Pretentii. Decizia nr. 1795/2015. Curtea de Apel SUCEAVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1795/2015 pronunțată de Curtea de Apel SUCEAVA la data de 25-03-2015 în dosarul nr. 2778/86/2014
Dosar nr._ - pretenții -
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL SUCEAVA
SECȚIA DE C. ADMINISTRATIV ȘI F.
DECIZIA NR.1795
Ședința publică din 25 martie 2015
Președinte S. R.
Judecător T. K.
Judecător G. C.
Grefier M. Anișoara
Pe rol, judecarea recursului declarat de pârâta Direcția G. Regională a Finanțelor Publice Iași – Administrația Județeană a Finanțelor Publice Suceava, cu sediul în municipiul Suceava, .. 7, județul Suceava, împotriva sentinței nr. 6312 din 30 octombrie 2014, pronunțată de Tribunalul Suceava – Secția de C. Administrativ și F. în dosarul nr._ , intimați fiind reclamantul P. M. și pârâtul S. F. Municipal Vatra Dornei.
La apelul nominal, făcut în ședință publică, au lipsit părțile.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, învederându-se că recurenta a solicitat judecarea în lipsă, conform art. 411 pct. 2 Cod procedură civilă, după care, verificând conform art. 131 din Noul Cod de procedură civilă instanța, în temeiul art. 96 alin. 3 și art. 483 din Noul Cod de procedură civilă și art. 8 și 10 din Legea nr. 554/2004 s-a declarat competentă general, material și teritorial să soluționeze cauza și, constatând recursul în stare de judecată, a rămas în pronunțare.
După deliberare,
CURTEA,
Asupra recursului de față, constată:
Prin acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Suceava la data de 27.03.2014 sub numărul_ reclamantul P. M. în contradictoriu cu pârâta Direcția G. a Finanțelor Publice Suceava – Administrația Finanțelor Publice Vatra Dornei, a solicitat restituirea sumei de 1.657 lei achitată cu titlu de taxă de poluare, plus dobânzi fiscale calculate de la data achitării și până la data restituirii efective. Solicită cheltuieli de judecată.
Pârâta deși legal citată, nu a depus la dosar întâmpinare și nici nu și-a desemnat reprezentant în instanță
Prin sentința nr. 6312 din 30 octombrie 2014 Tribunalul Suceava a admis acțiunea formulată de reclamantul P. M. în contradictoriu cu pârâta Direcția G. a Finanțelor Publice Suceava – Administrația Finanțelor Publice Vatra Dornei, a obligat pârâta să-i restituie reclamantului suma de 1.657 lei achitată cu titlu de taxă de poluare, precum și dobânda fiscală calculată începând de la data plății – 30.01.2009 și până la data restituirii efective și a obligat pârâta să-i plătească reclamantului suma de 165,7 lei cheltuieli de judecată reprezentând contravaloare taxă judiciară de timbru.
Împotriva acestei sentinței, în termen legal, a declarat recurs pârâta Direcția G. Regională a Finanțelor Publice Iași – Administrația Județeană a Finanțelor Publice Suceava, criticând-o pentru nelegalitate.
În motivarea recursului, pârâta a arătat că taxa de poluare este obligatorie la prima înmatriculare în România a autoturismelor noi sau second – hand, fiind aplicată atât autoturismelor achiziționate în România ( indiferent de producător), cât și celor achiziționate din spațiul european, taxa de poluare neavând caracterul unei taxe echivalente la import, astfel încât nu încalcă dispozițiile art. 28 și 90 TCE.
Recurenta a mai arătat că, hotărârea este nelegală și netemeinică și din prisma acordării dobânzii fiscale calculată conform art. 124 din O.G. nr. 92/2003 republicată.
Dobânda fiscală se acordă doar sumelor care se restituie sau se rambursează de la bugetul de stat. Însă, în cauza dedusă judecății, restituirea taxei achitată cu titlu de taxă de poluare se face din bugetul Fondului pentru mediu, buget care nu se identifică cu bugetul consolidat al statului.
Prin urmare, în mod greșit, instanța a reținut incidența dispozițiilor art.124 Cod procedură fiscală și a dispus ca pârâta să procedeze la restituirea taxei de poluare, actualizată cu dobânda fiscală.
Examinând legalitatea și temeinicia sentinței atacate, prin prisma actelor și lucrărilor dosarului și a criticilor invocate, Curtea constată următoarele:
Față de dreptul pretins de reclamant, instanța constată că odată cu aderarea României la Comunitatea Europeană, ca orice alt stat membru, are obligația de a respecta o dispoziție de drept comunitar direct aplicabilă, iar atunci când are loc o violare a acesteia, are obligația de a repara daunele cauzate persoanelor particulare.
Potrivit art. 148 alin. 2 din Constituție, ca urmare a aderării României la Uniunea Europeană, prevederile tratatelor constitutive ale Uniunii Europene, precum și celelalte reglementări comunitare cu caracter obligatoriu, au prioritate față de dispozițiile contrare din legile interne.
În speță, norma de drept comunitar pretinsă încălcată este cea prevăzută de art. 110 din TFUE (fost art.90 din TCE) - dispoziție direct aplicabilă în fiecare stat membru, potrivit căreia. „Nici un stat membru nu aplică direct sau indirect produselor altor state membre impozite interne de orice natură mai mari decât cele ce se aplică direct sau indirect produselor naționale similare.”
Taxa de poluare a fost aplicată în temeiul dispozițiilor OUG nr. 50/2008 (forma în vigoare la data achitării taxei).
