Pretentii. Decizia nr. 2437/2015. Curtea de Apel SUCEAVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 2437/2015 pronunțată de Curtea de Apel SUCEAVA la data de 15-05-2015 în dosarul nr. 594/40/2014
Dosar nr._ - pretenții –
ROMANIA
CURTEA DE APEL SUCEAVA
SECȚIA DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA nr. 2437
Ședința publică din data de 15 mai 2015
Președinte O. S.
Judecător I. A.-I.
Judecător D. M. M.
Grefier M. M.
Pe rol se află judecarea recursului declarat de pârâta Direcția G. Regională a Finanțelor Publice Iași – Administrația Județeană a Finanțelor Publice B., cu sediul în mun. B., Piața Revoluției, nr. 5, jud. B., împotriva sentinței nr. 1513 din 25 septembrie 2014 pronunțată de Tribunalul B. – Secția a II - a Civilă, de C. Administrativ și Fiscal, în dosarul nr. _ , intimată fiind reclamanta V. O., cu domiciliul în mun. B., .. 11, ., . și cu domiciliul ales la Cabinet Avocat M. Saleh-A., cu sediu în mun. B., ., ., jud. B..
La apelul nominal, făcut în ședință publică, au lipsit părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, învederându-se faptul că reclamanta nu a depus la dosar înscrisurile solicitate prin adresa de la fila 23 dosar, precum și că recurenta a solicitat judecarea cauzei în lipsă, conform art. 411 alin. 1 pct. 2 din Noul Cod procedură civilă, după care:
Instanța constatând că recursul este în stare de judecată, față de împrejurarea că părțile lipsesc și au solicitat judecarea cauzei în lipsă, rămâne în pronunțare.
Declarând dezbaterile închise, după deliberare,
CURTEA,
Asupra recursului de față, constată următoarele:
Împotriva sentinței nr. 1513 din 25 septembrie 2014 pronunțată de Tribunalul B. – Secția a II - a Civilă, de C. Administrativ și Fiscal, în termen legal, a declarat recurs pârâta Direcția G. Regională a Finanțelor Publice Iași – Administrația Județeană a Finanțelor Publice B., criticând-o pentru nelegalitate. În dezvoltarea motivelor de recurs, pârâta,analizând compatibilitatea dispozițiilor din OUG nr. 50/2008 în raport de dispozițiile art. 110 din TFUE în cauza C-402/09, cu prilejul unei cereri având ca obiect pronunțarea unei hotărâri preliminare formulată în temeiul art. 234 CE, Curtea de Justiție a Comunităților Europene a hotărât că articolul 110 TFUE trebuie interpretat în sensul că se opune ca un stat membru să instituie o taxă de poluare aplicată autovehiculelor cu ocazia primei lor înmatriculări în acest stat membru, dacă regimul acestei măsuri fiscale este astfel stabilit încât descurajează punerea în circulație, în statul membru menționat, a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre, fără însă a descuraja cumpărarea unor vehicule de ocazie având aceeași vechime și aceeași uzură de pe piața națională, precizând că aceste argumente sunt valabile întru-totul în ce privește reglementarea națională reprezentată de OUG nr. 50/2008, însă ulterior prin adoptarea Legii nr. 9/2012 privind taxa pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule, intrată în vigoare la data de 13.01.2012, acestea nu mai pot fi menținute.
Conform principiului „tempus regit actum”, legislația aplicabilă în litigiu este OUG nr. 50/2008, astfel cum era în vigoare la data de 27.10.2008 și anume forma publicării sale în Monitorul Oficial al României nr.327/2008. Amendamentele aduse OUG nr.50/2008 au intrat în vigoare ulterior datei de 27.10.2008, iar în ceea ce privește Legea 9/2012 modificată prin OUG nr.1/2012, este evident faptul că aceste acte normative nu sunt aplicabile, în condițiile în care drepturile și obligațiile părților – conținutul raportului juridic - au fost stabilite la o dată la care aceste acte normative nu erau în vigoare, iar în raport de aceste prevederi consideră că efectele Hotărârii C.J.U.E. în cauza T. C-402/09, nu sunt incidente.
În ceea ce privește obligarea la plata dobânzii în conformitate cu art. 124 din Codul de procedură fiscală, recurenta consideră că aceste prevederi nu sunt aplicabile în prezenta speță, având în vedere dispozițiile art. 10 din OG nr. 9/2000.
