Pretentii. Decizia nr. 2100/2015. Curtea de Apel SUCEAVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 2100/2015 pronunțată de Curtea de Apel SUCEAVA la data de 22-04-2015 în dosarul nr. 8458/86/2014
Dosar nr._ - pretenții –
(revizuire)
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL SUCEAVA
SECȚIA DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA NR.2100
Ședința publică din 22 aprilie 2015
Președinte S. R.
Judecător M. L.
Judecător G. M.
Grefier M. Anișoara
Pe rol, judecarea recursului declarat de pârâta Direcția G. Regională a Finanțelor Publice Iași – Administrația Județeană a Finanțelor Publice Suceava cu sediul în municipiul Suceava, .. 7, județul Suceava, împotriva sentinței nr. 6 din 22 ianuarie 2015, pronunțată de Tribunalul Suceava – Secția de C. Administrativ și Fiscal, în dosarul nr._, intimat fiind revizuientul B. P..
La apelul nominal, făcut în ședință publică, au lipsit părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, grefierul de ședință învederând că prin petiția de recurs recurenta a solicitat a se face aplicarea dispozițiilor art.223 alin. 3 și art. 411 alin. 1 pct. 2 din Noul Cod de procedură civilă și că, reclamantul intimat a depus întâmpinare la recursul promovat.
După prealabila verificare potrivit art.1591 alin. 4 din Codul de procedură civilă, instanța, în temeiul art.3 pct.3, art. 299 alin. 1, 2 din codul de procedură civilă și art. 8 și 10 alin. 1 teza I din Legea nr. 544/2004 s-a declarat competentă general, material și teritorial să soluționeze cauza apoi, constatând recursul în stare de judecată, a rămas în pronunțare.
După deliberare,
CURTEA,
Asupra recursului de față, constată:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Suceava - Secția de contencios administrativ și fiscal sub nr. _ , revizuentul B. P., a solicitat revizuirea sentinței nr. 4607 din 29.06.2012, pronunțată de Tribunalul Suceava – Secția de contencios administrativ și fiscal în dosar nr._/86/2011, sentință rămasă definitivă și irevocabilă prin respingerea recursului.
În motivarea cererii, revizuentul a solicitat desființarea hotărârii atacate și în rejudecare obligarea pârâtelor să calculeze și să-i restituie diferența de dobândă fiscală aferentă sumei de 3.409 lei achitată cu titlu de taxă de poluare, calculată de la data de 21.04.2009 și până la data de 22.12.2011 inclusiv.
În motivarea cererii a arătat că, ulterior pronunțării sentinței atacate, în ceea ce privește dobânda solicitată, potrivit Hotărârii pronunțate la data de 18.04.2013 de C.J.U.E în cauza I., limitarea dobanzilor acordate cu ocazia restituirii unei taxe percepute cu încălcarea dreptului Uniunii la cele care curg începand din ziua care urmeaza datei formularii cererii de restituire a acestei taxe, contravine dreptului U.E.
În drept, revizuentul și-a întemeiat cererea pe dispozițiile art. 503 alin.1 pct.10 Cod proc.civ. și art. 110 TFUE.
Prin sentința nr. 6 din 22 ianuarie 2015 Tribunalul Suceava – Secția de C. Administrativ și Fiscal a admis cererea de revizuire a sentinței nr. 4607 din 29.06.2012, pronunțată de Tribunalul Suceava – Secția de contencios administrativ și fiscal în dosar nr._/86/2011, formulată de revizuentulB. P., în contradictoriu cu pârâta Direcția G. Regională a Finanțelor Publice Iasi - Administrația județeană a finanțelor publice Suceava cu sediul în ..7, jud. Suceava, a modificat în parte sentința nr. 4607 din data de 29 iunie 2012, pronunțată de Tribunalul Suceava – Secția de contencios administrativ și fiscal în dosar_/86/2011 în sensul că: a obligat pârâtele Direcția G. Regională a Finanțelor Publice Iași - Administrația județeană a finanțelor publice Suceava, la plata către revizuent a dobânzii fiscale aferentă sumei de 3.409 lei achitată cu titlu de taxă de poluare, calculată de la data de 21.04.2009 și până la data de 22.12.2011 inclusiv, a menținut celelalte dispoziții ale sentinței și a obligat pârâtele la plata către revizuent a sumei de 400 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Împotriva acestei sentinței, în termen legal, a declarat recurs pârâta Direcția G. Regională a Finanțelor Publice Iași - Administrația Județeană a Finanțelor Publice Suceava, criticând-o pentru nelegalitate .
A considerat că în mod nelegal și netemeinic judecătorul fondului a dispus obligarea sa și la acordarea dobânzii fiscale calculată conform art. 124 alin.2 din O.G. nr. 92/2003 republicată.
Temeiul de drept în baza căruia contribuabilul are dreptul la dobânzi în cazul sumelor de restituit sau de rambursat de la buget și în baza căruia organul fiscal poate fi obligat la plata respectivelor dobânzi îl constituie art. 124 din O.G. nr. 92/2003 republicată privind codul de procedură fiscală (Dobânzi în cazul sumelor de restituit sau de rambursat de la buget).
