Pretentii. Decizia nr. 1164/2015. Curtea de Apel SUCEAVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1164/2015 pronunțată de Curtea de Apel SUCEAVA la data de 03-03-2015 în dosarul nr. 11921/86/2013
Dosar nr._ - pretenții–
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL SUCEAVA
SECȚIA DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA nr. 1164
Ședința publică din 03 martie 2015
Președinte S. A.
Judecător P. D.
Judecător G. M.
Grefier V. G.
Pe rol, judecarea recursului declarat de pârâta Direcția G. Regională a Finanțelor Publice Iași – Administrația Județeană a Finanțelor Publice Suceava, împotriva sentinței nr. 5901 din 16.10.2014 a Tribunalului Suceava – Secția de C. Administrativ și Fiscal - dosar nr._, intimat fiind reclamantul C. I. cu domiciliul în comuna Dornești, ., județ Suceava.
La apelul nominal, făcut în ședință publică, lipsesc părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, instanța, verificându-și competența în baza art.131 din Noul Cod de Procedură Civilă, se declară competentă, general, material și teritorial, conform dispozițiilor art.96 pct.3 din Noul Cod de Procedură Civilă și art.10 al.2 din Legea nr.554/2004 și văzând că s-a solicitat judecata în lipsă, rămâne în pronunțare asupra acesteia.
După deliberare,
CURTEA,
Asupra recursului de față constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Suceava – Secția de contencios administrativ și fiscal sub nr._ din data de 11.12.2013, reclamantul C. I. a solicitat obligarea pârâtei Direcția G. Regională a Finanțelor Publice Iași - Administrația Județeană a Finanțelor Publice Suceava la restituirea sumei de 4.733 lei achitată cu titlu de taxă de poluare, plus dobânda fiscală aferentă, calculată de la data achitării și până restituirea efectivă, precum și obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea cererii, reclamantul a arătat, în esență, că a achiziționat un autoturism second-hand marca AUDI, cu număr de identificare WAUZZZ8DZYA039520, iar pentru înmatricularea acestuia în România a fost obligat să plătească taxa de poluare în cuantum de 4.733 lei, sumă achitată conform chitanței . nr._ din data de 12.12.2008.
Prin sentința nr. 5901 din 16.10.2014 Tribunalul a admis acțiunea având ca obiect “pretenții” formulată de reclamantul C. I., în contradictoriu cu pârâtele Direcția G. Regională a Finanțelor Publice Iași - Administrația Județeană a Finanțelor Publice Suceava, astfel cum a fost precizată. A obligat pârâta la restituirea către reclamant a sumei de 4.733 lei reprezentând taxă de poluare, plătită cu ocazia primei înmatriculări a autoturismului marca AUDI cu număr de identificare WAUZZZ8DZYA039520 și la plata dobânzii fiscale calculată, potrivit art. 120 alin.7 Cod proc. fiscală, de la data achitării și până la data restituirii precum și să achite reclamantului suma de 300 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâta Direcția G. Regională a Finanțelor Publice Iași – Administrația Județeană a Finanțelor Publice Suceava.
În dezvoltarea motivelor de recurs, pârâta Direcția G. a Finanțelor Publice a Județului Suceava a arătat, în esență că, taxa a fost achitată în temeiul disp. OUG nr. 50/2008 conform cărora, taxa de poluare se achită la prima înmatriculare a autoturismului în România și, la stabilirea ei, se au în vedere mai multe elemente de calcul, respectiv valoarea combinată a emisiilor de CO2, taxa specifică exprimată în Euro / 1 g CO.2, capacitatea cilindrică, taxa specifică pe cilindri și cota de reducere a taxei, ce are în vedere vechimea autoturismului.
CEJ a admis că statele au libertatea să taxeze cum doresc autovehiculele care circulă pe drumurile lor publice, dacă acest sistem de taxare nu intră sub incidența art. 90 TCE.
