Pretentii. Decizia nr. 1765/2015. Curtea de Apel SUCEAVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1765/2015 pronunțată de Curtea de Apel SUCEAVA la data de 25-03-2015 în dosarul nr. 9827/86/2013
Dosar nr._ - pretenții –
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL SUCEAVA
SECȚIA DE C. ADMINISTRATIV ȘI F.
DECIZIA Nr. 1765
Ședința publică din 25 martie 2015
PreședinteSas R.
JudecătorTopalea K.
JudecătorGrosu C.
Grefier M. Anișoara
Pe rol, judecarea recursului declarat de pârâta Direcția G. Regională a Finanțelor Publice Iași – Administrația Județeană a Finanțelor Publice Suceava cu sediul în municipiul Suceava, .. 7, județul Suceava, împotriva sentinței nr. 5300 din 25 septembrie 2014, pronunțată de Tribunalul Suceava – Secția de C. Administrativ și F., în dosarul nr._, intimați fiind pârâții S. F. Municipal Vatra Dornei și Administrația F. pentru Mediu București și reclamantul M. V..
La apelul nominal, făcut în ședință publică, au lipsit părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, grefierul de ședință învederând că prin petiția de recurs recurenta a solicitat a se face aplicarea dispozițiilor art. 223 alin. 3 și art. 411 alin. 1 pct. 2 din Noul Cod de procedură civilă și că, în procedura de regularizare a cererii, reclamantul intimat nu a depus întâmpinare la recursul promovat.
După prealabila verificare, conform art. 131 din Noul Cod de procedură civilă instanța, în temeiul art. 96 alin. 3 și art. 483 din Noul Cod de procedură civilă și art. 8 și 10 din Legea nr. 554 s-a declarat competentă general, material și teritorial să soluționeze cauza apoi, constatând recursul în stare de judecată, a rămas în pronunțare.
După deliberare,
CURTEA,
Asupra recursului de față, constată:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Suceava la data de 02.10.2013 cu număr de dosar_, reclamantul M. V., în contradictoriu cu pârâții Direcția G. Regională a Finanțelor Publice Iași - S. fiscal municipal Vatra Dornei și Administrația F. pentru Mediu București, a solicitat obligarea pârâților la restituirea taxei de poluare de 4.410 lei, taxă ce a fost achitată cu ocazia înmatriculării unui autoturism proprietate, la care se adaugă dobânda aferentă. A solicitat și acordarea cheltuielilor de judecată ocazionate de soluționarea litigiului.
În motivarea acțiunii, reclamantul a arătat că a achitat pentru înmatricularea unui autoturism marca AUDI achiziționat din U.E., cu nr. de identificare WAUZZZ8DZVA272070, o taxă de poluare în suma de 4.410 lei, conform chitanței . nr._ din 03.10.2008, taxă pe care o consideră discriminatorie și protecționistă, fiind încasată cu încălcarea normelor dreptului comunitar.
În drept au fost invocate dispozițiile art.1 și 8 din Legea 554/2004 și jurisprudența CJUE.
Pârâta a formulat întâmpinare la acțiunea reclamantului prin care a invocat prevederile O.U.G. nr.50/2008 și dispozițiile art. 28 TCE și a solicitat respingerea acțiunii ca nefondată.
Prin sentința nr. 5300 din 25 septembrie 2014 Tribunalul Suceava – Secția de C. Administrativ și F. a admis acțiunea formulată de reclamantul M. V., în contradictoriu cu pârâta Direcția G. Regională a Finanțelor Publice Iași - S. F. Municipal Vatra Dornei, obligând pârâta să restituie reclamantului suma de 4.410 lei reprezentând taxă de poluare, împreună cu dobânzile calculate conform art. 120 alin.(7) Cod procedură fiscală, de la data plății și până la data restituirii efective și să-i plătească suma de 700 lei reprezentând cheltuieli de judecată.
Prin aceeași sentință a fost respinsă acțiunea față de pârâta Administrația F. pentru Mediu București, ca nefondată.
Împotriva acestei sentinței, în termen legal, a declarat recurs pârâta Direcția G. Regională a Finanțelor Publice Iași - Administrația Județeană a Finanțelor Publice Suceava, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În dezvoltarea motivelor de recurs recurenta a arătat că pentru eliminarea posibilelor discriminări apărute din aplicarea vechilor reglementari privitoare la taxa percepută pentru emisiile provenite de la autovehicule și pentru punerea în concordanță a reglementarilor interne de combatere a poluării cu hotărârile C.J.U.E., a fost regândit modul în care sunt taxate autovehiculele, fiind emisă în acest sens Legea nr. 9/2012.
