Pretentii. Decizia nr. 1567/2015. Curtea de Apel SUCEAVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1567/2015 pronunțată de Curtea de Apel SUCEAVA la data de 23-03-2015 în dosarul nr. 3113/86/2014
Dosar nr._ - pretenții –
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL SUCEAVA
SECȚIA DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA NR. 1567
Ședința publică din 23 martie 2015
Președinte N. M.
Judecător G. D.
Judecător M. L.
Grefier V. G.
Pe rol, judecarea recursului declarat de reclamantul U. I. cu domiciliul în Cajvana nr. 1434, județ Suceava împotriva sentinței nr. 6148 din 23.10.2014 a Tribunalului Suceava – Secția de C. Administrativ și Fiscal - dosar nr._, intimată fiind pârâta Direcția G. Regională a Finanțelor Publice Iași – Administrația Județeană a Finanțelor Publice Suceava.
La apelul nominal, făcut în ședință publică, lipsesc părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care,
Curtea, verificându-și competența în baza art. 131 din Noul Cod de Procedură Civilă, se declară competentă, general, material și teritorial, conform dispozițiilor art.96 pct.3 din Noul Cod de Procedură Civilă și art.10 al.2 din Legea nr.554/2004, după care, văzând că s-a solicitat judecata în lipsă, constată recursul în stare de judecată și rămâne în pronunțare asupra acestuia.
După deliberare,
CURTEA,
Asupra recursului de față constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Suceava – Secția de contencios administrativ și fiscal la data de 07.04.2014 sub numărul_, reclamantul U. I. în contradictoriu cu pârâta Administrația Județeană a Finanțelor Publice Suceava prin Direcția G. Regională a Finanțelor Publice Iași a solicitat restituirea sumei de 3.342 lei, reprezentând taxă pentru emisii poluante achitată în vederea înmatriculării autovehiculului marca Ford, precum și dobânda legală acordată în materie fiscală de la data plății, 05.03.2013 și până la data restituirii efective, cu cheltuieli de judecată.
Prinsentința nr. 6148 din 23.10.2014 Tribunalul a respins ca nefondată acțiunea.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamantul U. I..
În dezvoltarea motivelor de recurs, reclamantul aarătat că instanța în mod greșit a respins acțiunea acestuia, elementul de discriminare fiind evident atât față de legislația internă cât și de cea a Uniunii Europene. A învederat că tranzacțiile de autovehicule interne erau favorizate față de importuri atâta timp cât cele interne care privesc autovehiculele pentru care nu s-a achitat nici o taxă pe poluare pot ocoli cu ușurință „transferul oficial de proprietate” astfel ca și taxa să fie ocolită.
Intimata, deși legal încunoștințată în faza procedurii de regularizare a cererii, nu a depus întâmpinare.
Examinând legalitatea sentinței recurate, prin prisma actelor și lucrărilor dosarului și motivelor de recurs invocate, Curtea constată că recursul nu este întemeiat, pentru următoarele considerente:
Reclamantul a achitat pentru înmatricularea unui autoturism marca FORD o taxă pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule în sumă de 3342 lei la data de 05.03.2013 conform chitanței . nr._ (fila 12 dosar fond).
La această dată erau în vigoare dispozițiile art. 4 alin. 2 din Legea nr. 9/2012, a căror aplicare a fost suspendată până la data de 31.12.2012 prin adoptarea O.U.G. nr. 1/2012. Mai exact începând cu data de 01.01.2013 a redevenit aplicabilă forma inițială a Legii nr. 9/2012, formă care, după cum vom arăta în cele ce urmează, nu intră în conflict cu dispozițiile comunitare.
În speță, reclamantul invocă, în cererea pentru restituirea taxei menționate, faptul că dispoziția națională consacră un impozit discriminatoriu, fiind contrară art. 110 TFUE. Curtea constată că pentru atenuarea disparităților regionale și în realizarea scopului afirmat de creare a unei comunități economice consolidate, dreptul european limitează libertatea statelor de a restricționa libera circulație a mărfurilor prin interzicerea taxelor protecționiste și discriminatorii. În acest sens, art. 110 TFUE prohibește discriminarea fiscală între produsele importate și cele provenind de pe piața internă care sunt de natură similară, rostul acestei reglementări fiind de a interzice impuneri fiscale diferite între produsele importate și cele similare autohtone, astfel încât să se excludă posibilitatea ca produsele importate să fie supuse unor impozite mai mari decât produsele naționale și, prin urmare, să se producă efecte discriminatorii.
