Pretentii. Decizia nr. 2231/2015. Curtea de Apel SUCEAVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 2231/2015 pronunțată de Curtea de Apel SUCEAVA la data de 24-04-2015 în dosarul nr. 5782/40/2013
Acesta nu este document finalizat
Dosar nr._ - pretenții -
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL SUCEAVA
SECȚIA DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA NR .2231
Ședința publică din 24 aprilie 2015
Președinte D. N.
Judecător C. T.
Judecător D. M. M.
Grefier Silvea D.
Pe rolul instanței se află judecarea recursului declarat de pârâta Direcția G. Regională a Finanțelor Publice Iași - Administrația Județeană a Finanțelor Publice B. cu sediul în Suceava, .. 5, împotriva sentinței nr.1903 din 9 decembrie 2014 a Tribunalului B. – Secția a II-a civilă de contencios administrativ și fiscal – dosar nr._ , intimată fiind reclamanta C. M., domiciliată în B., ., ., jud. B..
La apelul nominal, făcut în ședința publică, au lipsit părțile.
Procedura de citare a fost legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care instanța, în temeiul art. art. 131 alin. 1 din Noul Cod de procedură civilă în forma în vigoare la data înregistrării cauzei pe rolul instanței, constată că în temeiul art. 96 pct.3 și art. 483 din același act normativ, raportat la art. 8, și 10 din Legea nr. 554/2004, este competentă general, material și teritorial să soluționeze cauza și constatând recursul în stare de judecată, a rămas în pronunțare.
După deliberare,
CURTEA ,
Asupra recursului de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului B. – secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal la data de 30.12.2013 reclamanta C. M. în contradictoriu cu pârâta Direcția G. Regională a Finanțelor Publice Iași prin Administrația Județeană a Finanțelor Publice B., a solicitat ca prin hotărârea ce se va pronunța instanța să dispună obligarea pârâtei la calcularea și restituirea dobânzii aferente taxei de poluare în sumă de 4191 lei pentru perioada cuprinsă între 6.03.2009 și 7.08.2011 cu cheltuieli de judecată.
În fapt a arătat că prin sentința civilă nr. 330 din 24 ianuarie 2012 pronunțată de Tribunalul B. în dosar nr._ - devenită irevocabilă ca urmare a respingerii recursului de către Curtea de Apel Suceava prin Decizia din data de 10 decembrie 2012 i s-a admis acțiunea formulată, pârâta DGFP Iași prin AJFP B. fiind obligată să-i restituie suma de 4191 lei reprezentând taxă de poluare achitată cu chitanța . 5 nr._ din 06.03.2009 cu dobânda prevăzută de art. 124 Cod procedură fiscală, începând cu cea de-a 46-a zi de la data solicitării de restituire adresată organului fiscal și până la data plății efective.
În drept, reclamanta invocă Hotărârea CEJ din data de 18 aprilie 2013 cu privire la data de la care curg dobânzile acordate cu copia restituirii unei taxe percepute cu încălcarea dreptului Uniunii Europene în cauza 565/2011- I. împotriva României.
Pârâta, legal citată, nu a depus la dosar întâmpinare și nu și-a trimis reprezentant în instanță.
Prin sentința nr. 1903 din 9 decembrie 2014, Tribunalul B. – a respins excepția de tardivitate a introducerii cererii, a admis cererea reclamantei C. M. în contradictoriu cu pârâta DIRECȚIA G. REGIONALĂ A FINANȚELOR PUBLICE IAȘI PRIN ADMINISTRAȚIA JUDEȚEANĂ A FINANȚELOR PUBLICE B. și a obligat pârâta să restituie reclamantei și dobânda aferentă taxei de poluare în sumă de 4191 lei achitată cu chitanța TS 5 nr._ din 6.03.2009 pentru perioada cuprinsă între 06.03.2009 și 7.08.2011, precum și la plata sumei de 50 lei cheltuieli de judecată.
Împotriva acestei sentințe, în termen legal, a declarat recurs pârâta Direcția G. a Finanțelor Publice Iași- prin Administrația Județeană a Finanțelor Publice B.,criticând-o pentru nelegalitate.
În motivarea recursului său, pârâta a arătat că, potrivit OUG nr. 50/2008 pentru instituirea taxei de poluare pentru autovehicule se datorează taxă de poluare pentru autovehiculele din categoriile M(1) – M(3) și N(1) – N(3), astfel cum sunt acestea definite în Reglementările privind omologarea de tip și eliberarea cărții de identitate a vehiculelor rutiere, precum și omologarea de tip a produselor utilizate la acestea, aprobate prin Ordinul ministrului lucrărilor publice, transporturilor și locuinței nr. 211/2003 (art. 3).
Autoturismul reclamantului nu intră în categoriile exceptate de la plata taxei de poluare (ar.3 alin.2 și art.9 alin.1). Obligația de plată a taxei intervine cu ocazia primei înmatriculări a unui autovehicul în România (art.4 lit.a), fără ca textul să facă distincția nici între autoturismele produse în România și cele în afara acesteia, nici între autoturismele noi și cele second-hand.
