecată (24.03.2010) adică începând cu data de 09.05.2010 și până la data restituirii efective.
Reclamantul a invocat prevederile hotărârii CJUE pronunțată în cauza M. I..
Pârâtele deși legal citate, nu au depus la dosar întâmpinare și nici nu și-au desemnat reprezentant în instanță.
Prin sentința nr. 630 din 5 martie 2015, Tribunalul Suceava – Secția de C. Administrativ și Fiscal a admis acțiunea având ca obiect „despăgubiri”, formulată de reclamantul I. I. D. în contradictoriu cu pârâtele Direcția G. Regională a Finanțelor Publice Iași – Administrația Județeană a Finanțelor Publice Suceava și Administrația F. pentru Mediu, obligând pârâtele să plătească reclamantului dobânda fiscală aferentă sumei de 4.437 lei pe care a achitat-o cu titlu de taxă de poluare, de la data plății – 22.04.2009 și până la data de 08.05.2010 – inclusiv și să-i restituie suma de 50 lei cheltuieli de judecată reprezentând contravaloare taxă judiciară de timbru.
Împotriva acestei sentinței, în termen legal, a declarat recurs pârâta Direcția G. Regională a Finanțelor Publice Iași - Administrația Județeană a Finanțelor Publice Suceava, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În dezvoltarea căii de atac promovate, întemeiată pe dispozițiile art. 488 pct. 8 din Noul Cod de procedură civilă, recurenta a invocat excepția autorității de lucru judecat. A învederat că prin acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Suceava sub nr._, reclamantul a solicitat restituirea taxei de poluare în sumă de 4.437 lei și dobânda aferentă, acțiunea fiind admisă prin sentința nr. 5680 din 17 decembrie 2010. Prin încheierea de ședință din 23 iunie 2011 dispozitivul sentinței a fost lămurit în senul că dobânda fiscală se va calcula începând cu 9 mai 2010 și până la data restituirii efective.
A arătat recurenta că potrivit art. 431 alin. 1 din Codul de procedură civilă, nimeni nu poate fi chemat în judecată de două ori în aceeași calitate, în temeiul aceleiași cauze și pentru același obiect, dispoziții față de care a solicitat admiterea excepției și respingerea acțiunii ca inadmisibilă.
Pe fond a precizat că potrivit art. 124 alin. 1 din O.G. nr. 92/2003, pentru sumele de restituit sau de rambursat de la buget contribuabilii au dreptul la dobânda din ziua următoare expirării termenului prevăzut la art. 117 alin. 2 sau la art. 70, după caz.
Art. 117 alin. 2 din OG nr. 92/2002 reglementează restituirea, la cerere, a sumelor stabilite prin hotărâri ale organelor judiciare. Aceste cereri de restituire depuse de contribuabili se soluționează, de către organul fiscal, în termen de 45 de zile de la înregistrare, după cum se menționează la art. 70 alin. 1 din același act normativ.
Întrucât în speță nu este dată prima ipoteză reglementată de art. 124 alin. (1) din OG 92/2003 republicată (expirarea termenului prevăzut de art. 117 alin. (2), face referire la a doua situație care dă naștere dreptului contribuabililor la dobânzi pentru sumele de restituit sau de rambursat de la buget, respectiv expirarea termenului prevăzut l art. 70.
Astfel, în considerarea principiilor care stau la baza exercitării funcției publice prevăzute de Legea nr. 188/1999 republicată, legiuitorul a reglementat un termen expres de 45 de zile pentru soluționarea de către organul fiscal a cererilor depuse de către contribuabili.
Cu raportare directă la prevederile art. 124 alin. (1) din OG nr. 92/2003 republicată, rezultă că dreptul petentului la reparație sub forma dobânzilor ia naștere doar în situația în care procedura de restituire a sumei stabilite prin titlul creditorului reprezentat de hotărâre judecătorească se face cu întârziere și nu se finalizează în termenul legal de 45 de zile, cu excepția prevăzută la art. 70 alin. (2), sancționând lipsa de diligență a organului fiscal.
În acest sens dispun și prevederile art. 1 din Ordinul nr. 1899/2004 privind Procedura de restituire și de rambursare a sumelor de la buget, precum și de acordare a dobânzilor cuvenite contribuabililor pentru sumele restituite sau rambursate cu depășirea termenului legal.
Analizând cu prioritate, în aplicarea dispozițiilor art. 248 alin. 1 coroborate cu cele ale art. 494 din Noul Cod de procedură civilă, excepția autorității de lucru judecat, Curtea o constată neîntemeiată având în vedere următoarele:
Prin acțiunea de față, reclamantul a solicitat obligarea pârâților la restituirea dobânzii aferente: taxei de 4.437, de la data plății acesteia 22 aprilie 2009 și până la data de 9 mai 2010 inclusiv.
Instanța constată că reclamantul deține deja o hotărâre judecătorească (sentința nr. 5680 din 17 decembrie 2010 a Tribunalului Suceava, rămasă irevocabilă prin decizia nr. 1512 din 2 mai 2011 a Curții de Apel Suceava) prin care acestui i-a fost acordată taxa de poluare și dobânda stabilită conform Codului de procedură fiscală.
