Pretentii. Decizia nr. 1639/2015. Curtea de Apel SUCEAVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1639/2015 pronunțată de Curtea de Apel SUCEAVA la data de 24-03-2015 în dosarul nr. 4517/86/2014
Dosar nr._ - pretenții -
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL SUCEAVA
SECȚIA DE C. ADMINISTRATIV ȘI F.
DECIZIA NR. 1639
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN 24 MARTIE 2015
PreședinteGalan M.
JudecătorStănescu A.
JudecătorPopescu D.
GrefierStrăjeriu P.
Pe rol, judecarea recursului formulat de pârâta D.G.R.F.P. IAȘI – prin Administrația Județeană a finanțelor Publice Suceava, cu sediul în Suceava, .. 7, județul Suceava, împotriva sentinței nr. 6659 din 13.11.2014, pronunțată de Tribunalul Suceava – Secția de contencios administrativ și fiscal, în dosarul nr._, intimați în cauză fiind pârâtul S. F. Rădăuți și reclamantul G. L., domiciliat în Solca, județul Suceava
La apelul nominal, făcut în ședință publică, lipsesc părțile.
Procedura este completă.
S-a făcut referatul cauzei, grefierul de ședință învederând că, prin petiția de recurs, pârâta recurentă a solicitat judecarea cauzei în lipsă.
După prealabila verificare, conform art. 131 alin. 1 din codul de procedură civilă în forma în vigoare la data înregistrării cauzei, instanța a constatat că, potrivit art. 96 pct. 3 din același act normativ, art. 483 din Codul de procedură civilă raportat la art. 8, 10 și 20 din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, este competentă general, material și teritorial să soluționeze cauza, pe care apreciind-o în stare de judecată, a rămas în pronunțare.
După deliberare,
CURTEA,
Asupra recursului de față, constată:
Prin acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Suceava – Secția de contencios administrativ și fiscal sub nr._ din data de 12.06.2014, reclamantul G. L. a solicitat obligarea pârâtelor Direcția G. Regională a Finanțelor Publice Iași - Administrația Județeană a Finanțelor Publice Suceava și S. F. Municipal Rădăuți la restituirea sumei de 1.631 lei, achitată cu titlu de taxă de poluare, plus dobânda fiscală, calculată de la data achitării și până la data restituirii efective, precum și obligarea pârâtelor la plata cheltuielilor de judecată.
Prin sentința nr. 6659 din 13.11.2014, Tribunalul Suceava – Secția de contencios administrativ și fiscal a admis acțiunea formulată de reclamantul G. L., în contradictoriu cu pârâtele Direcția G. Regională a Finanțelor Publice Iași - Administrația Județeană a Finanțelor Publice Suceava și S. F. Municipal Rădăuți; a obligat pârâtele la restituirea către reclamant a sumei de 1.631 lei reprezentând taxă pentru emisiile poluante, plătită cu ocazia primei înmatriculări a autoutilitarei marca VOLKSWAGEN, cu număr de identificare WV1ZZZ70ZTH035507 și la plata dobânzii fiscale calculată, potrivit art. 120 alin.7 Cod proc. fiscală, de la data achitării și până la data restituirii; a obligat pârâtele să achite reclamantului suma de 163 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs, în termen legal, pârâta Direcția G. Regională a Finanțelor Publice Iași - Administrația Județeană a Finanțelor Publice Suceava, criticând-o pentru nelegalitate.
În dezvoltarea motivelor de recurs care, în drept, se încadrează conform prevederilor art. 488 pct. 8 Cod procedură civilă, pârâta a arătat că taxa pentru emisii poluante este obligatorie la prima înmatriculare în România a autoturismelor noi sau second – hand, neavând caracterul unei taxe echivalente la import, astfel încât nu încalcă dispozițiile art. 28 și 90 TCE .
Astfel, taxa pentru emisii poluante nu constituie o taxă echivalentă la import, ci o măsură dispusă pentru protecția mediului, urmând a se avea în vedere și faptul că taxele încasate sunt gestionate de Administrația Fondului pentru Mediu.
Totodată, a invocat dispozițiile Legii nr. 9/2012 – act normativ adoptat pentru eliminarea posibilelor discriminări apărute din aplicarea vechilor reglementări privitoare la taxa percepută pentru emisiile provenite de la autovehicule și pentru punerea în concordanță a reglementărilor interne de combatere a poluării cu hotărârile CJUE, fiind regândit modul în care sunt taxate autovehiculele.
A mai precizat faptul că acest act normativ a înlăturat caracterul indirect discriminatoriu prin taxarea unitară indiferent de proveniență autovehiculului.
