Pretentii. Decizia nr. 2077/2015. Curtea de Apel SUCEAVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 2077/2015 pronunțată de Curtea de Apel SUCEAVA la data de 22-04-2015 în dosarul nr. 2574/86/2014
Dosar nr._ - pretenții -
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL S.
SECȚIA DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA NR.2077
Ședința publică din 22 aprilie 2015
Președinte S. R.
Judecător M. L.
Judecător G. M.
Grefier M. Anișoara
Pe rol, judecarea recursurilor declarat de reclamanta . S. – prin administrator G. N., cu sediul în municipiul S., ., ., județul S. și de pârâta Direcția G. Regională a Finanțelor Publice Iași – Administrația Județeană a Finanțelor Publice S. cu sediul în municipiul S., .. 7, județul S., împotriva sentinței nr. 6403 din 30 octombrie 2014, pronunțată de Tribunalul S. – Secția de C. Administrativ și Fiscal, în dosarul nr._, intimată fiind pârâta Administrația F. pentru Mediu București.
La apelul nominal, făcut în ședință publică, au lipsit părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, grefierul de ședință învederând că prin petițiile de recurs recurenții au solicitat a se face aplicarea dispozițiilor art.223 alin. 3 și art. 411 alin. 1 pct. 2 din Noul Cod de procedură civilă și că, în procedura de regularizare a cererii, reclamanta recurentă a timbrat legal cererea.
După prealabila verificare, conform art. 131 din Noul Cod de procedură civilă instanța, în temeiul art. 96 alin. 3 și art. 483 din Noul Cod de procedură civilă și art. 8 și 10 din Legea nr. 554 s-a declarat competentă general, material și teritorial să soluționeze cauza apoi, constatând recursurile în stare de judecată, a rămas în pronunțare.
După deliberare,
CURTEA,
Asupra recursurilor de față, constată:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului S. sub nr._ din data de 20.03.2014, reclamanta . a solicitat obligarea pârâtelor D.G.F.P. S.-Administrația Finanțelor Publice S. și Administrația F. pentru Mediu București la restituirea sumei de 24.340 lei, reprezentând taxă de poluare pentru autovehicule și taxă pentru emisii poluante, achitată la data de 22.11.2011 cu chitanța . nr._, la data de 07.02.2012 cu OP nr. 45, la data de 28.05.2012 cu chitanța TS7 nr._, la data de 06.12.2012 cu chitanța . nr._, la data de 08.01.2013 cu OP nr. 11, acordarea dobânzii fiscale de la data plății taxelor, precum și plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea cererii, reclamanta a arătat, în esență, că în data de 26.10.2011 a cumpărat din Germania un autovehicul second-hand, marca F., iar pentru a-l înmatricula a fost nevoită să plătească suma de 1.634 lei, cu titlu de taxă de poluare, așa cum rezultă din chitanța . nr._ din 22.11.2011. În data de 17.01.2012 a cumpărat din Germania un autovehicul second-hand, marca SETRA, iar pentru a-l înmatricula a fost nevoită să plătească suma de 9.429 lei, cu titlu de taxă pentru emisii poluante, așa cum rezultă din ordinul de plată nr. 45 din 07.02.2012. În data de 14.05.2012 a cumpărat din Germania un autovehicul second-hand, marca VOLKSWAGEN, iar pentru a-l înmatricula a fost nevoită să plătească suma de 1.111 lei, cu titlu de taxă pentru emisiile poluante, așa cum rezultă din chitanța . nr._ din 28.05.2012. În data de 10.10.2012 a cumpărat din Germania un autovehicul second-hand, marca VOLKSWAGEN, iar pentru a-l înmatricula a fost nevoită să plătească suma de 1.640 lei, cu titlu de taxă pentru emisiile poluante, așa cum rezultă din chitanța . nr._ din 06.12.2012. În data de 21.12.2012 a cumpărat din Germania un autovehicul second-hand, marca SCANIA, iar pentru a-l înmatricula a fost nevoită să plătească suma de 10.526 lei cu titlu de taxă pentru emisiile poluante, așa cum rezultă din ordinul de plată nr. 11 din 08.01.2013.
