Pretentii. Decizia nr. 2706/2015. Curtea de Apel SUCEAVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 2706/2015 pronunțată de Curtea de Apel SUCEAVA la data de 03-06-2015 în dosarul nr. 7767/86/2014
Dosar nr._ - pretenții -
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL SUCEAVA
SECȚIA DE C. ADMINISTRATIV ȘI F.
DECIZIA Nr. 2706
Ședința publică din 3 iunie 2015
PreședinteTopalea K.
JudecătorGrosu C.
JudecătorSas R.
Grefier S. O.
Pe rol, judecarea recursului declarat de reclamantul C. M., domiciliat în orașul Gura Humorului, ., ., județul Suceava, împotriva sentinței nr. 627 din 5 martie 2015, pronunțată de Tribunalul Suceava – Secția de C. Administrativ și F., în dosarul nr._, intimați fiind pârâții Ministerul Finanțelor Publice - Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Iași cu sediul în municipiul Iași, .. 26, județul Iași și S. F. Orășenesc Gura Humorului, cu sediul în orașul Gura Humorului, .. 6, județul Suceava.
La apelul nominal, făcut în ședință publică, a răspuns reclamantul recurent C. M., lipsă fiind reprezentanții intimaților.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, grefierul de ședință învederând că recurentul a făcut dovada achitării taxei judiciare de timbru de 131 lei aferentă căii de atac promovate, astfel cum s-a dispus prin rezoluția din 16 aprilie 2015 și că, în procedura de regularizare a cererii, intimații nu au depus întâmpinare la recursul promovat.
După prealabila verificare, conform art. 131 din Noul Cod de procedură civilă instanța, în temeiul art. 96 alin. 3 și art. 483 din Noul Cod de procedură civilă și art. 8 și 10 din Legea nr. 554 s-a declarat competentă general, material și teritorial să soluționeze cauza apoi, constatând recursul în stare de judecată, a acordat cuvântul la dezbateri.
Reclamantul Recurent C. M. a solicitat admiterea recursului, casarea sentinței recurate și în rejudecare admiterea acțiunii astfel cum a fost formulată. A precizat că nu solicită cheltuieli de judecată.
Declarând dezbaterile închise, după deliberare,
CURTEA,
Asupra recursului de față, constată:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Suceava - Secția de C. Administrativ și F. sub nr._ din data de 19.11.2014 reclamantul C. M. în contradictoriu cu pârâții M.F.P. – Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Iași și Administrația Finanțelor Publice Gura Humorului a solicitat obligarea acestora la plata sumei de 1.621 lei reprezentând contravaloare taxă pentru emisii poluante, precum și la acordarea dobânzii legale aferente, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea acțiunii, reclamantul a arătat că achitat pentru înmatricularea unui autovehicul marca OPEL, o taxă pentru emisii poluante în cuantum de 1.621 lei și că taxa pentru emisii poluante ce i-a fost percepută este contrară reglementărilor internaționale în materie și, în mod expres dispozițiilor art. 110 din Tratatul de Funcționare a Uniunii Europene. A invocat supremația dreptului comunitar.
Pârâta Administrația Județeană a Finanțelor Publice Suceava a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea acțiunii ca nefondate.
În motivare a arătat în primul rând că pentru eliminarea posibilelor discriminări apărute din aplicarea vechilor reglementări privitoare la taxa percepută pentru emisiile provenite de la autovehicule și pentru punerea în concordanță a reglementărilor interne de combatere a poluării cu hotărârile C.J.U.E., a fost regândit modul în care sunt taxate autovehiculele, fiind emisă în acest sens Legea nr. 9/2012 și a invocat în acest sens, dispozițiile art. 4 din acest act normativ. A arătat că taxa pentru emisiile poluante ce i-a fost percepută reclamantului nu este o taxă echivalentă la import, ci o măsură dispusă pentru protecția mediului, taxele încasate fiind gestionate de Administrația Fondului pentru Mediu București. A susținut că reclamantul nu este îndreptățit la acordarea diferenței de dobândă conform art. 124 alin. 2 din OG nr. 92/2003.
Prin sentința nr. 627 din 5 martie 2015 Tribunalul Suceava – Secția de C. Administrativ și F. a respins acțiunea având ca obiect „pretenții”, formulată de reclamantul C. M. în contradictoriu cu pârâtele M.F.P. – Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Iași și Administrația Finanțelor Publice Gura Humorului, ca nefondată.