Taxa de poluare este obligatorie la prima înmatriculare în România a autoturismelor noi sau second–hand, fiind aplicată atât autoturismelor achiziționate din România, cât și celor achiziționate din spațiul european, și achitată doar la prima înmatriculare pe teritoriul României; și această taxă nu se mai percepe ulterior, în cazul transmiterii proprietății asupra autoturismului.
Dispozițiile art. 90 paragraf 1 TCE ar fi încălcate atunci când, impozitul aplicat produsului de import și cel aplicat produsului național similar ar fi calculate diferit și după metode diferite, care ar conduce la un impozit mai mare aplicat produsului de import .
A mai arătat recurenta că nu se justifică acordarea dobânzii fiscale calculată conform art. 124 alin. 2 din O.G. nr. 92/2003, învederând instanței că pretențiile reclamantului derivă din aplicarea unor dispoziții legale naționale pretinse a fi contrarii normelor comunitare, iar nu din faptul nesoluționării în termen a unei cereri/situație de natură a justifica acordarea dobânzii prevăzute de textul legal anterior menționat.
Examinând legalitatea sentinței recurate, prin prisma actelor și lucrărilor dosarului și motivelor de recurs invocate, Curtea constată că recursul nu este întemeiat, pentru următoarele considerente:
Pe fondul cauzei, Curtea a reținut că, potrivit art. 110 TFUE „Nici un stat membru nu aplică, direct sau indirect, produselor altor state membre impozite interne de orice natură mai mari decât cele care se aplică direct sau indirect, produselor naționale similare.”
Față de dreptul pretins de reclamant, instanța a constatat că odată cu aderarea României la Comunitatea Europeană, ca orice alt stat membru, are obligația de a respecta o dispoziție de drept comunitar direct aplicabilă, iar atunci când are loc o violare a acesteia, are obligația de a repara daunele cauzate persoanelor particulare.
Potrivit art. 148 alin. 2 din Constituție, ca urmare a aderării României la Uniunea Europeană, prevederile tratatelor constitutive ale Uniunii Europene, precum și celelalte reglementări comunitare cu caracter obligatoriu, au prioritate față de dispozițiile contrare din legile interne.
În speță, norma de drept comunitar pretinsă încălcată este cea prevăzută de art. 110 din TFUE (fost art.90 din TCE) - dispoziție direct aplicabilă în fiecare stat membru, potrivit căreia „Nici un stat membru nu aplică direct sau indirect produselor altor state membre impozite interne de orice natură mai mari decât cele ce se aplică direct sau indirect produselor naționale similare.”
Taxa de poluare a fost aplicată în temeiul dispozițiilor OUG nr. 50/2008 (forma în vigoare la data achitării taxei).
Analizând compatibilitatea dispozițiilor din OUG nr. 50/2008 în raport de dispozițiile art. 110 din TFUE (fost art. 90 din TCE) în cauza C-402/09, cu prilejul unei cereri având ca obiect pronunțarea unei hotărâri preliminare formulată în temeiul art. 234 CE, Curtea de Justiție a Comunităților Europene a hotărât că articolul 110 TFUE trebuie interpretat în sensul că se opune ca un stat membru să instituie o taxă de poluare aplicată autovehiculelor cu ocazia primei lor înmatriculări în acest stat membru, dacă regimul acestei măsuri fiscale este astfel stabilit încât descurajează punerea în circulație, în statul membru menționat, a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre, fără însă a descuraja cumpărarea unor vehicule de ocazie având aceeași vechime și aceeași uzură de pe piața națională.
Concluzia de la pct. 58 din Hotărârea T., CJUE a rezolvat irevocabil chestiunea caracterului discriminatoriu al OUG nr. 50/2008: „(58) Cu toate acestea, din dosarul prezentat Curții rezultă fără echivoc că reglementarea menționată are ca efect faptul că vehiculele de ocazie importate și caracterizate printr-o vechime și o uzură importante sunt supuse, în pofida aplicării unei reduceri ridicate a valorii taxei pentru a ține seama de deprecierea lor, unei taxe care se poate apropia de 30 % din valoarea lor de piață, în timp ce vehiculele similare puse în vânzare pe piața națională a vehiculelor de ocazie nu sunt nici un fel grevate de o astfel de sarcină fiscală. Nu se poate contesta că, în aceste condiții OUG nr. 50/2008 are ca efect descurajarea importării și punerii în circulație în România a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre.