Consideră recurenta că acest act normativ a înlăturat caracterul indirect discriminatoriu prin taxarea unitara indiferent de proveniența autovehiculului.
Potrivit dispozițiilor art. 4 alin. (1) din Legea nr. 9/2012, obligația de plată a taxei intervine:
a) cu ocazia înscrierii în evidențele autorității competente, potrivit legii, a dobândirii dreptului de proprietate asupra unui autovehicul de către primul proprietar din România și atribuirea unui certificat de înmatriculare și a numărului de înmatriculare;
b) la repunerea în circulație a unui autovehicul după încetarea unei exceptări sau scutiri prevăzute la art. 3 și 8;
c) la reintroducerea în parcul auto național a unui autovehicul, în cazul în care, la momentul scoaterii sale din parcul auto național, i s-a restituit proprietarului plătitor valoarea reziduală a taxei, în conformitate cu prevederile art. 7.
Taxa pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule nu constituie o taxă echivalentă la import, ci o măsură dispusă pentru protecția mediului, urmând a se avea în vedere și faptul că taxele încasate sunt gestionate de Administrația F. pentru Mediu, în vederea finanțării programelor și proiectelor pentru protecția mediului.
Consideră recurenta că în mod nelegal judecătorul fondului a dispus obligarea sa și la acordarea dobânzii fiscale calculată conform art. 120 alin. (7) din O.G. nr. 92/2003 republicată.
A precizat faptul că prezenta acțiune în pretenții derivă din aplicarea unor dispoziții legale naționale pretinse a fi contrarii normelor comunitare, iar nu din faptul nesoluționării în termen a unei cereri, situație de natură a justifica acordarea dobânzii prevăzute de art. 120 din O.G. nr. 92/2003 republicată, privind Codul de procedura fiscală.
Examinând legalitatea și temeinicia sentinței atacate, prin prisma actelor și lucrărilor dosarului și a motivelor de recurs invocate, Curtea constată că recursul este nefondat, pentru următoarele considerente:
Pe fondul cauzei, Curtea a reținut că, potrivit art. 110 TFUE „Nici un stat membru nu aplică, direct sau indirect, produselor altor state membre impozite interne de orice natură mai mari decât cele care se aplică direct sau indirect, produselor naționale similare.”
Față de dreptul pretins de reclamant, instanța a constatat că odată cu aderarea României la Comunitatea Europeană, ca orice alt stat membru, are obligația de a respecta o dispoziție de drept comunitar direct aplicabilă, iar atunci când are loc o violare a acesteia, are obligația de a repara daunele cauzate persoanelor particulare.
Potrivit art. 148 alin. 2 din Constituție, ca urmare a aderării României la Uniunea Europeană, prevederile tratatelor constitutive ale Uniunii Europene, precum și celelalte reglementări comunitare cu caracter obligatoriu, au prioritate față de dispozițiile contrare din legile interne.
În speță, norma de drept comunitar pretinsă încălcată este cea prevăzută de art. 110 din TFUE (fost art.90 din TCE) - dispoziție direct aplicabilă în fiecare stat membru, potrivit căreia „Nici un stat membru nu aplică direct sau indirect produselor altor state membre impozite interne de orice natură mai mari decât cele ce se aplică direct sau indirect produselor naționale similare.”
Taxa de poluare a fost aplicată în temeiul dispozițiilor OUG nr. 50/2008 (forma în vigoare la data achitării taxei).
Analizând compatibilitatea dispozițiilor din OUG nr. 50/2008 în raport de dispozițiile art. 110 din TFUE (fost art. 90 din TCE) în cauza C-402/09, cu prilejul unei cereri având ca obiect pronunțarea unei hotărâri preliminare formulată în temeiul art. 234 CE, Curtea de Justiție a Comunităților Europene a hotărât că articolul 110 TFUE trebuie interpretat în sensul că se opune ca un stat membru să instituie o taxă de poluare aplicată autovehiculelor cu ocazia primei lor înmatriculări în acest stat membru, dacă regimul acestei măsuri fiscale este astfel stabilit încât descurajează punerea în circulație, în statul membru menționat, a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre, fără însă a descuraja cumpărarea unor vehicule de ocazie având aceeași vechime și aceeași uzură de pe piața națională.
