Pretentii. Decizia nr. 515/2015. Curtea de Apel SUCEAVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 515/2015 pronunțată de Curtea de Apel SUCEAVA la data de 02-02-2015 în dosarul nr. 3918/86/2013
Dosar nr._ - pretenții -
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL SUCEAVA
SECȚIA DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA NR. 515
Ședința publică din02 februarie 2015
Președinte P. D.
Judecător G. M.
Judecător S. R.
Grefier B. E.
Pe rolul instanței se află judecarea recursului declarat de pârâta Direcția G. Regională a Finanțelor Publice Iași-Administrația Județeană a Finanțelor Publice Suceava, cu sediul în municipiul Suceava, ..7, județul Suceava, împotriva sentinței nr.5700 din 9 octombrie 2014 a Tribunalului Suceava – Secția de contencios administrativ și fiscal – dosar nr._ , intimată fiind reclamanta H. C. T..
La apelul nominal, făcut în ședință publică, a răspuns avocet Zovea B., pentru intimata-reclamantă H. C. T., lipsă fiind acesta și reprezentanta pârâtei.
Procedura de citare a fost legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, învederându-se că recurenta a solicitat judecarea în lipsă, conform art. 223 al. 1 din Noul Cod de procedură civilă, după care instanța, în temeiul art. art. 131 alin. 1 din Noul Cod de procedură civilă în forma în vigoare la data înregistrării cauzei pe rolul instanței, constată că în temeiul art. 96 pct. 3 și art. 483 din același act normativ, raportat la art. 8, și 10 din Legea nr. 554/2004, este competentă general, material și teritorial să soluționeze cauza și constatând recursul în stare de judecată, a dat cuvântul la dezbateri.
Avocat Zovea B., pentru intimatul-reclamant a solicitat respingerea recursului ca nefondat. Nu a solicitat cheltuieli de judecată.
Declarând dezbaterile închise, după deliberare,
CURTEA,
Asupra recursului de față, constată:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Suceava-Secția de contencios administrativ și fiscal din data 14.03.2013, înregistrat sub nr._ reclamanta H. C. T., în contradictoriu cu pârâta DGRFP Iași - AJFP Suceava, a solicitat instanței obligarea pârâtei la restituirea taxei de 1997 lei, reprezentând taxă de poluare ce a fost achitată cu ocazia înmatriculării autoturismului proprietate personală, actualizată cu dobânda fiscală calculată de la data sesizării instanței până la data restituirii efective, cu obligația pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.
Prin sentința nr. 5700 din 9 octombrie 2014 Tribunalul Suceava-Secția de contencios administrativ și fiscal a admis acțiunea, având ca obiect „pretenții”, formulată de reclamanta H. C. T., în contradictoriu cu pârâta DGRFP Iași - AJFP Suceava și a obligat pârâta la restituirea către reclamant a sumei de 1997 lei reprezentând taxă de poluare plătită cu ocazia primei înmatriculări a autovehiculul marca VOLKSWAGEN POLO, dobânda legală calculată conform art. 120 alin.(7) procedură fiscală, începând cu data de 09.11.2010, precum și a sumei de 39,3 lei reprezentând cheltuieli de judecată.
Împotriva acestei sentințe, a declarat recurs pârâtaDirecția G. Regională a Finanțelor Publice Iași prin Administrația Județeană a Finanțelor Publice Suceavacriticând-o pentru nelegalitate.
În dezvoltarea motivelor de recurs care se încadrează în prevederile art. 488 pct. 8 din Noul Cod de Procedură Civilă, pârâta Direcția G. Regională a Finanțelor Publice Iași prin Administrația Județeană a Finanțelor Publice Suceava a arătat că taxa de poluare este obligatorie la prima înmatriculare în România a autoturismelor noi sau second – hand, neavând caracterul unei taxe echivalente la import, astfel încât nu încalcă dispozițiile art. 28 și 90 TCE.
Astfel, taxa de poluare nu constituie o taxă echivalentă la import, ci o măsură dispusă pentru protecția mediului, urmând a se avea în vedere și faptul că taxele încasate sunt gestionate de Administrația Fondului pentru Mediu.
