Pretentii. Decizia nr. 623/2015. Curtea de Apel SUCEAVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 623/2015 pronunțată de Curtea de Apel SUCEAVA la data de 04-02-2015 în dosarul nr. 113/86/2014
Dosar nr._ - pretenții -
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL SUCEAVA
SECȚIA DE C. ADMINISTRATIV ȘI F.
DECIZIA NR. 623
Ședința publică din data de 4 februarie 2015
Președinte T. K.
Judecător G. C.
Judecător S. R.
Grefier Ț. O.
Pe rol, judecarea recursului declarat de pârâta Direcția G. Regională a Finanțelor Publice Iași – Administrația Județeană a Finanțelor Publice Suceava, cu sediul în municipiul Suceava, .. 7, județul Suceava, împotriva sentinței nr. 5008 din 25 septembrie 2014 pronunțată de Tribunalul Suceava – Secția de contencios administrativ și fiscal în dosar nr. _ , intimați fiind reclamantul A. C., domiciliat în comuna Salcea, ., județul Suceava, cu domiciliul ales la C.. Av. I. F. din municipiul Suceava, ..10, ., . și pârâtul S. F. Municipal Rădăuți, cu sediul în sediul în municipiul Rădăuți, .. 3, județul Suceava.
La apelul nominal, făcut în ședință publică, se prezintă avocat I. F. pentru intimatul-reclamant A. C., lipsă fiind reprezentanții recurentei-pârâte Direcția G. Regională a Finanțelor Publice Iași – Administrația Județeană a Finanțelor Publice Suceava și intimatului-pârât S. F. Municipal Rădăuți.
Procedura de citare a fost legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează că prin cererea de recurs pârâta a solicitat judecarea în lipsă, iar în procedura de regularizare a cererii intimatul-reclamant nu a depus întâmpinare.
Verificându-și competența, în baza art. 131 din Cod de procedură civilă, instanța se declară competentă, general, material și teritorial, conform dispozițiilor art. 96 pct. 3 Cod de procedură civilă și art. 483 din același act normativ, raportat la art. 8 și 10 din Legea nr. 554/2004, apoi, constatând recursul în stare de judecată, acordă cuvântul la dezbateri.
Avocat I. F., pentru intimatul-reclamant A. C., solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea ca legală și temeinică a sentinței atacate, fără cheltuieli de judecată.
Declarând dezbaterile închise, instanța a rămas în pronunțare.
După deliberare,
CURTEA,
Asupra recursului de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Suceava – Secția de contencios administrativ și fiscal la data de 30.12.2013, sub nr._, reclamantul A. C., în contradictoriu cu pârâții DGRFP Iași și AJFP Suceava, a solicitat instanței obligarea acestora la restituirea taxei de primă înmatriculare în valoare de 4896 lei, ce a fost achitată cu ocazia înmatriculării autoturismului proprietate personală, actualizată cu dobânda fiscală calculată de la data sesizării instanței până la data restituirii efective.
Prin sentința nr. 5008 din 25 septembrie 2014,Tribunalul Suceava – Secția de contencios administrativ și fiscal a admis acțiunea având ca obiect „pretenții” formulată de reclamantul A. C., în contradictoriu cu pârâții Direcția G. Regională a Finanțelor Publice Iași – S. F. Rădăuți și Administrația Finanțelor Publice Suceava; a obligat pârâții la restituirea către reclamant a sumei de 4896 lei reprezentând taxă de prima înmatriculare, achitată cu chitanța ., nr._/31.01.2008 împreună cu dobânzile calculate conform art. 120 alin.(7) Cod procedură fiscală, de la data plății și până la data restituirii efective; a obligat pârâții la plata către reclamant a sumei de 350 lei – cu titlu de cheltuieli de judecată.
Împotriva acestei sentințe, în termen legal, a declarat recurs pârâta Direcția G. Regională a Finanțelor Publice Iași - Administrația Județeană a Finanțelor Publice Suceava, criticând-o pentru nelegalitate.
Motivându-și recursul pârâta a arătat că în conformitate cu art. 90 din Tratatul Comunității Europene, "Nici un stat membru nu aplică, direct sau indirect, produselor altor state membre, impozite interne, de orice natură, mai mari decât cele care se aplică, direct sau indirect, produselor naționale similare “.
Doctrina definește impozitul ca fiind acea contribuție bănească, obligatorie și cu titlu nerambursabil, care este datorată la buget de către persoanele fizice si juridice pentru veniturile care le obțin, pentru bunurile pe care le produc si distribuie sau pentru serviciile și lucrările pe care le prestează. Așadar, ca regulă generală, impozitul este o contribuție obligatorie, necondiționată, în sensul că, contribuabilul nu poate pretinde prestarea unui serviciu de către autoritatea publica.
Spre deosebire de impozite, taxele sunt plăți efectuate bugetului de către contribuabilii, persoane fizice și juridice, cu ocazia și în legătură cu prestarea unui serviciu public.
Taxele au un caracter ante-factum, fiind datorate si achitate in momentul solicitării serviciilor sau lucrărilor care urmează a fi efectuate de către serviciile publice.
Așadar, intre impozite si taxe exista unele deosebiri, printre care:
- în cazul impozitului lipsește total obligația prestării unui serviciu direct și imediat din partea statului, situația fiind inversă în ce privește taxele;
- cuantumul lor se determină diferit;
- termenele de plată sunt stabilite la date fixe pentru impozite, iar la taxe în momentul solicitării sau după prestarea serviciilor.
