Pretentii. Decizia nr. 2467/2015. Curtea de Apel SUCEAVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 2467/2015 pronunțată de Curtea de Apel SUCEAVA la data de 18-05-2015 în dosarul nr. 4365/86/2014
Dosar nr._ - pretenții -
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL SUCEAVA
SECȚIA DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA NR. 2467
Ședința publică din 18 mai 2015
PreședinteNechita M.
JudecătorGrigorean D.
Judecător M. L.
GrefierVornicu G.
Pe rol, judecarea recursului declarat de pârâta Administrația Județeană a Finanțelor Publice Suceava prin Direcția G. Regională a Finanțelor Publice Iași, împotriva sentinței nr. 550 din 19 februarie 2015 pronunțată de Tribunalul Suceava – Secția de C. Administrativ și Fiscal – în dosarul nr._, intimat fiind reclamantul P. G. S..
La apelul nominal, făcut în ședință publică, lipsesc părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Se face referatul cauzei de către grefierul de ședință după care instanța, în temeiul art. 131 alin. 1 din codul de procedură civilă (Legea nr. 134/2010), art. 96 pct. 3 din același act normativ, art. 483 din Codul de Procedură Civilă raportat la art. 8, 10 și 20 din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, s-a declarat competentă general, material și teritorial să soluționeze cauza și, luând act că recurenta a solicitat judecarea în lipsă, constată recursul în stare de judecată și în conformitate cu disp. art. 394 Cod procedură civilă, rămâne în pronunțare.
După deliberare,
CURTEA,
Asupra recursului de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Suceava - Secția de contencios administrativ și fiscal, la data de 03.06.2014, sub nr._, reclamantul P. G. S. în contradictoriu cu pârâta Direcția G. Regională a Finanțelor Publice Iași - Direcția G. a Finanțelor Publice Suceava, prin Administrația Finanțelor Publice Suceava a solicitat instanței ca prin hotărârea ce se va pronunța să fie obligată aceasta să-i plătească suma de 2.871 lei dobânda fiscală aferentă sumei de 3.107 lei, plătită cu titlul de taxă specială auto de poluare, calculată de la data achitării taxei, respectiv 24.11.2008 și până la data restituirii, respectiv 22.09.2011.
Prin sentința nr. 550 din 19 februarie 2015, Tribunalul Suceava – Secția de C. Administrativ și Fiscal – a admis acțiunea formulată de reclamantul P. G. S., în contradictoriu cu pârâta Direcția G. Regională a Finanțelor Publice Iași - Direcția G. a Finanțelor Publice Suceava, prin Administrația Finanțelor Publice Suceava; a obligat pârâta să restituie reclamantului suma de 2.871 lei cu titlu de dobândă fiscală aferentă sumei de 3.107 lei, reprezentând taxă de poluare; a obligat pârâta să restituie reclamantului suma de 287,1 lei reprezentând cheltuieli de judecată.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâta Administrația Județeană a Finanțelor Publice Suceava prin Direcția G. Regională a Finanțelor Publice Iași, criticând-o pentru nelegalitate.
În dezvoltarea motivelor de recurs, pârâta a invocat excepția prescripției dreptului la acțiune, în temeiul art. 135 din O.G. nr. 92/2003. Dreptul contribuabililor de a cere compensarea sau restituirea creanțelor fiscale se precrie în termen de 5 ani de la data de 1 ianuarie a anului următor celui în care a luat naștere dreptul la compensare sau restituire.
A solicitat admiterea excepției și respingerea acțiunii, ca prescrisă.
Conform calcului corect, dobânda aferentă sumei de 3.107 lei de la data plății până la data restituirii este de 2.398 lei, și nu 2.871 lei, după cum a acordat instanța de fond.
Pârâta a avut în vedere data efectuării plății, data restituirii, precum și procentul prevăzut de actul normativ aplicabil perioadei respective, conform programului informatic implementat la nivel național.
Potrivit art. 124 alin. 1 din O.G. nr. 92/2003 republicată, doar pentru sumele de restituit sau de rambursat de la buget contribuabilii au dreptul la dobândă din ziua următoare expirării termenului prevăzut la art. 117 alin. 2 sau art. 70, după caz.
Art. 117 alin. 2 din O.G. nr. 92/2003 rep. dispune ca prin excepție de la prevederile alin. 1, sumele restituire reprezentând diferențele de impozite rezultate din regularizarea anuala a impozitului pe venit datorat de persoanele fizice se restituie din oficiu de organele fiscale competente, in termen de cel mult 60 de zile de la data comunicării deciziei de impunere. De asemenea, potrivit art. 70 din O.G. nr. 92/2003 rep., cererile depuse de către contribuabil potrivit prezentului cod se soluționează de către organul fiscal in termen de 45 de zile de la înregistrare.(2) In situațiile in care, pentru soluționarea cererii, sunt necesare informații suplimentare relevante pentru luarea deciziei, acest termen de prelungește cu perioada cuprinsa intre data solicitării si data primirii informațiilor solicitate.
Întrucât în speță recurenta consideră că nu este data prima ipoteza reglementata de art. 124 alin. (1) din O.G. nr. 92/2003 rep. (expirarea termenului prevăzut de art. 117 alin. (2), aceasta face referire la a doua situație care da naștere dreptului contribuabililor la dobânzi pentru sumele de restituit sau de rambursat de la buget, respectiv expirarea termenului prevăzut de art. 70.
Cu raportare directă la prevederile art. 124 alin. (1) din O.G. nr. 92/2003 rep., recurenta consideră că dreptul petentului la reparație sub forma dobânzilor ia naștere doar în situația în care procedura de restituire a sumei stabilite prin titlul creditorului reprezentat de hotărârea judecătoreasca se face cu întârziere si nu se finalizează în termenul legal de 45 de zile, cu excepția prevăzuta de art. 70 alin. (2), sancționând lipsa de diligentă a organului fiscal.
