Pretentii. Decizia nr. 1247/2015. Curtea de Apel SUCEAVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1247/2015 pronunțată de Curtea de Apel SUCEAVA la data de 04-03-2015 în dosarul nr. 4453/86/2014
Dosar nr._ - pretenții -
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL SUCEAVA
SECȚIA DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA NR. 1247
Ședința publică din data de 4 martie 2015
Președinte T. K.
Judecător G. C.
Judecător S. R.
Grefier Ț. O.
Pe rol, judecarea recursului declarat de reclamantul B. N. D., cu domiciliul ales la C.. Av. L. U. din municipiul Suceava, .. 13 A, județul Suceava, împotriva sentinței nr. 5871 din 16 octombrie 2014 pronunțată de Tribunalul Suceava – Secția de contencios administrativ și fiscal în dosar nr. _, intimată fiind pârâta Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Iași – Administrația Județeană a Finanțelor Publice Suceava, cu sediul în municipiul Suceava, .. 7, județul Suceava.
La apelul nominal, făcut în ședință publică, au lipsit părțile.
Procedura de citare a fost legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează că în procedura de regularizare a cererii recurentul a depus taxă de timbru în cuantum de 150 lei, iar pârâta a depus întâmpinare, prin care a solicitat judecarea în lipsă.
Verificându-și competența, în baza art. 131 din Cod de procedură civilă, instanța se declară competentă, general, material și teritorial, conform dispozițiilor art. 96 pct. 3 Cod de procedură civilă și art. 483 din același act normativ, raportat la art. 8 și 10 din Legea nr. 554/2004, apoi, constatând recursul în stare de judecată, a rămas în pronunțare.
După deliberare,
CURTEA,
Asupra recursului de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Suceava – Secția de contencios administrativ și fiscal la data de 10.06.2014, sub nr._, reclamantul B. N.-D. a solicitat obligarea pârâtei Direcția Generală a Finanțelor Publice Suceava – Administrația Finanțelor Publice Suceava la restituirea sumei de 6.803 lei achitată cu titlu de timbru de mediu, plus dobânda fiscală aferentă, calculată de la data achitării și până la data restituirii efective, precum și obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.
Prin sentința nr. 5871 din 16 octombrie 2014,Tribunalul Suceava – Secția de contencios administrativ și fiscal a respins ca nefondată acțiunea având ca obiect „pretenții“ formulată de reclamantul B. N.-D. în contradictoriu cu pârâta Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Iași - Administrația Județeană a Finanțelor Publice Suceava.
Împotriva acestei sentințe, în termen legal, a declarat recurs reclamantul B. N. D., criticând-o pentru nelegalitate.
În dezvoltarea motivelor de recurs reclamantul a arătat că taxa pe poluare în cuantum de 6.803 lei a fost achitată la data de 10.12.2013, perioadă în care era în vigoare Legea nr. 9/2012.
Legea nr. 9/2012 a fost ulterior modificată prin O.U.G. nr. 1/2012 în sensul că dispozițiile art. 2 lit. i) și art. 4 alin, (2) din Legea nr. 9/2012 au fost suspendate de la aplicare până la data de 31 ianuarie 2012, cu consecința că taxa pentru emisiile poluante nu s-a achitat cu ocazia transcrierii dreptului de proprietate asupra autoturismelor de ocazie înmatriculate anterior datei de 1 ianuarie 2007, existând astfel în mod evident o discriminare între autoturismele aduse de pe piața externă și cele de pe piața internă.
CJUE a constatat la 3.02.2014. în afacerile reunite C-97/13 (S. G. C. c Administrația Finanțelor Publice Mediaș, Administrația Fondului pentru Mediu) și C-214/13 (Administrația Finanțelor Publice A. vs.G. C.), în sensul că varianta taxei pentru emisii poluante aplicabile în perioada 13-31 ianuarie 2012 este incompatibilă cu art. 110 TFUE. În esență instanța europeană a reținut că nu există nicio diferență între taxa neutru emisii poluante și vechea taxă de poluare, reglementată prin O.U.G. nr. 50/2008.
