Pretentii. Decizia nr. 1725/2015. Curtea de Apel SUCEAVA

Decizia nr. 1725/2015 pronunțată de Curtea de Apel SUCEAVA la data de 24-03-2015 în dosarul nr. 10023/86/2013

Dosar nr._ - pretenții -

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL SUCEAVA

SECȚIA DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL

DECIZIA NR. 1725

Ședința publică din 24 martie 2015

PreședinteVințilă N.

JudecătorGrapini C.

Judecător N. D.

Grefier H. L.

Pe rol, judecarea recursului declarat de reclamantul C. O. M., domiciliat în municipiul Suceava, ., ., . și cu domiciliul ales la C.. Av. F. L. G., din satul Lisaura, . Ipotești, județul Suceava, împotriva sentinței nr. 5586 din 2 octombrie 2014 pronunțată de Tribunalul Suceava – Secția de C. Administrativ și Fiscal – în dosarul nr._, intimați fiind pârâta Direcția G. Regională a Finanțelor Publice Iași – Administrația Județeană a Finanțelor Publice Suceava, cu sediul în municipiul Suceava, .. 7, județul Suceava și Ministerul Finanțelor Publice București,cu sediul în municipiul București,., sector 5.

La apelul nominal, făcut în ședință publică, se prezintă avocat L. G. pentru reclamantul-recurent, lipsă fiind reclamantul-recurent și reprezentanții pârâților.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

Se face referatul cauzei, după care, verificându-și competența, în baza art. 131 Cod procedură civilă, instanța se declară competentă, general, material și teritorial, conform dispozițiilor art. 96 pct.3 Cod procedură civilă și art.10 al.2 din Legea nr. 554/2004 și constatând recursul în stare de judecată, acordă cuvântul la dezbateri.

Avocat L. G. pentru reclamantul-recurent cere admiterea recursului formulat în temeiul art. 496 Cod procedură civilă, fără cheltuieli de judecată. Solicită a se avea în vedere la pronunțarea deciziei motivele de recurs formulate.

Declarând dezbaterile închise, după deliberare,

CURTEA,

Asupra recursului de față, constată:

Prin cererea legal timbrată adresată Tribunalului Suceava la data de 08.10.2013 înregistrată sub nr._, reclamantul C. O. – M. a chemat în judecată pe pârâții ANAF – Direcția G. a Finanțelor Publice Suceava și M. Economiei și Finanțelor București, solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună restituirea taxei de poluare în valoare de 5.898 lei și plata dobânzilor fiscale.

Prin sentința nr. 5586 din 2 octombrie 2014, Tribunalul Suceava – Secția de C. Administrativ și Fiscal – a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului M. Economiei și Finanțelor București; a respins cererea formulată în contradictoriu cu acest pârât ca fiind promovată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă; a respins, ca nefondată, cererea formulată de reclamantul C. O. - M., în contradictoriu cu pârâta Direcția G. Regională a Finanțelor Publice Iași - Administrația Județeană a Finanțelor Publice Suceava.

Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamantul C. O. M., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.

În motivare, reclamantul a arătat că instanța de fond a dat o interpretare greșită dispozițiilor incidente în cauză.

Legea nr. 9/2013 a fost promulgată și produce efecte directe, raportat la Legea nr. 24/2000, Constituția României, CEDO, legislația UE se poate constata că această lege încalcă principiul poluatorul plătește, nu se poate aplica în forma promulgată fiind discriminatorie, abuzivă și confuză. Invocă art. 4 din această lege.

A cerut admiterea recursului, modificarea sentinței, în sensul admiterii acțiunii.

Examinând legalitatea sentinței atacate, prin prisma actelor și lucrărilor dosarului și a motivelor de recurs invocate, Curtea constată că recursul este nefondat, pentru următoarele considerente:

Reclamantul a achitat pentru înmatricularea unui autoturism marca BMW o taxă pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule în sumă de 5.898 la data de 13.03.2013 conform chitanței . nr._ (fila 9 dosar fond).

La această dată erau în vigoare dispozițiile art. 4 alin. 2 din Legea nr. 9/2012, a căror aplicare a fost suspendată până la data de 31.12.2012 prin adoptarea O.U.G. nr. 1/2012. Mai exact începând cu data de 01.01.2013 a redevenit aplicabilă forma inițială a Legii nr. 9/2012, formă care, după cum vom arăta în cele ce urmează, nu intră în conflict cu dispozițiile comunitare.

