Pretentii. Decizia nr. 1563/2015. Curtea de Apel SUCEAVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1563/2015 pronunțată de Curtea de Apel SUCEAVA la data de 23-03-2015 în dosarul nr. 2954/86/2014
Dosar nr._ - pretenții –
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL SUCEAVA
SECȚIA DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA NR. 1563
Ședința publică din 23 martie 2015
Președinte N. M.
Judecător G. D.
Judecător M. L.
Grefier V. G.
Pe rol, judecarea recursului declarat de reclamantul P. N., domiciliat în ., nr. 220, Jud. Suceava, împotriva sentinței nr. 7031 din 27.11.2014 a Tribunalului Suceava – Secția de C. Administrativ și Fiscal - dosar nr._, pârâți intimați fiind Direcția G. Regională a Finanțelor Publice Iași - Administrația Județeană a Finanțelor Publice Suceava.
La apelul nominal, făcut în ședință publică, lipsesc părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care,
Curtea, verificându-și competența în baza art. 131 din Noul Cod de Procedură Civilă, se declară competentă, general, material și teritorial, conform dispozițiilor art.96 pct.3 din Noul Cod de Procedură Civilă și art.10 al.2 din Legea nr.554/2004, după care, văzând că s-a solicitat judecata în lipsă, constată recursul în stare de judecată și rămâne în pronunțare asupra acestuia.
După deliberare,
CURTEA,
Asupra recursului de față constată următoarele:
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Tribunalului Suceava - Secția de contencios administrativ și fiscal la data de 01.04.2014 sub numărul_ reclamantul P. N. în contradictoriu cu pârâta Administrația Județeană a Finanțelor Publice Suceava a solicitat obligarea acesteia la plata sumei de 3.435 lei reprezentând contravaloare taxă timbru de mediu, cu dobânda aferentă și cu cheltuieli de judecată. De asemenea, a solicitat și anularea deciziei de calcul.
Prinsentința nr. 7031 din 27.11.2014 Tribunalul a respins acțiunea având ca obiect „pretenții” formulată de reclamantul P. N., în contradictoriu cu pârâtele Direcția G. Regională a Finanțelor Publice Iași și Administrația Județeană a Finanțelor Publice Suceava, ca nefondată.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamantul P. N..
În dezvoltarea motivelor de recurs a arătat că, prin O.U.G. nr. 9/2013 privind timbrul de mediu pentru autovehicule s-a adoptat o nouă reglementare intrată în vigoare la data de 15 martie 2013 și în esență quasi-identica cu dispozițiile Legii nr. 9/2012 aflate în vigoare de la data de 1 ianuarie 2013 și până la abrogarea acestui act normative de către O.U.G. nr. 9/2013.
Dispozițiile art. 110 T.F.U.E. prevăd faptul că, Nici un stal membru nu aplică, direct sau indirect, produselor altor state membre impozite interne de orice natură mai mari decât cele care se aplica, direct sau indirect produselor naționale similare; De asemenea, nici un stat membru nu aplică produselor altor state membre impozite interne de natură să protejeze indirect alte sectoare de producție. Scopul art. 110 T.F.U.E. este acela de a împiedica periclitarea obiectivelor art. 28-30 T.F.U.E. prin taxarea internă discriminatorie.
Cum tratatul interzice taxele vamale la import și la export, precum și taxele cu efect echivalent, aceste din urmă prevederi ar fi lipsite de conținut dacă produsele străine ar putea fi supuse unui regim fiscal mai sever fața de produsele interne ulterior traversării frontierei statului membru a căror produse, dezavantajându-se prin acest procedeu produsele aflate în raport de concurența cu produsele indigene.
Instanța de contencios european, a arătat că articolul nr. 110 TFUE ar fi golit de sensul și de obiectivul său dacă statelor membre le-ar fi permis sa instituie noi taxe care au ca obiect sau ca efect descurajarea vânzării de produse importate în favoarea vânzării de produse similare disponibile pe piața naționala și introduce pe aceasta piață înainte de . taxelor menționate.
O astfel de situație ar permite statelor membre să eludeze, prin instituirea unor impozite interne al căror regim este stabilit astfel încât să aibă efectul descris mai sus, interdicțiile prevăzute de art. 28 TFUE, 30 TFUE și 34 TFUE, referitoare la interzicerea taxelor vamale la import și export, a restricțiilor cantitative la import, precum și orice taxe și măsuri cu efect echivalent.
În aceste condiții fiind relative clar caracterul și efectul discriminator a reglementării interne în raport de produsele importate, precum și corelativul efect favorizant în raport de produsele naționale.
Analizând compatibilitatea O.U.G. 9/2013 privind timbrul de mediu cu dispozițiile art. 110 TFUE. Legiuitorul a urmărit în principal găsirea unei formule legislative care să nu mai conțină deficiențele vădite a celor anterioare (care instituiau o clară diferență dc tratament în favoarea produselor naționale - care nu erau supuse sarcinilor fiscale - și cele importate - care erau supuse acestor sarcini).
