Pretentii. Decizia nr. 967/2015. Curtea de Apel SUCEAVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 967/2015 pronunțată de Curtea de Apel SUCEAVA la data de 26-02-2015 în dosarul nr. 3907/86/2014
Dosar nr._ - Pretenții -
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL SUCEAVA
SECȚIA DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA NR. 967
Ședința publică din 26 februarie 2015
Președinte O. S.
Judecător I. A. I.
Judecător D. M. M.
Grefier D. B.
Pe rol, judecarea recursului declarat de reclamantul Z. V., CNP_, domiciliat în .. 737, jud. Suceava, cu domiciliul ales la Cabinet de Avocat C. B., cu sediul în mun. Suceava, ., nr. 72A, ., împotriva sentinței nr. 6383 din 30 octombrie 2014 pronunțată de Tribunalul Suceava – Secția de contencios administrativ și fiscal (dosar nr._ ), intimate fiind pârâtele Agenția Națională de Administrare Fiscală - Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Iași, cu sediul în mun. Iași, .. 26, jud. Iași, și Administrația Județeană a Finanțelor Publice Suceava, cu sediul în mun. Suceava, .. 7, jud. Suceava.
La apelul nominal, făcut în ședință publică, lipsesc părțile.
Procedura este legal îndeplinită.
Se face referatul cauzei, după care, procedând în conformitate cu prevederile art. 131 alin. 1 din N.C.P.C., Curtea constată că, potrivit art. 96 pct. 3 din N.C.P.C., raportat la art. 8, 10 și 20 din Legea contenciosului administrativ, este competentă general, material și teritorial în soluționarea prezentei cauze. Totodată, văzând lipsa părților, precum și faptul că nu s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă, lasă cauza la a doua strigare.
La a doua strigare a cauzei se prezintă avocat C. B., pentru reclamantul recurent, lipsă fiind părțile.
Apărătoarea recurentului depune la dosar chitanța . nr._ din 24.02.2015, în valoare de 180 lei, reprezentând taxă judiciară de timbru.
Instanța, constatând că taxa nu este achitată pe numele recurentului, pune în discuția apărătoarei recurentului acest aspect.
Avocat C. B. arată că există o decizie a Î.C.C.C., că nu are importanță pe numele cui este plătită taxă, important este că este plătită și depusă chitanța în original.
Instanța, constatând recursul legal timbrat și în stare de judecată, acordă cuvântul la dezbateri.
Apărătoarea reclamantului recurent solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat.
Declarând dezbaterile închise, după deliberare,
CURTEA ,
Asupra recursului de față, constată:
Prin cererea, legal timbrată, adresată Tribunalului Suceava – Secția de contencios administrativ și fiscal la data de 16.05.2014, înregistrată sub nr._, reclamantul Z. V. a chemat în judecată pe pârâtele A.N.A.F. - Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Iași și Administrația Județeană a Finanțelor Publice Suceava, solicitând ca, prin hotărârea ce se va pronunța, să se dispună obligarea la restituirea sumei de 5389 lei, cu titlu de timbru de mediu, achitat cu chitanța anexată, plus dobânda fiscală, în temeiul art. 124 Cod procedură fiscală, cu cheltuieli de judecată.
Prin sentința nr. 6383 din 30 octombrie 2014, Tribunalul Suceava – Secția de contencios administrativ și fiscal a respins, ca nefondată, cererea având ca obiect „pretenții“, formulată de reclamantul Zagan V., în contradictoriu cu pârâtele A.N.A.F. - Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Iași și Administrația Județeană a Finanțelor Publice Suceava.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamantul Z. V., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
Arată că, într-adevăr, potrivit art. 4 din Legea 9/2012, (1) Obligația de plată a taxei intervine:
a) cu ocazia înscrierii în evidențele autorității competente, potrivit legii, a dobândirii dreptului de proprietate asupra unui autovehicul de către primul proprietar din România și atribuirea unui certificat de înmatriculare și a numărului de înmatriculare;
b) la repunerea în circulație a unui autovehicul după încetarea unei exceptări sau scutiri prevăzute la art. 3 și 8;
c) la reintroducerea în parcul auto național a unui autovehicul, în cazul în care, la momentul scoaterii sale din parcul auto național, i s-a restituit proprietarului plătitor valoarea reziduală a taxei, în conformitate cu prevederile art. 7.
