Pretentii. Decizia nr. 2161/2015. Curtea de Apel SUCEAVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 2161/2015 pronunțată de Curtea de Apel SUCEAVA la data de 23-04-2015 în dosarul nr. 5613/86/2014
Dosar nr._ - pretenții –
ROMANIA
CURTEA DE APEL SUCEAVA
SECȚIA DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA nr. 2161
Ședința publică din data de 23 aprilie 2015
Președinte A.-I. I.
Judecător M. M. D.
Judecător S. O.
Grefier B. N.
Pe rol se află judecarea recursului declarat de pârâta Direcția G. Regională a Finanțelor Publice Iași – Administrația Județeană a Finanțelor Publice Suceava, cu sediul în mun. Suceava, .. 7, jud. Suceava, împotriva sentinței nr. 105 din 15.01.2015 pronunțată de Tribunalul Suceava - Secția C. Administrativ și Fiscală, în dosarul nr._, intimată fiind reclamanta ., cu sediul în localitatea C., nr. 1550, jud. Suceava și cu sediul procesual ales la av. G. A. din orașul C., ., jud. Suceava.
La apelul nominal, făcut în ședință publică, au lipsit părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, învederându-se faptul că recurenta a solicitat judecarea cauzei în lipsă, conform art. 411 alin. 2 din Codul de procedură civilă, după care:
Instanța, procedând la verificarea competenței în conformitate cu prevederile art. 131 alin. 1 din codul de procedură civilă în forma în vigoare la data înregistrării cauzei de pe listă pe rolul instanței, se declară competentă general, material și teritorial să soluționeze cauza, în temeiul art. 96 pct. 3 din același act normativ, art. 483 din Codul de Procedură civilă raportat la art. 8, 10 și 20 din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrative și, constatând că recursul este în stare de judecată, față de împrejurarea că părțile lipsesc și au solicitat judecarea cauzei în lipsă, rămâne în pronunțare.
Declarând dezbaterile închise, după deliberare,
CURTEA,
Asupra recursului de față, constată următoarele:
Prin sentința nr. 105 din 15.01.2015, Tribunalul Suceava – Secția de C. Administrativ și Fiscal a admis cererea având ca obiect „pretenții“ formulată de reclamanta . în contradictoriu cu pârâta Direcția G. Regională a Finanțelor Publice Iași - Administrația Finanțelor Publice Suceava; a obligat pârâta la restituirea către reclamantă a sumei de 2.209 lei reprezentând taxă de poluare achitată cu chitanța . nr._ din 16.12.2011 pentru înmatricularea autovehiculului marca Effedi, la plata dobânzii fiscale aferente, calculată de la data plății, respectiv de la plății, resectiv de la 16.12.2011 și până la data restituirii efective și la plata sumei de 421 lei reprezentând cheltuieli de judecată.
Împotriva acestei sentințe, în termen legal, a declarat recurs pârâta Direcția G. Regională a Finanțelor Publice Iași – Administrația Județeană a Finanțelor Publice Suceava, criticând-o pentru nelegalitate. În dezvoltarea motivelor de recurs care se încadrează în prevederile art. 488 pct. 8 din Noul Cod de procedură civilă, pârâta a arătat că, potrivit OUG nr. 50/2008, taxa de poluare se achită la prima înmatriculare a autoturismului în România și la stabilirea ei se au în vedere mai multe elemente de calcul, respectiv: valoarea combinată a emisiilor de CO2, taxa specifică exprimată în Euro/1 g CO2, capacitatea cilindrică, taxa specifică pe cilindri și cota de reducere a taxei ce are în vedere vechimea autoturismului exprimată în ani, rulajul mediu anual, starea tehnică și nivelul de dotare al autovehiculului și se achită înainte de prima înmatriculare a autoturismelor noi și a celor second-hand cumpărate din U.E.
Taxa de poluare este obligatorie la prima înmatriculare în România a autoturismelor noi sau second – hand, fiind aplicată atât autoturismelor achiziționate din România cât și celor achiziționate din spațiul european, taxa de poluare neavând caracterul unei taxe echivalente la import, astfel încât nu încalcă dispozițiile art. 28 și 90 TCE, acestea din urmă fiind încălcate atunci când impozitul aplicat produsului de import și cel aplicat produsului național similar sunt calculate diferit și după metode diferite care conduc, fie chiar și în cazuri limitate, la un impozit mai mare aplicat produsului de import..
Astfel, taxa de poluare nu constituie o taxă echivalentă la import, ci o măsură dispusă pentru protecția mediului, urmând a se avea în vedere și faptul că taxele încasate sunt gestionate de Administrația Fondului pentru Mediu.