Împotriva acestei sentințe, în termen legal, a declarat recurs reclamantul C. M., criticând-o pentru nelegalitate.
În dezvoltarea motivelor de recurs reclamantul a arătat că hotărârea instanței de fond a fost dată cu aplicarea greșită a normelor de drept material.
În mod greșit a apreciat instanța de fond că reclamantul prin obligarea sa la plata taxei care se solicită a fi restituită, nu a fost supus unui tratament discriminatoriu, în sensul art. 110 TFUE .
Consideră că, dimpotrivă, taxa care se solicită a fi restituită este discriminatorie și protecționistă și a fost încasată cu încălcarea normelor dreptului comunitar.
Plata acestei taxe este o obligație legală stipulată de Legea nr. 9/2012 privind taxa pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule.
Această taxă contravine prevederilor art. 110 din Tratatul de Fundamentare a Uniunii Europene (anterior art. 90 TCE ), dispoziții care interzic statelor membre să instituie taxe contrare principiilor tratatului.
Așadar, Legea nr. 9/2012 este discriminatorie prin raportare la persoanele obligate să plătească această taxă. Astfel, în ceea ce privește subiecții impunerii, se remarcă obligația doar în sarcina persoanelor care achiziționează autovehiculul, fie că este nou, fie că este second-hand, ceea ce este nefiresc și inechitabil, întrucât o persoană care nu-și înstrăinează o mașină, dar are una care poluează, nu este supusă acestei taxe, iar cineva care achiziționează o mașină nouă, este nevoit să plătească taxa.
Taxa pentru emisiile poluante contravine art.110 TFUE întrucât este indirect discriminatorie prin efectul de descurajare a importurilor de ocazie. Astfel, prin raportare la autoturismele care sunt supuse perceperii acestei taxe, se încurajează achiziționarea de autoturisme de pe piața internă, autoturisme pentru care nu s-a recuperat taxa de poluare achitată anterior.
Reclamantul a invocat în drept prevederile art. 488 Cod procedură civilă.
Examinând legalitatea sentinței atacate, prin prisma actelor și lucrărilor dosarului și a motivelor de recurs invocate, Curtea constată că recursul este întemeiat, pentru următoarele considerente:
Cu privire la fondul cererii, Curtea reține că, în fapt, pentru înmatricularea unui autoturism marca OPEL CORSA provenit din Germenia, reclamantul - recurent a achitat în contul Trezoreriei Orașului Gura Humorului, o taxă pentru emisiile poluante în cuantum de 1621 lei, conform chitanței . nr._ din data de 4 februarie 2013.
În cauză este incidentă Legea nr. 9/2012 privind taxa pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule.
Potrivit art. 4 din acest act normativ „ (1) Obligația de plată a taxei intervine: a) cu ocazia înscrierii în evidențele autorității competente, potrivit legii, a dobândirii dreptului de proprietate asupra unui autovehicul de către primul proprietar din România și atribuirea unui certificat de înmatriculare și a numărului de înmatriculare; b) la repunerea în circulație a unui autovehicul după încetarea unei exceptări sau scutiri prevăzute la art. 3 și 8; c) la reintroducerea în parcul auto național a unui autovehicul, în cazul în care, la momentul scoaterii sale din parcul auto național, i s-a restituit proprietarului plătitor valoarea reziduală a taxei, în conformitate cu prevederile art. 7. (2)Obligația de plată a taxei intervine și cu ocazia primei transcrieri a dreptului de proprietate, în România, asupra unui autovehicul rulat și pentru care nu a fost achitată taxa specială pentru autoturisme și autovehicule, conform Legii nr. 571/2003, cu modificările și completările ulterioare, sau taxa pe poluare pentru autovehicule și care nu face parte din categoria autovehiculelor exceptate sau scutite de la plata acestor taxe, potrivit reglementărilor legale în vigoare la momentul înmatriculării.”