A mai arătat că această taxă de poluare este discriminatorie și contrară dreptului comunitar, încălcând art. 90 TCE.
Pârâtele, deși legal citate, nu au formulat întâmpinare.
Prin sentința nr. 6403 din 30 octombrie 2014 Tribunalul S. – Secția de C. Administrativ și Fiscal a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei Administrația F. pentru Mediu București, a respins acțiunea formulată de reclamanta . prin administrator Ghiata N. în contradictoriu cu pârâta ADMINISTRAȚIA F. PENTRU MEDIU BUCUREȘTI, ca fiind introdusă împotriva unor persoane lipsite de calitate procesuală pasivă, a admis acțiunea formulată de reclamanta . prin administrator Ghiata N. în contradictoriu cu pârâta D.G.R.F.P. IAȘI - A.J.F.P. S., a obligat pârâta D.G.R.F.P. IAȘI -A.J.F.P. S. la restituirea către reclamant a sumei de 1.634 lei reprezentând taxă de poluare, plătită cu ocazia primei înmatriculări a autovehiculul marca F., cu număr de identificare ZFA_95 și la plata dobânzii fiscale, calculată potrivit art.120 al. 7 Cod proc. fiscală, de la data plății, respectiv 22.11.2011 și până la data restituirii, a obligat pârâta D.G.R.F.P. IAȘI - A.J.F.P. S. la restituirea către reclamant a sumei de 1.111 lei reprezentând taxă pentru emisii poluante, plătită cu ocazia primei înmatriculări a autovehiculul marca VOLKSWAGEN, cu număr de identificare WV1ZZZ2DZ1H020814 și la plata dobânzii fiscale, calculată potrivit art.120 al. 7 Cod proc. fiscală, de la data plății, respectiv 28.05.2012 și până la data restituirii, a obligat pârâta D.G.R.F.P. IAȘI -A.J.F.P. S. la restituirea către reclamant a sumei de 1.640 lei reprezentând taxă pentru emisii poluante, plătită cu ocazia primei înmatriculări a autovehiculul marca VOLKSWAGEN, cu număr de identificare WV1ZZZ2EZ86041446 și la plata dobânzii fiscale, calculată potrivit art.120 al. 7 Cod proc. fiscală, de la data plății, respectiv 06.12.2012 și până la data restituirii, a respins, ca nefondată, cererea privind restituirea taxelor în sumă de 10.526 lei și de 9429 lei și a obligat pârâta D.G.R.F.P. IAȘI - A.J.F.P. S. să achite reclamantului suma de 439 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Împotriva acestei sentinței, în termen legal, au declarat recurs reclamanta . S. și pârâta Direcția G. Regională a Finanțelor Publice Iași - Administrația Județeană a Finanțelor Publice S., criticând-o pentru nelegalitate .
În dezvoltarea motivelor de recurs reclamanta arată că în mod greșit instanța de fond a respins capătul de cerere privind restituirea sumei de 9429 lei achitată cu O.P. nr. 45 din 7.02.2012, reținând că O.P. menționat nu poartă confirmarea din parte instituției bancare cu privire la operațiunea efectuată. A depus ordinul de plată în original.
În dezvoltarea motivelor de recurs pârâta a arătat că pentru eliminarea posibilelor discriminări apărute din aplicarea vechilor reglementari privitoare la taxa percepută pentru emisiile provenite de la autovehicule și pentru punerea în concordanță a reglementarilor interne de combatere a poluării cu hotărârile C.J.U.E., a fost regândit modul în care sunt taxate autovehiculele, fiind emisă în acest sens Legea nr. 9/2012.
Consideră recurenta că acest act normativ a înlăturat caracterul indirect discriminatoriu prin taxarea unitara indiferent de proveniența autovehiculului.
