Despăgubire. Decizia nr. 1883/2015. Curtea de Apel SUCEAVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1883/2015 pronunțată de Curtea de Apel SUCEAVA la data de 01-04-2015 în dosarul nr. 4434/86/2014
Dosar nr._ - despăgubire -
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL SUCEAVA
SECȚIA DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA NR. 1883
Ședința publică din data de 1 aprilie 2015
Președinte T. K.
Judecător R. G.
Judecător S. R.
Grefier Ț. O.
Pe rol, judecarea recursului declarat de pârâta A. Națională pentru Restituirea Proprietăților – Serviciul pentru Aplicarea Legii nr. 9/1998, cu sediul în sectorul 1 al municipiului București, .. 202 A, împotriva sentinței nr. 4568 din 11 septembrie 2014 pronunțată de Tribunalul Suceava – Secția de contencios administrativ și fiscal în dosar nr. _ , intimate fiind reclamantele E. M., domiciliată în oraș Gura Humorului, .. 4, județul Suceava, B. A., domiciliată în oraș Gura Humorului, ., județul Suceava și M. V., domiciliat în oraș Gura Humorului, ., județul Suceava și intimații Kohuț C. L., domiciliat în municipiul B., ., județul B. și C. L. V., domiciliată în oraș Gura Humorului, ., județul Suceava.
La apelul nominal, făcut în ședință publică, se prezintă intimatul-reclamant M. V. asistat de avocat M. L., care se prezintă și pentru intimata-reclamantă B. A. și intimații Kohuț C. L. și C. L. V., lipsă fiind intimata-reclamantă B. A. și reprezentantul recurentei-pârâte A. Națională pentru Restituirea Proprietăților – Serviciul pentru Aplicarea Legii nr. 9/1998.
Procedura de citare a fost legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează că recurenta-pârâtă A. Națională pentru Restituirea Proprietăților – Serviciul pentru Aplicarea Legii nr. 9/1998 a înaintat la dosar un înscris prin care arată că este de acord cu cererile de intervenție principală formulate de Kohuț C. L. și de C. L. V..
Instanța acordă cuvântul cu privire la admisibilitatea în principiul a cererilor de intervenție în interes propriu, formulate de Kohuț C. L. și de C. L. V..
Intimat Kohuț C. L. solicită să fie introdus în cauză alături de ceilalți reclamanți motivat de faptul că este parte în Hotărârea Comisiei Municipiului București nr. 4191 din 22.09.2011.
Intimat C. L. V. solicită admiterea cererii de intervenție.
Instanța respinge, ca inadmisibile, cererile de intervenție pe considerentul că interpretând per a contrario art. 62 alin. 2 și 3 din codul de procedură civilă în fața instanței de recurs nu se poate formula cerere de intervenție în interes propriu.
Avocat M. L. depune la dosarul cauzei un set de înscrisuri (14 file).
Nefiind alte cereri de formulat, instanța constată recursul în stare de judecată și acordă cuvântul la dezbateri.
Avocat M. L., pentru intimații-reclamanți M. V. și B. A., solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea ca legală și temeinică a sentinței pronunțată de Tribunalul Suceava.
Cu privire la prima critică din recurs, privind excepția prematurității cererii introductive, solicită respingerea acestei excepții potrivit susținerilor atât din faza primei instanței, cât și în faza căii de atac. Reclamanții înțeleg să invoce decizia nr. 21/2007 a ÎCCJ potrivit căreia emiterea hotărârii cu depășirea termenului legal de 60 de zile, prevăzută la art. 7 din Legea nr. 9/1998, atrage actualizarea întregii sume în raport cu indicele de creștere a prețurilor. O.U.G. nr. 10/2014 de care se folosește recurenta în dovedirea excepției prematurității și-a încetat încă din luna septembrie 2014 efectele prin depășirea termenului de 6 luni. Modificarea termenelor nu echivalează cu anularea dispozițiilor legale obligatorii prevăzute de Legea nr. 9/1998 în materia eliberării deciziei de validare și nu împiedică instanța de judecată să analizeze și să se pronunțe cu privire la respectarea Legii nr. 9/1998.
Cu privire la cea de-a doua critică din cererea de recurs apreciază că de fapt nu s-au făcut critici, ci au fost expuse aceleași motive de fond ca și în fața primei instanțe, motiv pentru care solicită respingerea acestora.