Prin urmare, posibilitatea înlăturării legii naționale ca fiind contrară art.110 TFUE este condiționată de existența unei stări de discriminare între autovehiculele aflate deja pe piața națională și a celor înmatriculate si achiziționate dintr-un alt stat membru al Uniunii. Or, art. 4 alin. 1 din Legea 9/2012 stabilește că obligația de plată a taxei intervine a) cu ocazia înscrierii în evidențele autorității competente, potrivit legii, a dobândirii dreptului de proprietate asupra unui autovehicul de către primul proprietar din România și atribuirea unui certificat de înmatriculare și a numărului de înmatriculare; b) la repunerea în circulație a unui autovehicul după încetarea unei exceptări sau scutiri prevăzute la art. 3 și 8; c) la reintroducerea în parcul auto național a unui autovehicul, în cazul în care, la momentul scoaterii sale din parcul auto național, i s-a restituit proprietarului plătitor valoarea reziduală a taxei, în conformitate cu prevederile art. 7. Mai mult, la alin. 2 al aceluiași articol (care a redevenit aplicabil după data de 01.01.2013) se arată că „obligația de plată a taxei intervine și cu ocazia primei transcrieri a dreptului de proprietate, în România, asupra unui autovehicul rulat și pentru care nu a fost achitată taxa specială pentru autoturisme și autovehicule, conform Legii nr. 571/2003, cu modificările și completările ulterioare, sau taxa pe poluare pentru autovehicule și care nu face parte din categoria autovehiculelor exceptate sau scutite de la plata acestor taxe, potrivit reglementărilor legale în vigoare la momentul înmatriculării.”
Prin urmare, în soluția legii interne, la data la care reclamantul a achitat taxa, obligația de plată a taxei este impusă, fără discriminare, tuturor autovehiculelor, atât celor de producție internă sau comunitară, la prima înmatriculare pe teritoriul țării, cât și celor înmatriculate anterior în România și pentru care nu a fost achitată taxa specială de primă înmatriculare.
Așadar, cum la data achitării taxei pentru emisii poluante era în vigoare Legea nr. 9/2012, Curtea constată inexistența tratamentului discriminatoriu constatat de CJUE în cauzele T. (C-402/09, 07 aprilie 2011), O. și . (C-136/10 și C-178/10), I.( C-336/10), Ș. și I. (C-29/11 și C-30/11).
Față de cele ce preced, deoarece la momentul când reclamantul a achitat taxa pentru emisii poluante, aceasta era datorată potrivit legii naționale atât pentru autovehiculele naționale, cât și pentru cele care au dobândit drept de liberă circulație pe teritoriul Uniunii, constatând legală hotărârea instanței de fond, nefiind date motivele de recurs invocate și că, nici din oficiu nu există motive de casare, în temeiul art. 488, art. 496 alin. 1 din Codul de procedură civilă, Curtea va respinge recursul, ca nefondat.
Pentru aceste motive,
În numele Legii,
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamantul U. I. cu domiciliul în Cajvana nr. 1434, județ Suceava împotriva sentinței nr. 6148 din 23.10.2014 a Tribunalului Suceava – Secția de C. Administrativ și Fiscal - dosar nr._, intimată fiind pârâta Direcția G. Regională a Finanțelor Publice Iași – Administrația Județeană a Finanțelor Publice Suceava.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 23 martie 2015.
Președinte, Judecători, Grefier,
Red. N.M.
Jud. fond D. C.D.
Tehnored. V.G.
4ex/27.03.2015
| ← Pretentii. Decizia nr. 2241/2015. Curtea de Apel SUCEAVA | Pretentii. Decizia nr. 1973/2015. Curtea de Apel SUCEAVA → |
|---|
