Pretentii. Decizia nr. 1942/2015. Curtea de Apel SUCEAVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1942/2015 pronunțată de Curtea de Apel SUCEAVA la data de 20-04-2015 în dosarul nr. 5722/86/2014
Dosar nr._ - pretenții -
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL SUCEAVA
SECȚIA DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA NR. 1942
Ședința publică din 20 aprilie 2015
Președinte M. L.
Judecător M. M. D.
Judecător G. D.
Grefier B. E.
Pe rol, judecarea recursului declarat de reclamantul M. V., domiciliat în Vatra Dornei, ., Jud. Suceava, împotriva sentinței nr. 7167 din 11 decembrie 2014 a Tribunalului Suceava – Secția de C. Administrativ și Fiscal - dosar nr._ , pârâți intimați fiind Instituția P. Județului Suceava - Serviciul Public Comunitar Regim Permise de Conducere și Înmatriculare a Vehiculelor Suceava, jud. Suceava, Direcția G. Regională a Finanțelor Publice Iași - Serviciul Fiscal municipal Suceava, jud. Suceava și Administrația F. pentru Mediu București.
La apelul nominal au lipsit părțile.
Procedura de citare a fost legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, învederându-se că recurentul a solicitat judecarea în lipsă, conform art. 223 al. 1 din Noul Cod de procedură civilă, după care instanța, în temeiul art. art. 131 alin. 1 din Noul Cod de procedură civilă în forma în vigoare la data înregistrării cauzei pe rolul instanței, constată că în temeiul art. 96 pct. 3 și art. 483 din același act normativ, raportat la art. 8, și 10 din Legea nr. 554/2004, este competentă general, material și teritorial să soluționeze cauza și constatând recursul în stare de judecată, a rămas în pronunțare.
După deliberare,
CURTEA ,
Asupra recursului de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Suceava - Secția de contencios administrativ și fiscal, la data de 07.08.2014 sub numărul unic E-cris_, reclamantul M. V., în contradictoriu pârâtele Instituția P. Județului Suceava - Serviciul Public Comunitar Regim Permise de Conducere și Înmatriculare a Vehiculelor Suceava, jud. Suceava, Direcția G. Regională a Finanțelor Publice Iași - Serviciul Fiscal municipal Suceava, jud. Suceava și Administrația F. pentru Mediu București a solicitat inițial, obligarea pârâtelor la înmatricularea fără plata timbrului de mediu a autovehiculul marca „Scoda F.”, cu număr de identificare TMBEEGF614W0840388, importat din Germania, fără plata taxei de timbru de mediu.
Prin sentința nr. 7167 din 11 decembrie 2014 Tribunalul Suceava a admis excepția lipsei calității procesual pasive a pârâtei DGRF Iași- Servicul Fiscal Suceava, invocată de parat prin întâmpinare.
A respins acțiunea reclamantului formulată în contradictoriu cu acest pârât ca fiind formulată împotriva unei persoane lipsite de calitatea procesuală pasivă.
A admis excepția lipsei calității procesual pasive a pârâtei Administrația F. pentru Mediu București invocata din oficiu.
A respins acțiunea reclamantului formulată în contradictoriu cu acest pârât ca fiind formulată împotriva unei persoane lipsite de calitatea procesuală pasivă.
A respins ca nefondată acțiunea astfel cum a fost modificata de reclamantul M. V. în contradictoriu cu pârâta Instituția P. Județului Suceava prin Serviciul Public Comunitar Regim Permise de Conducere și Înmatriculări a Vehiculelor Suceava.
Împotriva acestei sentințe, a declarat recurs reclamantul M. V..
În dezvoltarea motivelor de recurs, recurentul a arătat că având în vedere disp. art. 110 din TFUE prevalează față de dispozițiile contrare cuprinse în OUG nr. 9/2013, precum și faptul că, instituțiile statului, deci inclusiv pârâta sunt obligate a da prioritate regulilor de drept comunitar, se apreciază că, pârâta nu poate invoca dispozițiile art. 7 din Ordinul nr. 150/2006 pentru a refuza înmatricularea, dacă restul condițiilor prevăzute de lege sunt îndeplinite.
Potrivit art. 555 Cod procedură civilă civil, dreptul de proprietate privată este definit ca fiind dreptul titularului de a poseda, folosi și dispune de un bun în mod exclusiv, absolut și perpetuu, în limitele stabilite de lege.
Însă, prin stabilirea acestei taxe, autovehiculul respectiv este scos din circuitul civil, în mod indirect, având în vedere că proprietarul nu va mai fi capabil să-l vândă, stabilindu-se o sumă foarte mare reprezentând timbru de mediu.