(2) Obligația de plată a taxei intervine și cu ocazia primei transcrieri a dreptului de proprietate, în România, asupra unui autovehicul rulat și pentru care nu a fost achitată taxa specială pentru autoturisme și autovehicule, conform Legii nr. 571/2003, cu modificările și completările ulterioare, sau taxa pe poluare pentru autovehicule și care nu face parte din categoria autovehiculelor exceptate sau scutite de la plata acestor taxe, potrivit reglementărilor legale în vigoare la momentul înmatriculării.
Analizând acest text de lege se observă că art. 4 al. 1 lit. a se referă la autovehiculele noi (care nu au mai fost înmatriculate niciodată în România, nici în alt stat), sau la autovehiculele second-hand care au fost înmatriculate pe teritoriul altui stat, la momentul înmatriculării, pentru prima oară, pe teritoriul României. Art. 4 al. 2 se referă la autovehiculele care au mai fost anterior înmatriculate în România, la prim transcriere a dreptului de proprietate după . legii, exceptându-se de la plată mașinile care au achitat (adică cele care au suportat efectiv) taxa de primă înmatriculare reglementată de Codul fiscal în perioada 1 ianuarie 2007 – iulie 2008 sau taxa de poluare reglementată prin O.U.G. 50/2008 în perioada iulie 2008 – ianuarie 2012. Rațiunea exceptării este aceea că, pentru acele vehicule, s-a achitat o taxă similară cu cea reglementată de Legea 9/2012, astfel că, este înlăturată orice discriminare între diversele categorii de vehicule existente pe piață.
Dar aplicarea art. 4 al. 2 din Legea 9/2012 a fost suspendată pe o perioadă de un an, prin O.U.G. 1/2012.
Într-adevăr, art. 1 prevede că „Începând cu data intrării în vigoare a prezentei ordonanțe de urgență, aplicarea dispozițiilor art. 2 lit. i), ale art. 4 al. (2) și a celor privind prima transcriere a dreptului de proprietate, ale art. 5 al. (1) din Legea nr. 9/2012 privind taxa pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 17 din 10 ianuarie 2012, se suspendă până la 1 ianuarie 2013”, în timp ce art. 2 prevede: „Contribuabilii care au achitat taxa pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule, ca urmare a primei transcrieri a dreptului de proprietate, în conformitate cu prevederile art. 4 al. (2) din Legea nr. 9/2012, în perioada cuprinsă între data intrării în vigoare a acestei legi și data intrării în vigoare a prezentei ordonanțe, pot solicita restituirea acesteia”.
Suspendând obligația de plată pentru autovehiculele naționale, s-a revenit, practic, la sistemul plății taxei pentru emisii de poluare doar pentru autovehiculele noi și second-hand din străinătate, sistem analizat pe larg în cauzele T. și N. și considerat contrar art. 110 T.F.U.E. de către Curtea de Justiție a Uniunii Europene.
Art. 110 T.F.U.E. este o dispoziție direct aplicabilă în fiecare stat membru, ceea ce presupune că aceasta se adresează nu numai statelor membre, ci și subiectelor de drept intern ale statelor membre, conținând drepturi și obligații individuale, fără să mai necesite adoptarea unui act normativ de transpunere a acesteia în dreptul intern. Potrivit art. 10 din Tratat, autoritățile statele (inclusiv jurisdicțiile) au obligația de a lua toate măsurile destinate asigurării executării dreptului comunitar, iar atunci când textul național este redactat într-o asemenea manieră încât să nu pară posibilă interpretarea conformă cu dreptul comunitar, judecătorul național este nevoit să îndepărteze textul intern, dând întâietate normei de drept comunitar, fără a fi necesară abrogarea sau modificarea prealabilă a normei interne.