Potrivit dispozițiilor art. 4 alin. (1) din Legea nr. 9/2012, obligația de plată a taxei intervine:
a) cu ocazia înscrierii în evidențele autorității competente, potrivit legii, a dobândirii dreptului de proprietate asupra unui autovehicul de către primul proprietar din România și atribuirea unui certificat de înmatriculare și a numărului de înmatriculare;
b) la repunerea în circulație a unui autovehicul după încetarea unei exceptări sau scutiri prevăzute la art. 3 și 8;
c) la reintroducerea în parcul auto național a unui autovehicul, în cazul în care, la momentul scoaterii sale din parcul auto național, i s-a restituit proprietarului plătitor valoarea reziduală a taxei, în conformitate cu prevederile art. 7.
Consideră recurenta că în mod nelegal judecătorul fondului a dispus obligarea sa și la acordarea dobânzii fiscale calculată conform art. 124 alin. (2) din O.G. nr. 92/2003 republicată.
A precizat faptul că prezenta acțiune în pretenții derivă din aplicarea unor dispoziții legale naționale pretinse a fi contrarii normelor comunitare, iar nu din faptul nesoluționării în termen a unei cereri, situație de natură a justifica acordarea dobânzii prevăzute de art. 124 din O.G. nr. 92/2003 republicată, privind Codul de procedura fiscala.
Potrivit art. 1 alin. (1) din același act normativ, codul reglementează drepturile și obligațiile părților din raporturile juridice fiscale privind administrarea impozitelor și taxelor datorate bugetului de stat și bugetelor locale, prevăzute de Codul fiscal.
Art. 1 alin. (2) din Legea nr. 9/2012 privind taxa pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule dispune că taxa se face venit la bugetul F. pentru mediu și se gestionează de Administrația F. pentru Mediu, în vederea finanțării programelor și proiectelor pentru protecția mediului.
Examinând legalitatea și temeinicia sentinței atacate, prin prisma actelor și lucrărilor dosarului și a motivelor de recurs invocate, Curtea constată că recursul pârâtei este nefondat și recursul reclamantei este fondat, pentru următoarele considerente:
În ceea ce privește recursul reclamantei, Curtea urmează a-l admite cu consecința casării în parte a sentinței atacate, a admiterii acțiunii și a obligării pârâtei și la restituirea sumei de 9429 lei achitată cu titlu de taxă de poluare, sumă actualizată cu dobânda fiscală calculată de la data de 7.02.2012 și până la data restituirii efective.
Se constată că situația reținută de instanța de fond la momentul pronunțării – aceea a depunerii la dosar a unui extras cu privire la achitarea taxei (f. 17 ds), fără ca acesta să porte o confirmare din partea instituției bancare cu privire la operațiunea efectuată. – este diferită de situația care rezultă din actele aflate la dosarul cauzei, la cererea de recurs fiind atașat Ordinul de plată în original – fila 4 dosar recurs.
Curtea a reținut că, potrivit art. 110 TFUE „Nici un stat membru nu aplică, direct sau indirect, produselor altor state membre impozite interne de orice natură mai mari decât cele care se aplică direct sau indirect, produselor naționale similare.”
Dreptul comunitar este incident în speță, mai exact dispozițiile art. 110 TFUE, primul paragraf (ex. art.90 alin.1 TCE), care interzic orice discriminare între produsele naționale și produsele altor state membre, așadar și o discriminare determinată de o diferență între impozitele aplicate „produselor altor state membre” și impozitele „interne de orice natură care se aplică, direct sau indirect, produselor naționale similare”.
Așadar, discriminarea la care se referă acest text legal are în vedere o comparație între nivelul de impozitare a produselor altor state membre ale Uniunii Europene, în comparație cu nivelul de impozitare a produselor de pe piața internă a Statului Român.
În fapt, reclamanta a formulat cerere prin care a solicitat și restituirea sumei de 9429 lei achitată cu titlu de taxă de poluare la data de 07.02.2012 cu OP nr. 45, acordarea dobânzii fiscale de la data plății taxelor, precum și plata cheltuielilor de judecată.
La data formulării cererii de către reclamantă era în vigoare taxa de poluare prevăzută de Legea nr. 9/2012, denumită taxă pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule, ce constituie venit la bugetul F. pentru Mediu, fiind gestionată de Administrația F. pentru Mediu, în scopul finanțării programelor și proiectelor pentru protecția mediului.
