Pretentii. Decizia nr. 1144/2015. Curtea de Apel SUCEAVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1144/2015 pronunțată de Curtea de Apel SUCEAVA la data de 03-03-2015 în dosarul nr. 4861/86/2013
Dosar nr._ - pretenții–
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL SUCEAVA
SECȚIA DE C. ADMINISTRATIV ȘI F.
DECIZIA nr. 1144
Ședința publică din 03 martie 2015
Președinte S. A.
Judecător P. D.
Judecător G. M.
Grefier V. G.
Pe rol, judecarea recursului declarat de reclamantul V. F. cu domiciliul procesual ales la C.. Av. I. S. – Fălticeni, .. 20, județ Suceava și în com. Hârtop, . împotriva sentinței nr. 4434 din 04.09.2014 a Tribunalului Suceava – Secția de C. Administrativ și F. - dosar nr._, intimat fiind pârâta Direcția G. Regională a Finanțelor Publice Iași – Administrația Județeană a Finanțelor Publice Suceava – Administrația Finanțelor Publice Gura Humorului.
La apelul nominal, făcut în ședință publică, au lipsit părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care a învederat instanței că cererea de recurs este legal timbrată, după care, instanța, verificându-și competența în baza art. 131 din Noul Cod de Procedură Civilă, se declară competentă, general, material și teritorial, conform dispozițiilor art.96 pct.3 din Noul Cod de Procedură Civilă și art.10 al.2 din Legea nr.554/2004 și văzând că s-a solicitat judecata în lipsă, rămâne în pronunțare asupra acesteia.
După deliberare,
CURTEA,
Asupra recursului de față constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Suceava – Secția de contencios administrativ și fiscal la data de 25.03.2013 sub numărul_, astfel cum a fost precizată, reclamantul V. F. în contradictoriu cu pârâtele Direcția G. Regională a Finanțelor Publice Iași – S. F. Municipal Fălticeni și Direcția G. Regională a Finanțelor Publice Iași – cu sediul ales la Administrația Județeană a Finanțelor Publice Suceava a solicitat obligarea acestora la plata sumei 1207 lei reprezentând contravaloare „taxă pentru emisii poluante“, sumă actualizată cu dobânda fiscală legală, cu cheltuieli de judecată.
Prin sentința nr. 4434 din 04.09.2014 Tribunalul a respins ca nefondată acțiunea.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamantul V. F..
În dezvoltarea motivelor de recurs, reclamantul a precizat, în esență, că taxa pentru emisiile poluante auto, prin modificarea adusă prin OUG nr. 1/2012, încalcă dispozițiile art. 110 TFUE, care limitează libertatea statului în materie fiscală de a restricționa libera circulație a mărfurilor, prin interzicerea unor taxe discriminatorii. Invocă totodată dispozițiile art. 148 alin. 1, 2, 3, 4 din Constituție potrivit cărora normele comunitare au prioritate față de normele interne. Mai arată că prin OUG nr. 1/2012 pentru suspendarea aplicării unor dispoziții ale Legii nr. 9/012 precum și pentru restituirea taxei achitate în conformitate cu prevederile art. 4 alin. 2 din lege, apar din nou discriminări cu privire la perceperea taxei pentru emisiile poluante pentru înmatricularea autovehiculelor, întrucât se încearcă descurajarea importurilor de ocazie. Reglementată în acest mod, taxa pentru emisiile poluate nu descurajează cumpărarea unor autovehicule poluante, indiferent de proveniența lor, ci dorește să protejeze piața internă și producția proprie de autoturisme. Astfel, taxa pentru emisii poluante nu se percepe de la autoturismele deja înmatriculate în România în cazul transferului dreptului de proprietate și nici pentru autoturismele deja înmatriculate, care nu sunt scoase la vânzare, dar care, datorită vechimii, poluează. Invocă jurisprudență comunitară, respectiv Hotărârea CJE în cauza Weigel, cauza Simmenthal, hotărârea pronunțată în cauza T. C-402/09, Cauza 331/13 I. N. N..
Examinând legalitatea sentinței recurate, prin prisma actelor și lucrărilor dosarului și motivelor de recurs invocate,Curtea constată că recursul nu este întemeiat, pentru următoarele considerente:
Reclamantul a achitat pentru înmatricularea unui autoturism marca VOLKSWAGEN GOLF o taxă pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule în sumă de 1207 lei la data de 08.03.2013 conform chitanței . nr._ (fila 9 dosar fond).
La această dată erau în vigoare dispozițiile art. 4 alin. 2 din Legea nr. 9/2012, a căror aplicare a fost suspendată până la data de 31.12.2012 prin adoptarea O.U.G. nr. 1/2012. Mai exact începând cu data de 01.01.2013 a redevenit aplicabilă forma inițială a Legii nr. 9/2012, formă care, după cum vom arăta în cele ce urmează, nu intră în conflict cu dispozițiile comunitare.