În această situație și în toate situațiile similare, oferind eficiența cuvenită dreptului european prin prisma art. 148 alin. (2) și (4) din Constituția României, instanțele naționale trebuie să constate ș de această dată incompatibilitatea taxei pentru emisii poluante prelevate sub imperiul Legii nr. 9/2012, achitată în perioada 13.01._12.
Având în vedere cele mai sus precizate solicită să se observe faptul că efectele dispozițiilor Legii 9/2012 din perioada 13.01._12 erau identice cu cele ale aceleași legi varianta 1.01._13.
O.U.G. nr. 1/2012 și-a produs efectele numai până la data de 31.12.2012, ulterior acestei date, Legea nr. 9/2012 nu a mai suferit nicio modificare legislativă, fiind din punct de vedere al criteriilor de calcul al taxei pe poluare și al nominalizării autoturismelor pentru care se achita taxă de poluare, aceeași cu varianta în vizoare la data de 13.01._12.
Analizând susținerile Curții Europene de Justiție, în cauza sus arătată, se poate deduce identitatea de rațiune și continuitatea existenții în jurisprudența Curții și cu privire la discriminarea evidentă în perioada 1.01._13.
În acest sens, se impune ca în momentul în care o instanță națională este învestită cu soluționarea unei cauze de acest tip, să se procedeze la o analiză de ansamblu a jurisprudenței Curții de Justiție a Uniunii Europene circumscrise art. 110 TFUE și mai vechiului art. 90 TCE. Astfel, instanțele au sarcina și în același timp obligația de a depăși limitele impuse de hotărârile pronunțate de Curte în afacerile I. T. (C-402/09, hotărârea din 7 aprilie 2011) și I. N. (C-263/10, hotărârea din 7 iulie 2011), completând această jurisprudență cu îndrumările date de instanța de la Luxemburg în cauze precum Krawczynski C-426/07, hotărârea din 17 iulie 2008), Nunes Tadeu (C-345/93, hotărârea din 9 martie 1995), Gomes Valente (C-393/9S, hotărârea din 20 februarie 2001), toate confirmate prin hotărârea pronunțată în afacerea X(C-437/12, hotărârea din 19 decembrie 2013),
Astfel, dat fiind faptul că a intervenit și hotărârea CJUE în afacerile reunite C-97/13 (S. G. C. c. Administrația Finanțelor Publice Mediaș, Administrația Fondului pentru Mediu) și C-214/13 (Administrația Finanțelor Publice A. vs. G. C.), apreciază că se impune admiterea acțiunii astfel cum a fost formulată.
Mai mult decât atât, există și pe rolul Tribunalului Suceava, practică judiciară în sensul admiterii acțiunilor având drept obiect restituirea taxelor pe poluare achitate în 01.01._13. Tribunalul Suceava, în dosarul nr._ a admis acțiunea, în sensul obligării pârâtei la restituirea taxei achitată în data de 28.01.2913.
Raționamentul instanței a fost afirmat și de Curtea de Apei Suceava, care în recurs, a menținut dispozițiile sentințe instanței de fond ca temeinice și legale.
Așa fiind, față de valoarea disproporționată a taxei raportat la valoarea de piață a vehiculelor și având în vedere lipsa unor criterii clare și previzibile pe baza cărora să poată fi evaluat efectul de descurajare a importurilor pentru a se proceda pe cale judiciară la o eventuală ajustare a sumei, apreciază că se impune admiterea recursului.
Unul din efectele principale ale acestei legi a fost efectul descurajant pentru importul autoturismelor de ocazie, în cele mai multe cazuri taxa pe poluare pentru acestea, fiind incomparabil mai mare, decât cuantumul prevăzut de vechea OUG 50/2008 cu modificările ulterioare.