Ca și taxa stabilită prin O.U.G. 50/2008 cu modificările și completările ulterioare, taxa ce i se impune reclamantului la prima înmatriculare a autoturismului în România nu este în mod evident o taxă vamală în sens strict și nici o taxă cu efect echivalent unei taxe vamale, impusă asupra mărfurilor pentru simplul fapt al trecerii frontierei de stat. Taxa nu este percepută în temeiul faptului că vehiculul trece frontiera statului român, ci cu ocazia primei înmatriculări a vehiculului pe teritoriul României, în vederea punerii sale în circulație. Prin urmare taxa se încadrează în regimul general intern de impozitare a mărfurilor și trebuie analizată în raport cu art. 110 TFUE.
În hotărârea preliminară în cauza C - 402/09 din 07.04.2011, Curtea de Justiție a Uniunii Europene a statuat că articolul 110 TFUE trebuie interpretat în sensul că se opune ca un stat membru să instituie o taxă pe poluare aplicată autovehiculelor cu ocazia primei lor înmatriculări în acest stat membru, dacă regimul acestei măsuri fiscale este astfel stabilit încât descurajează punerea în circulație, în statul membru menționat, a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre, fără însă a descuraja cumpărarea unor vehicule de ocazie având aceeași vechime și aceeași uzură de pe piața națională.
Deși în cauza T. se constată că regimul de impozitare în discuție nu discriminează direct mărfurile de import, Curtea amintește că, chiar dacă nu sunt întrunite condițiile unei discriminări directe, un impozit intern poate fi indirect discriminatoriu din cauza efectelor sale (Hotărârea Nádasdi și Németh, punctul 47).
Deși prin Legea 9/2012 s-a stabilit o altă formulă de calcul ce are ca efect perceperea unor taxe mai reduse cu până la 25 % comparativ cu taxa anterioară, taxa pentru emisii poluante contravine art. 110 TFUE, întrucât este indirect discriminatorie prin efectul de descurajare a importurilor de ocazie. Prin art. 1 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 1/2012, aplicarea dispozițiilor privind prima transcriere a dreptului de proprietate ale art. 5 alin. (1) din Legea nr. 9/2012 se suspendă până la 1 ianuarie 2013. Aceasta înseamnă că în acest timp potențialii cumpărători sunt orientați tot spre piața internă, având în vedere că nu se percepe nici o taxă în cazul transferului dreptului de proprietate al autovehiculelor deja înmatriculate în România. Taxa pentru emisii poluante nu se percepe nici de la autoturismele deja înmatriculate și care nu sunt ofertate pe piața liberă, dar care, prin vechime, reprezintă factori de poluare. În acest context, taxa nu are ca scop real descurajarea cumpărării unor vehicule poluante, indiferent de proveniența lor, ci dorește să protejeze piața internă și producția proprie de autoturisme.
Prin urmare, perceperea taxei prevăzută de Legea nr. 9/2012 este nelegală, deoarece încalcă normele de drept comunitar.
Cum dreptul comunitar este o ordine juridică independentă care are prioritate de aplicare în fața dreptului național(cauza C. Enel), iar judecătorul național este obligat să aplice normele comunitare în mod direct, dacă acestea contravin normelor interne, fără a solicita sau aștepta eliminarea acestora pe cale administrativă sau a unei alte proceduri constituționale (cauza Simmenthal), instanța, în lumina principiilor enunțate, va da eficiență normei de drept comunitar, astfel cum este ea interpretată de către Curtea de Justiție a Comunității Europene.
Cu privire la recursul pârâtei, Curtea constată că acesta este nefondat pentru următoarele considerente:
Referitor la sumele de 1.111 lei reprezentând taxă pentru emisii poluante, plătită cu ocazia primei înmatriculări a autovehiculul marca VOLKSWAGEN, cu număr de identificare WV1ZZZ2DZ1H020814 plătită la 28.05.2012, de 1.640 lei reprezentând taxă pentru emisii poluante, plătită cu ocazia primei înmatriculări a autovehiculul marca VOLKSWAGEN, cu număr de identificare WV1ZZZ2EZ86041446 plătită la 06.12.2012 Curtea urmează să respingă recursul reținând considerentele învederate în motivarea recursului reclamantei.