Ulterior, prin încheierea din 23 iunie 2011 prin care s-a soluționat cererea de lămurire dispozitiv, instanța a statuat în sensul că „dobânda fiscală se va calcula începând cu a 46-a zi de la data introducerii cererii de chemare în judecată (24.03.2010) adică începând cu 9 mai 2010 și până la data restituirii efective”.
Verificând cererea de chemare în judecată introdusă anterior - dosar nr._ având ca obiect „pretenții”- finalizată prin sentința nr. 5680 din 17 decembrie 2010 a Tribunalului Suceava, rămasă irevocabilă prin decizia nr. 1512 din 2 mai 2011 a Curții de Apel Suceava, Curtea constată că reclamantul a solicitat, alături de restituirea taxei de poluare de 4.437 lei și plata dobânzii aferente, fără însă a preciza vreo dată de la care curge această dobândă.
Prin acțiunea formulată ulterior, având ca obiect „despăgubiri” reclamantul a solicitat acordarea dobânzii aferente sumei de 4.437 lei pentru perioada 22 aprilie 2009 până la data de 9 mai 2010.
Ca urmare, Curtea constată că cele două cereri suspuse cercetării judecătorești au obiecte diferite.
În consecință, Curtea apreciază că în cauză nu este dată tripla identitate de părți, obiect și cauză și nu sunt incidente dispozițiile art. 431 alin. 1 Cod procedură civilă potrivit cărora „Nimeni nu poate fi chemat în judecată de două ori în aceeași calitate, în temeiul aceleiași cauze și pentru același obiect”. Prin încheierea de lămurirea a dispozitivuluinu se poate modifica petitul acțiunii ci se poate doar determina întinderea aplicării hotărârii judecătorești.
Examinând legalitatea și temeinicia sentinței atacate, prin prisma actelor și lucrărilor dosarului și a motivelor de recurs privind acordarea dobânzii de la data plății, Curtea reține că principiile echivalenței, efectivității și proporționalității remediilor pentru încălcările dreptului Uniunii ocazionate particularilor prin aplicarea unei legislații neconforme cu dreptul Uniunii, rezultate din jurisprudența Curții, coroborate cu dreptul de proprietate, instituit de articolul 6 TUE și de articolul 17 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, pot fi interpretate ca opunându‑se unor dispoziții de drept intern care restrâng cuantumul prejudiciului susceptibil de a fi recuperat de particularul al cărui drept a fost încălcat.
În ceea ce privește principiul efectivității, acesta impune, într‑o situație de restituire a unei taxe percepute de un stat membru cu încălcarea dreptului Uniunii, ca normele naționale care privesc în special calculul dobânzilor eventual datorate să nu aibă ca efect privarea persoanei impozabile de o despăgubire adecvată pentru pierderea suferită prin plata nedatorată a taxei (a se vedea Hotărârea Littlewoods Retail și alții).
În speță, trebuie să se constate că un regim precum cel în discuție care limitează dobânzile la cele care curg începând din ziua care urmează datei formulării cererii de restituire a taxei percepute fără temei, nu îndeplinește această cerință, întrucât pierderea suferită de reclamantă vizează perioada indisponibilizării sumei plătite fără temei cu încălcarea dreptului Uniunii și survine astfel pentru intervalul cuprins între data plății fără temei a taxei în cauză și data restituirii acesteia.
Dreptul Uniunii se opune reglementării interne conținute în articolul 124 din Codul de procedură fiscală (OUG nr. 92/2003) care limitează dobânzile acordate cu ocazia restituirii unei taxe percepute cu încălcarea dreptului Uniunii la cele care curg începând din ziua care urmează datei formulării cererii de restituire a acestei taxe.
Decizia dată în cauza C-565/11, I., desființează cu efect ex tunc prevederea internă și statuează că în cazul perceperii de către un stat membru a unei taxe incompatibile cu dreptul Uniunii, în speță articolul 110 TFUE, acest stat este obligat să restituie atât cuantumul acestei taxe cât și să plătească dobânzile aferente cuantumului acesteia începând de la data plății sale de către contribuabil.
Față de aceste aspecte, constatând legală și temeinică hotărârea instanței de fond, nefiind date motivele de recurs invocate și că, nici din oficiu nu există motive de casare, în temeiul art. 496 din Noul Cod procedură civilă, Curtea va respinge recursul ca nefondat.
Văzând că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată,
Pentru aceste motive,
În numele Legii,
DECIDE :
Respinge recursul declarat de pârâta Direcția G. Regională a Finanțelor Publice Iași – Administrația Județeană a Finanțelor Publice Suceava cu sediul în municipiul Suceava, .. 7, județul Suceava, împotriva sentinței nr. 630 din 5 martie 2015, pronunțată de Tribunalul Suceava – Secția de C. Administrativ și Fiscal, în dosarul nr._, intimați fiind pârâta Administrația F. pentru Mediu București, cu sediul în sectorul 6 al municipiului București, Splaiul Independenței nr. 294 Corp A și reclamantul I. I. D., domiciliat în municipiul Rădăuți, ., ., ., ca nefondat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 3 iunie 2015
Președinte, Judecători, Grefier,
Red. S.R.
Jud. fond: B. C.
Tehnored. S.O.
Ex. 5/12.06.2015
| ← Pretentii. Decizia nr. 1116/2015. Curtea de Apel SUCEAVA | Anulare act administrativ. Sentința nr. 82/2015. Curtea de Apel... → |
|---|
