Pretentii. Decizia nr. 2119/2015. Curtea de Apel SUCEAVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 2119/2015 pronunțată de Curtea de Apel SUCEAVA la data de 23-04-2015 în dosarul nr. 2141/40/2014
Dosar nr._ - pretenții –
ROMANIA
CURTEA DE APEL SUCEAVA
SECȚIA DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA nr. 2119
Ședința publică din data de 23 aprilie 2015
Președinte A.-I. I.
Judecător M. M. D.
Judecător S. O.
Grefier B. N.
Pe rol se află judecarea recursului declarat de reclamantul C. M.-O. cu domiciliul în localitatea Stâncești, . B., împotriva sentinței nr. 1811 din 26.11.2014 pronunțată de Tribunalul B. – Secția a II - a Civilă, de C. Administrativ și Fiscal, în dosarul nr._, în contradictoriu cu pârâții Direcția G. Regională a Finanțelor Publice Iași – Administrația Județeană a Finanțelor Publice B., cu sediul în mun. B., Piața Revoluției, nr. 5, jud. B. și Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice București, cu sediul în București, ., sector 5.
La apelul nominal, făcut în ședință publică,au lipsit părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Instanța, procedând la verificarea competenței în conformitate cu prevederile art. 131 alin. 1 din codul de procedură civilă în forma în vigoare la data înregistrării cauzei de pe listă pe rolul instanței, se declară competentă general, material și teritorial să soluționeze cauza, în temeiul art. 96 pct. 3 din același act normativ, art. 483 din Codul de Procedură civilă raportat la art. 8, 10 și 20 din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrative și, constatând că recursul este în stare de judecată, față de împrejurarea că părțile lipsesc și au solicitat judecarea cauzei în lipsă, rămâne în pronunțare.
Declarând dezbaterile închise, după deliberare,
CURTEA,
Asupra recursului de față, constată următoarele:
Prin sentința nr. 1811 din 26.11.2014, Tribunalul B. – Secția a II-a Civilă, de C. Administrativ și Fiscal a respins acțiunea formulată de reclamantul C. M. O. în contradictoriu cu pârâții Ministerul Finanțelor Publice București și A.N.A.F. București prin Direcția G. Regională a Finanțelor Publice Iași – Administrația Județeană a Finanțelor Publice B..
Împotriva acestei sentințe, în termen legal, a declarat recurs reclamantul C. M.-O., criticând-o pentru nelegalitate. În dezvoltarea motivelor de recurs, reclamantul a arătat, în esență, că hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material și nu cuprinde motivele pe care se întemeiază, precum și că, OUG nr. 9/2013 în raport de prevederile art. 110 TFUE are în continuare un caracter discriminatoriu.
Pe cale de consecință, a solicitat admiterea recursului și pe fond, admiterea cererii astfel cum a fost formulată.
Examinând legalitatea sentinței atacate, prin prisma actelor și lucrărilor dosarului și a motivelor de recurs invocate, Curtea constată că recursul este nefondat, pentru următoarele considerente:
Potrivit art. 3 din O.U.G. nr. 9/2013, timbrul de mediu se aplică pentru categoriile M1, M2, M3 și N1, N2, N3, astfel cum sunt acestea definite în RNTR2.
Conform art. 4 din același act normativ, obligația de plată a timbrului intervine o singură dată, astfel:
a) cu ocazia înscrierii în evidențele autorității competente, potrivit legii, a dobândirii dreptului de proprietate asupra unui autovehicul de către primul proprietar din România și atribuirea unui certificat de înmatriculare și a numărului de înmatriculare;
b) la reintroducerea în parcul auto național a unui autovehicul, în cazul în care, la momentul scoaterii sale din parcul auto național, i s-a restituit proprietarului valoarea reziduală a timbrului, în conformitate cu prevederile art. 7;
c) cu ocazia transcrierii dreptului de proprietate asupra autovehiculului rulat și pentru care nu a fost achitată taxa specială pentru autoturisme și autovehicule, taxa pe poluare pentru autovehicule sau taxa pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule, potrivit reglementărilor legale în vigoare la momentul înmatriculării;
d) cu ocazia transcrierii dreptului de proprietate asupra autovehiculului rulat în situația autovehiculelor pentru care s-a dispus de către instanțe restituirea sau înmatricularea fără plata taxei speciale pentru autoturisme și autovehicule, taxei pe poluare pentru autovehicule sau taxei pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule.