În urma numeroaselor soluții date se CJUE, instanțele naționale au fost obligate să aplice în dosarele aflate pe rolul lor, legislația comunitarii, aceasta fiind obligatorie și prioritara legislației interne.
Argumentele instanței europene prin care apreciază legea taxelor pe poluare drept nelegală, nu ține de criteriile folosite de legiuitor în determinarea cuantumului laxei, ci de efectul descurajant al unei asemenea taxe, în sine, pentru importul vehiculelor de ocazie.
În concluzie, separat de criteriile de determinare, de cuantumul laxei și scopul urmărit prin aplicarea unei asemenea taxe, Curtea a considerat că o asemenea tavă are ca efect descurajarea importării și punerii în circulație în România a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre, fiind contrarie art. 110 TFUE.
Pentru aceste motive solicită admiterea recursului, desființarea sentinței recurate și în fond admiterea acțiunii așa cum a fost formulată.
Prin întâmpinarea depusă la data de 03.02.2015 pârâta a solicitat respingerea recursului ca nefondat.
Examinând legalitatea sentinței atacate, prin prisma actelor și lucrărilor dosarului și a motivelor de recurs invocate, Curtea constată că recursul este nefondat, pentru următoarele considerente:
Reclamantul a achitat pentru înmatricularea unui autoturism marca Volkswagen o taxă pentru timbru de mediu în sumă de 6.803 lei la data de 10.12.2013 conform chitanței . nr._ (fila 6 dosar fond).
Potrivit art. 3 din O.U.G. nr. 9/2013, timbrul de mediu se aplică pentru categoriile M1, M2, M3 și N1, N2, N3, astfel cum sunt acestea definite în RNTR2.
Conform art. 4 din același act normativ, obligația de plată a timbrului intervine o singură dată, astfel:
a) cu ocazia înscrierii în evidențele autorității competente, potrivit legii, a dobândirii dreptului de proprietate asupra unui autovehicul de către primul proprietar din România și atribuirea unui certificat de înmatriculare și a numărului de înmatriculare;
b) la reintroducerea în parcul auto național a unui autovehicul, în cazul în care, la momentul scoaterii sale din parcul auto național, i s-a restituit proprietarului valoarea reziduală a timbrului, în conformitate cu prevederile art. 7;
c) cu ocazia transcrierii dreptului de proprietate asupra autovehiculului rulat și pentru care nu a fost achitată taxa specială pentru autoturisme și autovehicule, taxa pe poluare pentru autovehicule sau taxa pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule, potrivit reglementărilor legale în vigoare la momentul înmatriculării;
d) cu ocazia transcrierii dreptului de proprietate asupra autovehiculului rulat în situația autovehiculelor pentru care s-a dispus de către instanțe restituirea sau înmatricularea fără plata taxei speciale pentru autoturisme și autovehicule, taxei pe poluare pentru autovehicule sau taxei pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule.
Rezultă din cuprinsul textelor de lege învederate că timbrul de mediu este impus fără discriminare tuturor autovehiculelor, atât celor de producție internă cât și a celor de producție comunitară, la prima înmatriculare pe teritoriul țării cât și celor rulate cu privire la care se transcrie dreptul de proprietate și pentru care, fie nu a fost achitată taxa specială pentru autoturisme și autovehicule, taxa pe poluare pentru autovehicule sau taxa pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule, potrivit reglementărilor legale în vigoare la momentul înmatriculării, fie s-a dispus de către instanțe restituirea sau înmatricularea fără plata taxei speciale pentru autoturisme și autovehicule, a taxei pe poluare pentru autovehicule sau a taxei pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule.