Intimatul Kohuț C. L. solicită respingerea recursului, menținerea sentinței pronunțate de Tribunalul Suceava în sensul obligării pârâtei la emiterea deciziei de validarea a Hotărârii Comisiei Municipiului București și actualizarea sumei cu indicele de inflație, motivat de faptul că acel art. 7 alin. 3 din Legea nr. 9/1998 nu este un termen de recomandare, ci un termen imperativ, având în vedere faptul că demersurile au fost inițiate încă din anul 2006, drept dovada o parte dintre moștenitor au decedat.
Intimata C. L. V. solicită respingerea recursului.
Declarând dezbaterile închise, instanța a rămas în pronunțare.
După deliberare,
CURTEA,
Asupra recursului de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Suceava – Secția de contencios administrativ și fiscal la data de 06.06.2014, sub nr._, reclamanții E. M., B. A. și M. V. au solicitat obligarea pârâtei A. Națională pentru Restituirea Proprietăților - Serviciul pentru Aplicarea Legii nr. 9/1998 la emiterea Deciziei de validare a plății sumei de 140.079,27 lei reprezentând despăgubirile stabilite prin Hotărârea nr. 4191/22.09.2011 emisă de Comisia municipiului București pentru aplicarea Legii nr. 9/1998, nr. 290/2003 și nr. 393/2006, sumă reactualizată cu indicele de inflație de la data emiterii deciziei de validare, precum și obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.
Prin sentința nr. 4568 din 11 septembrie 2014,Tribunalul Suceava - Secția de contencios administrativ și fiscal a respins ca nefondată excepția prematurității, invocată de pârâtă.
A admis în parte acțiunea având ca obiect “despăgubiri” formulată de reclamanții E. M., B. A. și M. V. în contradictoriu cu pârâta A. Națională pentru Restituirea Proprietăților-Serviciul pentru Aplicarea Legii nr. 9/1998.
A obligat pârâta să emită hotărârea prevăzută de art. 7 al.3 din Legea nr. 9/1998, cu privire la hotărârea nr. 4191/22.09.2011 emisă de Comisia Municipiului București pentru aplicarea Legii nr. 9/1998.
A respins ca nefondată cererea de obligare a pârâtului la plata cheltuielilor de judecată.
Împotriva acestei sentințe, în termen legal, a declarat recurs pârâta A. Națională pentru Restituirea Proprietăților – Serviciul pentru Aplicarea Legii nr. 9/1998, criticând-o pentru nelegalitate.
Motivându-și recursul pârâta a arătat că sentința recurată este nelegală.
Cu privire la excepția prematurității cererii privind analizarea dosarului, a solicitat a se aibă în vedere dispozițiilor art. 1 alin. (1) și alin. 2 din O.U.G. nr. 10/2014.
Pe fondul cauzei, a arătat că hotărârea nr. 4191/22.09.2011 emisă de Comisia pentru aplicarea Legii nr. 9/1998 din cadrul Instituției Prefectului Municipiului București se află în evidențele instituției cu dosarele constituite la Prefecturi, în temeiul Legii nr. 9/1998. Această hotărâre, însoțită de actele doveditoare urmează circuitul legal, ce prevede analizarea în ordine cronologică a acestora, respectiv ordinea emiterii hotărârilor.
Studierea unui dosar presupune o analiză atentă a actelor care atestă dreptul de proprietate al autorului asupra bunurilor abandonate pe teritoriul statului bulgar după încheierea Tratatului de la C. din septembrie 1940, a declarațiilor notariale, a actelor de stare civilă privind persoanele care au dreptul la acordarea compensațiilor, a modului de stabilire a cuantumului compensațiilor ce revin pentru bunurile râmase nedespăgubite și a modului de efectuare a calculului de către comisiile care au emis hotărârile.
În evidența Direcției sunt înregistrate 2000 dosare în care nu au fost emise decizii de validare/invalidare.
Practica de soluționare a dosarelor în ordine cronologică a înregistrării acestora în registrul special deschis, de către Direcția pentru aplicarea Tratatelor Internaționale din cadrul ANRP a fost adoptată pentru a nu se încălca principiul egalității în drepturi a persoanelor îndreptățite la despăgubiri în temeiul Legii nr. 9/1998. Curtea Europeană a Drepturilor Omului a statuat principiul egalității ca unul din principiile generale ale dreptului comunitar în sfera acestuia, principiul egalității exclude ca situațiile comparabile să fie tratate diferit și situațiile diferite să fie tratate similar, cu excepția cazului în care tratamentul este justificat obiectiv.
Curtea Constituțională a României a statuat cu valoare de principiu că „principiul egalității nu este sinonim cu uniformitatea, astfel încât pentru situații diferite poate exista un tratament juridic diferit, recunoscându-se dreptul la diferență”.