În același sens, Curtea Europeană de Justiție a decis, în repetate rânduri, că judecătorul național are obligația – în calitatea sa de judecător comunitar – de a face tot ce este necesar pentru eliminarea dispozițiilor naționale care se opun eficacității depline a normelor comunitare, precum și obligația de a aplica principiul, inerent în sistemul Tratatului F.U.E., după care statele membre sunt obligate să repare pagubele cauzate particularilor prin încălcările imputabile ale dreptului comunitar.
Mai mult decât atât, Curtea de Justiție a U.E., la întrebările preliminare a două instanțe românești – respectiv Tribunalul Sibiu și Curtea de Apel București, în cauzele conexate C-97/13 și C-214/2013, a stabilit că taxa auto instituită de Guvernul României în ianuarie 2012 contravine art. 110 al T.F.U.E.
Curtea de Justiție a U.E. a decis că Guvernul Român a menținut în vigoare o reglementare națională pe care Curtea o declarase deja incompatibilă cu art. 110 în Hotărârea T..
Pentru toate acestea, solicită admiterea recursului și, în rejudecare, admiterea acțiunii, restituirea sumei de 5389 lei, reprezentând taxă pentru emisii poluante, cu obligarea intimatei la plata dobânzii fiscale aferente, calculată de la data plății, respectiv 09.04.2013.
Pârâtele intimate nu au formulat întâmpinare.
Examinând legalitatea și temeinicia sentinței recurate, prin prisma actelor și lucrărilor dosarului și motivelor de recurs invocate, Curtea constată că recursul nu este întemeiat, pentru următoarele considerente:
Potrivit art. 3 din O.U.G. nr. 9/2013, timbrul de mediu se aplică pentru categoriile M1, M2, M3 și N1, N2, N3, astfel cum sunt acestea definite în RNTR2.
Conform art. 4 din același act normativ, obligația de plată a timbrului intervine o singură dată, astfel:
a) cu ocazia înscrierii în evidențele autorității competente, potrivit legii, a dobândirii dreptului de proprietate asupra unui autovehicul de către primul proprietar din România și atribuirea unui certificat de înmatriculare și a numărului de înmatriculare;
b) la reintroducerea în parcul auto național a unui autovehicul, în cazul în care, la momentul scoaterii sale din parcul auto național, i s-a restituit proprietarului valoarea reziduală a timbrului, în conformitate cu prevederile art. 7;
c) cu ocazia transcrierii dreptului de proprietate asupra autovehiculului rulat și pentru care nu a fost achitată taxa specială pentru autoturisme și autovehicule, taxa pe poluare pentru autovehicule sau taxa pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule, potrivit reglementărilor legale în vigoare la momentul înmatriculării;
d) cu ocazia transcrierii dreptului de proprietate asupra autovehiculului rulat în situația autovehiculelor pentru care s-a dispus de către instanțe restituirea sau înmatricularea fără plata taxei speciale pentru autoturisme și autovehicule, taxei pe poluare pentru autovehicule sau taxei pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule.
Rezultă, din cuprinsul textelor de lege învederate, că timbrul de mediu este impus fără discriminare tuturor autovehiculelor, atât celor de producție internă, cât și a celor de producție comunitară, la prima înmatriculare pe teritoriul țării, cât și celor rulate cu privire la care se transcrie dreptul de proprietate și pentru care, fie nu a fost achitată taxa specială pentru autoturisme și autovehicule, taxa pe poluare pentru autovehicule sau taxa pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule, potrivit reglementărilor legale în vigoare la momentul înmatriculării, fie s-a dispus de către instanțe restituirea sau înmatricularea fără plata taxei speciale pentru autoturisme și autovehicule, a taxei pe poluare pentru autovehicule sau a taxei pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule.
O.U.G. nr. 9/2013, respectiv art. 4, prin reglementările sale, nu aduce atingere, în mod direct sau indirect, egalității de tratament între produsele naționale și cele importate, iar interdicția pe care o stabilește art. 110 (fost 90) par. 1 prin Tratatul de Instituire a Comunității Europene și potrivit căruia, ”Niciun stat membru nu aplică, direct sau indirect, produselor altor state membre impozite interne sau de orice natură mai mari decât cele care se aplică, direct sau indirect, produselor naționale similare”, trebuie aplicată de fiecare dată când o prevedere fiscală este de natură să descurajeze importul de bunuri din alte state membre, favorizând producția internă sau bunurile disponibile pe piața națională.
