Pretentii. Decizia nr. 2977/2015. Curtea de Apel SUCEAVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 2977/2015 pronunțată de Curtea de Apel SUCEAVA la data de 18-09-2015 în dosarul nr. 100/86/2014
Acesta nu este document finalizat
Dosar nr._ - pretenții -
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL SUCEAVA
SECȚIA DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA NR .2977
Ședința publică din 18 septembrie 2015
Președinte G. R.
Judecător D. N.
Judecător C. T.
Grefier Silvea D.
Pe rolul instanței se află judecarea recursului declarat de pârâta Administrația Județeană a Finanțelor Publice Suceava cu sediul în Suceava, ..7, jud. Suceava în calitate de reprezentant al Direcției Generale Regionale a Finanțelor Publice Iași , împotriva sentinței nr.368 din 05.02.2015 a Tribunalului Suceava – Secția de contencios administrativ și fiscal – dosar nr._ , intimat fiind reclamantul H. D., cu domiciliul ales la Cabinet av. V. R. - Suceava, .. 10, ., jud. Suceava.
La apelul nominal, făcut în ședința publică, au lipsit părțile.
Procedura de citare a fost legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, învederându-se că reclamantul intimat nu a depus la dosar actele solicitate de instanță, după care instanța, în temeiul art. art. 131 alin. 1 din Noul Cod de procedură civilă, constată că în temeiul art. 96 pct.3 și art. 483 din același act normativ, raportat la art. 8, și 10 din Legea nr. 554/2004, este competentă general, material și teritorial să soluționeze cauza și față de lipsa părților, cauza a fost lăsată la a doua strigare.
La a doua strigare a cauzei, a răspuns avocat V. R. pentru reclamantul intimat, lipsă fiind celelalte părți.
Întrebat fiind avocat V. R. pentru reclamantul intimat, arată că deși a luat legătura cu reclamantul, acesta nu i-a pus la dispoziție actele solicitate de instanță, arătând că lasă la aprecierea instanței fie suspendarea cauzei, fie soluționarea recursului raportat la înscrisurile depuse la dosar.
Instanța constatând recursul în stare de judecată, a rămas în pronunțare.
După deliberare,
CURTEA ,
Asupra recursului de față, constată următoarele:
Împotriva sentinței 368 din 05.02.2015 a Tribunalului Suceava – Secția de contencios administrativ și fiscal, în termen legal, a declarat recurs pârâta Direcția G. Regională a Finanțelor Publice Iași - Administrația Județeană a Finanțelor Publice criticând-o pentru nelegalitate.
În dezvoltarea motivelor de recurs, pârâta a precizat faptul că, pentru eliminarea posibilelor discriminări apărute din aplicarea vechilor reglementări privitoare la taxa percepută pentru emisiile provenite de la autovehicule și pentru punerea în concordanță a reglementărilor interne de combatere a poluării cu hotărârile C.J.U.E. a fost regândit modul în care sunt taxate autovehiculele, fiind emisă în acest sens Legea nr. 9/2012.
Acest act normativ a înlăturat caracterul indirect discriminatoriu prin taxarea unitară indiferent de proveniența autovehiculului.
Taxa pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule nu constituie o taxă echivalentă la import, ci o măsură dispusă pentru protecția mediului, urmând a se avea în vedere și faptul că taxele încasate sunt gestionate de AFM în vederea finanțării programelor și proiectelor pentru protecția mediului.
Recurenta a mai arătat că, hotărârea este nelegală și netemeinică și din prisma acordării dobânzii fiscale calculată conform art. 124 din O.G. nr. 92/2003 republicată.
Prezenta acțiune în pretenții, derivă din aplicarea unor dispoziții legale naționale pretinse a fi contrarii normelor comunitare, iar nu din faptul nesoluținării în termen a unei cereri, situație de natură a justifica acordarea dobânzii prevăzute de art. 124 din O.G. nr. 92/2003 republicată privind Codul de procedură fiscală.
Conform art. 124 alin. 1 din O.G. nr. 92/2003 republicată, doar pentru sumele de restituit sau de rambursat de la buget contribuabilii au dreptul la dobândă.