Analizând compatibilitatea dispozițiilor din OUG nr. 50/2008 în raport de dispozițiile art. 110 din TFUE (fost art. 90 din TCE) în cauza C-402/09, cu prilejul unei cereri având ca obiect pronunțarea unei hotărâri preliminare formulată în temeiul art. 234 CE, Curtea de Justiție a Comunităților Europene a hotărât că articolul 110 TFUE trebuie interpretat în sensul că se opune ca un stat membru să instituie o taxă de poluare aplicată autovehiculelor cu ocazia primei lor înmatriculări în acest stat membru, dacă regimul acestei măsuri fiscale este astfel stabilit încât descurajează punerea în circulație, în statul membru menționat, a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre, fără însă a descuraja cumpărarea unor vehicule de ocazie având aceeași vechime și aceeași uzură de pe piața națională.
Concluzia de la pct. 58 din Hotărârea T., CJUE a rezolvat irevocabil chestiunea caracterului discriminatoriu al OUG nr. 50/2008: „(58) Cu toate acestea, din dosarul prezentat Curții rezultă fără echivoc că reglementarea menționată are ca efect faptul că vehiculele de ocazie importate și caracterizate printr-o vechime și o uzură importante sunt supuse, în pofida aplicării unei reduceri ridicate a valorii taxei pentru a ține seama de deprecierea lor, unei taxe care se poate apropia de 30 % din valoarea lor de piață, în timp ce vehiculele similare puse în vânzare pe piața națională a vehiculelor de ocazie nu sunt nici un fel grevate de o astfel de sarcină fiscală. Nu se poate contesta că, în aceste condiții OUG nr. 50/2008 are ca efect descurajarea importării și punerii în circulație în România a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre.
Așadar art. 110 TFUE obligă fiecare stat membru să aleagă taxele aplicate autovehiculelor și să le stabilească regimul astfel încât acestea să nu aibă ca efect favorizarea vânzării vehiculelor de ocazie naționale și descurajarea, în acest mod, a importului de vehicule de ocazie similare.
În alte două cauze soluționate de către CJUE ca urmare a adresării unei întrebări preliminare (cauzele conexate C-29/2011 și C 30/2011) s-a reținut că o reglementare precum OUG 50/2008 are ca efect descurajarea importării și punerii în circulație în România a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre, prin faptul că supune vehiculele de ocazie importate unei taxe care, în pofida aplicării unei reduceri ridicate pentru a ține seama de deprecierea lor, se poate apropia de un procent considerabil din valoarea lor de piață, în timp ce vehiculele similare puse în vânzare pe piața națională a vehiculelor de ocazie nu sunt în nici un fel grevate de o astfel de sarcină fiscală.
Răspunzând întrebării preliminare, s-a concluzionat că articolul 110 TFUE trebuie interpretat în sensul că se opune ca un stat membru să instituie o taxă de poluare aplicată autovehiculelor cu ocazia primei înmatriculări în acest stat membru, dacă regimul acestei măsuri fiscale este astfel stabilit încât descurajează punerea în circulație, în statul membru menționat, a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre, fără însă a descuraja cumpărarea unor vehicule de ocazie având aceeași vechime și aceeași uzură de pe piața națională.
În ceea ce privește motivul de recurs referitor la eronata obligare la plata dobânzii calculată conform art. 124 din Codul de procedură fiscală, Curtea constată că nici acesta nu este întemeiat.
Astfel, deși cadrul normativ incident în cauză este reglementat de O.G. nr. 93/2003, Curtea de Justiție a Uniunii Europene, în cauza C-565/11, I., a statuat că dreptul Uniunii se opune unui regim național, precum cel în discuție în litigiul principal, care limitează dobânzile acordate cu ocazia restituirii unei taxe percepute cu încălcarea dreptului Uniunii la cele care curg începând din ziua care urmează datei formulării cererii de restituire a acestei taxe.
Decizia Curții de Justiție a Comunităților Europene are putere obligatorie atât pentru instanța de trimitere cât și pentru celelalte instanțe. Mai mult Decizia Curții are efecte ex tunc (și pentru trecut) cu excepția situației când din motive de asigurare a siguranței circuitului juridic comunitar, prevede expres aplicarea deciziei ex nunc (numai pentru viitor). Această prevedere expresă nu s-a dispus în cauză.
Împrejurarea că potrivit art. 124 din Codul de procedură fiscală se datorează dobânzi pentru sumele de restituit de la buget nu constituie un motiv de recurs întrucât art. 124 alin. 1 Cod de procedură fiscală invocat de recurentă face vorbire doar de „buget” nu de bugetul de stat; or bugetul Fondului pentru Mediu constituie buget în înțelesul art. 124.
Față de aceste aspecte, constatând legală și temeinică hotărârea instanței de fond, nefiind date motivele de recurs invocate și că, nici din oficiu nu există motive de casare, văzând dispozițiile art. 488, 496 1 C.p.c.,Curtea va respinge recursul ca nefondat,
Văzând că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată,
Pentru aceste motive,
În numele Legii,
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de pârâta Direcția G. Regională a Finanțelor Publice Iași – Administrația Județeană a Finanțelor Publice Suceava, cu sediul în municipiul Suceava, .. 7, județul Suceava, împotriva sentinței nr. 6312 din 30 octombrie 2014, pronunțată de Tribunalul Suceava – Secția de C. Administrativ și F. în dosarul nr._ , intimați fiind reclamantul P. M. și pârâtul S. F. Municipal Vatra Dornei.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din 25 martie 2015.
Președinte, Judecători, Grefier,
Redactat G.C.
Tehnoredactat M.A.
5ex/27.03.2015
Jud.fond. B. C.
| ← Pretentii. Decizia nr. 1085/2015. Curtea de Apel SUCEAVA | Pretentii. Decizia nr. 2967/2015. Curtea de Apel SUCEAVA → |
|---|