Concluzia de la pct. 58 din Hotărârea T., CJUE a rezolvat irevocabil chestiunea caracterului discriminatoriu al OUG nr. 50/2008: „(58) Cu toate acestea, din dosarul prezentat Curții rezultă fără echivoc că reglementarea menționată are ca efect faptul că vehiculele de ocazie importate și caracterizate printr-o vechime și o uzură importante sunt supuse, în pofida aplicării unei reduceri ridicate a valorii taxei pentru a ține seama de deprecierea lor, unei taxe care se poate apropia de 30 % din valoarea lor de piață, în timp ce vehiculele similare puse în vânzare pe piața națională a vehiculelor de ocazie nu sunt nici un fel grevate de o astfel de sarcină fiscală. Nu se poate contesta că, în aceste condiții OUG nr. 50/2008 are ca efect descurajarea importării și punerii în circulație în România a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre.
Așadar art. 110 TFUE obligă fiecare stat membru să aleagă taxele aplicate autovehiculelor și să le stabilească regimul astfel încât acestea să nu aibă ca efect favorizarea vânzării vehiculelor de ocazie naționale și descurajarea, în acest mod, a importului de vehicule de ocazie similare.
În alte două cauze soluționate de către CJUE ca urmare a adresării unei întrebări preliminare (cauzele conexate C-29/2011 și C 30/2011) s-a reținut că o reglementare precum OUG 50/2008 are ca efect descurajarea importării și punerii în circulație în România a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre, prin faptul că supune vehiculele de ocazie importate unei taxe care, în pofida aplicării unei reduceri ridicate pentru a ține seama de deprecierea lor, se poate apropia de un procent considerabil din valoarea lor de piață, în timp ce vehiculele similare puse în vânzare pe piața națională a vehiculelor de ocazie nu sunt în nici un fel grevate de o astfel de sarcină fiscală.
Răspunzând întrebării preliminare, s-a concluzionat că articolul 110 TFUE trebuie interpretat în sensul că se opune ca un stat membru să instituie o taxă de poluare aplicată autovehiculelor cu ocazia primei înmatriculări în acest stat membru, dacă regimul acestei măsuri fiscale este astfel stabilit încât descurajează punerea în circulație, în statul membru menționat, a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre, fără însă a descuraja cumpărarea unor vehicule de ocazie având aceeași vechime și aceeași uzură de pe piața națională.
În ceea ce privește motivul de recurs referitor la eronata obligare la plata dobânzii calculată conform art. 120 din Codul de procedură fiscală, Curtea constată că nici acesta nu este întemeiat.
Astfel, deși cadrul normativ incident în cauză este reglementat de O.G. nr. 92/2003, Curtea de Justiție a Uniunii Europene, în cauza C-565/11, I., a statuat că dreptul Uniunii se opune unui regim național, precum cel în discuție în litigiul principal, care limitează dobânzile acordate cu ocazia restituirii unei taxe percepute cu încălcarea dreptului Uniunii la cele care curg începând din ziua care urmează datei formulării cererii de restituire a acestei taxe.
Decizia Curții de Justiție a Comunităților Europene are putere obligatorie atât pentru instanța de trimitere cât și pentru celelalte instanțe. Mai mult Decizia Curții are efecte ex tunc (și pentru trecut) cu excepția situației când din motive de asigurare a siguranței circuitului juridic comunitar, prevede expres aplicarea deciziei ex nunc (numai pentru viitor). Această prevedere expresă nu s-a dispus în cauză.
Față de aceste aspecte, constatând legală și temeinică hotărârea instanței de fond, nefiind date motivele de recurs invocate și că, nici din oficiu nu există motive de casare, în temeiul art. 496 din Noul Cod procedură civilă, Curtea va respinge recursul ca nefondat.
Văzând că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată,
Pentru aceste motive,
În numele Legii,
DECIDE :
Respinge recursul declarat de pârâta Direcția G. Regională a Finanțelor Publice Iași – Administrația Județeană a Finanțelor Publice Suceava cu sediul în municipiul Suceava, .. 7, județul Suceava, împotriva sentinței nr. 5300 din 25 septembrie 2014, pronunțată de Tribunalul Suceava – Secția de C. Administrativ și F., în dosarul nr._, intimați fiind pârâții S. F. Municipal Vatra Dornei și Administrația F. pentru Mediu București și reclamantul M. V., ca nefondat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică din 25 martie 2015
Președinte, Judecători, Grefier,
Red. S. R.
Jud. fond: N. D. C.
Tehnored. M.A.
Ex. 7/26.03.2015
| ← Cerere de ajutor public judiciar. Decizia nr. 2937/2015. Curtea... | Pretentii. Decizia nr. 1144/2015. Curtea de Apel SUCEAVA → |
|---|