În speță, taxa de poluare nu constituie venit la bugetul general consolidat, ci la bugetul Fondului pentru Mediu, astfel nu sunt incidente prevederile art. 124 alin. 1 din O.G. nr. 92/2003 republicată.
Examinând legalitatea și temeinicia sentinței atacate, prin prisma actelor și lucrărilor dosarului și a motivelor de recurs invocate, Curtea constată următoarele:
Potrivit art. 110 TFUE „Nici un stat membru nu aplică, direct sau indirect, produselor altor state membre impozite interne de orice natură mai mari decât cele care se aplică direct sau indirect, produselor naționale similare.”
Față de dreptul pretins de reclamantă, instanța a constatat că odată cu aderarea României la Comunitatea Europeană, ca orice alt stat membru, are obligația de a respecta o dispoziție de drept comunitar direct aplicabilă, iar atunci când are loc o violare a acesteia, are obligația de a repara daunele cauzate persoanelor particulare.
Potrivit art. 148 alin. 2 din Constituție, ca urmare a aderării României la Uniunea Europeană, prevederile tratatelor constitutive ale Uniunii Europene, precum și celelalte reglementări comunitare cu caracter obligatoriu, au prioritate față de dispozițiile contrare din legile interne.
În speță, norma de drept comunitar pretinsă încălcată este cea prevăzută de art. 110 din TFUE (fost art.90 din TCE) - dispoziție direct aplicabilă în fiecare stat membru, potrivit căreia „Nici un stat membru nu aplică direct sau indirect produselor altor state membre impozite interne de orice natură mai mari decât cele ce se aplică direct sau indirect produselor naționale similare.”
Taxa de poluare a fost aplicată în temeiul dispozițiilor OUG nr. 50/2008 (forma în vigoare la data achitării taxei).
Analizând compatibilitatea dispozițiilor din OUG nr. 50/2008 în raport de dispozițiile art. 110 din TFUE (fost art. 90 din TCE) în cauza C-402/09, cu prilejul unei cereri având ca obiect pronunțarea unei hotărâri preliminare formulată în temeiul art. 234 CE, Curtea de Justiție a Comunităților Europene a hotărât că articolul 110 TFUE trebuie interpretat în sensul că se opune ca un stat membru să instituie o taxă de poluare aplicată autovehiculelor cu ocazia primei lor înmatriculări în acest stat membru, dacă regimul acestei măsuri fiscale este astfel stabilit încât descurajează punerea în circulație, în statul membru menționat, a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre, fără însă a descuraja cumpărarea unor vehicule de ocazie având aceeași vechime și aceeași uzură de pe piața națională.
Concluzia de la pct. 58 din Hotărârea T., CJUE a rezolvat irevocabil chestiunea caracterului discriminatoriu al OUG nr. 50/2008: „(58) Cu toate acestea, din dosarul prezentat Curții rezultă fără echivoc că reglementarea menționată are ca efect faptul că vehiculele de ocazie importate și caracterizate printr-o vechime și o uzură importante sunt supuse, în pofida aplicării unei reduceri ridicate a valorii taxei pentru a ține seama de deprecierea lor, unei taxe care se poate apropia de 30 % din valoarea lor de piață, în timp ce vehiculele similare puse în vânzare pe piața națională a vehiculelor de ocazie nu sunt nici un fel grevate de o astfel de sarcină fiscală. Nu se poate contesta că, în aceste condiții OUG nr. 50/2008 are ca efect descurajarea importării și punerii în circulație în România a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre.
Așadar art. 110 TFUE obligă fiecare stat membru să aleagă taxele aplicate autovehiculelor și să le stabilească regimul astfel încât acestea să nu aibă ca efect favorizarea vânzării vehiculelor de ocazie naționale și descurajarea, în acest mod, a importului de vehicule de ocazie similare.
În alte două cauze soluționate de către CJUE ca urmare a adresării unei întrebări preliminare (cauzele conexate C-29/2011 și C 30/2011) s-a reținut că o reglementare precum OUG 50/2008 are ca efect descurajarea importării și punerii în circulație în România a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre, prin faptul că supune vehiculele de ocazie importate unei taxe care, în pofida aplicării unei reduceri ridicate pentru a ține seama de deprecierea lor, se poate apropia de un procent considerabil din valoarea lor de piață, în timp ce vehiculele similare puse în vânzare pe piața națională a vehiculelor de ocazie nu sunt în nici un fel grevate de o astfel de sarcină fiscală.