Ca atare, față de aspectele anterior expuse, taxa de prima înmatriculare nu se încadrează în categoria impozitelor la care face trimitere art. 90 al CEE, fiind o taxă distinctă de acestea, prin care se urmărește stoparea importurilor autovehiculelor uzate (introdusă conform reglementărilor UE cu privire la limitarea emisiilor de noxe) și cu un regim de reglementare diferit.
Prevederile Tratatului CEE ar fi încălcate atunci când taxa aplicată produselor importate și taxa aplicată produselor naționale similare ar fi calculate pe baza unor criterii diferite, ceea ce nu este cazul pentru legislația română.
De altfel, atât Tratatul privind instituirea Comunității Europene, cât si alte acte adoptate de instituții și organe ale Uniunii Europene, cum ar fi Directiva a șasea (Directiva 77/388/CE) nu interzic perceperea unei taxe precum taxa de primă înmatriculare, ci doar nasc discuții cu privire la modul de calcul al acestei taxe. A invocat prevederile art.33 din Directiva a șasea (77/388/CEE ) a Consiliului Comunităților Europene care reglementează că „ dispozițiile prezentei directive nu împiedică nici un stat membru să mențină sau să introducă impozite pe contractele de asigurări, pe pariuri și jocuri de noroc, accize și taxe de timbru și orice impozite și taxe care nu pot fi caracterizate ca impozite pe cifra de afaceri ”.
A mai arătat pârâta că în mod nelegal judecătorul fondului a dispus obligarea paratei și la acordarea dobânzii fiscale aferente sumei achitate cu titlu de taxă pentru emisii poluante, precizând că prezenta acțiune în pretenții derivă din aplicarea unor dispoziții legale naționale pretinse a fi contrarii normelor comunitare, iar nu din faptul nesoluționării în termen a unei cereri, situație de natură a justifica acordarea dobânzii prevăzute de art. 124 din O.G. nr. 92/2003 rep. privind Codul de procedură fiscală.
Conform art. 124 alin. (1) din O.G. nr. 92/2003 rep., doar pentru sumele de restituit sau de rambursat de la buget contribuabilii au dreptul la dobândă.
Pârâta a arătat că motivele de recurs se încadrează în prevederile art. 488 alin. 1 pct. 8 din Legea nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă.
Examinând legalitatea sentinței atacate, prin prisma actelor și lucrărilor dosarului și a motivelor de recurs invocate, Curtea constată că recursul este fondat, pentru următoarele considerente:
Prin cererea de chemare în judecată reclamantul a solicitat restituirea sumei de 4896 lei reprezentând diferența nerestituită prin sentința nr. 4617/29.06.2012, pronunțată în d. nr._/86/2011, din cuantumul total al taxei de primă înmatriculare achitată prin chitanța TS4A nr._/31.01.2008, pentru autovehiculul VW cu nr. de identificare WV1ZZZ2DZ3H002213.
În esență, reclamantul a arătat că a achitat taxe pentru două autoturisme, iar organul fiscal i-a restituit, prin recalculare, o diferență de 4896 lei pentru una din cele două taxe, dar că, fiind în eroare cu privire la taxa restituită parțial, nu a solicitat în d.nr._/86/2011 întreaga sumă la care era îndreptățit, ci numai partea ce o credea nerestituită.
Deși a fost învestit în sensul arătat, tribunalul nu a observat obiectul cererii de chemare în judecată și nu a analizat îndreptățirea reclamantului la plata diferenței de 4896 lei raportat la situația de fapt alegată instanței, considerentele sentinței atacate vizând o problemă subsecventă celei esențiale, care de altfel a și fost dezlegată prin sentința nr. 4617/29.06.2012.
Or, această abordare incorectă echivalează de fapt cu necercetarea fondului cererii deduse judecății, cu atât mai mult cu cât dispoziția de plată pentru suma de 4896 lei aflată la f. 15 dosar fond nu permite identificarea taxei cu privire la care s-a dispus restituirea parțială, fiind necesare verificări de fapt care nu pot fi întreprinse direct în recurs.
Față de cele ce preced, Curtea, văzând dispozițiile art. 20 alin. 3 din Legea nr. 554/2004, va admite recursul și, casând hotărârea recurată, va trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe, care urmează să analizeze petitul cu care a fost învestită raportat la motivele de fapt invocate de reclamant.
Pentru aceste motive,
În numele Legii,
DECIDE :
Admite recursul declarat de pârâta Direcția G. Regională a Finanțelor Publice Iași – Administrația Județeană a Finanțelor Publice Suceava, cu sediul în municipiul Suceava, .. 7, județul Suceava, împotriva sentinței nr. 5008 din 25 septembrie 2014 pronunțată de Tribunalul Suceava – Secția de C. Administrativ și F. în dosar nr. _ , intimați fiind reclamantul A. C., domiciliat în comuna Salcea, ., județul Suceava, cu domiciliul ales la C.. Av. I. F. din municipiul Suceava, ..10, ., . și pârâtul S. F. Municipal Rădăuți, cu sediul în sediul în municipiul Rădăuți, .. 3, județul Suceava.
Casează sentința nr. 5008/2014 a Tribunalului Suceava și trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 4 februarie 2015.
Președinte, Judecători, Grefier,
Red. T.K.
Jud. Fond P. C.
Tehnored. Ț.O. / Ex. 6 /11 .02.2015
| ← Pretentii. Decizia nr. 967/2015. Curtea de Apel SUCEAVA | Pretentii. Decizia nr. 624/2015. Curtea de Apel SUCEAVA → |
|---|