Față de dispoziția dată de instanță de a se plăti cheltuielile de judecată, consideră că nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 274 alin. 1 Cod procedură civilă (actual art. 453 din NCPC).
Examinând legalitatea și temeinicia sentinței atacate, prin prisma actelor și lucrărilor dosarului și a motivelor de recurs invocate, Curtea constată că recursul este întemeiat, pentru următoarele considerente:
Reclamanta V. O. și-a întemeiat cererea introductivă pe încălcarea disp. art. 90 din TCE (110 TFUE).
Ori, dispozițiile acestui tratat se aplică exclusiv numai în ceea ce privește bunurile achiziționate dintr-un stat membru al Uniunii Europene, respectiv mărfurilor originare din state terțe care se află în liberă circulație în statele membre.
Respectivul articol este, prin urmare, inaplicabil produselor importate direct din state terțe.
Dispozițiile art. 90 alin.1 TCE, interzic orice discriminare intre produsele naționale și produsele altor state membre, prin urmare și o discriminare determinată de o diferență între impozitele aplicate „produselor altor state membre" și impozitele „interne de orice natură care se aplică, direct sau indirect, produselor naționale similare".
Rezultă că, discriminarea la care se referă acest text legal are în vedere o comparație între nivelul de impozitare a produselor altor state membre ale Uniunii Europene și nivelul de impozitare a produselor de pe piața internă a Statului Român.
Pentru a proba incidența în cauză a dispozițiilor art. 90 alin. 1 TCE (art. 110 TFUE, în momentul de față), reclamanta intimată trebuia să facă dovada că autoturismul în discuție a fost anterior înmatriculat într-un alt stat membru UE. Cum, în pofida solicitărilor instanței reclamanta nu a produs această probă, Curtea constată că în cauză nu s-a făcut dovada pretinsei discriminări, sarcina probei revenind acesteia în baza regulii „actori incumbit probatio”.
Așa fiind, cum Tratatul C.E., prin art. 90 alin. 1, urmărește asigurarea unei egalități de tratament între produse similare și nu interzice aplicarea de taxe sau impozite de către Statele Membre, Curtea constată că dispozițiile OUG 50/2008 nu încalcă dispozițiile Tratatului, decât în ceea ce privește autoturismele rulate, deja înmatriculate în alt stat membru al Uniunii Europene, situație care nu a fost probată în prezenta speță, deși, s-a pus în vedere reclamantei potrivit art. 254 alin. 5 din Noul Cod de procedură civilă (fila 23 dosar recurs).
Cum, în cauză, nu s-a făcut dovada că, autovehiculul în discuție ar fi fost înmatriculat anterior într-un stat membru al U.E., pentru a se putea pune problema conformității prevederilor naționale în materie cu art. 110 TFUE, pe cale de consecință, apreciind că hotărârea primei instanțe este dată cu încălcarea greșită a legii, Curtea, în temeiul art. 496 alin. 1 și art. 488 ind. 8 raportat la art. 20 din Legea nr. 554/2004, va admite recursul, va casa sentința atacată, iar în rejudecare, va respinge cererea, ca nefondată.
Pentru aceste motive,
În numele Legii,
DECIDE :
Admite recursul declarat de pârâta Direcția G. Regională a Finanțelor Publice Iași – Administrația Județeană a Finanțelor Publice B., cu sediul în mun. B., Piața Revoluției, nr. 5, jud. B., împotriva sentinței nr. 1513 din 25 septembrie 2014 pronunțată de Tribunalul B. – Secția a II - a Civilă, de C. Administrativ și Fiscal, în dosarul nr. _ , intimată fiind reclamanta V. O., cu domiciliul în mun. B., .. 11, ., . și cu domiciliul ales la Cabinet Avocat M. Saleh-A., cu sediu în mun. B., ., ., jud. B..
Casează sentința atacată, iar în rejudecare:
Respinge cererea formulată de reclamanta V. O., ca nefondată.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din 15 mai 2015.
Președinte, Judecători, Grefier,
Red. M. M. D.
Jud. fond: L. A.
Tehnored. B.N. 5 ex./04.06.2015
| ← Pretentii. Decizia nr. 2436/2015. Curtea de Apel SUCEAVA | Pretentii. Decizia nr. 1220/2015. Curtea de Apel SUCEAVA → |
|---|