Potrivit disp. art. 4 alin. 1 din Legea nr. 9/2012, obligația de plată a taxei intervine:
a) cu ocazia înscrierii în evidențele autorității competente, potrivit legii, a dobândirii dreptului de proprietate asupra unui autovehicul de către primul proprietar din România și atribuirea unui certificat de înmatriculare și a numărului de înmatriculare;
b) la repunerea în circulație a unui autovehicul după încetarea unei exceptări sau scutiri prevăzute la art. 3 și 8;
c) la reintroducerea în parcul auto național a unui autovehicul, în cazul în care, la momentul scoaterii sale din parcul auto național, i s-a restituit proprietarului plătitor valoarea reziduală a taxei, în conformitate cu prevederile art. 7.
De asemenea, recurenta a arătat că în mod nelegal judecătorul fondului a dispus obligarea pârâtei și la acordarea dobânzii fiscale calculată conform art. 124 alin. 2 din O.G. nr. 92/2003 rep.
Prezenta acțiune în pretenții, derivă din aplicarea unor dispoziții legale naționale pretinse a fi contrarii normelor comunitare, iar nu din faptul nesoluționării în termen a unei cereri, situație de natură a justifica acordarea dobânzii prevăzute de art. 124 din O.G. nr. 92/2003 republicată privind Codul de procedură fiscală.
A subliniat faptul că, potrivit art. 124 Cod procedură fiscală, rep., doar pentru sumele de restituit sau de rambursat de la bugetul de stat contribuabilii au dreptul la dobândă.
De asemenea a susținut că taxa pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule se face venit la bugetul Fondului pentru mediu și se gestionează de Administrația Fondului pentru Mediu.
A conchis prin aceea că taxa de poluare nu constituie venit la bugetul general consolidat, ci la bugetul Fondului pentru mediu, nefiind în speță incidente prevederile art. 124 alin. 1 din O.G. nr. 92/2003 rep.
Examinând legalitatea sentinței atacate, prin prisma actelor și lucrărilor dosarului și a motivelor de recurs invocate, Curtea constată că recursul este nefondat, pentru următoarele considerente:
Dreptul comunitar este incident în speță, mai exact dispozițiile art. 110 TFUE, primul paragraf (ex. art.90 alin.1 TCE), care interzic orice discriminare între produsele naționale și produsele altor state membre, așadar și o discriminare determinată de o diferență între impozitele aplicate „produselor altor state membre” și impozitele „interne de orice natură care se aplică, direct sau indirect, produselor naționale similare”.
Așadar, discriminarea la care se referă acest text legal are în vedere o comparație între nivelul de impozitare a produselor altor state membre ale Uniunii Europene, în comparație cu nivelul de impozitare a produselor de pe piața internă a Statului Român.
În fapt, reclamantul a formulat cerere prin care a solicitat restituirea taxei de poluare în cuantum de 4789 lei, achitată cu chitanța. . nr._ din 11.12.2012, pentru înmatricularea autivehiculului marca Volkswagen tip Transporter C.I. A VEHIC J_, cu nr. de identificare WV1ZZZ70ZTH035507.
La data formulării cererii de către reclamant era în vigoare taxa de poluare prevăzută de Legea nr. 9/2012, denumită taxă pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule, ce constituie venit la bugetul Fondului pentru Mediu, fiind gestionată de Administrația Fondului pentru Mediu, în scopul finanțării programelor și proiectelor pentru protecția mediului.
Ca și taxa stabilită prin OUG 50/2008 cu modificările și completările ulterioare, taxa ce i se impune reclamantului la prima înmatriculare a autoturismului în România nu este în mod evident o taxă vamală în sens strict și nici o taxă cu efect echivalent unei taxe vamale, impusă asupra mărfurilor pentru simplul fapt al trecerii frontierei de stat. Taxa nu este percepută în temeiul faptului că vehiculul trece frontiera statului român, ci cu ocazia primei înmatriculări a vehiculului pe teritoriul României, în vederea punerii sale în circulație. Prin urmare taxa se încadrează în regimul general intern de impozitare a mărfurilor și trebuie analizată în raport cu art. 110 TFUE.
În hotărârea preliminară în cauza C-402/09 din 07.04.2011, Curtea de Justiție a Uniunii Europene a statuat că articolul 110 TFUE trebuie interpretat în sensul că se opune ca un stat membru să instituie o taxă pe poluare aplicată autovehiculelor cu ocazia primei lor înmatriculări în acest stat membru, dacă regimul acestei măsuri fiscale este astfel stabilit încât descurajează punerea în circulație, în statul membru menționat, a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre, fără însă a descuraja cumpărarea unor vehicule de ocazie având aceeași vechime și aceeași uzură de pe piața națională.