Recurentul precizează că circuitul este liber iar prin stabilirea acestei limite se încalcă și principiul liberei circulații a mărfurilor, art. 34-36 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene.
Jurisprudența Curții prevede și existența așa numitelor cerințe imperative (precum cele privind protecția mediului) pe care statele membre le pot utiliza măsuri naționale.
Mai arată recurentul că O.U.G. nr. 9/2013, privind timbru de mediu pentru autovehicule, încalcă principiul poluatorul plătește, nu se poate aplica în formă promulgată fiind discriminatorie, abuzivă și confuză, în totală contradicție cu legislația UE, dar și cu legislația națională în vigoare.
Prin urmare ne aflăm din nou într-o situație asemănătoare ce cea generată de prevederile OUG nr. 50/2008 republicată, Legii nr. 9/2012, specificul situației din speță fiind determinat de neconcordanța între prevederea internă și cea comunitară, a cărei analiză este recunoscută de jurisprudența Curții Europene de Justiție de la Luxemburg în competența instanței interne, care poate lăsa neaplicată norma internă dacă, prin aplicarea teoriei actului clar sau a teoriei actului calificat se constată că norma comunitară nu permite adoptarea respectivei normei interne.
Astfel, argumentele instanței europene nu țin de criteriile folosite de legiuitorul român, pentru determinarea timbrului de mediu, pe care le declară corespunzătoare și conforme dreptului comunitar, ci de efectul descurajant al unei asemenea taxe, în sine, pentru importul autovehiculelor de ocazie.
Ca atare, independent de criteriile de determinare, de cuantumul taxei și de scopul pentru care o asemenea taxă a fost instituită, Curtea a considerat că o asemenea taxă are ca efect descurajarea importării și punerii în circulație în România a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre fiind contrare art. 110 TFUE.
În concluzie a solicitat admiterea recursului, casarea sentinței recurate și în rejudecare să se admită acțiunea.
Examinând legalitatea și temeinicia sentinței atacate, prin prisma actelor și lucrărilor dosarului și a motivelor de recurs invocate, Curtea constată că recursul este nefondat, pentru următoarele considerente:
Reclamantul s-a adresat pârâtei pentru înmatricularea fără plata taxei timbrului de mediu a autoturismului marca Skoda F., număr de identificare TMBEEGF614W0840388, cumpărat la data de 07.12.2009.
Potrivit art. 3 din O.U.G. nr. 9/2013, timbrul de mediu se aplică pentru categoriile M1, M2, M3 și N1, N2, N3, astfel cum sunt acestea definite în RNTR2.
Conform art. 4 din același act normativ, obligația de plată a timbrului intervine o singură dată, astfel:
a) cu ocazia înscrierii în evidențele autorității competente, potrivit legii, a dobândirii dreptului de proprietate asupra unui autovehicul de către primul proprietar din România și atribuirea unui certificat de înmatriculare și a numărului de înmatriculare;
b) la reintroducerea în parcul auto național a unui autovehicul, în cazul în care, la momentul scoaterii sale din parcul auto național, i s-a restituit proprietarului valoarea reziduală a timbrului, în conformitate cu prevederile art. 7;
c) cu ocazia transcrierii dreptului de proprietate asupra autovehiculului rulat și pentru care nu a fost achitată taxa specială pentru autoturisme și autovehicule, taxa pe poluare pentru autovehicule sau taxa pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule, potrivit reglementărilor legale în vigoare la momentul înmatriculării;
d) cu ocazia transcrierii dreptului de proprietate asupra autovehiculului rulat în situația autovehiculelor pentru care s-a dispus de către instanțe restituirea sau înmatricularea fără plata taxei speciale pentru autoturisme și autovehicule, taxei pe poluare pentru autovehicule sau taxei pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule.
Rezultă, din cuprinsul textelor de lege învederate, că timbrul de mediu este impus, fără discriminare, tuturor autovehiculelor, atât celor de producție internă, cât și a celor de producție comunitară, la prima înmatriculare pe teritoriul țării, cât și celor rulate, cu privire la care se transcrie dreptul de proprietate și pentru care, fie nu a fost achitată taxa specială pentru autoturisme și autovehicule, taxa pe poluare pentru autovehicule sau taxa pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule, potrivit reglementărilor legale în vigoare la momentul înmatriculării, fie s-a dispus de către instanțe restituirea sau înmatricularea fără plata taxei speciale pentru autoturisme și autovehicule, a taxei pe poluare pentru autovehicule sau a taxei pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule.