Un alt considerent ce a stat la baza stabilirii acestei taxe a fost cel legat de protecția mediului, ținându-se cont de norma de poluare, emisiile de dioxid de carbon și vechimea autoturismului.
A considerat că în mod nelegal prima instanță a dispus obligarea pârâtei și la acordarea dobânzii fiscale aferente sumei achitate cu titlu de taxă de poluare.
Prezenta acțiune în pretenții, derivă din aplicarea unor dispoziții legale naționale pretinse a fi contrarii normelor comunitare, iar nu din faptul nesoluționării în termen a unei cereri, situație de natură a justifica acordarea dobânzii prevăzute de art. 124 din O.G. nr. 92/2003 republicată privind Codul de procedură fiscală.
A subliniat faptul că, potrivit art. 124 Cod procedură fiscală, rep., doar pentru sumele de restituit sau de rambursat de la bugetul de stat contribuabilii au dreptul la dobândă.
A conchis prin aceea că taxa de poluare nu constituie venit la bugetul general consolidat, ci la bugetul Fondului pentru mediu, în speță nefiind incidente prevederile art. 124 alin. 1 din O.G. nr. 92/2003 rep.
A mai criticat soluția primei instanțe și sub aspectul cuantumului cheltuielilor de judecată acordate cu titlu de onorariu de avocat, solicitând diminuarea lui.
Examinând legalitatea sentinței atacate, prin prisma actelor și lucrărilor dosarului și a motivelor de recurs invocate, Curtea constată că recursul este nefondat, pentru următoarele considerente:
Potrivit art. 110 TFUE „Nici un stat membru nu aplică, direct sau indirect, produselor altor state membre impozite interne de orice natură mai mari decât cele care se aplică direct sau indirect, produselor naționale similare.”
Față de dreptul pretins de reclamantă, instanța constată că odată cu aderarea României la Comunitatea Europeană, ca orice alt stat membru, are obligația de a respecta o dispoziție de drept comunitar direct aplicabilă, iar atunci când are loc o violare a acesteia, are obligația de a repara daunele cauzate persoanelor particulare.
Potrivit art. 148 alin. 2 din Constituție, ca urmare a aderării României la Uniunea Europeană, prevederile tratatelor constitutive ale Uniunii Europene, precum și celelalte reglementări comunitare cu caracter obligatoriu, au prioritate față de dispozițiile contrare din legile interne.
În speță, norma de drept comunitar pretinsă încălcată este cea prevăzută de art. 110 din TFUE (fost art.90 din TCE) - dispoziție direct aplicabilă în fiecare stat membru, potrivit căreia „Nici un stat membru nu aplică direct sau indirect produselor altor state membre impozite interne de orice natură mai mari decât cele ce se aplică direct sau indirect produselor naționale similare.”
Taxa de poluare a fost aplicată în temeiul dispozițiilor OUG nr. 50/2008 (forma în vigoare la data achitării taxei).
Analizând compatibilitatea dispozițiilor din OUG nr. 50/2008 în raport de dispozițiile art. 110 din TFUE (fost art. 90 din TCE) în cauza C-402/09, cu prilejul unei cereri având ca obiect pronunțarea unei hotărâri preliminare formulată în temeiul art. 234 CE, Curtea de Justiție a Comunităților Europene a hotărât că articolul 110 TFUE trebuie interpretat în sensul că se opune ca un stat membru să instituie o taxă de poluare aplicată autovehiculelor cu ocazia primei lor înmatriculări în acest stat membru, dacă regimul acestei măsuri fiscale este astfel stabilit încât descurajează punerea în circulație, în statul membru menționat, a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre, fără însă a descuraja cumpărarea unor vehicule de ocazie având aceeași vechime și aceeași uzură de pe piața națională.
Concluzia de la pct. 58 din Hotărârea T., CJUE a rezolvat irevocabil chestiunea caracterului discriminatoriu al OUG nr. 50/2008: „(58) Cu toate acestea, din dosarul prezentat Curții rezultă fără echivoc că reglementarea menționată are ca efect faptul că vehiculele de ocazie importate și caracterizate printr-o vechime și o uzură importante sunt supuse, în pofida aplicării unei reduceri ridicate a valorii taxei pentru a ține seama de deprecierea lor, unei taxe care se poate apropia de 30 % din valoarea lor de piață, în timp ce vehiculele similare puse în vânzare pe piața națională a vehiculelor de ocazie nu sunt nici un fel grevate de o astfel de sarcină fiscală. Nu se poate contesta că, în aceste condiții OUG nr. 50/2008 are ca efect descurajarea importării și punerii în circulație în România a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre.