Deși în cauza T. se constată că regimul de impozitare în discuție nu discriminează direct mărfurile de import, Curtea amintește că, chiar dacă nu sunt întrunite condițiile unei discriminări directe, un impozit intern poate fi indirect discriminatoriu din cauza efectelor sale (Hotărârea Nádasdi și Németh, punctul 47).
Deși prin Legea 9/2012 s-a stabilit o altă formulă de calcul ce are ca efect perceperea unor taxe mai reduse cu până la 25 % comparativ cu taxa anterioară, taxa pentru emisii poluante contravine art. 110 TFUE, întrucât este indirect discriminatorie prin efectul de descurajare a importurilor de ocazie. Prin art. 1 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 1/2012, aplicarea dispozițiilor privind prima transcriere a dreptului de proprietate ale art. 5 alin. (1) din Legea nr. 9/2012 se suspendă până la 1 ianuarie 2013. Aceasta înseamnă că în acest timp potențialii cumpărători sunt orientați tot spre piața internă, având în vedere că nu se percepe nici o taxă în cazul transferului dreptului de proprietate al autovehiculelor deja înmatriculate în România. Taxa pentru emisii poluante nu se percepe nici de la autoturismele deja înmatriculate și care nu sunt ofertate pe piața liberă, dar care, prin vechime, reprezintă factori de poluare. În acest context, taxa nu are ca scop real descurajarea cumpărării unor vehicule poluante, indiferent de proveniența lor, ci dorește să protejeze piața internă și producția proprie de autoturisme.
Prin urmare, perceperea taxei prev. de Legea nr. 9/2012 este nelegală, deoarece încalcă normele de drept comunitar.
Cum dreptul comunitar este o ordine juridică independentă care are prioritate de aplicare în fața dreptului național(cauza C. Enel), iar judecătorul național este obligat să aplice normele comunitare în mod direct, dacă acestea contravin normelor interne, fără a solicita sau aștepta eliminarea acestora pe cale administrativă sau a unei alte proceduri constituționale (cauza Simmenthal), instanța, în lumina principiilor enunțate, va da eficiență normei de drept comunitar, astfel cum este ea interpretată de către Curtea de Justiție a Comunității Europene.
În ceea ce privește motivul de recurs referitor la eronata obligare la plata dobânzii calculată conform art. 124 din Codul de procedură fiscală, Curtea constată că nici acesta nu este întemeiat.
Astfel, deși cadrul normativ incident în cauză este reglementat de O.G. nr. 92/2003, Curtea de Justiție a Uniunii Europene, în cauza C-565/11, I., a statuat că dreptul Uniunii se opune unui regim național, precum cel în discuție în litigiul principal, care limitează dobânzile acordate cu ocazia restituirii unei taxe percepute cu încălcarea dreptului Uniunii la cele care curg începând din ziua care urmează datei formulării cererii de restituire a acestei taxe.
Decizia Curții de Justiție a Comunităților Europene are putere obligatorie atât pentru instanța de trimitere cât și pentru celelalte instanțe. Mai mult Decizia Curții are efecte ex tunc (și pentru trecut) cu excepția situației când din motive de asigurare a siguranței circuitului juridic comunitar, prevede expres aplicarea deciziei ex nunc (numai pentru viitor). Această prevedere expresă nu s-a dispus în cauză.
Față de aceste aspecte, constatând legală hotărârea instanței de fond, nefiind date motivele de recurs invocate și că, nici din oficiu nu există motive de casare, în temeiul art. 496 din Codul de procedură civilă, Curtea va respinge recursul, ca nefondat.
Văzând că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată,
Pentru aceste motive,
În numele Legii,
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul formulat de pârâta D.G.R.F.P. IAȘI – prin Administrația Județeană a finanțelor Publice Suceava, cu sediul în Suceava, .. 7, județul Suceava, împotriva sentinței nr. 6659 din 13.11.2014, pronunțată de Tribunalul Suceava – Secția de contencios administrativ și fiscal, în dosarul nr._, intimați în cauză fiind pârâtul S. F. Rădăuți și reclamantul G. L., domiciliat în Solca, județul Suceava
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din 24 martie 2015.
Președinte, Judecători, Grefier,
Redactat: P. D./16.04.2015
Judecător fond: O. G.
Tehnoredactat: P.S./16.04.2015-5 ex.
| ← Suspendare executare act administrativ. Decizia nr. 2856/2015.... | Pretentii. Decizia nr. 2531/2015. Curtea de Apel SUCEAVA → |
|---|