În speță, reclamantul invocă, în cererea pentru restituirea taxei menționate, faptul că dispoziția națională consacră un impozit discriminatoriu, fiind contrară art. 110 TFUE. Curtea constată că pentru atenuarea disparităților regionale și în realizarea scopului afirmat de creare a unei comunități economice consolidate, dreptul european limitează libertatea statelor de a restricționa libera circulație a mărfurilor prin interzicerea taxelor protecționiste și discriminatorii. În acest sens, art. 110 TFUE prohibește discriminarea fiscală între produsele importate și cele provenind de pe piața internă care sunt de natură similară, rostul acestei reglementări fiind de a interzice impuneri fiscale diferite între produsele importate și cele similare autohtone, astfel încât să se excludă posibilitatea ca produsele importate să fie supuse unor impozite mai mari decât produsele naționale și, prin urmare, să se producă efecte discriminatorii.
Prin urmare, posibilitatea înlăturării legii naționale ca fiind contrară art.110 TFUE este condiționată de existența unei stări de discriminare între autovehiculele aflate deja pe piața națională și a celor înmatriculate si achiziționate dintr-un alt stat membru al Uniunii. Or, art. 4 alin. 1 din Legea 9/2012 stabilește că obligația de plată a taxei intervine a) cu ocazia înscrierii în evidențele autorității competente, potrivit legii, a dobândirii dreptului de proprietate asupra unui autovehicul de către primul proprietar din România și atribuirea unui certificat de înmatriculare și a numărului de înmatriculare; b) la repunerea în circulație a unui autovehicul după încetarea unei exceptări sau scutiri prevăzute la art. 3 și 8; c) la reintroducerea în parcul auto național a unui autovehicul, în cazul în care, la momentul scoaterii sale din parcul auto național, i s-a restituit proprietarului plătitor valoarea reziduală a taxei, în conformitate cu prevederile art. 7. Mai mult, la alin. 2 al aceluiași articol (care a redevenit aplicabil după data de 01.01.2013) se arată că „obligația de plată a taxei intervine și cu ocazia primei transcrieri a dreptului de proprietate, în România, asupra unui autovehicul rulat și pentru care nu a fost achitată taxa specială pentru autoturisme și autovehicule, conform Legii nr. 571/2003, cu modificările și completările ulterioare, sau taxa pe poluare pentru autovehicule și care nu face parte din categoria autovehiculelor exceptate sau scutite de la plata acestor taxe, potrivit reglementărilor legale în vigoare la momentul înmatriculării.”
Prin urmare, în soluția legii interne, la data la care reclamantul a achitat taxa, obligația de plată a taxei este impusă, fără discriminare, tuturor autovehiculelor, atât celor de producție internă sau comunitară, la prima înmatriculare pe teritoriul țării, cât și celor înmatriculate anterior în România și pentru care nu a fost achitată taxa specială de primă înmatriculare.
Așadar, cum la data achitării taxei pentru emisii poluante era în vigoare Legea nr. 9/2012, Curtea constată inexistența tratamentului discriminatoriu constatat de CJUE în cauzele T. (C-402/09, 07 aprilie 2011), O. și . (C-136/10 și C-178/10), I.( C-336/10), Ș. și I. (C-29/11 și C-30/11).
Față de cele ce preced, deoarece la momentul când reclamantul a achitat taxa pentru emisii poluante, aceasta era datorată potrivit legii naționale atât pentru autovehiculele naționale, cât și pentru cele care au dobândit drept de liberă circulație pe teritoriul Uniunii, constatând legală hotărârea instanței de fond, nefiind date motivele de recurs invocate și că, nici din oficiu nu există motive de casare, în temeiul art. 488, art. 496 alin. 1 din Codul de procedură civilă, Curtea va respinge recursul, ca nefondat.
Pentru aceste motive,
În numele Legii,
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamantul V. F. cu domiciliul procesual ales la C.. Av. I. S. – Fălticeni, .. 20, județ Suceava și în com. Hârtop, . împotriva sentinței nr. 4434 din 04.09.2014 a Tribunalului Suceava – Secția de C. Administrativ și F. - dosar nr._, intimat fiind pârâta Direcția G. Regională a Finanțelor Publice Iași – Administrația Județeană a Finanțelor Publice Suceava – Administrația Finanțelor Publice Gura Humorului.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 03 martie 2015.
Președinte, Judecători, Grefier,
Red. S.A.
Jud. Fond B. I.D.
Tehnored. V.G.
4ex/19.03.2015
| ← Pretentii. Decizia nr. 1765/2015. Curtea de Apel SUCEAVA | Pretentii. Decizia nr. 2977/2015. Curtea de Apel SUCEAVA → |
|---|