În speță, reclamantul invocă, în cererea pentru restituirea taxei menționate, faptul că dispoziția națională consacră un impozit discriminatoriu, fiind contrată art. 110 TFUE.

Curtea constată că pentru atenuarea disparităților regionale și în realizarea scopului afirmat de creare a unei comunități economice consolidate, dreptul european limitează libertatea statelor de a restricționa libera circulație a mărfurilor prin interzicerea taxelor protecționiste și discriminatorii. În acest sens, art. 110 TFUE prohibește discriminarea fiscală între produsele importate și cele provenind de pe piața internă care sunt de natură similară, rostul acestei reglementări fiind de a interzice impuneri fiscale diferite între produsele importate și cele similare autohtone, astfel încât să se excludă posibilitatea ca produsele importate să fie supuse unor impozite mai mari decât produsele naționale și, prin urmare, să se producă efecte discriminatorii.

Prin urmare, posibilitatea înlăturării legii naționale ca fiind contrară art. 110 TFUE este condiționată de existența unei stări de discriminare între autovehiculele aflate deja pe piața națională și a celor înmatriculate si achiziționate dintr-un alt stat membru al Uniunii. Or, art. 4 alin. 1 din Legea 9/2012 stabilește că obligația de plată a taxei intervine a) cu ocazia înscrierii în evidențele autorității competente, potrivit legii, a dobândirii dreptului de proprietate asupra unui autovehicul de către primul proprietar din România și atribuirea unui certificat de înmatriculare și a numărului de înmatriculare; b) la repunerea în circulație a unui autovehicul după încetarea unei exceptări sau scutiri prevăzute la art. 3 și 8; c) la reintroducerea în parcul auto național a unui autovehicul, în cazul în care, la momentul scoaterii sale din parcul auto național, i s-a restituit proprietarului plătitor valoarea reziduală a taxei, în conformitate cu prevederile art. 7. Mai mult, la alin. 2 al aceluiași articol (care a redevenit aplicabil după data de 01.01.2013) se arată că „obligația de plată a taxei intervine și cu ocazia primei transcrieri a dreptului de proprietate, în România, asupra unui autovehicul rulat și pentru care nu a fost achitată taxa specială pentru autoturisme și autovehicule, conform Legii nr. 571/2003, cu modificările și completările ulterioare, sau taxa pe poluare pentru autovehicule și care nu face parte din categoria autovehiculelor exceptate sau scutite de la plata acestor taxe, potrivit reglementărilor legale în vigoare la momentul înmatriculării.”

Prin urmare, în soluția legii interne, la data la care reclamantul a achitat taxa, obligația de plată a taxei este impusă, fără discriminare, tuturor autovehiculelor, atât celor de producție internă sau comunitară, la prima înmatriculare pe teritoriul țării, cât și celor înmatriculate anterior în România și pentru care nu a fost achitată taxa specială de primă înmatriculare sau taxa de poluare.

Așadar, cum la data achitării taxei pentru emisii poluante era în vigoare Legea nr. 9/2012, Curtea constată inexistența tratamentului discriminatoriu constatat de CJUE în cauzele T. (C-402/09, 07 aprilie 2011), O. și . (C-136/10 și C-178/10), I.( C-336/10), Ș. și I. (C-29/11 și C-30/11).

Față de aceste aspecte, constatând legală și temeinică hotărârea instanței de fond, nefiind date motivele de recurs invocate și că, nici din oficiu nu există motive de casare, în temeiul art. 488, art. 496 alin. 1 din Codul de procedură civilă, Curtea va respinge recursul, ca nefondat.

Pentru aceste motive,

În numele Legii,

DECIDE :

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamantul C. O. M., domiciliat în municipiul Suceava, ., ., . și cu domiciliul ales la C.. Av. F. L. G., din satul Lisaura, . Ipotești, județul Suceava, împotriva sentinței nr. 5586 din 2 octombrie 2014 pronunțată de Tribunalul Suceava – Secția de C. Administrativ și Fiscal – în dosarul nr._, intimați fiind pârâta Direcția G. Regională a Finanțelor Publice Iași – Administrația Județeană a Finanțelor Publice Suceava, cu sediul în municipiul Suceava, .. 7, județul Suceava și Ministerul Finanțelor Publice București,cu sediul în municipiul București,., sector 5.

Definitivă.

Pronunțată în ședința publică din 24 martie 2015.

Președinte,Judecători,Grefier,

Red. G.C.

Jud. fond: Z. C.

Tehnored. H.L.

Ex. 6/03.04.2015

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Pretentii. Decizia nr. 1725/2015. Curtea de Apel SUCEAVA