Nu este dat caracterul discriminatoriu al O.U.G. nr. 9/2013 în ceea ce privește achiziționarea efectivă a unui autoturism, fie de pe teritoriul României, fie dintr-un stat membru U.E. Câtă vreme se invocă încălcarea liberei circulații a bunurilor, ceea ce prezintă relevanță e achiziționarea efectivă a unui asemenea bun și condițiile în care ea poate fi realizată, nu împrejurarea că e posibil să se afle în circulație autoturisme pentru care nu s-a achitat taxa de poluare sau taxa specială pentru autoturisme ori acestea au fost restituite.
Susținerile privind efectul descurajant al timbrului în ceea ce privește achiziționarea autoturismelor din spațiul comunitar au un caracter general, nefiind suficient de precise și concordante. Câtă vreme nu s-a descris și dovedit, printr-un calcul concret, faptul că regimul timbrului de mediu este astfel stabilit încât descurajează, la modul real și obiectiv, punerea în circulație în România a unor vehicule de ocazie cumpărate din statele membre U.E., fără însă a descuraja cumpărarea unor vehicule de ocazie având aceeași vechime și aceeași uzură, de pe piața națională, motivele recurentului rămân simple alegații.
În același context, Curtea reține că invocarea cauzelor T. - C402/2009 și N. – C263/2010 sunt simple argumente teoretice, câtă vreme nu sunt raportate la realitatea juridică ce decurge din O.U.G. nr. 9/2013. În cauzele menționate, C.J.U.E. a explicat, în concret, care sunt împrejurările ce dau taxei un caracter descurajant, argumentare ce lipsește din conținutul recursului formulat.
Așadar, cauzele pronunțate de C.J.C.E. în legătură cu taxa de poluare nu sunt incidente, întrucât nu există o discriminare rezultată din faptul că reclamantul, ce a achiziționat vehicul rulat înmatriculat anterior într-un alt stat membru, este obligat a plăti taxa de timbru de mediu, în condițiile în care aceasta este datorată, atât de cei care achiziționează un vehicul produs/rulat în România, cât și de cei cărora li s-a restituit taxa pe poluare sau taxa pentru emisii poluante printr-o hotărâre judecătorească.
Totodată, apreciază Curtea a fi de reținut și faptul că nu există nicio dispoziție a dreptului U.E., care să interzică statelor membre a institui un sistem general de impozite interne aplicabile, potrivit unor criterii obiective unei categorii determinate de bunuri, precum autovehiculele.
Față de aceste aspecte, constatând legală și temeinică hotărârea instanței de fond, nefiind date motivele de recurs invocate și că, nici din oficiu nu există motive de casare, în temeiul art. 486, 496 alin. 1 din Codul de procedură civilă, Curtea va respinge recursul, ca nefondat.
Pentru aceste motive,
În numele Legii,
DECIDE :
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamantul Z. V., CNP_, domiciliat în .. 737, jud. Suceava, cu domiciliul ales la Cabinet de Avocat C. B., cu sediul în mun. Suceava, ., nr. 72A, ., ., împotriva sentinței nr. 6383 din 30 octombrie 2014 pronunțată de Tribunalul Suceava – Secția de contencios administrativ și fiscal (dosar nr._ ), intimate fiind pârâtele Agenția Națională de Administrare Fiscală - Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Iași, cu sediul în mun. Iași, .. 26, jud. Iași, și Administrația Județeană a Finanțelor Publice Suceava, cu sediul în mun. Suceava, .. 7, jud. Suceava.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 26 februarie 2015.
Președinte,Judecători,Grefier,
Red. D.M.M.
Tehnored. D.B.
Jud. fond: C.Z.
Ex. 6
10.03.2015
| ← Pretentii. Decizia nr. 696/2015. Curtea de Apel SUCEAVA | Pretentii. Decizia nr. 623/2015. Curtea de Apel SUCEAVA → |
|---|