Totuși, Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 1/2012 pentru suspendarea aplicării unor dispoziții ale Legii nr. 9/2012 privind taxa pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule, precum și pentru restituirea taxei achitate în conformitate cu prevederile articolului 4 alineatul (2) din lege din 30 ianuarie 2012 (Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 79 din 31 ianuarie 2012, denumită în continuare „OUG nr. 1/2012”), intrată în vigoare la 31 ianuarie 2012, a suspendat aplicarea articolului 4 alineatul (2) din Legea nr. 9/2012 până la 1 ianuarie 2013. OUG nr. 1/2012 prevedea, pe de altă parte, că acei contribuabili care au achitat această taxă în conformitate cu articolul 4 alineatul (2) menționat în perioada cuprinsa între data intrării în vigoare a Legii nr. 9/2012 și cea a intrării în vigoare a OUG nr. 1/2012 pot solicita restituirea acesteia.
În intervalul de timp 01.01._13 (data intrării în vigoare a OUG nr. 9/2013 privind timbrul de mediu pentru autovehicule) taxa specială pentru autoturisme a fost reglementată de Legea nr. 9/2012 și se aplica pentru achiziționarea de vehicule second - hand din străinătate, pentru autoturisme second - hand din România pentru care nu s-a aplicat niciodată taxă, pentru autoturisme noi din străinătate și pentru vehicule noi din România.
Pe de altă parte, potrivit primului paragraf al art. 110 TFUE (ex - art. 90 din TCE), este interzis statelor membre să aplice produselor provenite din celelalte state membre impozite interne mai mari decât cele pe care le aplică produselor naționale similare, având drept obiectiv să asigure libera circulație a mărfurilor între statele membre ale Uniunii Europene în condiții normale de concurență. Pentru aceasta trebuie eliminate orice forme de protecție ce ar putea decurge din aplicarea unor impozite interne discriminatorii față de produsele provenite din alte state membre.
Față de dreptul pretins de reclamant, Curtea constată că odată cu aderarea României la Comunitatea Europeană, ca orice alt stat membru, are obligația de a respecta o dispoziție de drept comunitar direct aplicabilă, iar atunci când are loc o violare a acesteia, are obligația de a repara daunele cauzate persoanelor particulare.
Potrivit art. 148 alin. 2 din Constituție, ca urmare a aderării României la Uniunea Europeană, prevederile tratatelor constitutive ale Uniunii Europene, precum și celelalte reglementări comunitare cu caracter obligatoriu, au prioritate față de dispozițiile contrare din legile interne.
În speța de față trebuie analizat dacă taxa de poluare pe care a achitat-o reclamantul pentru a-și putea înmatricula în România autoturismul de ocazie importat din statul membru se înscrie în rândul taxelor protecționiste sau discriminatorii (direct sau indirect), deci dacă contravine textului Tratatului.
Pentru soluționarea acestei chestiuni, Curtea are în vedere soluția pronunțata deja de Curtea de Justiție a Uniunii Europene în cauza M. C-76/14(Hotărârea din 14 aprilie 2015) care a statuat că norma europeană (ex-comunitară) trebuie interpretată în sensul că se opune ca statul membru respectiv să scutească de această taxă autovehiculele deja înmatriculate pentru care a fost plătită o taxă în vigoare anterior declarată incompatibilă cu dreptul Uniunii.
Astfel, prin hotărârea preliminară pronunțată în cauza respectivă, CJUE a făcut o evaluare cu caracter de principiu a Legii nr. 9/2012.
Astfel, în hotărârea anterior precizată CJUE a statuat că deși sub aspect formal, aplicarea taxei pentru emisiile poluante așa cum este reglementată prin Legea nr.9/2012, (forma în vigoare la momentul plății taxei), fără vreo distincție între autovehicule în funcție de proveniența lor, nici între proprietarii acestor vehicule, în funcție de cetățenie sau naționalitate nu are drept consecință producerea vreunei discriminări directe, analizând însă neutralitatea taxei pentru emisiile poluante față de concurența dintre autovehiculele rulate provenite din alte state membre și autovehiculele similare naționale deja înmatriculate în statul membru vizat cu plata unei taxe, CJUE a reținut fără echivoc(în paragraful 48 din hotărârea sus-menționată) că o astfel de scutire, precum cei instituită prin actul normativ intern incident, a avut ca efect sustragerea de la plata taxei în cauză a primei transcrieri, în perioada pertinentă în cauza de față, a dreptului de proprietate asupra autovehiculelor rulate naționale înmatriculate în România între 1 ianuarie 2007 și 1 ianuarie 2013, în timp ce această taxă a fost percepută invariabil cu ocazia înmatriculării în România, în perioada pertinentă în cauza(01.01._13), a autovehiculelor similare provenite din alte state membre. O scutire precum cea în discuție în litigiul din cauza de față favorizează astfel vânzarea autovehiculelor de ocazie naționale și descurajează importul unor autovehicule similare.