O.U.G. nr. 9/2013, respectiv art. 4, prin reglementările sale, nu aduce atingere, în mod direct sau indirect, egalității de tratament între produsele naționale și cele importate, iar interdicția pe care o stabilește art. 110 (fost 90) par. 1 prin Tratatul de Instituire a Comunității Europene și potrivit căruia ”Niciun stat membru nu aplică, direct sau indirect, produselor altor state membre impozite interne sau de orice natură mai mari decât cele care se aplică, direct sau indirect, produselor naționale similare”, trebuie aplicată de fiecare dată când o prevedere fiscală este de natură să descurajeze importul de bunuri din alte state membre, favorizând producția internă sau bunurile disponibile pe piața națională.
Nu este dat caracterul discriminatoriu al O.U.G. nr. 9/2013, în ceea ce privește achiziționarea efectivă a unui autoturism, fie de pe teritoriul României, fie dintr-un stat membru U.E. Câtă vreme se invocă încălcarea liberei circulații a bunurilor, ceea ce prezintă relevanță e achiziționarea efectivă a unui asemenea bun și condițiile în care ea poate fi realizată, nu împrejurarea că e posibil să se afle în circulație autoturisme pentru care nu s-a achitat taxa de poluare sau taxa specială pentru autoturisme ori acestea au fost restituite.
Susținerile privind efectul descurajant al timbrului în ceea ce privește achiziționarea autoturismelor din spațiul comunitar au un caracter general, nefiind suficient de precise și concordante. Câtă vreme nu s-a descris și dovedit, printr-un calcul concret, faptul că regimul timbrului de mediu este astfel stabilit încât descurajează, la modul real și obiectiv, punerea în circulație în România a unor vehicule de ocazie cumpărate din statele membre U.E., fără însă a descuraja cumpărarea unor vehicule de ocazie având aceeași vechime și aceeași uzură, de pe piața națională, motivele rămân simple alegații.
În același context, Curtea reține că invocarea cauzelor T. - C402/2009 și C. - C. sunt simple argumente teoretice, câtă vreme nu sunt raportate la realitatea juridică ce decurge din O.U.G. nr. 9/2013. În cauzele menționate, C.J.U.E. a explicat, în concret, care sunt împrejurările ce dau taxei un caracter descurajant, argumentare ce lipsește din conținutul recursului formulat.
Așadar, cauzele pronunțate de C.J.U.E. în legătură cu taxa de poluare nu sunt incidente, întrucât nu există o discriminare rezultată din faptul că reclamantul, ce a achiziționat vehicul rulat înmatriculat anterior într-un alt stat membru, este obligat a plăti taxa de timbru de mediu, în condițiile în care aceasta este datorată, atât de cei care achiziționează un vehicul produs/rulat în România, cât și de cei cărora li s-a restituit taxa pe poluare sau taxa pentru emisii poluante printr-o hotărâre judecătorească.
Totodată, apreciază Curtea a fi de reținut și faptul că nu există nicio dispoziție a dreptului U.E. care să interzică statelor membre a institui un sistem general de impozite interne aplicabile potrivit unor criterii obiective unei categorii determinate de bunuri, precum autovehiculele.
Față de cele ce preced, deoarece la momentul când reclamantul s-a adresat Instituției P. – Serviciului Public Comunitar Regim Permise de Conducere și Înmatriculări a Vehiculelor Suceava cu o cerere pentru înmatricularea autoturismului fără plata timbrului de mediu, aceasta era datorată potrivit legii naționale atât pentru autovehiculele naționale, cât și pentru cele care au dobândit drept de liberă circulație pe teritoriul Uniunii, constatând legală și temeinică hotărârea instanței de fond, nefiind date motivele de recurs invocate și că, nici din oficiu nu există motive de casare, în temeiul art. 488, art. 496 alin.1 Cod procedură civilă, Curtea va respinge recursul ca nefondat.
Pentru aceste motive,
În numele Legii,
DECIDE :
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamantul M. V., domiciliat în Vatra Dornei, ., Jud. Suceava, împotriva sentinței nr. 7167 din 11 decembrie 2014 a Tribunalului Suceava – Secția de C. Administrativ și Fiscal - dosar nr._ , pârâți intimați fiind Instituția P. Județului Suceava - Serviciul Public Comunitar Regim Permise de Conducere și Înmatriculare a Vehiculelor Suceava, jud. Suceava, Direcția G. Regională a Finanțelor Publice Iași - Serviciul Fiscal municipal Suceava, jud. Suceava și Administrația F. pentru Mediu București.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din data de 20 aprilie 2015.
Președinte, Judecători, Grefier,
Red. M.L.
Jud. C. A.
Tehnored.E.B.
Ex. 6/30.04.2015
| ← Refuz soluţionare cerere. Decizia nr. 2767/2015. Curtea de Apel... | Pretentii. Decizia nr. 1896/2015. Curtea de Apel SUCEAVA → |
|---|