Cu referire la suma de 1634 lei achitată cu titlu de taxă de poluare, plătită cu ocazia primei înmatriculări a autovehiculul marca F., cu număr de identificare ZFA_95 și la data de 22.11.2011 Curtea reține că potrivit art. 110 TFUE „Nici un stat membru nu aplică, direct sau indirect, produselor altor state membre impozite interne de orice natură mai mari decât cele care se aplică direct sau indirect, produselor naționale similare.”
Față de dreptul pretins de reclamantă, instanța a constatat că odată cu aderarea României la Comunitatea Europeană, ca orice alt stat membru, are obligația de a respecta o dispoziție de drept comunitar direct aplicabilă, iar atunci când are loc o violare a acesteia, are obligația de a repara daunele cauzate persoanelor particulare.
Potrivit art. 148 alin. 2 din Constituție, ca urmare a aderării României la Uniunea Europeană, prevederile tratatelor constitutive ale Uniunii Europene, precum și celelalte reglementări comunitare cu caracter obligatoriu, au prioritate față de dispozițiile contrare din legile interne.
În speță, norma de drept comunitar pretinsă încălcată este cea prevăzută de art. 110 din TFUE (fost art.90 din TCE) - dispoziție direct aplicabilă în fiecare stat membru, potrivit căreia „Nici un stat membru nu aplică direct sau indirect produselor altor state membre impozite interne de orice natură mai mari decât cele ce se aplică direct sau indirect produselor naționale similare.”
Taxa de poluare a fost aplicată în temeiul dispozițiilor OUG nr. 50/2008 (forma în vigoare la data achitării taxei).
Analizând compatibilitatea dispozițiilor din OUG nr. 50/2008 în raport de dispozițiile art. 110 din TFUE (fost art. 90 din TCE) în cauza C-402/09, cu prilejul unei cereri având ca obiect pronunțarea unei hotărâri preliminare formulată în temeiul art. 234 CE, Curtea de Justiție a Comunităților Europene a hotărât că articolul 110 TFUE trebuie interpretat în sensul că se opune ca un stat membru să instituie o taxă de poluare aplicată autovehiculelor cu ocazia primei lor înmatriculări în acest stat membru, dacă regimul acestei măsuri fiscale este astfel stabilit încât descurajează punerea în circulație, în statul membru menționat, a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre, fără însă a descuraja cumpărarea unor vehicule de ocazie având aceeași vechime și aceeași uzură de pe piața națională.
Concluzia de la pct. 58 din Hotărârea T., CJUE a rezolvat irevocabil chestiunea caracterului discriminatoriu al OUG nr. 50/2008: „(58) Cu toate acestea, din dosarul prezentat Curții rezultă fără echivoc că reglementarea menționată are ca efect faptul că vehiculele de ocazie importate și caracterizate printr-o vechime și o uzură importante sunt supuse, în pofida aplicării unei reduceri ridicate a valorii taxei pentru a ține seama de deprecierea lor, unei taxe care se poate apropia de 30 % din valoarea lor de piață, în timp ce vehiculele similare puse în vânzare pe piața națională a vehiculelor de ocazie nu sunt nici un fel grevate de o astfel de sarcină fiscală. Nu se poate contesta că, în aceste condiții OUG nr. 50/2008 are ca efect descurajarea importării și punerii în circulație în România a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre.
Așadar art. 110 TFUE obligă fiecare stat membru să aleagă taxele aplicate autovehiculelor și să le stabilească regimul astfel încât acestea să nu aibă ca efect favorizarea vânzării vehiculelor de ocazie naționale și descurajarea, în acest mod, a importului de vehicule de ocazie similare.