Concluzia trasă este că Legea nr.9/2012 favorizează astfel vânzarea autovehiculelor de ocazie naționale și descurajează importul unor autovehicule similare și ca urmare este indirect discriminatorie, contravenind art. 110 TFUE.
Curtea reține, așadar, că interpretarea de către CJUE art.110 par. 1 TFUE cu privire la taxa pentru emisii poluante este incidentă și în prezenta cauză, taxa pentru emisii poluante încasată de la reclamant încălcând dreptul comunitar și urmând a fi restituită.
Cu privire la dobânda fiscală solicitată, se reține că aceasta se aplică în baza art. 124 Cod procedură fiscală, care stipulează că pentru sumele de restituit sau de rambursat de la buget contribuabilii au dreptul la dobânda care este la nivelul majorărilor de întârziere prevăzute de acest cod și care se calculează din ziua următoare expirării termenului prevăzut la art. 117 alin. 2 sau la art. 70, după caz.
Curtea reține, de asemenea, din jurisprudența constantă a CJUE, că dreptul de a obține rambursarea unor taxe percepute de un stat membru cu încălcarea dreptului Uniunii reprezintă consecința și completarea drepturilor conferite justițiabililor de dispozițiile dreptului Uniunii care interzic astfel de taxe. Statul membru este, așadar, obligat, în principiu, să ramburseze taxele percepute cu încălcarea dreptului Uniunii (Hotărârea din 6 septembrie 2011, Lady & Kid și alții, C-398/09, nepublicată încă în Repertoriu, punctul 17, precum și Hotărârea din 19 iulie 2012, Littlewoods Retail și alții, C-591/10, nepublicată încă în Repertoriu, punctul 24).
În plus, atunci când un stat membru a încasat taxe cu încălcarea normelor dreptului Uniunii, justițiabilii au dreptul la restituirea nu numai a taxei percepute fără temei, ci și a sumelor plătite acestui stat sau reținute de acesta în legătură directă cu taxa respectivă. Aceasta cuprinde și pierderile reprezentate de indisponibilizarea sumelor ca urmare a exigibilității premature a taxei (a se vedea Hotărârea din 8 martie 2001, Metallgesellschaft și alții, C-397/98 și C-410/98, R.., p. I-1727, punctele 87 - 89, Hotărârea din 12 decembrie 2006, Test Claimants in the FII Group Litigation, C-446/04, R.., p. I-_, punctul 205, Hotărârea Littlewoods Retail și alții, citată anterior, punctul 25, precum și Hotărârea din 27 septembrie 2012, Zuckerfabrik Jülich și alții, C-113/10, C-147/10 și C-234/10, nepublicată încă în Repertoriu, punctul 65).
În consecință, principiul obligării statelor membre să restituie cu dobândă taxele percepute cu încălcarea dreptului Uniunii decurge din acest din urmă drept (Hotărârile citate anterior Littlewoods Retail și alții, punctul 26, precum și Hotărârea Zuckerfabrik Jülich și alții, punctul 66).
În această privință, Curtea a statuat deja că, în absența unei reglementări a Uniunii, revine ordinii juridice interne a fiecărui stat membru atribuția de a prevedea condițiile în care se impune acordarea unor astfel de dobânzi, în special rata și modul de calcul al acestor dobânzi. Aceste condiții trebuie să respecte principiile echivalenței și efectivității, ceea ce înseamnă că nu trebuie să fie mai puțin favorabile decât cele aplicabile unor cereri similare întemeiate pe dispoziții de drept intern și nici concepute astfel încât să facă în practică imposibilă sau excesiv de dificilă exercitarea drepturilor conferite de ordinea juridică a Uniunii (a se vedea în acest sens Hotărârea Littlewoods Retail și alții, citată anterior, punctele 27 și 28, precum și jurisprudența citată).