Astfel, prin O.U.G. 9/2013 legiuitorul a încercat înlăturarea văditei diferențe de tratament fiscal față de autovehiculele importate din statele membre ale Uniunii Europene în vederea punerii lor în circulație în România și produsele naționale, stabilind faptul că timbrul de mediu se va datora și pentru produsele naționale cu privire la care s-au achitat sarcinile fiscale prevăzute de reglementările anterioare (art. 4, alin. (1) lit. c) din O.U.G. nr. 9/2013), precum și pentru acele autovehicule pentru care chiar daca aceste sarcini fiscale s-au aplicat, ulterior persoanele cărora li s-au efectuat aceste prelevări de natură fiscală au obținut restituirea lor ca urmare a unei proceduri judiciare (art. 4, alin. 1, lit. d) din OUG 9/2013).
Reglementarea actuală cuprinsă în OUG 9/2013 privind timbrul de mediu nu se află în consonanța cu art. 110 TFUE în ceea ce privește autovehiculele second-hand importate din statele membre ale Uniunii Europene în vederea punerii lor în circulație în România.
Cu toate acestea, se constată că același efect favorizant față de produsele naționale îl prezintă și dispozițiile OUG nr. 9/2013 privind timbrul de mediu, cel puțin în raport de autovehiculele de ocazie importate din statele membre ale Uniunii Europene.
Prin acest efect al OUG nr. 9/2013, persoanele care urmăresc achiziționarea unui autovehicul sunt direcționate înspre dobândirea unui autovehicul național din categoria acelora nesupuse plății timbrului de mediu, în timp ce în ipoteza achiziționării unui autovehicul dintr-un alt stat membru al Uniunii Europene, invariabil această sarcina fiscală se va aplica cu ocazia primei înmatriculări a acestuia în România (art. 4, alin. 1 lit a) din OUG 9/2013), astfel încât rezultă caracterul indirect discriminator față de produsele importate al actualei reglementari interne, efect contrar dispozițiilor art. 110 TFUE.
Raportat la cele mai sus expuse, dispozițiile OUG 9/2013 privind timbru] de mediu sunt contrare dispozițiilor art. 110 TFUE în ceea ce privește autoturismele de ocazie achiziționate din alte state membre unionale în vederea punerii acestora în circulație în România întrucât au drept efect favorizarea vânzării vehiculelor de ocazie naționale exceptate de la plata timbrului de mediu descurajându-se în acest mod importul produselor similare a altor state membre, aspect care jurisprudența CJUE l-a sancționat în cauza I. T..
În concluzie a soluționat admiterea recursului așa cum a fost formulat.
În drept a invocat disp. art. 412 alin. 1, pct. 7, art. 488 alin. 1 pct. 8 Cod procedură civilă și Decizia Curții Constituționale nr. 462 din 17.11.2014.
Examinând legalitatea sentinței atacate, prin prisma actelor și lucrărilor dosarului și a motivelor de recurs invocate, Curtea constată următoarele:
Reclamantul a achitat pentru înmatricularea unui autovehicul o taxă de timbru de mediu în sumă de 3435 lei la data de 14.02.2014 conform chitanței . nr._ (fila 12 dosar fond).
Potrivit art. 3 din O.U.G. nr. 9/2013, timbrul de mediu se aplică pentru categoriile M1, M2, M3 și N1, N2, N3, astfel cum sunt acestea definite în RNTR2.
Conform art. 4 din același act normativ, obligația de plată a timbrului intervine o singură dată, astfel:
a) cu ocazia înscrierii în evidențele autorității competente, potrivit legii, a dobândirii dreptului de proprietate asupra unui autovehicul de către primul proprietar din România și atribuirea unui certificat de înmatriculare și a numărului de înmatriculare;
b) la reintroducerea în parcul auto național a unui autovehicul, în cazul în care, la momentul scoaterii sale din parcul auto național, i s-a restituit proprietarului valoarea reziduală a timbrului, în conformitate cu prevederile art. 7;
c) cu ocazia transcrierii dreptului de proprietate asupra autovehiculului rulat și pentru care nu a fost achitată taxa specială pentru autoturisme și autovehicule, taxa pe poluare pentru autovehicule sau taxa pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule, potrivit reglementărilor legale în vigoare la momentul înmatriculării;
d) cu ocazia transcrierii dreptului de proprietate asupra autovehiculului rulat în situația autovehiculelor pentru care s-a dispus de către instanțe restituirea sau înmatricularea fără plata taxei speciale pentru autoturisme și autovehicule, taxei pe poluare pentru autovehicule sau taxei pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule.