O.U.G. nr. 9/2013, respectiv art. 4, prin reglementările sale, nu aduce atingere în mod direct sau indirect egalității de tratament între produsele naționale și cele importate, iar interdicția pe care o stabilește art. 110 ( fost 90) par. 1 prin Tratatul de Instituire a Comunității Europene și potrivit căruia ” Nici un stat membru nu aplică, direct sau indirect, produselor altor state membre impozite interne sau de orice natură mai mari decât cele care se aplică, direct sau indirect, produselor naționale similare”, trebuie aplicată de fiecare dată când o prevedere fiscală este de natură să descurajeze importul de bunuri din alte state membre, favorizând producția internă sau bunurile disponibile pe piața națională.
Nu este dat caracterul discriminatoriu al O.U.G. nr. 9/2013 în ceea ce privește achiziționarea efectivă a unui autoturism fie de pe teritoriul României, fie dintr-un stat membru U.E. Câtă vreme se invocă încălcarea liberei circulații a bunurilor, ceea ce prezintă relevanță e achiziționarea efectivă a unui asemenea bun și condițiile în care ea poate fi realizată, nu împrejurarea că e posibil să se afle în circulație autoturisme pentru care nu s-a achitat taxa de poluare sau taxa specială pentru autoturisme ori acestea au fost restituite.
Susținerile privind efectul descurajant al timbrului în ceea ce privește achiziționarea autoturismelor din spațiul comunitar au un caracter general, nefiind suficient de precise și concordante. Câtă vreme nu s-a descris și dovedit printr-un calcul concret faptul că regimul timbrului de mediu este astfel stabilit încât descurajează, la modul real și obiectiv punerea în circulație în România a unor vehicule de ocazie cumpărate din statele membre U.E., fără însă a descuraja cumpărarea unor vehicule de ocazie având aceeași vechime și aceeași uzură, de pe piața națională, motivele recurentului rămân simple alegații.
Cauzele pronunțate de CJUE în legătură cu taxa de poluare nu sunt incidente, întrucât nu există o discriminare rezultată din faptul că reclamantul, ce a achiziționat vehicul rulat înmatriculat anterior într-un alt stat membru, este obligat a plăti taxa de timbru de mediu, în condițiile în care aceasta este datorată atât de cei care achiziționează un vehicul produs/rulat în România, cât și de cei cărora li s-a restituit taxa pe poluare sau taxa pentru emisii poluante printr-o hotărâre judecătorească.
Totodată, apreciază Curtea a fi de reținut și faptul că nu există nici o dispoziție a dreptului UE care să interzică statelor membre a institui un sistem general de impozite interne aplicabile potrivit unor criterii obiective unei categorii determinate de bunuri, precum autovehiculele.
Față de cele ce preced, deoarece la momentul când reclamantul a achitat taxa pentru timbru de mediu, aceasta era datorată potrivit legii naționale atât pentru autovehiculele naționale, cât și pentru cele care au dobândit drept de liberă circulație pe teritoriul Uniunii, se observă că recursul de față apare ca fiind neîntemeiat și, în consecință, în conformitate cu dispozițiile art. 488, art. 496 alin. 1 din Codul de procedură civilă, Curtea îl va respinge ca atare.
Pentru aceste motive,
În numele Legii,
DECIDE :
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamantul B. N. D., cu domiciliul ales la C.. Av. L. U. din municipiul Suceava, .. 13 A, județul Suceava, împotriva sentinței nr. 5871 din 16 octombrie 2014 pronunțată de Tribunalul Suceava – Secția de contencios administrativ și fiscal în dosar nr. _, intimată fiind pârâta Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Iași – Administrația Județeană a Finanțelor Publice Suceava, cu sediul în municipiul Suceava, .. 7, județul Suceava.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 4 martie 2015.
Președinte, Judecători, Grefier,
Red. T.K.
Jud. Fond O. G.
Tehnored. Ț.O. /4 Ex./09.03.2015
| ← Pretentii. Decizia nr. 1725/2015. Curtea de Apel SUCEAVA | Pretentii. Decizia nr. 1093/2015. Curtea de Apel SUCEAVA → |
|---|