În ceea ce privește principiul efectivității, acesta impune, într-o situație de restituire a unei taxe percepute de un stat membru cu încălcarea dreptului Uniunii, ca normele naționale care privesc în special calculul dobânzilor eventual datorate să nu aibă ca efect privarea persoanei impozabile de o despăgubire adecvată pentru pierderea suferită prin plata nedatorată a taxei (a se vedea Hotărârea Littlewoods Retail și alții, citată anterior, punctul 29). Astfel, această pierdere depinde în special de durata indisponibilizării sumei plătite fără temei cu încălcarea dreptului Uniunii și survine astfel, în principiu, în perioada cuprinsă între data plății fără temei a taxei în cauză și data restituirii acesteia.
Pe baza acestor principii, interpretate în cauza C-565/11, M. I. împotriva Administrației Finanțelor Publice Sibiu și Administrației Fondului pentru Mediu, prin Hotărârea din 18 aprilie 2012 având ca obiect cererea de decizie preliminară privind interpretarea dreptului Uniunii, Curtea de Justiție a Uniunii Europene a constatat că dreptul Uniunii trebuie interpretat în sensul că se opune unui regim național (…), care limitează dobânzile acordate cu ocazia restituirii unei taxe percepute cu încălcarea dreptului Uniunii la cele care curg începând din ziua care urmează datei formulării cererii de restituire a acestei taxe.
Decizia Curții de Justiție a Comunităților Europene anterior menționată are putere obligatorie atât pentru instanța de trimitere cât și pentru celelalte instanțe. Mai mult Decizia Curții are efecte ex tunc (și pentru trecut) cu excepția situației când din motive de asigurare a siguranței circuitului juridic comunitar, prevede expres aplicarea deciziei ex nunc (numai pentru viitor). Această prevedere expresă nu s-a dispus în cauza M. C-76/14 soluționată de CJUE prin Hotărârea din 14 aprilie 2015, incidentă în speța dedusă judecății în dosarul de față.
În raport de cele mai sus arătate, constatându-se că este nelegală și netemeinică hotărârea pronunțată în cauză, în temeiul dispozițiilor art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, cu modificările și completările ulterioare, precum și a prevederilor art.488 pct.8, art. 496 și art.498 alin.1 Cod procedură civilă, Curtea va dispune admiterea recursului, casarea hotărârii atacate și în rejudecare, va admite acțiunea și va obligă pârâții să restituie reclamantului suma de 1621 lei reprezentând taxă pentru emisii poluante achitată cu chitanța . nr._ din 4 februarie 2013, precum și la plata dobânzii fiscale eferentă acestei sume calculată de la data plății taxei ( 4 februarie 2013 ) și până la data restituirea efectivă.
Pentru aceste motive,
În numele Legii,
DECIDE:
Admite recursul declarat de reclamantul C. M., domiciliat în orașul Gura Humorului, ., ., județul Suceava, împotriva sentinței nr. 627 din 5 martie 2015, pronunțată de Tribunalul Suceava – Secția de C. Administrativ și F., în dosarul nr._, intimați fiind pârâții Ministerul Finanțelor Publice - Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Iași cu sediul în municipiul Iași, .. 26, județul Iași și S. F. Orășenesc Gura Humorului, cu sediul în orașul Gura Humorului, .. 6, județul Suceava.
Casează sentința nr. 627 din 5 martie 2015 a Tribunalului Suceava și în rejudecare:
Admite acțiunea având ca obiect „pretenții”, formulată de reclamantul C. M. în contradictoriu cu pârâții M.F.P. – Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Iași și Administrația Finanțelor Publice Gura Humorului
Obligă pârâții să restituie reclamantului C. M. suma de 1621 lei reprezentând taxă pentru emisii poluante achitată cu chitanța . nr._ din 4 februarie 2013 și să plătească dobânda fiscală aferentă acestei sume, calculată de la data plății taxei (4 februarie 2013) și până la restituirea efectivă.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 3 iunie 2015.
Președinte, Judecători, Grefier,
Red. G.C.
Jud. fond: B. C.
Tehnored. S.O.
Ex. 5/17.06.2015
| ← Pretentii. Decizia nr. 2435/2015. Curtea de Apel SUCEAVA | Pretentii. Decizia nr. 1463/2015. Curtea de Apel SUCEAVA → |
|---|