Direcția pentru aplicarea Tratatelor Internaționale din cadrul ANRP a adoptat această procedură de soluționare a dosarelor în ordine cronologică prin luarea în considerare și a competențelor și procedurilor stabilite în privința instituțiilor implicate, a numărului mare de solicitanți și a resurselor materiale limitate de care dispune bugetul de stat, pentru evitarea blocării funcționării mecanismului de restituire și a discriminărilor între solicitanți.
Pentru o justă aplicare a legii, Direcția pentru aplicarea Tratatelor Internaționale inițiază corespondență cu instituțiile competente (Arhivele Naționale, Ministerul Afacerilor Externe, Primării) cărora le solicită noi acte și relații de natură să clarifice situația din dosar, urmând apoi solicitarea avizului către Asociația Română a Victimelor Represiunilor Staliniste - Secția Cadrilatei urmează propunerea de validare/invalidare înaintată Vicepreședintelui Autorității Naționale pentru Restituirea Proprietăților, concretizată prin emiterea unei decizii. Decizia de plată cu precizările privind . aprobate sau decizia de invalidare a hotărârii cu motivațiile respective urmează să fie transmise beneficiarilor la domiciliu.
De asemenea, apreciază că dispozițiile art. 7 alin. 3 din Legea nr. 9/1998 care stipulează că „în termen de 60 de zile, comisia centrală va analiza contestațiile și va valida sau invalida măsurile stabilite de comisiile județene și a municipiului București, admițând sau respingând, după caz, contestațiile ce i-au fost adresate” reprezintă un termen de recomandare.
Pentru motivele arătate și apreciind că hotărârea pronunțată de prima instanță este lipsită de temei legal solicită admiterea recursului formulat și modificarea sentinței recurate în sensul respingerii ca neîntemeiată a acțiunii formulată de reclamanți.
În drept, și-a întemeiat apărările pe dispozițiile art. 488 pct. 8 din Codul de procedură civilă, Legea nr. 554/2004, precum și pe prevederile Legii nr. 9/1998, H.G. nr. 753/1998, modificată și completată prin H.G. nr. 1277/2007, O.U.G. nr. 10/2014.
Prin întâmpinarea depusă la data de 23.12.2014 reclamanții au solicitat respingerea ca nefondat a recursului declarat și menținerea ca fiind temeinică și legală a sentinței atacate, cu cheltuieli de judecată.
S-a explicat și dovedit că prin Hotărârea nr. 4191/22.09.2011 emisă de către Comisia Municipiului București pentru Aplicarea Legilor nr. 9/1998, nr. 290/2003 și nr. 393/2006, reclamanților le-a fost recunoscut dreptul la despăgubiri în sumă de 140.079,27 lei, reprezentând compensații bănești pentru bunurile defuncților M. N. (cunoscut și ca M. N., Nikita) și M., trecute în proprietatea statului bulgar. Cu toate ca au trecut mai bine de 3 ani de la emiterea Hotărârii nr. 4191, depășindu-se cu mult termenul de 6 luni în interiorul căruia pârâta era obligată să emită și Decizia de Validare, conform art.7 din Legea nr. 9/1998, și chiar dacă reclamanții au efectuat o mulțime de demersuri, cereri, memorii, toate acestea au rămas fără răspuns, recurenta încălcând grav legea care o obligă să emită Decizia de validare.
Cu privire la prima critică din cererea de recurs, privind excepția prematurității cererii introductive, au solicitat respingerea acesteia având în vedere dispozițiile obligatorii ale Deciziei nr. 21/2007 a ÎCCJ.
Având în vedere faptul că OUG nr.10/2014 și-a încetat încă din luna septembrie 2014 efectele, prin depășirea termenului de 6 luni pentru care a fost emisă, excepția prematurității a rămas fără obiect.
Pe fondul cauzei, apreciază reclamanții că recurenta nu a adus critici de nelegalitate și netemeinicie sentinței recurate, enunțând doar apărări de fond, care, practic dovedesc culpa recurentei față de tergiversarea nejustificată și nelegală în emiterea Deciziei de validare.
Recurenta este în culpă, fără putință de tăgadă. Aceasta invocă demersurile ce ar fi trebuit să le deruleze în vedere emiterii unei Decizii de validare/invalidare, însă nu explică, dovedind cu înscrisuri, ce impedimente au existat pentru emiterea acestei decizii.
De altfel, au trecut 6 luni de la momentul înregistrării cererii din prezenta cauza, însă recurenta nu dovedește buna credință prin aceea că și-ar fi însușit criticile reclamanților, sau măcar soluția instanței de fond, și ar fi demarat efectiv demersurile în vederea emiterii Deciziei de validare.