În acest sens dispun si prevederile art. 1 din Ordinul nr. 1899/2004, potrivit cărora se aprobă Procedura de restituire și de rambursare a sumelor de la buget, precum si de acordare a dobânzilor cuvenite contribuabililor pentru sumele restituite sau rambursate cu depășirea termenului legal [...].
De asemenea, recurenta precizează faptul ca prezenta acțiune în pretenții derivă din aplicarea unor dispoziții legale naționale pretinse a fi contrarii normelor comunitare, iar nu din faptul nesolutionării în termen a unei cereri, situație de natură a justifica acordarea dobânzii prevăzute de art. 124 din O.G. nr. 92/2003 rep. privind Codul de procedură fiscală.
Analizând recursul, prin prisma motivelor invocate, Curtea îl constată neîntemeiat pentru cele ce urmează:
Motivul de recurs întemeiat pe prescripția dreptului la acțiune, nu este dat deoarece este vorba despre un raport de natură fiscală.
Taxa de poluare instituită prin art. 1 din OUG nr. 50/2008 este de natură fiscală situație rezultată din întregul act normativ și, mai mult, din prevederile art. 7 care dispun că „stabilirea, verificarea, colectarea și executarea silită, inclusiv soluționarea contestațiilor privind taxa datorată de către contribuabili, se realizează de către autoritatea fiscală competentă, potrivit prevederilor Ordonanței Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, republicată, cu modificările și completările ulterioare.” Mai mult decât atât, chiar art. 90 din TCE reținut de către instanța de fond ca temei al restituirii reglementează prevederile fiscale discriminatorii, interzicând aplicarea unor impozite interne mai mari pentru produsele altor state membre.
Dispozițiile OG nr. 92/2003 conțin și reglementări referitoare la dreptul contribuabilului la restituirea sumelor achitate nelegal cu titlu de taxe și impozite iar termenul de prescripție a acestui drept este reglementat de art. 135 care stabilește că „dreptul contribuabililor de a cere compensarea sau restituirea creanțelor fiscale se prescrie în termen de 5 ani de la data de 1 ianuarie a anului următor celui în care a luat naștere dreptul la compensare sau restituire.”
Față de aceste dispoziții, Curtea constată că în raportul juridic de drept fiscal stabilit între stat și contribuabil, prin derogare de la Decretul nr.167/1958 legea procesual fiscală prevede un termen de prescripție de 5 ani, care în cauză nu s-a îndeplinit.
Prin cererea formulată, reclamantul a învestit instanța doar cu referire la capătul de cerere privind calculul dobânzii aferente sumei achitate.
Sub acest aspect, Curtea reține că, deși cadrul normativ incident în cauză este reglementat de O.G. nr. 92/2003, Curtea de Justiție a Uniunii Europene, în cauza C-565/11, I., a statuat că dreptul Uniunii se opune unui regim național, precum cel în discuție în litigiul principal, care limitează dobânzile acordate cu ocazia restituirii unei taxe percepute cu încălcarea dreptului Uniunii la cele care curg începând din ziua care urmează datei formulării cererii de restituire a acestei taxe. În considerentele deciziei, Curtea Europeană a reținut că „(26) În ceea ce privește principiul efectivității, acesta impune, într-o situație de restituire a unei taxe percepute de un stat membru cu încălcarea dreptului Uniunii, ca normele naționale care privesc în special calculul dobânzilor eventual datorate să nu aibă ca efect privarea persoanei impozabile de o despăgubire adecvată pentru pierderea suferită prin plata nedatorată a taxei (a se vedea Hotărârea Littlewoods Retail și alții, citată anterior, punctul 29). (27) În speță, trebuie să se constate că un regim precum cel în discuție în litigiul principal, care limitează dobânzile la cele care curg începând din ziua care urmează datei formulării cererii de restituire a taxei percepute fără temei, nu îndeplinește această cerință. (28) Astfel, această pierdere depinde în special de durata indisponibilizării sumei plătite fără temei cu încălcarea dreptului Uniunii și survine astfel, în principiu, în perioada cuprinsă între data plății fără temei a taxei în cauză și data restituirii acesteia.”
Decizia Curții de Justiție a Comunităților Europene are putere obligatorie atât pentru instanța de trimitere cât și pentru celelalte instanțe. Mai mult Decizia Curții are efecte ex tunc (și pentru trecut) cu excepția situației când din motive de asigurare a siguranței circuitului juridic comunitar, prevede expres aplicarea deciziei ex nunc (numai pentru viitor). Această prevedere expresă nu s-a dispus în cauză.
Față de aceste aspecte, constatând legală și temeinică hotărârea instanței de fond, nefiind date motivele de recurs invocate și că, nici din oficiu nu există motive de casare, în temeiul art. 488, art. 496 alin. 1 din Codul de procedură civilă, Curtea va respinge recursul, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de pârâta Administrația Județeană a Finanțelor Publice Suceava prin Direcția G. Regională a Finanțelor Publice Iași, împotriva sentinței nr. 550 din 19 februarie 2015 pronunțată de Tribunalul Suceava – Secția de C. Administrativ și Fiscal – în dosarul nr._, intimat fiind reclamantul P. G. S..
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din 18 mai 2015.
Președinte,Judecători,Grefier,
Red. M.L.
Jud. fond: B. I.D.
Tehnored. H.L.
Ex. 4/10.06.2015
| ← Pretentii. Decizia nr. 1516/2015. Curtea de Apel SUCEAVA | Pretentii. Decizia nr. 2436/2015. Curtea de Apel SUCEAVA → |
|---|