Conform art. 124 alin. 1 din actul normativ sus menționat, pentru sumele de restituit sau de rambursat de la buget contribuabilii au dreptul la dobânda din ziua următoare expirării termenului prevăzut la art. 117 alin. 2 sau la art. 70, după caz.
Art. 117 alin. 2 din OG nr. 93/2002 reglementează restituirea, la cerere, a sumelor stabilite prin hotărâri ale organelor judiciare. Aceste cereri de restituire depuse de contribuabili se soluționează, de către organul fiscal, în termen de 45 de zile de la înregistrare, după cum se menționează la art. 70 alin. 1 din același act normativ.
Întrucât în speță nu este dată prima ipoteză reglementată de art. 124 alin. (1) din OG 92/2003 republicată (expirarea termenului prevăzut de art. 117 alin. (2), face referire la a doua situație care dă naștere dreptului contribuabililor la dobânzi pentru sumele de restituit sau de rambursat de la buget, respectiv expirarea termenului prevăzut l art. 70.
Astfel, în considerarea principiilor care stau la baza exercitării funcției publice prevăzute de Legea nr. 188/1999 republicată, legiuitorul a reglementat un termen expres de 45 de zile pentru soluționarea de către organul fiscal a cererilor depuse de către contribuabili.
Cu raportare directă la prevederile art. 124 alin. (1) din OG nr. 92/2003 republicată, rezultă că dreptul petentului la reparație sub forma dobânzilor ia naștere doar în situația în care procedura de restituire a sumei stabilite prin titlul creditorului reprezentat de hotărâre judecătorească se face cu întârziere și nu se finalizează în termenul legal de 45 de zile, cu excepția prevăzută la art. 70 alin. (2), sancționând lipsa de diligență a organului fiscal.
În acest sens dispun și prevederile art. 1 din Ordinul nr. 1899/2004 privind Procedura de restituire și de rambursare a sumelor de la buget, precum și de acordare a dobânzilor cuvenite contribuabililor pentru sumele restituite sau rambursate cu depășirea termenului legal.
A învederat instanței faptul că prezenta acțiune în pretenții derivă din aplicarea unor dispoziții legale naționale pretinse a fi contrarii normelor comunitare, iar nu din faptul nesoluționării în termen a unei cereri, situație de natură a justifica acordarea dobânzii prevăzute de art. 124 din O.G. nr. 92/2003 rep. privind Codul de procedura fiscală.
Examinând legalitatea și temeinicia sentinței atacate, prin prisma actelor și lucrărilor dosarului și a motivelor de recurs invocate, Curtea constată că recursul este nefondat, pentru următoarele considerente:
Astfel, deși cadrul normativ incident în cauză este reglementat de O.G. nr. 92/2003, Curtea de Justiție a Uniunii Europene, în cauza C-565/11, I., a statuat că dreptul Uniunii se opune unui regim național, precum cel în discuție în litigiul principal, care limitează dobânzile acordate cu ocazia restituirii unei taxe percepute cu încălcarea dreptului Uniunii la cele care curg începând din ziua care urmează datei formulării cererii de restituire a acestei taxe.
Decizia Curții de Justiție a Comunităților Europene are putere obligatorie atât pentru instanța de trimitere cât și pentru celelalte instanțe. Mai mult Decizia Curții are efecte ex tunc (și pentru trecut) cu excepția situației când din motive de asigurare a siguranței circuitului juridic comunitar, prevede expres aplicarea deciziei ex nunc (numai pentru viitor). Această prevedere expresă nu s-a dispus în cauză.
Împrejurarea că potrivit art. 124 din Codul de procedură fiscală se datorează dobânzi pentru sumele de restituit de la buget nu constituie un motiv de recurs întrucât art. 124 alin. 1 Cod de procedură fiscală invocat de recurentă face vorbire doar de „buget” nu de bugetul de stat; or bugetul Fondului pentru Mediu constituie buget în înțelesul art. 124.
Față de aceste aspecte, constatând legală și temeinică hotărârea instanței de fond, nefiind date motivele de recurs invocate și că, nici din oficiu nu există motive de casare, văzând dispozițiile art. 312 C.p.c.,Curtea va respinge recursul ca nefondat,
Văzând că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată,
Pentru aceste motive,
În numele Legii,
DECIDE :
Respinge recursul declarat de Direcția G. Regională a Finanțelor Publice Iași – Administrația Județeană a Finanțelor Publice Suceava cu sediul în municipiul Suceava, .. 7, județul Suceava, împotriva sentinței nr. 6 din 22 ianuarie 2015, pronunțată de Tribunalul Suceava – Secția de C. Administrativ și Fiscal, în dosarul nr._, intimat fiind revizuientul B. P..
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică din 22 aprilie 2015.
Președinte, Judecători, Grefier,
Redactat S.R.
Jud. fond: N. D. C.
Tehnoredactat M.A.
Ex. 2/29.04.2015
| ← Pretentii. Decizia nr. 2097/2015. Curtea de Apel SUCEAVA | Pretentii. Decizia nr. 2092/2015. Curtea de Apel SUCEAVA → |
|---|