Nu este culpa reclamanților că resursele materiale sunt limitate, așa cum susține recurenta, și nu este nici un motiv care să ducă la concluzia admiterii prezentului recurs.
Prin notele de ședință depuse la data de 06.02.2015 recurenta a arătat că potrivit dispozițiilor Legii nr. 164/2014 ANRP se încadrează în termenul de 18 luni specificat de lege, motiv pentru care solicită respingerea acțiunii ca neîntemeiată.
Examinând legalitatea sentinței atacate, prin prisma actelor și lucrărilor dosarului și a motivelor de recurs invocate, Curtea constată că recursul este nefondat, pentru următoarele considerente:
Prin Hotărârea nr. 4191/22.09.2011 emisă de Comisia Municipiului București pentru aplicarea Legii nr. 9/1998, a Legii nr. 290/2003 și a Legii nr. 393/2006 (fila 6 dosar fond), petenților li s-a recunoscut dreptul la despăgubiri în sumă de 140.079,27 lei, reprezentând compensații bănești pentru bunurile autorilor M. N. și M., trecute în proprietatea statului bulgar, în temeiul art. 7 din Legea nr. 9/1998.
În condițiile în care, în art. 7 alin. 3 din Legea nr. 9/1998 privind acordarea de compensații cetățenilor români pentru bunurile trecute în proprietatea statului bulgar în urma aplicării Tratatului dintre România și Bulgaria, semnat la C. la 7 septembrie 1940, legiuitorul a statuat un termen „de cel mult 60 de zile” pentru validarea/invalidarea de către comisia centrală a măsurilor stabilite de comisiile județene și a municipiului București, Curtea constată că, fără o justificare pertinentă și obiectivă pârâta-recurentă nu s-a conformat obligației de a emite până la finele anului 2011 hotărârea privind acordarea despăgubirilor în favoarea petenților, astfel că acțiunea acestora este pe deplin admisibilă.
Nu poate fi reținută susținerea recurentei potrivit căreia este suspendată de drept, pe o perioadă de 6 luni, emiterea hotărârilor prevăzute la art. 7 alin. 1 din Legea nr. 9/1998, în sensul dispozițiilor art. 1 alin. 1 din OUG nr. 10/2014, întrucât, în speță, acest termen a fost cu mult depășit, prin raportare atât la momentul emiterii hotărârii Comisiei municipiului București cât și la data introducerii acțiunii, iar pe de altă parte, obligația de despăgubire a moștenitorilor este o cerință impusă de Convenția Europeană a Drepturilor Omului în vederea compensării pierderii suferite de către titularul dreptului, care, trebuie plătită cât mai aproape de momentul preluării bunului, instanța europeană apreciind că este condamnabilă întârzierea nejustificată, prelungită în timp a acordării despăgubirilor în mod efectiv.
În acest sens, Curtea Europeană a statuat că, în absența unei indemnizații concrete și echitabile, prevederile art. 1 din Protocolul nr. 1 n-ar asigura decât o protecție iluzorie și ineficace a dreptului de proprietate, în totală contradicție cu dispozițiile Convenției.
În considerarea celor reținute, Curtea constată că soluția atacată este legală, nefiind incidente dispozițiile art. 488 pct. 8 din Codul de procedură civilă, sens în care va respinge recursul ca nefondat, conform dispozițiilor art. 496 alin. 1 Cod procedură civilă.
Pentru aceste motive,
În numele Legii,
DECIDE :
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de pârâta A. Națională pentru Restituirea Proprietăților – Serviciul pentru Aplicarea Legii nr. 9/1998, cu sediul în sectorul 1 al municipiului București, .. 202 A, împotriva sentinței nr. 4568 din 11 septembrie 2014 pronunțată de Tribunalul Suceava – Secția de contencios administrativ și fiscal în dosar nr. _ , intimate fiind reclamantele E. M., domiciliată în oraș Gura Humorului, .. 4, județul Suceava, B. A., domiciliată în oraș Gura Humorului, ., județul Suceava și M. V., domiciliat în oraș Gura Humorului, ., județul Suceava și intimații Kohuț C. L., domiciliat în municipiul B., ., județul B. și C. L. V., domiciliată în oraș Gura Humorului, ., județul Suceava.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 1 aprilie 2015.
Președinte, Judecători, Grefier,
Red. R.G.
Jud. Fond O. G.
Tehnored. Ț.O. /7 Ex./28.04.2015
| ← Pretentii. Decizia nr. 2216/2015. Curtea de Apel SUCEAVA | Pretentii. Decizia nr. 1501/2015. Curtea de Apel SUCEAVA → |
|---|