În alte două cauze soluționate de către CJUE ca urmare a adresării unei întrebări preliminare (cauzele conexate C-29/2011 și C 30/2011) s-a reținut că o reglementare precum OUG 50/2008 are ca efect descurajarea importării și punerii în circulație în România a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre, prin faptul că supune vehiculele de ocazie importate unei taxe care, în pofida aplicării unei reduceri ridicate pentru a ține seama de deprecierea lor, se poate apropia de un procent considerabil din valoarea lor de piață, în timp ce vehiculele similare puse în vânzare pe piața națională a vehiculelor de ocazie nu sunt în nici un fel grevate de o astfel de sarcină fiscală.
Răspunzând întrebării preliminare, s-a concluzionat că articolul 110 TFUE trebuie interpretat în sensul că se opune ca un stat membru să instituie o taxă de poluare aplicată autovehiculelor cu ocazia primei înmatriculări în acest stat membru, dacă regimul acestei măsuri fiscale este astfel stabilit încât descurajează punerea în circulație, în statul membru menționat, a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre, fără însă a descuraja cumpărarea unor vehicule de ocazie având aceeași vechime și aceeași uzură de pe piața națională.
În ceea ce privește motivul de recurs referitor la eronata obligare la plata dobânzii calculată conform art. 124 din Codul de procedură fiscală, Curtea constată că nici acesta nu este întemeiat.
Astfel, deși cadrul normativ incident în cauză este reglementat de O.G. nr. 92/2003, Curtea de Justiție a Uniunii Europene, în cauza C-565/11, I., a statuat că dreptul Uniunii se opune unui regim național, precum cel în discuție în litigiul principal, care limitează dobânzile acordate cu ocazia restituirii unei taxe percepute cu încălcarea dreptului Uniunii la cele care curg începând din ziua care urmează datei formulării cererii de restituire a acestei taxe.
Decizia Curții de Justiție a Comunităților Europene are putere obligatorie atât pentru instanța de trimitere cât și pentru celelalte instanțe. Mai mult Decizia Curții are efecte ex tunc (și pentru trecut) cu excepția situației când din motive de asigurare a siguranței circuitului juridic comunitar, prevede expres aplicarea deciziei ex nunc (numai pentru viitor). Această prevedere expresă nu s-a dispus în cauză.
Față de aceste aspecte, constatând legală și temeinică hotărârea instanței de fond, nefiind date motivele de recurs invocate și că, nici din oficiu nu există motive de casare, în temeiul art. 496 din Noul Cod procedură civilă, Curtea va respinge recursul pârâtei, ca nefondat, menținând obligația acesteia de restituire a taxelor reținute în dispozitivul sentinței recurate, la care se adaugă și taxa de 9429 lei.
Ca parte căzută în pretenții, în temeiul art. 451 C.P.C.,pârâta recurentă va fi obligată să plătească reclamantei recurente suma de 300 lei cheltuieli de judecată reprezentând taxa de timbru.
Pentru aceste motive,
În numele Legii,
DECIDE :
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de pârâta Direcția G. Regională a Finanțelor Publice Iași – Administrația Județeană a Finanțelor Publice S. cu sediul în municipiul S., .. 7, județul S., împotriva sentinței nr. 6403 din 30 octombrie 2014, pronunțată de Tribunalul S. – Secția de C. Administrativ și Fiscal, în dosarul nr._ .
Admite recursul declarat de reclamanta . S. – prin administrator G. N., cu sediul în municipiul S., ., ., ..
Casează în parte sentința recurată.
Admite acțiunea și obligă pârâta la restituirea sumei de 9429 lei achitată cu titlu de taxă de poluare, sumă actualizată cu dobânda fiscală calculată de la data de 7.02.2012 și până la data restituirii efective, precum și la plata sumei de 300 lei cheltuieli de judecată.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică din 22 aprilie 2015.
Președinte, Judecători, Grefier,
Redactat S.R.
Jud. fond: P. I.
Tehnoredactat M.A.
Ex. 5/29.04.2015
| ← Litigiu cu funcţionari publici. Legea Nr.188/1999. Decizia nr.... | Pretentii. Decizia nr. 2161/2015. Curtea de Apel SUCEAVA → |
|---|