Răspunzând întrebării preliminare, s-a concluzionat că articolul 110 TFUE trebuie interpretat în sensul că se opune ca un stat membru să instituie o taxă de poluare aplicată autovehiculelor cu ocazia primei înmatriculări în acest stat membru, dacă regimul acestei măsuri fiscale este astfel stabilit încât descurajează punerea în circulație, în statul membru menționat, a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre, fără însă a descuraja cumpărarea unor vehicule de ocazie având aceeași vechime și aceeași uzură de pe piața națională.
În ceea ce privește motivul de recurs referitor la eronata obligare la plata dobânzii calculată conform art. 124 din Codul de procedură fiscală, Curtea constată că nici acesta nu este întemeiat.
Astfel, deși cadrul normativ incident în cauză este reglementat de O.G. nr. 92/2003, Curtea de Justiție a Uniunii Europene, în cauza C-565/11, I., a statuat că dreptul Uniunii se opune unui regim național, precum cel în discuție în litigiul principal, care limitează dobânzile acordate cu ocazia restituirii unei taxe percepute cu încălcarea dreptului Uniunii la cele care curs începând din ziua care urmează datei formulării cererii de restituire a acestei taxe.
Decizia Curții de Justiție a Comunităților Europene are putere obligatorie atât pentru instanța de trimitere cât și pentru celelalte instanțe. Mai mult Decizia Curții are efecte ex tunc (și pentru trecut) cu excepția situației când din motive de asigurare a siguranței circuitului juridic comunitar, prevede expres aplicarea deciziei ex nunc (numai pentru viitor). Această prevedere expresă nu s-a dispus în cauză.
Recursul este întemeiat însă în ce privește obligarea pârâtei la restituirea către reclamant a sumei de_ lei reprezentând taxa de poluare achitată conform chitanței . nr._ din 17.02.2012.
Astfel, din verificarea dosarului de fond, Curtea constată că, deși reclamantul a solicitat restituirea taxei de poluare în suma de_ lei, achitată conform chitanței . nr._ din 17.02.2012, nu a depus la dosar dovada achitării acestei taxe.
Cum, nici în recurs, reclamantul în pofida solicitărilor instanței nu a produs această probă, Curtea constată că în cauză nu s-a făcut dovada achitării sumei pretinse cu titlu de taxă, în aplicarea principiului actori incumbit probatio, potrivit căruia „cel ce face o propunere înaintea judecății, trebuie să o dovedească”.
Față de cele învederate, în conformitate cu dispozițiile art. 496 alin. 1 și art. 488 pct.8 din Cod de procedură civilă raportat la art. 20 din Legea nr.554/2004, Curtea va admite recursul, cu consecința casării în parte a sentinței, în sensul respingerii capătului de cerere privind obligarea pârâtei la plata sumei de 24.587 lei reprezentând taxa pentru emisii poluante cu dobânda aferentă, fiind menținute celelalte dispoziții ale sentinței.
Pentru aceste motive,
În numele Legii,
DECIDE,
Admite recursul declarat de pârâta Administrația Județeană a Finanțelor Publice Suceava cu sediul în Suceava, ..7, jud. Suceava în calitate de reprezentant al Direcției Generale Regionale a Finanțelor Publice Iași , împotriva sentinței nr.368 din 05.02.2015 a Tribunalului Suceava – Secția de contencios administrativ și fiscal – dosar nr._ , intimat fiind reclamantul H. D., cu domiciliul ales la Cabinet av. V. R. - Suceava, .. 10, ., jud. Suceava.
Casează în parte sentința, în sensul că respinge capătul de cerere privind obligarea pârâtei la plata sumei de 24.587 lei reprezentând taxa de emisii poluante cu dobânda aferentă.
Menține restul dispozițiilor sentinței.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din 18 septembrie 2015.
Președinte, Judecători, Grefier,
Red. RG
Jud. fond. M. A.F
Tehnored.DS
Ex. 4/23.09.2015
| ← Pretentii. Decizia nr. 1144/2015. Curtea de Apel SUCEAVA | Completare/lămurire dispozitiv. Decizia nr. 2401/2015. Curtea... → |
|---|