Așadar art. 110 TFUE obligă fiecare stat membru să aleagă taxele aplicate autovehiculelor și să le stabilească regimul astfel încât acestea să nu aibă ca efect favorizarea vânzării vehiculelor de ocazie naționale și descurajarea, în acest mod, a importului de vehicule de ocazie similare.
În alte două cauze soluționate de către CJUE ca urmare a adresării unei întrebări preliminare (cauzele conexate C-29/2011 și C 30/2011) s-a reținut că o reglementare precum OUG 50/2008 are ca efect descurajarea importării și punerii în circulație în România a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre, prin faptul că supune vehiculele de ocazie importate unei taxe care, în pofida aplicării unei reduceri ridicate pentru a ține seama de deprecierea lor, se poate apropia de un procent considerabil din valoarea lor de piață, în timp ce vehiculele similare puse în vânzare pe piața națională a vehiculelor de ocazie nu sunt în nici un fel grevate de o astfel de sarcină fiscală.
Răspunzând întrebării preliminare, s-a concluzionat că articolul 110 TFUE trebuie interpretat în sensul că se opune ca un stat membru să instituie o taxă de poluare aplicată autovehiculelor cu ocazia primei înmatriculări în acest stat membru, dacă regimul acestei măsuri fiscale este astfel stabilit încât descurajează punerea în circulație, în statul membru menționat, a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre, fără însă a descuraja cumpărarea unor vehicule de ocazie având aceeași vechime și aceeași uzură de pe piața națională.
În ceea ce privește critica vizând acordarea dobânzii fiscale, Curtea constată că nici aceasta nu este întemeiată.
Astfel, deși cadrul normativ incident în cauză este reglementat de O.G. nr. 92/2003, Curtea de Justiție a Uniunii Europene, în cauza C-565/11, I., a statuat că dreptul Uniunii se opune unui regim național, precum cel în discuție în litigiul principal, care limitează dobânzile acordate cu ocazia restituirii unei taxe percepute cu încălcarea dreptului Uniunii la cele care curg începând din ziua care urmează datei formulării cererii de restituire a acestei taxe.
Decizia Curții de Justiție a Comunităților Europene are putere obligatorie atât pentru instanța de trimitere cât și pentru celelalte instanțe. Mai mult Decizia Curții are efecte ex tunc (și pentru trecut) cu excepția situației când din motive de asigurare a siguranței circuitului juridic comunitar, prevede expres aplicarea deciziei ex nunc (numai pentru viitor). Această prevedere expresă nu s-a dispus în cauză.
Cu privire la critica vizând cuantumul cheltuielilor de judecată acordate cu titlu de onorariu avocat, Curteaconstată că nu este întemeiată, întrucât art. 453 Cod proc. civilă este menit să împiedice abuzul de drept, prin deturnarea onorariului de avocat de la finalitatea sa firească, aceea de a permite justițiabilului să beneficieze de o asistență judiciară calificată pe parcursul procesului. Prin reducerea onorariului plătit avocatului, reclamantul ar fi în imposibilitatea de a-și recupera integral cheltuielile de judecată, deși nu se află în culpă procesuală și nici în culpa de a fi convenit cu avocatul un onorariu exagerat, neproducându-se în speță, dovezi în acest sens.
Față de aceste aspecte, constatând legală hotărârea instanței de fond, nefiind date motivele de recurs invocate și că, nici din oficiu nu există motive de casare, în temeiul art. 488, art. 496 alin. 1 din Codul de procedură civilă, Curtea va respinge recursul, ca nefondat.
Văzând că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată,
Pentru aceste motive,
În numele Legii,
DECIDE :
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de pârâta Direcția G. Regională a Finanțelor Publice Iași – Administrația Județeană a Finanțelor Publice Suceava, cu sediul în mun. Suceava, .. 7, jud. Suceava, împotriva sentinței nr. 105 din 15.01.2015 pronunțată de Tribunalul Suceava - Secția C. Administrativ și Fiscală, în dosarul nr._, intimată fiind reclamanta ., cu sediul în localitatea C., nr. 1550, jud. Suceava și cu sediul procesual ales la av. G. A. din orașul C., ., jud. Suceava.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din 23 aprilie 2015.
Președinte, Judecători, Grefier,
Red. S. O.
Jud. fond: C. Z.
Tehnored. B.N. 4 ex./04.05.2015
| ← Pretentii. Decizia nr. 2077/2015. Curtea de Apel SUCEAVA | Pretentii. Decizia nr. 2660/2015. Curtea de Apel SUCEAVA → |
|---|