Rezultă din cuprinsul textelor de lege învederate că timbrul de mediu este impus fără discriminare tuturor autovehiculelor, atât celor de producție internă cât și a celor de producție comunitară, la prima înmatriculare pe teritoriul țării cât și celor rulate cu privire la care se transcrie dreptul de proprietate și pentru care, fie nu a fost achitată taxa specială pentru autoturisme și autovehicule, taxa pe poluare pentru autovehicule sau taxa pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule, potrivit reglementărilor legale în vigoare la momentul înmatriculării, fie s-a dispus de către instanțe restituirea sau înmatricularea fără plata taxei speciale pentru autoturisme și autovehicule, a taxei pe poluare pentru autovehicule sau a taxei pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule.
O.U.G. nr. 9/2013, respectiv art. 4, prin reglementările sale, nu aduce atingere în mod direct sau indirect egalității de tratament între produsele naționale și cele importate, iar interdicția pe care o stabilește art. 110 ( fost 90) par. 1 prin Tratatul de Instituire a Comunității Europene și potrivit căruia ”Nici un stat membru nu aplică, direct sau indirect, produselor altor state membre impozite interne sau de orice natură mai mari decât cele care se aplică, direct sau indirect, produselor naționale similare”, trebuie aplicată de fiecare dată când o prevedere fiscală este de natură să descurajeze importul de bunuri din alte state membre, favorizând producția internă sau bunurile disponibile pe piața națională.
Nu este dat caracterul discriminatoriu al O.U.G. nr. 9/2013 în ceea ce privește achiziționarea efectivă a unui autoturism fie de pe teritoriul României, fie dintr-un stat membru U.E. Câtă vreme se invocă încălcarea liberei circulații a bunurilor, ceea ce prezintă relevanță e achiziționarea efectivă a unui asemenea bun și condițiile în care ea poate fi realizată, nu împrejurarea că e posibil să se afle în circulație autoturisme pentru care nu s-a achitat taxa de poluare sau taxa specială pentru autoturisme ori acestea au fost restituite.
Susținerile privind efectul descurajant al timbrului în ceea ce privește achiziționarea autoturismelor din spațiul comunitar au un caracter general, nefiind suficient de precise și concordante. Câtă vreme nu s-a descris și dovedit printr-un calcul concret faptul că regimul timbrului de mediu este astfel stabilit încât descurajează, la modul real și obiectiv punerea în circulație în România a unor vehicule de ocazie cumpărate din statele membre U.E., fără însă a descuraja cumpărarea unor vehicule de ocazie având aceeași vechime și aceeași uzură, de pe piața națională, motivele recurentului rămân simple alegații.
Cauzele pronunțate de CJUE în legătură cu taxa de poluare nu sunt incidente, întrucât nu există o discriminare rezultată din faptul că reclamantul, ce a achiziționat vehicul rulat înmatriculat anterior într-un alt stat membru, este obligat a plăti taxa de timbru de mediu, în condițiile în care aceasta este datorată atât de cei care achiziționează un vehicul produs/rulat în România, cât și de cei cărora li s-a restituit taxa pe poluare sau taxa pentru emisii poluante printr-o hotărâre judecătorească.
Totodată, apreciază Curtea a fi de reținut și faptul că nu există nici o dispoziție a dreptului UE care să interzică statelor membre a institui un sistem general de impozite interne aplicabile potrivit unor criterii obiective unei categorii determinate de bunuri, precum autovehiculele.
Față de aceste aspecte, constatând legală hotărârea instanței de fond, nefiind date motivele de recurs invocate și că, nici din oficiu nu există motive de casare, în temeiul art. 488, art. 496 alin. 1 din Codul de procedură civilă, Curtea va respinge recursul, ca nefondat.
Văzând că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată,
Pentru aceste motive,
În numele Legii,
DECIDE :
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamantul C. M.-O. cu domiciliul în localitatea Stâncești, . B., împotriva sentinței nr. 1811 din 26.11.2014 pronunțată de Tribunalul B. – Secția a II - a Civilă, de C. Administrativ și Fiscal, în dosarul nr._, în contradictoriu cu pârâții Direcția G. Regională a Finanțelor Publice Iași – Administrația Județeană a Finanțelor Publice B., cu sediul în mun. B., Piața Revoluției, nr. 5, jud. B. și Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice București, cu sediul în București, ., sector 5.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din 23 aprilie 2015.
Președinte, Judecători, Grefier,
Red. A. I. I.
Jud. fond: M. R.
Tehnored. B.N. 5 ex./29.04.2015
| ← Pretentii. Decizia nr. 2504/2015. Curtea de Apel SUCEAVA | Pretentii. Decizia nr. 1411/2015. Curtea de Apel SUCEAVA → |
|---|