De asemenea, Curtea Europeană de Justiție a interpretat în sens foarte larg noțiunea de taxe cu echivalent, apreciind că acestea sunt orice taxe de ordine financiar indiferent de câtde mică este suma, indiferent de nume și metode percepute în mod unilateral, pentru mărfuri de proveniență internă sau externă ca urmare a faptului că acestea traversează granița.
A mai susținut recurenta că obligarea la plata dobânzii de la data plății taxei de poluare este neîntemeiată, întrucât așa cum rezultă din procesul verbal de calcul al dobânzilor încheiat de organul fiscal, acestea au fot calculate începând cu a 46-a zi de la data solicitării restituirii prin cerere adresată instanței e judecată și până la data plății efective conform art. 124 din OUG nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală.
Dispozitivul sentinței Tribunalului B. rămasă definitivă prin decizia Curții de Apel Suceava a stabilit ca trebuie să i se restituie reclamantului contravaloarea taxei precum și dobânda calculată potrivit art. 124 Cod pr. fiscală.
În mod greșit instanța, admițând cererea de revizuire a dispus calcularea dobânzilor datorate începând cu data achitării taxei de poluare, întrucât aceasta dată reprezintă data plăți voluntare efectuate de petent la Trezoreria B. și nicidecum nu poate fi confundată cu o cerere de restituire în sensul reglementat de art.124 din Codul de procedură fiscală.
A mai susținut că în mod greșit a fost obligată la plata cheltuielilor de judecată, în cauză nefiind întrunite condițiile prev. de art. 274 alin. 1 Cod pr. civilă.
Examinând legalitatea și temeinicia sentinței atacate, prin prisma actelor și lucrărilor dosarului și a motivelor de recurs invocate, Curtea constată că recursul este nefondat, pentru următoarele considerente:
Astfel, deși cadrul normativ incident în cauză este reglementat de O.G. nr. 92/2003, Curtea de Justiție a Uniunii Europene, în cauza C-565/11, I., a statuat că dreptul Uniunii se opune unui regim național, precum cel în discuție în litigiul principal, care limitează dobânzile acordate cu ocazia restituirii unei taxe percepute cu încălcarea dreptului Uniunii la cele care curg începând din ziua care urmează datei formulării cererii de restituire a acestei taxe. În considerentele deciziei, Curtea Europeană a reținut că „(26) În ceea ce privește principiul efectivității, acesta impune, într-o situație de restituire a unei taxe percepute de un stat membru cu încălcarea dreptului Uniunii, ca normele naționale care privesc în special calculul dobânzilor eventual datorate să nu aibă ca efect privarea persoanei impozabile de o despăgubire adecvată pentru pierderea suferită prin plata nedatorată a taxei (a se vedea Hotărârea Littlewoods Retail și alții, citată anterior, punctul 29). (27) În speță, trebuie să se constate că un regim precum cel în discuție în litigiul principal, care limitează dobânzile la cele care curg începând din ziua care urmează datei formulării cererii de restituire a taxei percepute fără temei, nu îndeplinește această cerință. (28) Astfel, această pierdere depinde în special de durata indisponibilizării sumei plătite fără temei cu încălcarea dreptului Uniunii și survine astfel, în principiu, în perioada cuprinsă între data plății fără temei a taxei în cauză și data restituirii acesteia.”
Decizia Curții de Justiție a Comunităților Europene are putere obligatorie atât pentru instanța de trimitere cât și pentru celelalte instanțe. Mai mult Decizia Curții are efecte ex tunc (și pentru trecut) cu excepția situației când din motive de asigurare a siguranței circuitului juridic comunitar, prevede expres aplicarea deciziei ex nunc (numai pentru viitor). Această prevedere expresă nu s-a dispus în cauză.
Este nefondată critica recurentei cu privire la obligarea la plata cheltuielilor de judecată. Pornind de la faptul că recurenta a pierdut procesul, instanța de fond a făcut o corectă aplicare a disp. art. 453 alin.1 Cod pr. civilă, care prevede „partea care pierde procesul va fi obligată, la cererea părții care a câștigat, să îi plătească acesteia cheltuieli de judecată”.
Față de aceste aspecte, constatând legală și temeinică hotărârea instanței de fond, nefiind date motivele de recurs invocate și că, nici din oficiu nu există motive de casare, în temeiul art. 488, art. 496 alin. 1 din Codul de procedură civilă, Curtea va respinge recursul, ca nefondat.
Pentru aceste motive,
În numele Legii,
DECIDE,
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de pârâta Direcția G. Regională a Finanțelor Publice Iași - Administrația Județeană a Finanțelor Publice B. cu sediul în Suceava, .. 5, împotriva sentinței nr.1903 din 9 decembrie 2014 a Tribunalului B. – Secția a II-a civilă de contencios administrativ și fiscal – dosar nr._ , intimată fiind reclamanta C. M., domiciliată în B., ., ., jud. B..
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din 24 aprilie 2015.
Președinte, Judecători, Grefier,
Red. ND
Jud. fond. P. L.
Tehnored.DS
Ex. 4/30.04.2015
| ← Pretentii. Decizia nr. 2208/2015. Curtea de Apel SUCEAVA | Pretentii. Decizia nr. 2241/2015. Curtea de Apel SUCEAVA → |
|---|