A mai arătat pârâta că în mod nelegal judecătorul fondului a dispus obligarea paratei și la acordarea dobânzii fiscale aferente sumei achitate cu titlu de taxă pentru emisii poluante, precizând că prezenta acțiune în pretenții derivă din aplicarea unor dispoziții legale naționale pretinse a fi contrarii normelor comunitare, iar nu din faptul nesoluționării în termen a unei cereri, situație de natură a justifica acordarea dobânzii prevăzute de art. 124 din O.G. nr. 92/2003 rep. privind Codul de procedură fiscală.
Conform art. 124 alin. (1) din O.G. nr. 92/2003 rep., doar pentru sumele de restituit sau de rambursat de la buget contribuabilii au dreptul la dobândă.
Potrivit art. 1 alin. 1 din același act normativ, prezentul cod reglementează drepturile și obligațiile părților din raporturile juridice fiscale privind administrarea impozitelor și taxelor datorate bugetului de stat și bugetelor locale, prevăzute de Codul fiscal.
Art. 1 alin. 1 din O.U.G. nr. 50/2008 dispune că prezenta ordonanță de urgență stabilește cadrul legal pentru instituirea taxei de poluare pentru autovehicule, denumită în continuare taxă, care constituie venit la bugetul Fondului pentru Mediu și se gestionează de Administrația Fondului pentru Mediu.
Întrucât taxa de poluare nu constituie venit la bugetul general consolidat, ci la bugetul Fondului pentru Mediu, în speță nu sunt incidente prevederile art. 124 alin. 1 din O.G. nr. 92/2003 republicată.
Examinând legalitatea sentinței atacate, prin prisma actelor și lucrărilor dosarului și a motivelor de recurs invocate, Curtea constată că recursul este nefondat, pentru următoarele considerente:
Potrivit art. 110 TFUE„Nici un stat membru nu aplică, direct sau indirect, produselor altor state membre impozite interne de orice natură mai mari decât cele care se aplică direct sau indirect, produselor naționale similare.”
Față de dreptul pretins de reclamantă instanța a constatat că odată cu aderarea României la Comunitatea Europeană, ca orice alt stat membru, are obligația de a respecta o dispoziție de drept comunitar direct aplicabilă, iar atunci când are loc o violare a acesteia, are obligația de a repara daunele cauzate persoanelor particulare.
Potrivit art. 148 alin. 2 din Constituție, ca urmare a aderării României la Uniunea Europeană, prevederile tratatelor constitutive ale Uniunii Europene, precum și celelalte reglementări comunitare cu caracter obligatoriu, au prioritate față de dispozițiile contrare din legile interne.
În speță, norma de drept comunitar pretinsă încălcată este cea prevăzută de art. 110 din TFUE (fost art.90 din TCE) - dispoziție direct aplicabilă în fiecare stat membru, potrivit căreia „Nici un stat membru nu aplică direct sau indirect produselor altor state membre impozite interne de orice natură mai mari decât cele ce se aplică direct sau indirect produselor naționale similare.”
Taxa de poluare a fost aplicată în temeiul dispozițiilor OUG nr. 50/2008 (forma în vigoare la data achitării taxei).
Analizând compatibilitatea dispozițiilor din OUG nr. 50/2008 în raport de dispozițiile art. 110 din TFUE (fost art. 90 din TCE) în cauza C-402/09, cu prilejul unei cereri având ca obiect pronunțarea unei hotărâri preliminare formulată în temeiul art. 234 CE, Curtea de Justiție a Comunităților Europene a hotărât că articolul 110 TFUE trebuie interpretat în sensul că se opune ca un stat membru să instituie o taxă de poluare aplicată autovehiculelor cu ocazia primei lor înmatriculări în acest stat membru, dacă regimul acestei măsuri fiscale este astfel stabilit încât descurajează punerea în circulație, în statul membru menționat, a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre, fără însă a descuraja cumpărarea unor vehicule de ocazie având aceeași vechime și aceeași uzură de pe piața națională.