Așadar art. 110 TFUE obligă fiecare stat membru să aleagă taxele aplicate autovehiculelor și să le stabilească regimul astfel încât acestea să nu aibă ca efect favorizarea vânzării vehiculelor de ocazie naționale și descurajarea, în acest mod, a importului de vehicule de ocazie similare.
În alte două cauze soluționate de către CJUE ca urmare a adresării unei întrebări preliminare (cauzele conexate C-29/2011 și C 30/2011) s-a reținut că o reglementare precum OUG 50/2008 are ca efect descurajarea importării și punerii în circulație în România a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre, prin faptul că supune vehiculele de ocazie importate unei taxe care, în pofida aplicării unei reduceri ridicate pentru a ține seama de deprecierea lor, se poate apropia de un procent considerabil din valoarea lor de piață, în timp ce vehiculele similare puse în vânzare pe piața națională a vehiculelor de ocazie nu sunt în nici un fel grevate de o astfel de sarcină fiscală.
Răspunzând întrebării preliminare, s-a concluzionat că articolul 110 TFUE trebuie interpretat în sensul că se opune ca un stat membru să instituie o taxă de poluare aplicată autovehiculelor cu ocazia primei înmatriculări în acest stat membru, dacă regimul acestei măsuri fiscale este astfel stabilit încât descurajează punerea în circulație, în statul membru menționat, a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre, fără însă a descuraja cumpărarea unor vehicule de ocazie având aceeași vechime și aceeași uzură de pe piața națională.
În ceea ce privește motivul de recurs referitor la eronata obligare la plata dobânzii calculată conform art. 124 din Codul de procedură fiscală, Curtea constată că nici acesta nu este întemeiat.
Astfel, deși cadrul normativ incident în cauză este reglementat de O.G. nr. 92/2003, Curtea de Justiție a Uniunii Europene, în cauza C-565/11, I., a statuat că dreptul Uniunii se opune unui regim național, precum cel în discuție în litigiul principal, care limitează dobânzile acordate cu ocazia restituirii unei taxe percepute cu încălcarea dreptului Uniunii la cele care curg începând din ziua care urmează datei formulării cererii de restituire a acestei taxe.
Decizia Curții de Justiție a Comunităților Europene are putere obligatorie atât pentru instanța de trimitere cât și pentru celelalte instanțe. Mai mult Decizia Curții are efecte ex tunc (și pentru trecut) cu excepția situației când din motive de asigurare a siguranței circuitului juridic comunitar, prevede expres aplicarea deciziei ex nunc (numai pentru viitor). Această prevedere expresă nu s-a dispus în cauză.
Față de aceste aspecte, constatând legală hotărârea instanței de fond, nefiind date motivele de recurs invocate și că, nici din oficiu nu există motive de casare, în temeiul art. 488, art. 496 alin. 1 din Codul de procedură civilă, Curtea va respinge recursul, ca nefondat.
Văzând că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată,
Pentru aceste motive,
În numele Legii,
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de pârâta Direcția G. Regională a Finanțelor Publice Iași – Administrația Județeană a Finanțelor Publice Suceava, împotriva sentinței nr. 5901 din 16.10.2014 a Tribunalului Suceava – Secția de C. Administrativ și Fiscal - dosar nr._, intimat fiind reclamantul C. I. cu domiciliul în comuna Dornești, ., județ Suceava.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 03 martie 2015.
Președinte, Judecători, Grefier,
Red. P.D.
Jud. Fond O. G.
Tehnored. V.G.
4ex/16.03.2015
| ← Pretentii. Decizia nr. 1397/2015. Curtea de Apel SUCEAVA | Pretentii. Decizia nr. 1085/2015. Curtea de Apel SUCEAVA → |
|---|