Rezultă din cuprinsul textelor de lege învederate că timbrul de mediu este impus fără discriminare tuturor autovehiculelor, atât celor de producție internă cât și a celor de producție comunitară, la prima înmatriculare pe teritoriul țării cât și celor rulate cu privire la care se transcrie dreptul de proprietate și pentru care, fie nu a fost achitată taxa specială pentru autoturisme și autovehicule, taxa pe poluare pentru autovehicule sau taxa pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule, potrivit reglementărilor legale în vigoare la momentul înmatriculării, fie s-a dispus de către instanțe restituirea sau înmatricularea fără plata taxei speciale pentru autoturisme și autovehicule, a taxei pe poluare pentru autovehicule sau a taxei pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule.
O.U.G. nr. 9/2013, respectiv art. 4, prin reglementările sale, nu aduce atingere în mod direct sau indirect egalității de tratament între produsele naționale și cele importate, iar interdicția pe care o stabilește art. 110 ( fost 90) par. 1 prin Tratatul de Instituire a Comunității Europene și potrivit căruia ” Nici un stat membru nu aplică, direct sau indirect, produselor altor state membre impozite interne sau de orice natură mai mari decât cele care se aplică, direct sau indirect, produselor naționale similare”, trebuie aplicată de fiecare dată când o prevedere fiscală este de natură să descurajeze importul de bunuri din alte state membre, favorizând producția internă sau bunurile disponibile pe piața națională.
Nu este dat caracterul discriminatoriu al O.U.G. nr. 9/2013 în ceea ce privește achiziționarea efectivă a unui autoturism fie de pe teritoriul României, fie dintr-un stat membru U.E. Câtă vreme se invocă încălcarea liberei circulații a bunurilor, ceea ce prezintă relevanță e achiziționarea efectivă a unui asemenea bun și condițiile în care ea poate fi realizată, nu împrejurarea că e posibil să se afle în circulație autoturisme pentru care nu s-a achitat taxa de poluare sau taxa specială pentru autoturisme ori acestea au fost restituite.
Susținerile privind efectul descurajant al timbrului în ceea ce privește achiziționarea autoturismelor din spațiul comunitar au un caracter general, nefiind suficient de precise și concordante. Câtă vreme nu s-a descris și dovedit printr-un calcul concret faptul că regimul timbrului de mediu este astfel stabilit încât descurajează, la modul real și obiectiv punerea în circulație în România a unor vehicule de ocazie cumpărate din statele membre U.E., fără însă a descuraja cumpărarea unor vehicule de ocazie având aceeași vechime și aceeași uzură, de pe piața națională, motivele recurentului rămân simple alegații.
În același context, Curtea reține că invocarea cauzelor T. - C402/2009 și N. – C263/2010 sunt simple argumente teoretice câtă vreme nu sunt raportate la realitatea juridică ce decurge din O.U.G. nr. 9/2013. În cauzele menționate CJUE a explicat în concret care sunt împrejurările ce dau taxei un caracter descurajant, argumentare ce lipsește din conținutul recursului formulat.
Așadar, cauzele pronunțate de CJUE în legătură cu taxa de poluare nu sunt incidente, întrucât nu există o discriminare rezultată din faptul că reclamanta, ce a achiziționat vehicul rulat înmatriculat anterior într-un alt stat membru, este obligat a plăti taxa de timbru de mediu, în condițiile în care aceasta este datorată atât de cei care achiziționează un vehicul produs/rulat în România, cât și de cei cărora li s-a restituit taxa pe poluare sau taxa pentru emisii poluante printr-o hotărâre judecătorească.
Totodată, apreciază Curtea a fi de reținut și faptul că nu există nici o dispoziție a dreptului UE care să interzică statelor membre a institui un sistem general de impozite interne aplicabile potrivit unor criterii obiective unei categorii determinate de bunuri, precum autovehiculele.
Față de aceste aspecte, constatând legală hotărârea instanței de fond, nefiind date motivele de recurs invocate și că, nici din oficiu nu există motive de casare, în temeiul art. 488, art. 496 alin. 1 din Codul de procedură civilă, Curtea va respinge recursul, ca nefondat.
Văzând că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată,
Pentru aceste motive,
În numele Legii,
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamantul P. N., domiciliat în ., nr. 220, Jud. Suceava, împotriva sentinței nr. 7031 din 27.11.2014 a Tribunalului Suceava – Secția de C. Administrativ și Fiscal - dosar nr._, pârâți intimați fiind Direcția G. Regională a Finanțelor Publice Iași și Administrația Județeană a Finanțelor Publice Suceava.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică, azi, 23 martie 2015.
Președinte, Judecători, Grefier,
Red. M.L.
Jud. fond B. I.
Tehnored. V.G.
5ex/06.04.2015
| ← Pretentii. Decizia nr. 1954/2015. Curtea de Apel SUCEAVA | Pretentii. Decizia nr. 2208/2015. Curtea de Apel SUCEAVA → |
|---|