Concluzia de la pct. 58 din Hotărârea T., CJUE a rezolvat irevocabil chestiunea caracterului discriminatoriu al OUG nr. 50/2008: „(58) Cu toate acestea, din dosarul prezentat Curții rezultă fără echivoc că reglementarea menționată are ca efect faptul că vehiculele de ocazie importate și caracterizate printr-o vechime și o uzură importante sunt supuse, în pofida aplicării unei reduceri ridicate a valorii taxei pentru a ține seama de deprecierea lor, unei taxe care se poate apropia de 30 % din valoarea lor de piață, în timp ce vehiculele similare puse în vânzare pe piața națională a vehiculelor de ocazie nu sunt nici un fel grevate de o astfel de sarcină fiscală. Nu se poate contesta că, în aceste condiții OUG nr. 50/2008 are ca efect descurajarea importării și punerii în circulație în România a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre.
Așadar art. 110 TFUE obligă fiecare stat membru să aleagă taxele aplicate autovehiculelor și să le stabilească regimul astfel încât acestea să nu aibă ca efect favorizarea vânzării vehiculelor de ocazie naționale și descurajarea, în acest mod, a importului de vehicule de ocazie similare.
În alte două cauze soluționate de către CJUE ca urmare a adresării unei întrebări preliminare (cauzele conexate C-29/2011 și C 30/2011) s-a reținut că o reglementare precum OUG 50/2008 are ca efect descurajarea importării și punerii în circulație în România a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre, prin faptul că supune vehiculele de ocazie importate unei taxe care, în pofida aplicării unei reduceri ridicate pentru a ține seama de deprecierea lor, se poate apropia de un procent considerabil din valoarea lor de piață, în timp ce vehiculele similare puse în vânzare pe piața națională a vehiculelor de ocazie nu sunt în nici un fel grevate de o astfel de sarcină fiscală.
Răspunzând întrebării preliminare, s-a concluzionat că articolul 110 TFUE trebuie interpretat în sensul că se opune ca un stat membru să instituie o taxă de poluare aplicată autovehiculelor cu ocazia primei înmatriculări în acest stat membru, dacă regimul acestei măsuri fiscale este astfel stabilit încât descurajează punerea în circulație, în statul membru menționat, a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre, fără însă a descuraja cumpărarea unor vehicule de ocazie având aceeași vechime și aceeași uzură de pe piața națională.
În ceea ce privește motivul de recurs referitor la eronata obligare la plata dobânzii calculată conform art. 124 din Codul de procedură fiscală, Curtea constată că nici acesta nu este întemeiat.
Astfel, deși cadrul normativ incident în cauză este reglementat de O.G. nr. 92/2003, Curtea de Justiție a Uniunii Europene, în cauza C-565/11, I., a statuat că dreptul Uniunii se opune unui regim național, precum cel în discuție în litigiul principal, care limitează dobânzile acordate cu ocazia restituirii unei taxe percepute cu încălcarea dreptului Uniunii, respectiv 110 TFUE, la cele care curg începând din ziua care urmează datei formulării cererii de restituire a acestei taxe.
Decizia Curții de Justiție a Comunităților Europene are putere obligatorie atât pentru instanța de trimitere cât și pentru celelalte instanțe. Mai mult Decizia Curții are efecte ex tunc (și pentru trecut) cu excepția situației când din motive de asigurare a siguranței circuitului juridic comunitar, prevede expres aplicarea deciziei ex nunc (numai pentru viitor). Această prevedere expresă nu s-a dispus în cauză.
Față de aceste aspecte, constatând legală și temeinică hotărârea instanței de fond, nefiind date motivele de recurs invocate și că, nici din oficiu nu există motive de casare, în temeiul art. 488, 496 alin.1 din Codul de procedură civilă, Curtea va respinge recursul, ca nefondat.
Pentru aceste motive,
În numele Legii,
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de pârâta Direcția G. Regională a Finanțelor Publice Iași-Administrația Județeană a Finanțelor Publice Suceava, cu sediul în municipiul Suceava, ..7, județul Suceava, împotriva sentinței nr. 5700 din 9 octombrie 2014 a Tribunalului Suceava – Secția de contencios administrativ și fiscal – dosar nr._ , intimată fiind reclamanta H. C. T..
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică, azi, 02 februarie 2015.
Președinte,Judecători, Grefier,
Red. P.D.
Jud. fond.M. A. F.
Tehnoredactat B.E.
4 ex/25.02.2015
| ← Pretentii. Decizia nr. 827/2015. Curtea de Apel SUCEAVA | Pretentii. Decizia nr. 1040/2015. Curtea de Apel SUCEAVA → |
|---|
